Pretenţii. Decizia nr. 829/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 829/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 829/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant R. S. M., domiciliat în S., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5227/08.05.2013,pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., .. 1, județul O., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat A. Herțoiu, reprezentând pe recurentul reclamant R. S. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat A. Herțoiu, pentru recurentul reclamat, a depus la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariul pentru avocat.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. Herțoiu, având cuvântul pentru recurentul reclamat R. S. M., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei pe fond și nu pe excepție, pe fond, urmând a se avea în vedere că intimata pârâtă are capacitate de folosință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5227/08.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamantul R. S. M. în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 11.02.2013 sub nr._ reclamantul R. S. M. a solicitat obligarea pârâtei P. M. S. la plata sumei ce reprezintă valoarea evaluată a bunurilor expropriate conform procesului-verbal de evaluare din data de 07.09.1962 prin care s-a stabilit evaluarea bunurilor astfel: teren - 4.833 mp x 1,50/mp= 7.249,50 lei, construcție în stare de funcționare bună = 86.333 lei; total =93.582,50 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în anul 1962 a fost expropriat de imobilul proprietatea familiei situat în S., ., în prezent . nr. 62, la data de 07.09.1962 întocmindu-se un raport de evaluare care a stabilit prin expertiză de construcții suma de 93.582,50 lei.
S-a mai arătat că din suma evaluată de 93.582,50 lei s-a achitat doar suma de 40.000 lei, rămânând diferența de 53.582,50 lei, reținută de stat abuziv.
S-a menționat de asemenea că după apariția Legii nr. 10/2001 pârâtul a solicitat restituirea proprietății - construcție și teren aferent, însă P. S. a impus fostei proprietare (I. F., bunica sa, decedată la data de 25.08.2003, al cărei unic succesor este prin certificatul de moștenitor nr 173/29.08.2003 eliberat de N. Public R. R.) la plata anticipata a despăgubirii primite în anul 1962, actualizată cu rata de inflație pentru autorizarea cererii și cum această condiție, impusă ilegal de P. S., nu a putut fi îndeplinită (autoarea avea o pensie lunară în sumă de 1.383.000 lei/2003), P. a refuzat să elibereze actele de retrocedare.
În drept au fost invocate dispozițiile dispoz. art. 480 și urm. C.civ. - în vigoare în momentul deposedării, dispozițiile Constituției din acea dată, care recunoștea proprietatea - raportându-le la dispozițiile art. 44, 20 și 148/4 din Constituție și la art. 6/1 CEDO și Protocolul adițional nr. 1.
În susținerea cererii la dosarul cauzei au fost depuse copii de pe act de deposedare - proces - verbal de evaluare în care este indicat nr. H.C.M. nr.1676/1959 și Decizia nr. 156/1960; act de naștere, căsătorie și deces autoare; act naștere și act identitate petent; certificat de moștenitor petent; declarații notariale.
Instanța de fond a apreciat că excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, invocată din oficiu, este întemeiată, reținând pentru următoarele considerente:
Îngrădirile aduse capacității de folosință înseamnă implicit incapacitate transpusă pe plan procesual în sensul că persoana respectivă nu poate figura ca parte în proces, în limitele îngrădirii.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință (legitimatio ad processum) este o excepție de fond, peremtorie și absolută, putând fi invocată de către oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului și urmând a fi analizată cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., deoarece admiterea sa face de prisos cercetarea fondului cererii deduse judecății.
S-a apreciat că în speță sunt incidente următoarele dispoziții normative în materie: Art. 41 C. proc. civ. – (1) Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.; art. 21 din Legea nr. 215/2001 – (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.; Art. 77 din Legea nr. 215/2001 – Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale
Din interpretarea coroborată a textelor de lege citate anterior s-a reținut că primăria nu are personalitate juridica pentru a dobândi în plan procesual posibilitatea de a fi parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice.
În acest sens, prevederile art. 21 din Legea 215/2001 arată expres că numai unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplină și patrimoniu propriu, acestea putând sta în justiție prin reprezentare după caz, de primar sau de președintele consiliului județean sau printr-o altă persoană împuternicită de aceștia.
De asemenea, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria nu se încadrează in rândul unităților administrativ teritoriale cu capacitate juridica deplină, aceasta nefiind altceva decât o structura funcționala cu activitate permanenta care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În lipsa unui text de lege derogator (care să confere Primăriei posibilitatea de a sta în judecată), instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor normative de drept comun analizate anterior, motiv pentru care a admis excepția lipsei capacitații procesuale de folosință a pârâtei, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul reclamant R. S. M..
