Contestaţie la executare. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 897/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 897/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea contestației în anulare, formulată de contestatorul M. I.,domiciliat în S., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 710/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. S., cu sediul în S., ., județul O., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 27.08.2013, contestatorul M. I., a depus la dosar precizări la contestația în anulare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 coroborat cu art. 319 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin precizările depuse la dosar, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Procedură Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., contestatorul M. I. a formulat contestație împotriva deciziei civile nr. 710/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, solicitând declinarea competenței materiale și trimiterea dosarului la Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului O. conform art. 158 al.3 cod procedură civilă.
În fapt, contestatorul arată că decizia nr.710/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ este denumită în mod greșit decizie, conform legii trebuia denumită încheiere de ședință, ce nu are evident, puterea de lucru judecat, precum o sentință ori decizie.
Se susține că, greșit s-a invocat art.20 al.1 din Legea 146/1997, întrucât Legea 146/1997 nu prevede anularea cererii ori a căii de atac pentru neplata taxei de timbru în situația în care instanța este sau nu competentă să soluționeze cauza.
Prin decizia 710/2013, nu s-a avut în vedere obiectul cauzei, respectiv anularea unui act emis de autoritatea administrativă, iar nu de repararea unei pagube.
Cererea cu care a fost investită instanța de judecată are ca obiect anularea unui act administrativ și nu repararea unei pagube pe care ar fi suferit-o, astfel că taxa de timbru stabilită este ilegală.
Decizia Tribunalului O. este eronată, întrucât pentru declinarea competenței nu se emite sentință ci încheiere conform art. 255 cod procedură civilă, încălcându-se competența materială a instanței de contencios administrativ.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatorul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea înscrisului intitulat ,,titlu executoriu’’ nr._ din 10.10.2012 și somației nr.28/_ /_ în temeiul art.1, art.2 al.2 lit.c, art. 10 din Legea 554/2004 și art.2 al.1 cod procedură civilă.
Prin sentința 2906/2012, Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei S., reținându-se că titlul executoriu și somația sunt acte de executare, situație în care competența materială și teritorială a soluționării contestației revine judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea, potrivit art. 400 cod procedură civilă, art. 142 alin.4 cod procedură fiscală, iar prin sentința 3750/2013 s-a dispus anularea cererii formulată de contestator în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. S., reținându-se nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 20 al.3 din Legea 146/1997 privind achitarea taxei judiciare de timbru, stabilită de instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, iar prin decizia nr.710/2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a dispus anularea recursului declarat de recurentul reclamant M. I., cu motivarea că acesta nu s-a conformat dispoziției instanței și nu a achitat până la termenul din 26 iunie 2013, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferent, încălcându-se dispozițiile art. 20 al.3 din Legea 146/1997 și art. 9 al.2 din OG nr.32/1995.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În mod greșit contestatorul susține că instanța a emis hotărâre de declinare și nu încheiere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 158 alin.3 cod procedură civilă, potrivit cărora,,dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis deîndată instanței competente, sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competentă.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că în situația declinării de competență, instanța de judecată pronunță hotărâre și nu încheiere cum susține contestatorul.
Potrivit art. 20 al.1 din Lege a146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii potrivit art. 20 al.3 din Legea 146/1997.
Din analiza actelor, se reține că atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs, contestatorul deși legal citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, această obligație legală nu a fost îndeplinită.
Dispozițiile privitoare la plata taxelor de timbru au caracter imperativ, iar îndeplinirea acestei obligații se analizează cu prioritate față de celelalte excepții invocate.
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, pe cale de consecință urmează să se respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. I.,domiciliat în S., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 710/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. S., cu sediul în S., ., județul O., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Octombrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
Ex.2
16.10.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul OLT | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1616/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
