Validare poprire. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 224/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 224/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile privind pe apelanta creditoare M. O. M., domiciliată în S., ., ., ., și apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O. cu sediul în S., ., nr. 12, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 3610 din 1.04.2013 în contradictoriu cu intimatul debitor M. L. A., domiciliat în S., ., Județul O., și intimatul terț poprit P. M. S., cu sediul în S., .. 1, Județul O., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: procurist Melaru R. pentru apelanta creditoare M. O. M. prin reprezentant legal Melaru M., și consilier juridic E. C. pentru intimatul terț poprit P. M. S., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 23.2013 din partea apelantei creditoare M. O. M., întâmpinare în 2 exemplare și a intimatului terț poprit P. M. S., întâmpinare și concluzii scrise, iar din partea apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O., taxa de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Verificând din oficiu la prima zi de înfățișare, conform art. 159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ., în raport de art. 2 pct. 2 și art. 282 C.proc.civ., tribunalul constată că este competent general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Procurist Melaru R. pentru apelanta creditoare M. O. M. prin reprezentant legal Melaru M. depune la dosar procură de reprezentare autentificată sub nr. 4201/2013.
Consilier juridic E. C. pentru intimatul terț poprit P. M. având cuvântul precizează instanței că nu mai are alte acte de depus sau probe de solicitat.
Procurist Melaru R. pentru apelanta creditoare M. O. M. prin reprezentant legal Melaru M. având cuvântul precizează instanței că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, solicită să fie luate în considerare cele depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților .
Consilier juridic E. C. pentru intimatul terț poprit P. M. având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de apelanta creditoare M. O. M., ca nefondat și mențiunea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, iar cu privire la apelul declarat de apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O., lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelurilor de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3610/01.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis în parte cererea de validare a popririi formulată de creditoarea M. O. M. prin reprezentant legal M. M. în contradictoriu cu debitorul M. L. A. și terții popriți M.A.I. -INSTITUȚIA P. O. și P. M. S..
A obligat terțul poprit M.A.I. -INSTITUȚIA P. O. să plătească creditoarei M. O. M. prin reprezentant legal M. M., suma de 439 lei reprezentând creanță la data de 14.05.2012 și a obligat terțul poprit P. M. S. să plătească creditoarei M. O. M. prin reprezentant legal M. M., suma de 1171,16 lei reprezentând creanță la data de 14.01.2013.
A respins cererea creditoarei privind aplicarea amenzii în cuantum de 100 lei pentru fiecare dintre terții popriți, ca neîntemeiată.
A obligat debitorul și terții popriți la plata sumei de 1000 lei către creditoarea M. O. M. prin reprezentant legal M. M., reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei S., reclamanta M. O. M., prin reprezentant legal M. M., a solicitat în contradictoriu cu debitorul M. L. A. și terții popriți M.-INSTITUIȚIA P. și P. M. S. să se valideze poprirea până la concurența sumei de 2584 lei, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1514/2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, amendarea terților popriți cu suma de 1000 lei fiecare, obligarea debitorului și a terților popriți la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 23.04.2012 Judecătoria S. a comunicat ordonanța de înființare a popririi, conform art. 453. C.p.c, însoțită de un exemplar al titlului executoriu către M.-INSTITUȚIA P. O..
Acest terț poprit, cu toate că a primit ordonanța de poprire și titlul executoriu prin care se ordonă poprirea în cota procentuală de 25% din venitul net lunar realizat de debitor, începând cu data introducerii cererii de majorare a pensiei de întreținere-26.01.2012 și avea obligația să poprească și pensiile de întreținere restante (ianuarie, februarie, martie 2012) a poprit doar pensia de întreținere pentru luna în curs. În mai 2012 a poprit suma de 1412,76 lei reprezentând pensia de întreținere aferentă lunii aprilie 2012. Cu totală rea-credință nu a poprit sumele restante până la concurența de 50% din venitul net realizat de debitor, neconsemnând sumele restante și eliberându-i-le debitorului poprit. Reaua-credință a terțului poprit.
Reaua-credință a terțului M.-INSTITUȚIA P. O. reiese și din adresa nr._/26.06.2012 prin care afirmă că „nu s-a putut plăti până la 50% din venitul net lunar deoarece debitorul avea alte rețineri”, fără să comunice celelalte sume reținute, numele și adresa celorlalți creditori, în situația în care ar fi existat si alte popriri. Nu a ținut cont de prevederile C.p.c în ceea ce privește prioritățile popririi.
