Partaj judiciar. Decizia nr. 63/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-03-2012 în dosarul nr. 63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 63/2012
Ședința publică de la 15 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol, dezbaterile apelurilor civile formulate de apelanții reclamanți R. S. G. cu domiciliul în Drăgănești-O., ., Județul O., R. V. cu domiciliul în Hunedoara, ., ., B. G. cu domiciliul în Drăgănești-O., .. 113, .. A, ., B. M. cu domiciliul în Drăgănești-O., ., Județul O. și apelanta pârâtă B. A. N. prin M. D. și M. M. H. cu domiciliul în C., . 18, . împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 956 din 01.03.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. cu domiciliul în București, sector 3, .. 48, .. 4, . cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., B. M. P. cu domiciliul în București, sector 5, . Demostehen, nr. 21, . Drăgănești O. de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în Drăgănești-O., Județul O., C. Județeană O. de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în Slatina, Județul O., E. T., cu domiciliul în Drăgănești O., ., Județul O., având ca obiect partaj judiciar, venit după casare spre rejudecare.
Constatându-se că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 martie 2012 și consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când tribunalul a amânat pronunțarea cauzei la data de 8 martie 2012, având în vedere cererea apărătorului ales al apelantei pârâte B. A. N. pentru a depună concluzii scrise, după care având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 martie 2012, când deliberând în secret a pronunțat prezenta decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
P. cererea înregistrată la Judecătoria Caracal sub nr._, reclamanții R. S. G., R. V., B. I. G. și B. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicarea L. nr. l8/1991 și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului din cadrul Prefecturii O., A. M., B. M., B. M. și B. A. N., prin reprezentanții săi M. D. și M. M. H., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. l3l42/54/27.0l.2008 și l3l42/55/27.0l.l998.
De asemenea, au solicitat obligarea celor două comisii de fond funciar să elibereze un singur titlu de proprietate pe numele autorului B. G. pentru suprafața totală de 6,77 ha teren, pe numele moștenitorilor B. G., B. Gr. N., A. M., R. E. și B. I. N., conform adeverinței de proprietate nr._/ll.04.l994; să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.850/l0.08.l993, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2576/29.07.l997.
Motivându-și cererea în fapt, reclamanții au arătat că s-a emis nelegal cel de-al doilea titlu pentru terenul intravilan doar pe numele reclamantei B. M., întrucât, potrivit adeverinței nr._/1999 s-a reconstituit tuturor moștenitorilor întreaga suprafață de 6,77 ha., ce a aparținut autorului comun.
Au susținut că acest titlu de proprietate este nul, deoarece suprafața de 2495 mp. nu a aparținut soțului reclamantei, B. I., ci autorului B. G..
Reclamanții au arătat că în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 850/l0.08.l993, emis ca urmare a succesiunii autorului B. I., s-a menționat nereal că de pe urma acestuia ar fi rămas ca bunuri: cota de 1/2 dintr-o casă situată în orașul Drăgănești-O., construită în timpul căsătoriei pe un teren moștenit de autor de la părinți, iar ca moștenitori legali B. Matria, soție supraviețuitoare și B. I. N., fiu, fiind menționat că B. I. G. este străin de succesiune prin neacceptare conform art. 700 cod civil întrucât imobilul menționat nu a fost construit de B. I. în timpul căsătoriei și nici nu l-a dobândit în proprietate în vreun alt mod, ci acest imobil a fost proprietatea autorului B. G. și toți moștenitorii acestuia au acceptat succesiunea, având acces în imobil.
Cu privire la suprafața de teren pe care se află imobilul, până în l990 toți moștenitorii autorului B. G. au avut posesia și folosința acestuia, iar după anul l990 li se reconstituise dreptul de proprietate tuturor moștenitorilor autorului B. G., și nu putea fi vorba să fie proprietatea autorului B. I..
În ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare încheiat de reclamanta B. M. și autentificat sub nr. 2576/29.07.l997, prin care aceasta a vândut cota de 5/8 parte din această casă cu suma de 300.000 lei, și acesta cuprinde mențiuni nereale, cum ar fi precizarea că 1/2 din casă ar fi reprezentat cota sa de contribuție în timpul căsătoriei la construirea acestui imobil, iar cota de l/4 ar fi cota moștenită de soțul său, conform certificatului de moștenitor nr. 850/l993, iar cu privire la suprafața de teren de 2495 mp s-a menționat în contract că ar fi proprietatea dobânditorului ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, punerea în posesie fiind efectuată conform procesului - verbal nr. l2l/24.07.l997. Reclamanții au invocat lipsa calității de proprietar a vânzătoarei reaua credință a cumpărătorului (care în calitate de Primar a emis acte în favoarea sa), fictivitatea operațiunii de vânzare – cumpărare.
P. sentința civilă nr. 3821 din 1.10.2008 a Judecătoriei Caracal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. l3l42/54/27.0l.l998 și l3l42/55/27.0l.l998, s-a reținut că moștenitorii autorului B. G. nu au contestat în nici un fel actele premergătoare emiterii celor două titluri de proprietate, respectiv procesul - verbal de punere în posesie, precum și fișele premergătoare emiterii titlului de proprietate în termenul de 3 ani de la data emiterii titlurilor, în speță persoane interesate fiind moștenitorii autorului B. G., astfel că este vorba despre o nulitate relativă, iar nu de o nulitate absolută, aceasta vizând numai ocrotirea unui interes general.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 850/l0.08.l993, instanța de fond a concluzionat că din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că B. I. a rămas în acest imobil până la deces, iar ceilalți moștenitori ai autorului aveau imobile în alte localități și se întâlneau ocazional la casa părintească.
In consecință, nici actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2576/29.07.l997, nu a fost apreciat ca fiind lovit de nulitate absolută, pentru cele anterior expuse.
Împotriva sentinței civile nr. 3821 din 1.10.2008 a Judecătoriei Caracal au declarat recurs reclamanții R. S. G., R. V., B. I. G. și B. M., precum și pârâții A. M., B. M. și B. M. P., criticând soluția pentru interpretarea eronată a probatoriilor administrate în cauză cu raportare la dispozițiile din art. III pct.1 lit. a din Legea nr. 169/1997, situație ce trebuia raportată la solicitarea de restituire a proprietății funciare de pe urma autorului B. I..
Au invocat interpretarea eronată a probatoriilor și în privința soluției în ce privește nulitatea certificatului de moștenitor nr.850 din 10.08.1993, nulitatea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului care a aparținut lui B. G., precum și a terenului aferent acestuia în suprafață de 2495 mp., cu raportare la vânzarea făcută de B. M., care nu era succesoarea lui B. G. și la faptul că această suprafață de teren nu putea face obiectul vânzării, fiind reconstituită moștenitorilor autorului.
S-a invocat de asemenea, și nediscutarea în ședință publică a excepției prescripției dreptului la acțiune în sens material, calificarea greșită a cauzelor de nulitate privind anularea titlului ca fiind relative, și nu absolute, situație în care nu există termen de prescripție și chiar printr-o interpretare eronată în raport de probatoriul administrat.
P. decizia civilă nr. 236 din 17.02.2009 a Tribunalului O., ambele recursuri declarate de părți au fost apreciate ca fiind fondate și în condițiile art. 312 pct.3 Teza a II-a Cod proc. civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod proc. civilă, au fost admise în sensul casării sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în ce privește soluția și cele pentru care au fost înlăturate sau acceptate apărările părților, situație ce trebuia raportată la dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc. civilă, în sensul că nu s-a manifestat maximă diligență pentru prevenirea oricărei greșeli pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și a aplicării corecte a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
A fost îndrumată instanța de fond să facă verificări privind modul în care s-a reconstituit dreptul de proprietate, cu raportare la dispozițiile de strictă interpretare și aplicare ale L. nr.18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 247/2005 și HG 890/2005, condițiile eliberării actelor premergătoare și titlurilor de proprietate, susținerea și reținerea către instanță a unei „înțelegeri” între părți, nefiind cert dovedită.
În ce privește anularea certificatului de moștenitor nr.850/1993, s-a reținut că trebuie examinată situația lui B. G., care a susținut și nu s-a contestat, faptul că acesta a locuit și locuiește în imobilul înscris în acest certificat de moștenitor, situație ce ar echivala cu o acceptare tacită a succesiunii și stabilită data realizării construcțiilor.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Caracal sub nr._ .
