Pretenţii. Decizia nr. 838/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 838/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 838/2012
Ședința publică de la 26 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil, privind pe recurentul reclamant S. Județean de Urgență S., cu sediul în S., .-11, județul O., împotriva sentinței civile nr. 441 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. P., domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, după care;
Instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința nr. 441/2012 Judecătoria Corabia a respins acțiunea reclamantului S. Județean de Urgență S., împotriva pârâtului P. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada 21.01._09, pârâtul a fost internat la secția chirurgie toracică a Spitalului Județean de Urgență S., iar cheltuielile determinate de internarea acestuia și de îngrijirile medicale acordate s-au ridicat la suma de 2021,540 lei, cheltuieli pe care acesta nu le-a achitat.
A apreciat instanța de fond că nu se poate retine existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însăși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării de către un pretins autor a normelor legale.
Cu privire la temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța a constatat că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului- victimă a unui accident/agresiune, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ./accidentul, și un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, cu privire la argumentul reclamantului conform căruia pârâtul, chiar dacă este asigurat medical, nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța retine că, în conformitate cu dispozițiile art. 92 din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat si cel neasigurat).
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări (art. 93 alin 1 din Legea nr. 95/2006).
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgenta sunt suportate din Fondul național unic, fond constituit, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurări, precum si alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgență S., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate tribunalul urmează să constate că recursul este nefondat.
În esență, acțiunea reclamantei se bazează pe dispozițiile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006, dispoziții în baza cărora persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să reparare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, dar și pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii pe de o parte, iar pe de altă parte, legea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca faptă ilicită a victimei care să atragă răspunderea acesteia în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.
Verificând actele și lucrările dosarului de fond instanța constată că la fila 7 se află foaia de observație clinică generală a pârâtului din care rezultă acesta este asigurat CNAS.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 1 din Legea 95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat, asigurații având dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență în conformitate cu dispozițiile art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.
Față de această situație, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, astfel încât criticile formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 si art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, care atrag modificarea sau casarea sentinței, urmând în consecință ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil, privind pe recurentul reclamant S. Județean de Urgență S., cu sediul în S., .-11, județul O., împotriva sentinței civile nr. 441 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. P., domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2012, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red. ID
Tehnored.Mr
Jf. I.T.
2 ex./02.10.2012
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 728/2012.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 476/2012.... → |
|---|