Din data de 08.05.2012 debitorul a mai desfășurat activitate la M.-INSTITUȚIA P. O., revenind pe postul de director executiv în cadrul Primăriei S., jud. O.. De la această dată ordonanța de poprire a fost comunicată de către M.-INSTITUȚIA P. O. către P. M. S.. Aceasta a poprit în iunie 2012 suma de 767 lei reprezentând pensie de întreținere aferentă lunii mai 2012, fără a popri și pensiile restante lunilor ianuarie, februarie și martie 2012 și restanța, fără a justifica cât reprezintă pensia de întreținere și cât este restanța, respectiv cărei luni îi este aferentă.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 460 C.p.c
În scop probator, la cerere au fost anexate înscrisuri.
Debitorul M. L. A. a depus întâmpinare la data de 15.11.2012 prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire ca neîntemeiată, arătând că a fost obligat prin sentința civilă nr. 1514/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 588/28.05.2012 a Tribunalului O., la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei M. O. M. prin reprezentant legal M. M., în cotă de 25% din veniturile nete lunare ale debitorului, începând cu data introducerii acțiunii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei, cu poprire din oficiu.
De la data pronunțării sentinței terții popriți M.-INSTITUȚIA P. O. și P. M. S. au indisponibilizat sumele necesare pentru executarea titlului executoriu, cu respectarea prevederilor art. 257 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, respectiv fără ca reținerile să depășească jumătate din salariul net plătit.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 460 C.p.c., întrucât P. M. S. și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau pentru efectuarea popririi, în sensul că a dispus reținerea pe veniturile debitorului atât a cuantumului integral al pensiei de întreținere pentru luna în curs, cât și sumele necesare pentru achitarea restanțelor.
La data de 14.05.2012 debitorul s-a încadrat la P. M. S., iar fostul angajator M.-INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. a comunicat cu adresa nr._/16.05.2012 ordonanța de înființare a popririi și titlul executoriu, precizând că urmează să se rețină suma de 2080 lei aferentă lunilor februarie și martie și pensia de întreținere pentru lunile curente.
Deci, la data de 14.05.2012 mai era restantă doar suma de 2080 lei, iar de la acea dată și până în prezent au fost reținute și virate sume lunare pentru stingerea debitului, astfel că la data introducerii acțiunii suma restantă era mult mai mică decât cea solicitată pentru validarea popririi.
Potrivit prevederilor art. 257 alin 2 din Legea nr. 53/2003 din salariu nu se pot face rețineri care să depășească jumătate din salariul net lunar.
Pentru a stabili cuantumul sumelor ce pot fi reținute, terțul poprit a avut în vedere toate reținerile din salariul net lunar al debitorului, fără a depăși 50% din venitul net lunar. S-au avut în vedere următoarele obligații de plată:
- adresa INSTITUȚIEI P. O. nr._/16.05.2012 din care rezultă că suma restantă cu titlul de pensie de întreținere este de 2080 lei, aferentă lunilor februarie și martie 2012;
- sentința civilă nr. 1514/2012 a Judecătoriei S.;
- împrumutul contractat de debitor în cursul anului 2009, conform adeverinței CAR emisă de P. M. S. din care rezultă o rată de 500 lei, care se reține pe statul de plată;
- contractul de credit nr. RF_/09.02.2007 încheiat cu RAIFFEISEN BANK, care a generat o rată lunară de 126,14 EURO/lună, adică aproximativ 570 lei/lună.
Pretențiile creditoarei au fost stinse parțial prin plată la data formulării cererii de validare poprire și nu a fost ridicată măsura popririi, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune validare, aceasta măsură se referă la terțul care nu își îndeplinește obligațiile care îi revin sau când nu s-a consemnat suma urmărită.
De la data angajării la P. M. S.-14.05.2012 și de la data comunicării titlului executorui-16.05.2012, debitorul a achitat următoarele sume:
- pentru luna mai-667 lei din care 557 lei pensia de întreținere reprezentând 25% din venitul net realizat+100 lei aferent debitului restant de 2080 lei;
- pentru lunile următoare iunie, august și septembrie câte 1297 lei/lună dintre care 1197 lei pensia de întreținere reprezentând 25% din venitul net realizat +100 lei aferent debitului restant de 2080 lei, astfel că la data de 31.10.2012 debitul restant este de 1580 lei.