În rejudecare a fost introdusă în cauză și numita E. T., fiica lui B. F. G..
La 13 mai 2009 reclamanții B. I. G., B. M., R. S. G. și R. V., au completat acțiunea și au solicitat instanței să constate deschise succesiunile autorilor B. G., decedat în anul 1952 (de pe urma căruia au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare B. T. și copiii lor, iar ca avere succesorală cota de ½ din casa situată în Drăgănești O., ., terenul aferent casei în suprafață de 0,2495 ha și terenul extravilan în suprafață de 6,5090 ha), B. T. decedată în anul 1975 (de pe urma căreia au rămas ca moștenitori copiii acesteia, iar ca avere succesorală cota de 5/8 din casa situată în Drăgănești O., . și cota de ¼ din terenul intravilan de 0,2495 ha și din terenul extravilan de 6,5080 ha), B. Gr. I., decedat la data de 10.11.1998 (de pe urma căruia au rămas ca moștenitori B. M. în calitate de soție supraviețuitoare și cei doi copii B. I. G. și B. I. N., actualmente decedat și el, iar ca avere succesorală cota de 1/5 din casa și cele două suprafețe de teren menționate), B. I. N. decedat la 3.12.2007 (de pe urma căruia a rămas ca moștenitoare fiica sa B. A. N., iar ca avere succesorală 3/16 tot din bunurile menționate) și să rețină că pasivul succesiunii lui I. și al Tudorei a fost suportat în exclusivitate numai de B. M. și se ridică la suma de 15.000 lei.
P. sentința civilă nr. 956/01.03.2010 Judecătoria Caracal a admis în parte acțiunea completată la 13.05.2009 formulată de reclamanții R. S. G., R. V., B. G., B. M. și cererea reconvențională formulată de pârâta B. A. N. și pe cale de consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2576/29.07.1997.
Au fost omologate rapoartele de expertiză întocmite de experții T. G. și C. D..
S-a constatat că valoarea succesiunii rămasă după autorul B. F. G., decedat în anul 1952, este de 148.172,50 lei.
S-a constatat că din valoarea succesiunii, soției supraviețuitoare B. T. îi revine 9682,50 lei, iar descendentului gr. I B. I. îi revine 28.047,50 lei.
S-a constatat că din valoarea succesiunii autorului B. F. G., descendenților de gr. II, B. I. G. și B. I. N., le revine câte 7326,25 lei fiecăruia ( cota ½ parte).
S-a constatat că din valoarea succesiunii autorului B. I. G., reclamantei B. A. M., soția lui B. I., fiul autorului (căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,2495 ha, cu titlul nr._/54/27.01.1998), îi revine_ lei.
S-a constatat că sunt străini de moștenire prin neacceptare conform art. 700 Cod civil, B. Gr. N., A. M., R. E. și E. T., toți descendenți gradul I.
S-a stabilit masa succesorală a autorului B. I. și s-au atribuit bunurilor moștenitorilor acceptanți ai acestuia.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții B. I. G., B. M., R. S. G. și R. V., cu motivarea că este nelegal ca pentru terenul extravilan să fie considerați moștenitori acceptanți, iar pentru terenul intravilan să fie considerați neacceptanți, câ și ceilalți moștenitori trebuie reținuți ca fiind moștenitori acceptanți în ceea ce privește terenul extravilan și copiii autorului B. F. G., care deja au fost înscriși pe titlul de proprietate;
Au mai arătat că fără temeinicie nu s-a dat atenție criticii formulate în raport cu valoarea exagerat de mare stabilită pentru terenul intravilan din orașul Drăgănești - O., respectiv suma de 94.790 lei.
A declarat recurs și pârâta B. A. N. care a criticat sentința, susținând că în mod greșit s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr.2576/29.07.1997, cu motivarea că prețul a fost neserios, chiar dacă acesta a fost inferior valorii reale a bunului vândut, întrucât era necesar să se aibă în vedere în special relația de rudenie dintre părți, aceea de mamă – fiu dar și împrejurarea că reclamanta B. M. a rămas în întreținerea părinților pârâtei B. N. și B. M..
