Fond funciar. Decizia nr. 912/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 912/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 912/2013
Ședința de la 08 Octombrie 2013
Completul specializat în litigii de fond funciar compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol amânarea pronunțării privind judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți D. Ș. A. I., domiciliat în S., ., ., . și VAȚĂ M. D., domiciliată în Râmnicu V., Calea lui T., nr. 64, ., împotriva sentinței civile nr. 3302/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în C. ., județul D. și cu intimatele pârâte C. L. DE F. F. S. și C. JUDEȚEANĂ O. DE A. LG. F. F., având ca obiect - fond funciar.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3302/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții D. Ș., Vață M. D., C. L. S. și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate 7920/17 din 17.07.2002 cu privire la suprafața de 33,8 mp teren din T 44 P 1 individualizată prin punctele 53-54-55-56 în raportul de expertiza întocmit de expert F. E. M., anexa 2.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 17.07.2002 a fost emis titlul de proprietate 7920/17 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,86 ha teren lui D. S., Vața M. D., D. D. C., D. M. T., ca moștenitori ai autorului D. P..
În cadrul titlului este înscrisă suprafața de 5 000 mp situată în extravilan, T 44 P 1 care, prin actul de partaj voluntar autentificat prin încheierea 840/25.03.2005 a fost atribuit în lotul pârâților D. Ș. A. I. și Vață M. D..
În raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert F. E. M. în dosarul_, necontestat de părți sub acest aspect, s-a identificat în T 44 P 1 suprafața de 33,8 mp individualizată prin punctele 53-54-55-56 pe care se află construit un stâlp pentru transportul energiei electrice (fila 58, 60)cu distanța între punctele 55-54 de 6,86 m, 54-53 de 4,89 m, 53-56 de 6,90 m și 56-55 de 4,93 m..
Raportat la situația existentă, instanța a constatat incident în speță un caz de nulitate a titlului de proprietate emis în procedura Legii nr. 18/1991, întrucât, prin faptul că pe terenul respectiv se află un stâlp pentru transportul energiei electrice, acesta nu are natura unui teren liber, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991. (reclamanta a susținut că stâlpul se afla pe teren anterior emiterii titlului de proprietate, aspect necontestat de părți).
De asemenea, instanța a apreciat că terenul respectiv este afectat unui serviciu public, chiar dacă serviciul este prestat de o persoana juridică de drept privat, fiind avute în vedere dispozițiile art. 4 din Legea 18/1991, 5 teza finală din Legea 18/1991 (aparțin domeniului public terenurile pentru…alte folosințe care prin natura lor…. sunt de uz sau interes public) importanța acestui bun fiind confirmată și prin Legea 13/2007, care chiar dacă a apărut ulterior emiterii titlului de proprietate, a stipulat în art. 35 alin. 3 că terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei.
Prin emiterea titlului de proprietate pentru amplasamentul în litigiu a fost încălcat art. 5 alin. 2 teza 1 din Legea 18/1991 care prevede că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Instanța a apreciat că în acest context, pentru anularea titlului de proprietate privind atribuirea unui teren din domeniul public nu este necesar existența unui act oficial de evidențiere a bunurilor ce fac parte din domeniul public, astfel cum susțin pârâții, întrucât în Legea 18/1991 există dispoziții legale exprese care stabilesc regimul juridic al terenurilor destinate prestării unui serviciu de interes public (art. 5 alin. 1) și interzic atribuirea în proprietate a unor terenuri care nu sunt libere.
Din aceste considerente, apreciind că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea normelor legale imperative care protejează interese generale, cererea a fost admisă, constatându-se nulitatea cu privire la amplasamentul suprafeței de 33,8 mp astfel cum a fost individualizat în raportul de expertiză, aspect care nu afectează întinderea dreptului de proprietate al părților ci doar amplasamentul concret al suprafeței de 33,8 mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții D. Ș. A. I., și VAȚĂ M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiile art. 304 ind.1 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de nulitate absolută parțială formulată de intimata reclamantă.
În motivare, arată că în mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ceea ce echivalează cu exproprierea de proprietate a pârâților, întrucât în raport de art. 44 din Constituția României, dreptul de proprietate și proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Totodată, conform art.44 alin.3, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită prin lege, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Față de textele legale prevăzute, o eventuală expropriere nu poate fi cerută decât de Statul Român, prin reprezentanții săi legali, după o eventuală acordare prealabilă despăgubire.