Având în vedere că obligațiile lunare ale debitorului, incluzând pensia de întreținere și celelalte obligații asumate, ating 50% din venitul net lunar, reprezentând aproximativ 2370 lei/lună, a considerat debitorul că nu se impune validarea popririi.
În ceea ce privește amendarea terțului poprit nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.p.c., întrucât acesta s-a conformat și a dispus executarea titlului executoriu cu respectarea prevederilor art. 257 alin. 2 din Legea nr.53/2003.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile C.p.c. și Legii nr. 53/2003.
În scop probator, la întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Terțul poprit M.-INSTITUȚIA P.-JUDEȚUL O. a depus întâmpinare la data de 16.11.2012 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că motivul pentru care nu a reținut decât suma de 1431 lei, reprezentând pensie de întreținere pe lua aprilie în sumă de 1207+224 restanța luna ianuarie stabilită prin ordonanța de înființare a popririi-18,24 lei taxe poștale, este acela că debitorul obligației a prezentat documente din care rezultă faptul că acesta avea și alte datorii cu scadență lunară.
Astfel, debitorul a prezentat documente din care rezultă că avea contractat un împrumut de la CAR P. S. pentru care rata lunară de plată este de 500 lei și încheiase în anul 2007 cu Raifeissen Bank SA un contract de credit in EURO, pentru care este obligat să achite o rată lunară de 126,14 EURO.
Prin urmare, debitorul avea obligații lunare, exceptând pensia de întreținere în cuantum de 1070 lei, obligații care grevau venitul lunar realizat.
Terțul poprit a apreciat că a respectat în totalitate ordonanța de înființare a popririi emisă de Judecătoria S. la data de 23.04.2012 în dosarul nr._ prin care i se punea în vedere să înființeze poprirea în cotă procentuală de 25% din venitul net lunar realizat de debitor și nu a încălcat prevederile art. 460 C.pc., în sensul că pentru sumele datorate cu titlul de obligație de întreținere sau alocație pentru copii se poate reține până la ½ din salariul debitorului, iar atunci când sunt mai multe datorii, urmărirea nu poate depăși ½ din venitul net al debitorului.
Terțul poprit a calculat corect pensia de întreținere la care a fost obligat debitorul pentru lunile ianuarie, februarie și martie și a comunicat Primăriei S. cu adresa nr._/16.05.2012 suma rămasă de reținut în cuantum de 2080 lei pentru perioada anterioară datei de 14.05.2012.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 460 C.p.c.
În scop probator, la întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
La data de 16.11.2012 terțul poprit P. M. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând că debitul indicat prin cererea de chemare în judecată este nereal, având în vedere că prin adresa nr._/16.05.2012 M.-INSTITUȚIA P. O. s-a precizat că urmează a se reține suma de 2080 lei aferentă lunilor februarie și martie 2012 și pensia de întreținere pentru lunile curente.
Nu se poate reține reaua-credință a PRIMĂRIEI M. S. în efectuarea popririi, validarea fiind o sancțiune aplicabilă terțului poprit pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor ce îi revin, iar în speță terțul poprit a virat o parte din sumele prevăzute în titlul executoriu pe baza unei analize obiective a situației financiare a debitorului, luând în considerare și celelalte obligații asumate, care împreună cu pensia de întreținere ating cota de 50% din venitul net lunar.
Având în vedere adresa INSTITUȚIEI P. O. nr._/16.05.2012 din care rezultă că suma restantă cu titlul de pensie de întreținere este de 2080 lei, aferentă lunilor februarie și martie 2012, sentința civilă nr. 1514/2012 a Judecătoriei S., împrumutul contractat de debitor în cursul anului 2009, conform adeverinței CAR emisă de P. M. S. din care rezultă o rată de 500 lei, care se reține pe statul de plată, contractul de credit nr. RF_/09.02.2007 încheiat cu RAIFFEISEN BANK, care a generat o rată lunară de 126,14 EURO/lună, adică aproximativ 570 lei/lună, raportul juridic dintre terțul poprit și creditoarea M. O. M. a fost stinse parțial prin plată la data formulării cererii de validare poprire și nu a fost ridicată măsura popririi, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune validare, aceasta măsură se referă la terțul care nu își îndeplinește obligațiile care îi revin sau când nu s-a consemnat suma urmărită.
