Acţiune în constatare. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 12307/281/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.79
Ședința publică din data de 17.01.2013
Președinte: A. P. A.
Judecători: O. C. Ș.
: C. D. E.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă M. A., prin curator T. E., domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr._/ 05.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. V., domiciliat în comuna Mănești, ., și intimații-pârâți B. A. și B. E., domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant personal și asistat de avocat T. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 107 lei, conform chitanței nr._/26.04.2011, și timbru judiciar, în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, întrucât dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, în raport de care a fost suspendată judecata recursului, la data de 22.06.2011, a fost soluționat definitiv și irevocabil, atașând dovada în acest sens, după care
Tribunalul pune în discuție cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de intimatul-reclamant.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol formulată, având în vedere că a fost soluționat irevocabil dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, în raport de care a fost suspendată judecata recursului de față.
Tribunalul, având în vedere că dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, în raport de care a fost suspendată judecata recursului de față, în baza art. 244 alin 1 pct. 1 cod proc. civilă, a fost soluționat definitiv și irevocabil, admite cererea formulată de intimatul-reclamant și dispune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, depunând la dosar concluzii scrise, având în vedere că prin sentința civilă nr._/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost soluționate mai multe probleme invocate de recurentă și în prezentul recurs, respectiv lipsa discernământului reclamantului la semnarea actelor prin amprentă digitală și faptul că nu a știu ce semnează. Mai mult, în cauză s-au administrat probe ample, mai ales expertiza medico-legală, prin care s-a dovedit că reclamantul este o persoană bolnavă, cu afecțiuni normale, dar care are discernământ, dar și interogatoriul și martorii audiați, din care reiese că reclamantul nu a mai dorit să vândă, întrucât nu i-a mai convenit prețul, dar și că acesta a știut ce semnează, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată (onorariul de avocat).
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2006 reclamantul I. V. a chemat in judecata pe parații B. A., B. E. și M. A. și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constata valabilitatea înscrisului sub semnătura privata încheiat intre parți intitulat„ antecontract de vânzare-cumpărare și existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafață de 5000 mp situat in intravilanul comunei Mănești, . și asupra imobilului aflat pe acesta compus din casa de locuit și patul, precum și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare– cumpărare.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 12.09.2003 intre acesta și parați s-a incheiat un act sub semnătura privata intitulat „ antecontract de vânzare-cumpărare” prin care aceștia i-au instrainat terenul in suprafață de 5000 situat in intravilanul comunei Mănești, . și imobilul aflat pe acesta, compus din casa de locuit și patul .
Prețul total al vanzarii a fost stabilit la_ ROL, care a fost achitat in mai multe rate, astfel cum s-a stabilit intre parți, ultima rata fiind achitata la data de 06.12.2004, data după care parțile trebuia să se prezinte la notariat pentru încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.
In continuare reclamantul arata că prin achitarea integrala a prețului și-a indeplinit obligația sa de cumpărător, insă parații au refuzat să se prezinte la notariat pentru incheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, deși reclamantul i-a contactat in nenumarate randuri in acest scop.
In drept: art. 111 C.pr.civ.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus in copie: copia actului sub semnatura privata incheiata intre parți, copia chitanțelor de plata a ratelor.
Legal citați, parații B. A., Bacesu E. și M. A. au depus întâmpinare – cerere reconvenționala prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii formulata de reclamantului I. V., ca neîntemeiată, arătând că . s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare privind imobilul situat in com. Baltița, . format din teren in suprafață de 5000 m.p. și construcția situata pe acesta.
Inițial prețul vânzării – stabilit in antecontract – a fost de_ lei – preț pe care reclamantul-cumpărător trebuia să-l achite in trei transe; cu toate acestea, reclamantul, pana la momentul depunerii întâmpinării, nu a achitat in totalitate prețul prevăzut in contract.
Parații au susținut că prețul vânzării avut in vedere de catre vânzători la momentul incheierii antecontractului –12.09.2003 a fost de_ lei .
In continuare, in cuprinsul întâmpinării - cererii reconvenționale, parații aui menționat că, având in vedere că ulterior – 26.09.2003 – in cuprinsul aceluiași antecontract se menționează că prețul vânzării este de_ lei nu are relevanta, deoarece convenția cu privire la noul preț este încheiata și semnata doar de reclamant și numai unul dintre parâți, respectiv B. A..
Reclamantul a achitat cu întârziere transele din preț menționate in antecontract, fără insa a achita pârâților și penalizările de 10% pe luna, astfel cum iși asuma, prin antecontract, aceasta obligație.