În mod eronat, instanța de fond a reținut că terenul de 33,8 mp. ar face parte din domeniul public, iar faptul că un stâlp de distribuție a energiei electrice se află pe această suprafață de teren, nu poate conduce la invocarea regimului juridic al domeniului public întrucât, potrivit actelor emise de autoritățile publice, acest teren reprezintă proprietatea privată a pârâților.
Având în vedere că prin prevederi legale exprese, reclamanta are dreptul de uz și servitute asupra terenului de 33,8 mp aflat în proprietate pârâților, cererea reclamantei în nulitatea proprietății pârâților este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a reglementat o astfel de situație juridică, stabilind servitutea legală asupra proprietății pârâților, servitute pe care pârâții o respectă.
De altfel, intimata reclamantă nu justifică nici un interes în promovarea acestei cereri neinvocând și nesolicitând nici un drept de proprietate.
Recursul este nefondat.
Prin cererea dedusă judecății, . a solicitat în contradictoriu cu intimații, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.7920/2002 emis de C. de fond funciar pentru suprafața de 33,8 mp., teren ocupat de stâlpul metalic nr.28, parte componentă a instalației ce servește la prestarea serviciului public de distribuție a energiei electrice consumatorilor din zonă.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond a admis acțiunea, reținându-se că intimaților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,86 ha., teren, iar din raportul de expertiză depus la dosar, rezultă că pe suprafața de 33,8 mp. se află construit un stâlp pentru transportul energiei electrice.
Motivul de recurs invocat de recurenți privind respingerea în mod nelegal a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei este nefondat, întrucât art.16 din Legea 13/2007 și art. III alin.1 lit.a și alin.2 din Legea 169/1997, prevăd că nulitatea titlurilor poate fi invocată de primar, prefect, autoritatea națională pentru restituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Nulitatea absolută a unui act poate fi solicitată de orice persoană care justifică un interes ce trebuie să fie legitim, personal, născut, actual.
În cauză, reclamanta justifică un interes legitim, întrucât pe terenul reconstituit recurenților se află stâlpul metalic nr.28.
Prin dispozițiile art.III din Legea 169/1997 s-a statuat că sunt lovite de nulitate absolută, actele emise cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1991 și Legii 1/2000.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr.930/2008 a respins excepția neconstituționalității a prevederilor art. III din Legea 169/1997.
Art.2 din Legea 18/1991 stabilește categoriile de terenuri în funcție de destinația lor.
La lit.e a acestui articol, la categoria terenuri cu destinație specială, sunt enumerate printre altele, construcțiile de transport de energie electrică.
Art.5 din Legea 18/1991 stabilește categoriile de terenuri aparținând domeniului public, terenuri printre care sunt enumerate și cele pe care se găsesc construcții de transport de energie electrică.
Potrivit art. 5 din Legea 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Art.42 al.3 din Legea 18/1991, prevede că nu pot fi atribuite în proprietate suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare. Acest text de lege este în concordanță cu dispozițiile art.44 alin.1 din teza a II-a a Constituției, potrivit cărora, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Coroborând textele de lege susmenționate, se reține că aparțin domeniului public, construcțiile de transport electric, acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinație speciale, folosite în interesul public.
Având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 213/1997 și prevederile Legii 13/2007, care a preluat dispozițiile Legii 318/2003 care a abrogat dispozițiile OUG nr.63/1998 potrivit cărora terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instanța reține că terenul în suprafață de 33,8 mp. individualizată în T.4. P.1, conform raportului de expertiză depus la dosar și necontestat de părți, fiind ocupat de stâlp electric, aparține domeniului public și în această situație, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurenților s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.42 al.2 din Legea 18/1991.
Față de aceste considerente, se apreciază că sentința instanței de fond este pronunțată cu analizarea probelor administrate în cauză, motiv pentru care în baza art. 312 cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți D. Ș. A. I., domiciliat în S., ., ., ., județul O. și VAȚĂ M. D., domiciliată în Râmnicu V., Calea lui T., nr. 64, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3302/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în C. ., județul D. și cu intimatele pârâte C. L. DE F. F. S. și C. JUDEȚEANĂ O. DE A. LEGII. F. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Octombrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF,C. R.D.
Ex:2/16.10.2013
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul OLT | Uzucapiune. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