Titlul executoriu produce efecte numai între creditor și debitor, fiind față de terț un res inter alios acta, singurul efect al său este acela de a constitui cauza înființării popririi, care în speță a fost dispusă.
De la data comunicării titlului executoriu s-au achitat:
1) pentru luna mai-667 lei din care 557 lei pensia de întreținere reprezentând 25% din venitul net realizat+100 lei aferent debitului restant de 2080 lei;
2) pentru lunile următoare iunie, august și septembrie câte 1297 lei/lună dintre care 1197 lei pensia de întreținere reprezentând 25% din venitul net realizat +100 lei aferent debitului restant de 2080 lei, astfel că la data de 31.10.2012 debitul restant este de 1580 lei.
Obligațiile lunare ale debitorului, incluzând pensia de întreținere și celelalte obligații asumate, ating 50% din venitul net lunar, reprezentând aproximativ 2370 lei/lună, procedându-se în așa fel încât să nu se compromită relațiile contractuale asumate de debitor, consideră terțul poprit că nu se poate reține reaua credință a sa în îndeplinirea obligațiilor legale.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În scop probator, la întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Creditoarea M. O. M., prin reprezentant convențional, a depus la dosar note de ședință, răspuns la întâmpinare, extrase de cont.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei S. spre observare și au fost comunicate, la solicitarea creditoarei, de către terții popriți M.-INSTITUIȚIA P. și P. M. S. relații privind veniturile realizate de debitorul M. L. A. și sumele poprite-adresele nr. 7050/01.02.2013 și nr._/05.02.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1514/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 588/28.05.2012 a Tribunalului O., a fost admisă cererea reclamantei M. O. M., prin reprezentant legal M. MONIA, și a fost obligat debitorul M. L. A. la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei M. O. M. prin reprezentant legal M. M., în cotă de 25% din veniturile nete lunare ale debitorului, începând cu data introducerii acțiunii-26.01.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei, cu poprire din oficiu.
S-a reținut că în perioada 26.01._12, conform adresei nr._/05.02.201 a Instituției P.-Județul O., debitorul M. L. A. a realizat următoarele venituri nete lunare: 26.01._12=896 lei, februarie 2012=4703 lei, martie 2013=4703 lei, aprilie 2012=4827 lei și 01.05._12= 3721 lei, rezultând pentru această perioadă că suma totală datorată cu titlul de pensie de întreținere, reprezentând 25% din venitul net lunar, a fost de 4712,5 lei.
Conform aceleiași adrese, pentru perioada 26.01._12, M.-INSTITUȚIA P. O. în calitate de terț poprit a efectuat, în baza ordonanței de poprire nr._ emisă la 23.04.2012 de Judecătoria S., următoarele plăți creditoarei M. O. M. prin reprezentant legal M. M.: suma de 1207 lei pensie de întreținere luna aprilie+ 224 lei restanță pensie de întreținere luna ianuarie-cu mandatul poștal nr._/17.05.2012 și suma de 917,27 lei pensie de întreținere luna mai-cu mandat poștal_/18.06.2012, rezultând suma totală achitată de 2348, 27 lei.
Conform adresei nr. 7050/01.01.2013 a Primăriei M. S., debitorul a realizat în perioada 14.05._12 următoarele venituri nete lunare:14.05._12=2670 lei, iunie 2012=4788 lei, iulie 2012=4788 lei, august 2012=4788 lei și septembrie 2012=4788 lei totalizând suma de 21.822 lei.
Din veniturile nete realizate de debitor în perioada 14.05._12, terțul poprit P. M. S. a efectuat, în baza ordonanței de poprire nr._ emisă la 23.04.2012 de Judecătoria S., următoarele plăți creditoarei M. O. M. prin reprezentant legal M. M.: suma de 667 lei pensie de întreținere pentru luna mai+100 lei restanță pensie de întreținere, iunie, iulie, august și septembrie-suma de 1197 lei lunar reprezentând pensie de întreținere pentru luna în curs+100 lei restanță, rezultând achitarea unei sume de 500 lei total cu titlul de restanță pensie de întreținere.