A mai arătat că în mod greșit s-a reținut o cotă egală de câte 1/3 parte în coachiziția îmbunătățirilor în favoarea reclamantei B. M., B. N. și B. M. (soția lui N., nora reclamantei), pe când costul a fost suportat în mod exclusiv de autorii săi, bunica sa neavând resurse financiare pentru finanțarea acestor achiziții.
La termenul de judecată din data de 14.09.2010, instanța a pus în discuția părților schimbarea calificării căii de atac din recurs în apel, având în vedere valoarea bunurilor ce fac obiectul litigiului, de peste 100.000 lei .
P. decizia civilă nr. 37 din 8 februarie 2011, dată de Tribunalul O. în dosarul nr. 1405/205/209, s-a respins apelul reclamanților, s-a admis apelul declarat de pârâta B. A. N., s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins cererea în constatarea nulității contractului de vânzare–cumpărare nr. 2576/29.07.1997 și s-a respins cererea de partaj succesoral, ca prematur formulată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Instanța de apel a motivat că sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod proc. civilă potrivit cărora, după casarea cu trimitere numai este posibilă formularea unor cereri noi, instanța de fond având obligația de a soluționa strict cererile cu care a fost investită inițial, astfel că trebuia să disjungă cererea de partaj formulată după casare.
A mai argumentat Tribunalul O. că era necesar să se statueze în mod irevocabil asupra legalității celor două titluri, pentru a se putea soluționa partajul întrucât numai după ce se stabilește care dintre moștenitorii autorului B. F. G. are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate este posibilă partajarea.
S-a reținut că prin soluția dată partajului în rejudecare, prin care s-a considerat ca unic acceptant al succesiunii B. I., s-a înrăutățit situația reclamanților în propria cale de atac, cu neobservarea art. 296 și 318 Cod proc. civilă - întrucât reclamanții au fost considerați neacceptanți ai succesiunii, deși figurau în titlul de proprietate emis de pe urma autorului B. G. pentru terenul extravilan, ca beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă s-a reținut că este fondat, întrucât greșit s-a constatat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, actul fiind semnat de reclamantă în calitate de vânzătoare, care nu a invocat vicii de consimțământ, iar prețul vânzării nu este neserios.
Instanța a mai motivat că reclamanta nu-și poate invoca propria turpitudine, iar pe de altă parte, că vânzarea lucrului altuia este o vânzare valabilă, fiind o convenție sub condiție rezolutorie.
În ceea ce privește legalitatea titlurilor de proprietate, s-a reținut că nu există nici unul dinte motivele de nulitate absolută prevăzute de art. IV din Legea nr. 169/1997 – fiind emise cu respectarea actelor premergătoare, iar reclamanții nedovedind că lor nu li s-a comunicat hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanții B. I. G., B. M., R. S.-G. și R. V., precum și pârâții A. M., B. M., B. M. – P. și E. T..
Recurenții recurenți au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă, cu următoarele argumente:
Decizia instanței de apel conține considerente contradictorii sub unele aspecte și nu conține motivele pentru care s-a considerat legală sentința pentru soluția dată petitului referitor la nulitatea titlurilor de proprietate.
Interpretând și aplicând greșit legea, instanța a considerat că este legal titlul de proprietate emis pentru terenul intravilan, deși reclamanții au arătat că în calitate de moștenitori au cerut și obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce a aparținut autorului la data cooperativizării agriculturii și au mai susținut că B. M. - nora autorului, nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului .
În mod greșit s-a respins ca prematură cererea de partaj – considerată cerere nouă – întrucât reclamanții au formulat o precizare și completare a acțiunii introductive – absolut necesară în raport de indicațiile date prin decizia de casare cu trimitere și de celelalte petite ale acțiunii.
În concret, prin dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut că pe baza înțelegerii intervenită între moștenitorii autorului B. G., s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul extravilan și intravilan în numele tuturor moștenitorilor acceptanți și li s-a reconstituit dreptul asupra unei suprafețe totale de 6,77 ha. după cum se atestă prin adeverința de proprietate și procesul – verbal de punere în posesie întocmit în 1994 - dar contrar acestor acte premergătoare s-au emis două titluri de proprietate, iar pentru terenul intravilan în titlu apare doar reclamanta B. M. și B. N. (nepot de fiu), ulterior decedat care profitând de funcția sa de primar, a emis acte în folosul lui.