Pe cale de cerere reconvenționala, parații, au solicitat instanței constatarea nulității absolute a antecontractului încheiat de parți, pentru neplata integrala a prețului, iar in subsidiar obligarea reclamantului la achitarea sumei de 26.000.000 lei, restul de preț neachitat din totalul de 136.00.000. lei.
Reclamantul I. V. a depus întâmpinare la cererea-reconvenționala formulata de pârâții, prin care a arătat faptul că este total neîntemeiata, deoarece dumnealui a achitat integral prețul vânzării care s-a stabilit prin acordul tuturor parților, acesta fiind de_ ROL.
In continuare, reclamantul I. V., a aratat că modificarea prețului inscris inițial s-a făcut fără ca vreuna din parți să aibă vreo obiecție și aceasta împrejurare rezulta din toate chitanțele încheiate ulterior momentului la care s-a hotărât modificarea prețului, in care se arata care este restul de plata și mai ales din ultima chitanța din data de 06.12.2004, in care se precizează că se achita ultima transa de 20.000.000 lei, recunoscându-se practic de catre vânzătorii B. A. și M. A. plata integrala a prețului la acel moment.
Totodată, reclamantul a arătat că prețul de_ ROL a fost achitat conform actelor depuse la dosar in următoarele transe: 12.09.2003 – 26.000.000 ROL, 26.09.2003 – 14.000.000 ROL, 23.12.2003 – 5.000.000 ROL, 05.02.2004 - 5.000.000 ROL, 21.04.2004 – 20.000.000 Rol, 02.07.2004- 2.000.000 ROL, 14.07.2004 – 10.000.000 ROL, 22.07.2004 – 8.000.000.ROL, 21.10.2004- 20.000.000 ROL și ultima din 06.12.2004 – 20.000.000 ROL.
Față de aceste argumente, reclamantul a aratat că ambele capete de cerere ale paraților sunt neîntemeiate și a solicitae instanței respingerea cererii reconvenționala ca nefondata.
Pârâții B. A. și M. A. au depus precizare la cererea reconvenționala prin care au aratat că la data de 12.09.2003 intre aceștia in calitate de vânzători și reclamantul I. V. in calitate de cumpărător s-a incheiat inscrisul sub semnătura privata, intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare”.
In baza acestui antecontract, parații au înstrăinat reclamantului imobilul – casa și teren in suprafață de 5000 mp, prețul vânzării fiind de_ lei .
Antecontractul a fost semnat, la momentul încheieri lui – 12.09.2003 de toate cele trei parți contractante.
Pârâții au aratat că ulterior, 26.09.2003, reclamantul achita către paratul B. A. o tranșă din preț, in cuantum de 14.000.000 lei, se incheie cu aceasta ocazie o chitanța de mana, menționându-se că prețul vanzarii este de_ lei .
De asemenea, pârâții au menționat că aceasta chitanța de mana este semnata numai de pârâtul B. A., ori, calitatea de vânzători o aveau atât paratul B. A., cat și parata M. A.
Totodată, pârâții au considerat că prețul stabilit pentru vânzare este cel de_ menționat in înscrisul din 12.09.2003, deoarece la aceasta convenție au părțicipat ambii vânzători, iar înțelegerea intervenita la 26.09.2003, sub aspectul modificării prețului total al vânzării nu este valabila, deoarece parata vânzătoare M. A. nu și-a exprimat acordul in acest sens.
Față de cele învederate și față de împrejurarea că reclamantul nu și-a achitat tot prețul de_ lei, pârâții au solicitat instanței respingerea acțiunii ca neintemeiată, urmând a se dispune rezoluțiunea antecontractului incheiat intre parți la 12.09.2003.
Pentru termenul de judecata din data de 19.04.2007, parata M. A. a depus întâmpinare-cerere reconvenționala prin care a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractelor de vânzare-cumpărare precum și a chitanțelor incheiate cu reclamantul I. V..
Parata a precizat că a fost căsătorita cu B. M. și de altfel, toate suprafețele de teren trecute in titlul de proprietate au fost moștenire de la părinții săi, aceasta neavând cunoștința de emiterea titlului de proprietate decât in momentul in care a trebuit să plateasca impozitul.
In continuare parata M. A. a aratat că fiul său B. A. i-a adus la cunoștință că este bine ca o parte din teren să fie dat in arenda numitului I. V., astfel că le-a prezentat un act in care nu era trecut decât B. A. și B. E., deși aceasta nu are niciun drept, și numele paratei M. A., fără ca înscrisul să fie completat.