În speță, prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 460 C.proc.civ. și art. 409 alin. 1 și 2 C.proc.civ., astfel că a reținut că la stabilirea cuantumului limitei de poprire de 1/2, respectiv 1/3 conform art. 409 alin. 1 C.pc., se au în vedere numai obligațiile de plată executate silit, prin urmărire, nu și obligațiile convenționale de plată, asumate benevol de către debitorul urmărit silit în baza unor acte convenționale.
Astfel, terții popriți aveau obligația poprii efective a sumelor reprezentând plată întreținere pentru luna în curs + restante pentru lunile februarie și martie 2012 de 1176 lei lunar, luând în considerare plafonul de 1/2 din venitul net lunar realizat de către debitor.
Având în vedere că de la data introducerii cererii de validare s-au efectuate de către terțul poprit P. M. S. plăți de 1297 lei, respectiv 1197 lei pentru lunile octombrie și noiembrie 2012, conform graficelor și extraselor de cont și luând în calul debitul rămas, prima instanță a admis în parte cererea de validare a popririi și a obligat terțul poprit M.-INSTITUȚIA P. O. să plătească creditoarei suma de 439 lei reprezentând creanță la data de 14.05.2012 și terțul poprit P. M. S. să plătească creditoarei M. O. M. suma de 1171,16 lei reprezentând creanță la data de 14.01.2013.
Având în vedere că terții popriți au efectuat poprirea pensiei de întreținere pentru lunile în curs, neefectând în mod corespunzător poprirea până la limita prevăzută în art. 409 C.proc.civ., prima instanță a apreciat că aceștia nu au efectuat reținerile salariale cu rea credință sub limita maximă și a respins cererea creditoarei de aplicare a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare dintre terții popriți, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., raportat la soluția pronunțată și la înscrisurile privind cheltuielile de judecată efectuate de creditoare în cauză, prima instanță a obligat debitorul și terții popriți la plata sumei de 1000 lei către creditoare, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat), reținând cu privire la cheltuielile de transport că domiciliul creditoarei se află în S. și că nu a făcut dovada prin bonurile depuse la dosar privind combustibilul a unor cheltuieli de transport în prezenta cauză.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel apelanta creditoare M. O. M., prin reprezentant legal M. M., și apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O..
În apelul său, apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O. consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în sensul că nu a tras o concluzie justă cu privire la raporturile dintre părți și a încălcat prevederile art. 460 C.proc.civ.
Astfel, instanța a dat o hotărâre de validare a popririi prin care a obligat-o la plata sumei de 439 lei, reprezentând creanța reclamantei la data de 14.06.2012 deși în momentul de față instituția nu mai datorează debitorului nicio sumă de bani.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, cât și din însăși cererea de validare a popririi formulată de reclamantă, debitorul M. L. A. nu mai desfășoară activitate la M.A.I.- Instituția P. O. încă din data de 08.05.2012, când a revenit pe postul de director executiv în cadrul Primăriei S..
Ca atare, susține că nu mai datorează acestuia nicio sumă de bani și sub acest aspect nu poate fi terț poprit în cadrul acestui raport obligațional născut ca urmare a stabilirii obligației de întreținere prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1514/2012 a Judecătoriei S..
Arată că din dosar rezultă cu certitudine că debitorul nu mai lucrează la această instituție și deci aceasta nu îi datorează nicio contraprestație, reprezentând salariu sau alte drepturi bănești care ar putea din reținute în contul obligației pe care acesta o are față de reclamantă.
M. arată că ultimele drepturi salariale au fost achitate debitorului în luna iunie 2012, pentru activitatea prestată de acesta în perioada 01-08 mai 2012, și deci în momentul introducerii acțiunii de către reclamantă, nu mai putea avea calitatea de terț poprit pentru că nu mai datora sumele de bani debitorului.
Terț poprit nu poate fi decât P. municipiului S., instituție publică la care desfășoară activitate în momentul de față debitorul și care datorează acestuia sumele de bani reprezentând salariul corespunzător pentru munca prestată.
De asemenea, având în vedere efectul devolutiv al apelului, solicită a fi analizate și celelalte apărări invocate prin întâmpinarea depusă, inclusiv cea legată de interpretarea art. 409 C.p.civ. în sensul că pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii se poate reține până la 1/2 din salariul debitorului, iar atunci când sunt mai multe datorii urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a respinge cererea creditoarei M. O. M. în ceea ce privește suma de 439 lei și pe aceea reprezentând plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile codului de procedură civilă menționate în petiția de apel.