Susține că soluția este interpretabilă cu raportare la teoria judiciară de interpretare a termenilor primărie, primar, localitate, atribuții, capacitate de folosință.
P., entitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, are capacitate de folosință, capacitate ce constă în aptitudinea generală și abstractă de a dobândi și exercita drepturi subiective și de a-și asuma obligații, fiind subiect de drept, desfășurându-și activitatea în baza principiului specialității.
Cum această entitate are organe proprii de conducere-primar, viceprimar, șefi de departament sau servicii, este evident că sunt întrunite condițiile cerute de codul de procedură civilă în ceea ce privește posibilitatea de a sta în instanță în nume propriu.
Cu referire la fondul cauzei, arată că imobilul de care a fost lipsit a intrat în posesia primăriei și a fost demolat de primărie, care a construit pe teren un . imobilul locuință și imobilul teren au fost calculate prin expertiză a specialiștilor primăriei, care a plătit contravaloarea imobilelor expropriate.
Totalul financiar al expertizei a fost de 93.582,50 lei iar plata efectivă s-a făcut doar pentru suma de 40.000 lei, fiind efectiv o expropriere reală, dar cu o despăgubire injustă.
Arată că a constatat acest lucru în ianuarie 2013, când a plătit impozitul pentru un imobil de locuit și un teren și i s-a predat raportul de expertiză efectuat de primărie în anul 1962, raport de evaluare de care nici autorii lui și nimeni din familie, nu a avut cunoștință.
Consideră că, în condițiile în care CEDO în ideea de acces liber la justiție nu acceptă soluțiile „pe excepție”, în cauză se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare.
S-a solicitat judecarea în lipsă.
În drept, recursul nu este întemeiat pe niciunul dintre motivele prevăzute de lege, însă criticile formulate pot fi încadrate din oficiu de tribunal în dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Contrar celor susținute de recurent, instanța de fond a statuat în mod corect asupra lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei atrasă în proces de reclamant.
În acest sens, tribunalul reține că excepțiile procesuale constituie un mijloc prin care, în condițiile legii și fără a pune în discuție fondul, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la dreptul material la acțiune.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte P. S. este o excepție de ordine publică, referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, ce poate fi pusă în discuție în orice stare a pricinii inclusiv în calea de atac a recursului și, cu atât mai mult la fond.
Potrivit art. 41 alin. 1 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul legal definește prin urmare capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual.
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă alături de capacitatea procesuală de exercițiu o condiție de exercițiu a acțiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat.
Referitor la dezlegarea dată excepției lipsei capacității de folosință a intimatei-pârâte, dispozițiile art. 41 alin. 1 C.proc.civ. care reglementează folosința și exercițiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate, astfel că P. nu are capacitate procesuală de folosință de a sta în judecată în calitate de pârâtă.
Conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”
Din textul legal supra menționat rezultă că primăria nu este o entitate cu personalitate juridică, ci doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit legii și hotărârilor consiliului local.
Legea nr. 215/2001, care reprezintă legea cadru în materia administrației publice locale, nu cuprinde nici o dispoziție în sensul acordării personalității juridice primăriei însă, în același timp prevede în art. 21 că unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe și județe), sunt persoane juridice cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Ca urmare, în sistemul de drept actual, primăria este o structură instituțională fără personalitate juridică iar, într-o atare situație față de dispozițiile art. 41 alin. 1 C.proc.civ., ea nu poate sta ca parte într-un proces civil.
Este drept, art. 6 § 1 din CEDO garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță judecătorească să poată fi sesizată cu privire la orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.
Însă, contrar susținerilor recurentului, acest drept de acces la o instanță nu este absolut, fiind supus unor limitări implicit acceptate, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece aceasta impune, prin însăși natura sa, o reglementare de către stat, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. Astfel, în cauza Golder contra Regatului Unit (hotărârea din 21.02.1975), s-a stabilit că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum și că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept".
Aceasta înseamnă că este permisă soluționarea cauzei prin admiterea unei excepții de fond, în condițiile în care dispozițiile legale aplicabile speței sunt corect identificate și interpretate de instanță.
Raportat la considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. teza a II-a C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant R. S. M., domiciliat în S., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5227/08.05.2013,pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., .. 1, județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/11.10.2013
Judecător fond D. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 816/2013. Tribunalul OLT | Acţiune în constatare. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