Au mai susținut, în privința imobilului casă menționat în certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctului B. I. (descendentul autorului comun), că a fost construit încă din 1908 și a aparținut autorului B. G., a cărui succesiune a fost acceptată de recurenți – astfel că nu era bun comun dobândit în perioada căsătoriei, iar reclamanta nu putea înstrăina o cotă de 5/8 din acest imobil și nici terenul prin contractul de vânzare – cumpărare a cărui anulare se cere.
Recurenții pârâți, prin motivele formulate, au susținut că terenul intravilan a fost înscris în CAP de către B. T. – soția supraviețuitoare a autorului B. G. și prin cele două cereri formulate în baza L. nr. 18/1991 s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate moștenitorilor autorului pentru terenul extravilan și intravilan; că, au obținut reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverinței nr._/1994 și s-au înscris cu terenuri în Asociația Agricolă „22 Decembrie”, dar cu nerespectarea adeverinței pentru terenul intravilan s-a emis titlul de proprietate, doar reclamantei B. M..
Au mai susținut că au acceptat succesiunea autorului, iar casa, conform probelor administrate (martori și înscrisuri ) a aparținut autorului B. G. – astfel că, B. M. nu avea nici un drept asupra casei și terenului înstrăinat către fiul său B. N. și că se impunea, atât anularea certificatului de moștenitor nr. 850/_, cât și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2576/1997.
Motivele de recurs privind aceleași aspecte, se vor examina împreună.
P. decizia nr. 1169/15.09.2011 Curtea de Apel C. a admis recursurile declarate de recurenții reclamanți B. I. G., B. M., R. S.-G. și R. V. și de recurenții pârâți A. M., B. M., B. M. - P. și E. T. împotriva sentinței civile nr. 37 din 8 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. A. - N., C. L. Drăgănești – O. - C. L. de A. a L. Fondului Funciar, P. O. - C. Județeană de A. a L. Fondului Funciar, având ca obiect fond funciar.
A casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că față de înscrisurile invocate în susținerea acțiunii, motivarea dată deciziei apare a fi străină pricinii, pentru că nu examinează aspectele privitoare la neconcordanța titlurilor cu actele premergătoare de constituire indicate de reclamanți.
Totodată, soluționarea pricinii fără a se analiza cauzele de nulitate a titlurilor de proprietate invocate prin acțiune echivalează cu necercetarea fondului și devin incidente dispoz. art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, text ce impune casarea cu trimitere.
De asemenea, casarea cu trimitere se impune și pentru respingerea în apel ca prematură a cererii de partaj.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ *.
S-au depus actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/54 și_/55/27.01.1998 precum și hotărârile de validare care au stat la baza acestor titluri.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, precum și indicațiile deciziei de casare, tribunalul urmează să constate că apelurile sunt nefondate.
În ce privește titlul de proprietate nr._/54/27.01.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei B. M. și fiului ei B. N. pentru suprafața de 0,2495 ha, se constată că acesta este în conformitate cu actele premergătoare eliberării titlului de proprietate, respectiv adeverința de proprietate nr._/11.04.1994 (fila 11 dosar fond), procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2495 m.p. (fila 13), registrul agricol B. T. (fila_ și 1959-1960 – (fila 111) precum și cererile de reconstituire fila 147-148, din care reiese că B. I. M. moștenitoarea lui B. T. prin căsătoria acesteia cu B. I., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren arabil.
Cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2495 ha a formulat numai B. M. în condițiile art. 8 și 13 din Legea nr.18/1991.
Chiar dacă pe titlu este trecut și unul din fii săi și anume B. N., se constată că au fost respectate prevederile legale la emiterea titlului de proprietate, pentru că acest lucru nu are nici un efect cu privire la dreptul acestuia în ceea ce privește terenul respectiv.
Neîntemeiată a fost considerată și cererea reclamanților de a se constata nulitatea absolută și a titlului de proprietate nr._/55, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenul extravilan deținut de B. F. G..