Apelanta creditoare M. O. M., prin reprezentant legal M. M., consideră sentința nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de validare a popririi, respectiv și amendarea terților popriți cu suma de 1000 lei fiecare și cheltuieli de judecată în valoare de 2018,24 lei, precum și obligarea la cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Arată că instanța de fond i-a respins cererea privind aplicarea amenzii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare dintre terții popriți, cu toate că au existat motive și dovezi în acest sens.
Apreciază în mod cu totul netemeinic s-a reținut că „aceștia nu au efectuat reținerile salariale cu rea credință sub limita maximă”.
M. susține că terții popriți au refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, obligație care trebuia îndeplinită în totalitate așa cum prevede ordonanța de înființare a popririi emisă în data de 23.04.2012, începând cu data introducerii cererii – 26.01.2012, adică și pensiile de întreținere restante.
Faptul că au efectuat reținerile salariale sub limita maximă, lucru constatat de instanța de fond, nu poate conduce decât la concluzia că terții popriți au refuzat cu rea-credință să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că instanța de fond a admis doar cheltuielile efectuate în ceea ce privește onorariul de avocat cu toate că a solicitat și cheltuielile de taxa de timbru, timbru judiciar, corespondența – depunere acțiune prin poștă, la aceste cheltuieli instanța nu face nicio referire, susținând că toate cheltuielile de judecată au fost justificate prin chitanțe și bonuri fiscale depuse la dosar.
Referitor la cheltuielile de transport, arată că acestea au fost efectuate pentru fiecare termen de judecată pentru transportul apărătorului ales, care nu are domiciliul în S.,ci la Cluj-N., neexsitând nicio dispoziție legală care să îngrădească dreptul părții de a-și alege orice apărător dorește.
În drept, s-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 282 C.p.civ, art. 453 alin.2, art. 456 alin. 2, art. 460, art. 562, art. 563 C.p.civ, art. 29, art. 31 legea nr. 51/1995 și art. 6 alin. 3 hotărârea nr. 64/2011.
La data de 30.09.2013, intimata Primaria M. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului apelantei creditoare M. O. M., ca neîntemeiat.
Apreciază că soluția instanței de fond este una temeinică și legală, aplicarea unei amenzi putându-se face numai în situația în care s-ar fi dovedit reaua-credință cu ocazia efectuării popririi, însă așa cum s-a putut observa din înscrisurile probatorii pe care le-au depus la dosarul cauzei, și-au îndeplinit obligațiile de terț poprit și a virat o parte din sumele prevăzute în titlul executoriu, respectând cota de 50% din venitul net lunar, urmare a situației financiare a debitorului ce avea asumate și alte obligații de plată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că instanța de fond tot în mod corect a acordat numai cheltuielile cu onorariul de avocat, în cauză nefiind făcută dovada cheltuielilor cu carburantul pentru deplasările apărătorului, întrucât cel ce face propunerea în fața instanței de judecată trebuie să o și dovedească.
Și intimatul debitor M. L. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor, ca nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul M.A.I.- Instituția P. O., prin care se critică sentința sub aspectul obligării acestui terț poprit la plata sumei de 439 lei, menționează faptul că această critică este fondată, motivat de faptul că, în prezent acest apelant nu-i mai datorează nicio sumă de bani, întrucât începând cu data de 14.05.2013 nu mai are calitatea de funcționar în cadrul acestei instituții iar în legătură cu această sumă, menționează că este de acord să o achite reclamantei.
Solicită admiterea în parte a apelului declarat de apelantul M.A.I.- Instituția P. O. în sensul respingerii cererii de validare a popririi față de această instituție.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că terții popriți au efectuat poprirea pensiei de întreținere pentru lunile în curs și nu au efectuat în mod corespunzător poprirea până la limita prev. de art. 409 C.p.c., astfel că instanța a apreciat în mod corect că terții popriți nu au efectuat reținerile salariale cu rea credință sub limita maximă.
Referitor la cheltuielile de judecată, menționează faptul că instanța în mod corect a apreciat că nu se impune obligarea și la plata cheltuielilor de transport motivat de faptul că reclamanta are domiciliul în municipiul S..
În fapt, s-a întemeiat prezenta pe dispoz. Codului de procedură civilă și pe dispozițiile legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat cu modificările și completările ulterioare.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.10.2013, intimata creditoare a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul M.A.I.- Instituția P. O., arătând că în mod corect, potrivit calculelor efectuate, s-a stabilit că la data de 14.05.2012 mai exista o restanță de 439 lei din creanța achitată de terțul poprit la data respectivă.
Împrejurarea că la data promovării cererii de chemare în judecată terțul poprit M.A.I.- Instituția P. O. nu mai acea calitatea de terț poprit nu poate constitui un impediment în admisibilitatea și temeinicie acțiunii, întrucât restanța face parte din perioada în care terțul poprit trebuia să achite suma de 439 lei.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Asupra apelului declarat de apelantul terț poprit,
Astfel cum corect a reținut și prima instanță, tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 1514/15.02.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 588/28.05.2012 a Tribunalului O., a fost admisă cererea reclamantei M. O. M., prin reprezentant legal M. M., și a fost obligat debitorul M. L. A. la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei M. O. M. prin reprezentant legal M. M., în cotă de 25% din veniturile nete lunare ale debitorului, începând cu data introducerii acțiunii-26.01.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei, cu poprire din oficiu.
Într-adevăr, potrivit adresei nr._/05.02.2013, intimatul debitor M. L. A. a realizat următoarele venituri nete de la apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O.: ianuarie (26-31.01.2012) – 896 lei; februarie 2012- 4.703 lei; martie 2012- 4.703 lei; aprilie 2012- 4.827 lei; mai (o1-14.05.2012) – 3.721 lei.
Sumele efectiv poprite și plătite creditoarei M. O. M. au fost următoarele: suma de 1207 lei pensie de întreținere luna aprilie+ 224 lei restanță pensie de întreținere luna ianuarie-cu mandatul poștal nr._/17.05.2012 și suma de 917,27 lei pensie de întreținere luna mai-cu mandat poștal_/18.06.2012, rezultând suma totală achitată de 2348, 27 lei.
Ulterior datei de 14.05.2012, dată la care raporturile juridice dintre intimatul debitor și apelantul terț poprit au încetat, M.A.I.-Instituția P. O. nu mai poate fi obligată să plătească intimatei creditoare vreo sumă de bani, chiar dacă există o diferență de 439 de lei, care nu a fost poprită corect.
Și aceasta deoarece poprirea este acea formă de executare prin care creditorul urmărește sumele de bani sau efectele pe care o terță persoană le datorează debitorului urmărit, constând în indisponibilizarea bunurilor urmărite, în mâinile terțului, debitor al datornicului urmărit, și în obligarea lui să le plătească direct creditorului urmăritor.
Procedura popririi permite creditorului să-și realizeze creanța direct de la o persoană care este datornic al debitorului (terțul poprit); ea este mult mai sigură în efectul ei și mai lesnicioasă în formele sale, decât dacă creditorul ar fi fost obligat să aștepte mai întâi ca terțul să plătească debitorului său și abia apoi să-l urmărească pe acesta pentru plată.
În cadrul unei popriri participă, de regulă, trei subiecți de drept: creditorul urmăritor, denumit și creditor popritor, debitorul urmărit, denumit și debitor poprit și o terță persoană, denumită terț poprit, care datorează o sumă de bani debitorului urmărit. Între aceste trei subiecte de drept se stabilesc tot atâtea raporturi juridice, fără două dintre ele neputând exista al treilea.
Este vorba de raportul de creanță dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit, precum și de raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este dator față de debitorul urmărit.
Cele două raporturi juridice menționate sunt raporturi de drept substanțial, raporturi de creanță, în lipsa vreunuia neputând fi vorba de poprire.
Ori, în speță nu există raportul de creanță dintre apelantul terț poprit M.A.I.-Instituția P. O. și intimat, în calitate de debitor urmărit.
Dacă nu există un raport juridic între debitor și terțul poprit la data pronunțării sentinței, poprirea nu se poate efectua, creditoarea neputând fi îndreptățită să execute, în cele din urmă, bunuri proprii ale apelantului terț poprit M.A.I.-Instituția P. O..
Pe cale de consecință, tribunalul constată că se impune schimbarea soluției adoptată de prima instanță, în sensul înlăturării mențiunii privind obligarea apelantului terț poprit M.A.I.- Instituția P. O. să plătească suma de 439 lei și obligării terțului poprit Primaria M. S. să plătească întreaga restanță, de 1.610,16 lei.