Această sancțiune nu poate interveni pentru că, în extravilan autorul a deținut tocmai această suprafață de teren, iar faptul că, nu corespunde cu suprafața trecută în adeverința nr._/11.04.1994 nu atrage sancțiunea nulității absolute ci doar cel mult sancțiunea nulității relative, având în vedere că pentru diferența de teren deținută de același autor intravilan s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-un alt titlu.
Nici chiar emiterea a două titluri de proprietate pentru terenul deținut de autorul B. F. G. nu este sancționată cu nulitatea absolută, pentru că nu este încălcată o normă de drept care să protejeze un interes obștesc.
In ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2576/29.07.1997, instanța în mod corect a constatat nulitatea acestuia având în vedere prețul neserios stabilit și plătit, nefiind îndeplinite una din condiții și anume prețul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1303 Cod civil, cu privire la seriozitatea prețului.
În ce privește apelul reclamanților privind faptul că greșit a fost respinsă cererea de nulitate a titlului de proprietate pentru terenul intravilan, tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă această cerere deoarece apelanții reclamanți nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Referitor la faptul că obiecțiunile la raportul de expertiză privind terenul intravilan au fost greșit respinse, tribunalul constată că raportul de expertiză întocmit în cauză a fost depus la 16.10.2009 (fila 153) și s-a dat termen la data de 04.11.2009 (fila 165), fără să se formuleze obiecțiuni, care nu au fost formulate nici ulterior la data de 18.11.2009 (fila 176), astfel că, se constată că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ce privește apelul formulat de pârâta B. A. N., privind faptul că în mod greșit a fost admisă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul apreciază că în mod corect instanța a constatat nulitatea acestuia având în vedere prețul neserios stabilit și plătit, nefiind îndeplinite una din condiții și anume prețul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1303 Cod civil, cu privire la seriozitatea prețului.
Potrivit art. 1303 Cod civil, practicii judiciare, prețul trebuie să fie serios, în sensul că nu trebuie să fie derizoriu și disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut încât să nu poată constitui o cauză suficientă a obligației vânzătorului de a transmite dreptul său de proprietate asupra bunului înstrăinat.
În raport de valoarea imobilului pe care vânzătoarea B. A. M. s-a obligat să-l înstrăineze fiului său B. N., prețul stabilit la doar 300.000 ROL, pentru o casă apare ca vădit neserios, astfel că, instanța de fond în mod corect a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2576/29.07.1997.
Referitor la faptul că nu au fost reținute îmbunătățirile la tocărie - la toată casa, și că valoarea îmbunătățirilor este mai mare, se constată că în cauză nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel că, aceste susțineri sunt neîntemeiate.
În ce privește faptul că greșit au fost reținute îmbunătățirile ca fiind făcute în cote de 1/3, în realitate fiind făcute doar de părții pârâtei B. A. N., tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut această cotă pe baza probatoriilor administrate în cauză, respectiv declarațiilor martorilor, ele fiind realizate pe principiul coachiziției printr-o contribuție egală de către B. A., M. împreună cu B. N. – fiu și B. M. – noră, în perioada în care au gospodărit împreună.
De asemenea, s-a apreciat în mod corect că B. A M. împreună cu B. N. – fiu au dobândit pe principiul coachiziției, printr-o contribuție egală garajul situat în Drăgănești O..
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate apelurile.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți R. S. G. cu domiciliul în Drăgănești-O., ., Județul O., R. V. cu domiciliul în Hunedoara, ., ., ., Județul Hunedoara, B. G. cu domiciliul în Drăgănești-O., .. 113, .. A, ., B. M. cu domiciliul în Drăgănești-O., ., Județul O., împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 956 din 01.03.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. cu domiciliul în București, sector 3, .. 48, . M. cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., B. M. P. cu domiciliul în București, sector 5, . Demostehen, nr. 21, . T., cu domiciliul în Drăgănești O., ., Județul O., C. L. Drăgănești O. de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în Drăgănești-O., Județul O., C. Județeană O. de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în Slatina, Județul O..
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențional B. A. N. prin M. D. și M. M. H. cu domiciliul în C., . 18, ., . împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 956 din 01.03.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 Martie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red. IB
Tehnored.BA/J.f. I.R./Ex. 13/ 30.03.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 198/2012. Tribunalul OLT | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2713/2012.... → |
|---|