Concluzia de mai sus are drept consecință și înlăturarea obligării acestui apelant la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare la fond, atât timp cât s-a apreciat că apelantul nu trebuie să plătească vreo sumă de bani din datoria restantă.
Asupra apelului declarat de apelanta creditoare,
În mod legal prima instanță a apreciat că cererea apelantei, de aplicarea amenzii în sumă de 1000 lei terților popriți nu este întemeiată.
Astfel cum dispune art. 460 alin. 2 C.proc.civ., terțul poprit, care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat cu o sumă cuprinsă între 200 lei și 1.000 lei.
Rezultă, deci, că pentru aplicarea amenzii nu este suficient ca terțul poprit să îndeplinească necorespunzător obligațiile ce îi revin, ci trebuie să se demonstreze în speță că această neîndeplinire este rezultatul unei rele-credință.
Ori, în speță, această condiție nu este îndeplinită.
Chiar dacă din calculele efectuate se desprinde concluzia că la momentul pronunțării sentinței rămăsese o datorie de 1.610,16 lei, atât timp cât în cauză nu s-a dovedit reaua-credință în efectuarea reținerilor salariale sub limita maximă, în mod temeinic prima instanță nu a dat curs solicitării apelantei creditoare de amendare a terților popriți.
Nu aceeași este situația în privința modului de apreciere asupra cheltuielilor de judecată pe care terțul poprit P. Mun. S. și debitorul M. Lenid A. trebuie să le plătească.
Potrivit dovezilor de la dosar, apelanta creditoare a suportat următoarele cheltuieli în legătură cu procesul: 10 lei taxa judiciară de timbru, 0,30 lei timbre judiciare, 1000 lei onorariu avocat, 7,50 lei contravaloarea expedierii plicului conținând acțiunea, 1.000,45 lei contravaloarea combustibilului consumat pe ruta Cluj-N.-S. și retur, cu ocazia deplasării apărătorului ales la cele trei termene de judecată din datele de 19.11._13 și 18.03.2013.
Pe temeiul art. 274 C.proc.civ., creditoarea, care a câștigat procesul, are dreptul de a obține de la adversar atât sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, cât și celelalte cheltuieli sus-menționate, atestate de chitanțele de la dosar.
Nu poate fi primit argumentul primei instanțe, referitor la domiciliul creditoarei. Este drept, aceasta locuiește în mun. S., dar avocatul să este din Baroul Cluj, având sediul profesional în mun. Cluj-N., .-56.
Atât timp cât avocatul a fost prezent la 3 termene în fața primei instanțe, tribunalul constată că apelanta este îndreptățită să primească întreaga sumă cheltuită pentru desfășurarea procesului, de 2.018,24 lei, motiv pentru care soluția primei instanțe urmează să fie schimbată și sun acest aspect.
Raportat la considerentele expuse în precedent, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul urmează să admită apelurile și să schimbe în parte sentința, conform celor de mai sus.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea apelantei creditoare, tribunalul va obliga pe intimata P. S. să plătească apelantei M. O. M. suma de 5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarata de apelanta creditoare M. O. M., prin reprezentant legal M. M., domiciliată în S., ., ., ., și apelantul terț poprit M.A.I.- Instituția P. O., cu sediul în S., ., nr. 12, județul O., împotriva sentinței civile nr. 3610/1.04.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ 72012, în contradictoriu cu intimatul debitor M. L. A., domiciliat în S., ., . și intimatul terț poprit P. M. S., cu sediul în S., .. 1, Județul O..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3610/01.04.2013.
Înlătură mențiunea privind obligarea terțului poprit M.A.I.- Instituția P. O. să plătească suma de 439 lei și obligă terțul poprit Primaria M. S. să plătească creditoarei M. O. M., prin reprezentant legal M. M., suma 1.610,16 lei,reprezentând creanță la data de 14.01.2013.
Obligă debitorul și terțul poprit Primaria M. S. să plătească creditoarei suma de 2.018, 24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Păstrează restul mențiunilor din sentință.
Obligă pe intimata Primaria S. să plătească apelantei M. O. M. suma de 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxa de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
red/tehnored.S.O./Ex.5/06.01.2014
Judecător fond M.-M. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul OLT | Servitute. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