A mai aratat parata că este o persoana in varsta, bolnava și neștiind carte, a crezut ceea ce i-a adus la cunoștință paratul B. A., astfel că a semnat atunci, fără să iși amintească data, punand degetul, impropriu spus semnătura, inca o data un inscris pe care de asemenea aparea B. A.. Față de aceasta împrejurare, parata a aratat că nu ar fi fost de acord cu vânzarea și nu se explica rațiunea pentru care ulterior acesta a acceptat să faca tranzacție și toate terenurile să-i fie atribuite in lotul paratei M. A.. Antecontractele ca și celelalte inscrisuri sunt lovite de nulitate absoluta, motiv pentru care, fraudând interesele ca și lipsa de consimțământ in vederea vânzării, parata a solicitat instanței admiterea cererii reconvenționale.
La data de 04.10.2010, parata M. A., a declarat, prin curatorul T. M., fiica acesteia, numita prin Dispozitia nr. 4561 a Primarului mun. Ploiesti, ca renunța la judecarea cererii reconvenționale formulata in cauza.
La data de 28.10.2010, reclamantul I. V. a depus note scrise prin care a arătat că toți pârâții au consimțit la plata prețului de_ lei, iar parata M. A. in special a fost prezenta la întocmirea chitanței prin care s-a achitat ultima transa a prețului, chitanța pe care se consemneze foarte clar aceasta împrejurare și care este semnata și de catre aceasta prin aplicarea amprentei digitale.
In continuare, reclamantul a aratat că ulterior in cadrul procesului, Pârâții nu au invocat niciun moment excepția de neexecutare a contractului și nici nu au solicitat rezoluțiuna antecontractului pentru neplata prețului.
De asemenea, reclamantul a mai arata faptul că pe de o parte B. A. a rămas proprietar asupra cotei indivize de ½ din casa de locuit, pe care a dobândit-o de la defunctul sau tata (conform certificatului de moștenitor nr. 437/10.12.2004) și pe de alta parate M. A. fiind parte a antecontractului de vânzare-cumpărare trebuia să-și execute in continuare obligația stabilita conform acestui inscris.
Având in vedere aspectele relatate, reclamantul a solicitat instanței admiterea acțiunii in sensul de a se constata dreptul de proprietate al acestuia asupra terenului in suprafață de 5000 mp și imobilul situat pe acest teren, compus din casa de locuit și anexa, precum și pronunțarea unei hotarari care să țina loc de act autentic de vânzare–cumpărare.
La data de 28.10.2010, parata M. A. a depus note scrise prin care a solicitat instanței, respingerea acțiunii formulata de reclamant ca inadmisibila și inlaturarea apararii susținuta de reclamant cu ocazia dezbaterilor in fond, apărarea legata de momentul promovarii acțiunii.
De asemenea, parata M. A., prin apărător, prin concluziile depuse, a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata și in raport de apararile de fond aratand că, pentru ca inscrisul de care se prevalează reclamantul in constatarea unui pretins drept de proprietate, să poată produce efecte juridice in sensul transferului dreptului de proprietate, acest inscris ar trebui să exprime o convenție valabil incheiata cu toți coproprietari terenului in litigiu.
Mai mult decat atat, se arata de catre apărătorul paratei, faptul că, chiar daca primul inscris cuprinde o lista de „coproprietari” aceasta enumerare nu cuprinde și semnatura paratei M. A., fiind doar uma unei amprente digitale care se afirma a fi a paratei. Convenția inițiala, cuprindea o modalitate de eșalonare a plății prețului in rate la diferite termene de plata.
In continuare, in cuprinsul notelor scrise, se arata că, chitanțele de plate ulterioare nu sunt incheiate cu toți moștenitorii – coproprietari, parata M. A. nu mai figurează menționata pe nici una dintre chitanțele ulterioare de plata a prețului, ceea ce duce la concluzia că nu sunt indeplinite condițiile pentru a opera un transfer de proprietate valabil potrivit art.1294 și 1295 C.Civ. (respectiv predarea bunului și plata prețului).
Totodata, apărător S. I., pentru parata, arată că probatoriile testimoniale administrate de reclamant se refera la alte raporturi ce privește poziția paratei M. A., se refera la alte raporturi juridice preexistente intre parți. Astfel, chiar din hotararea judecătoreasca depusa la dosar de catre reclamanta, respectiv sentința civila nr. 3860/2004 – hotărâre de expedient pronunțata in baza tranzacției parților, rezulta că potrivit ințelgerii parților, M. A. avea de primit suma de 12.000.000 lei ROL rezultatul acestei sentințe judecătorești și nu parte din prețul pe care I. V. ar fi trebuit să îl achite ca preț pentru convenția de vânzare-cumpărare din prezenta cauza.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă_/05.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă cererea având ca obiect acțiune in constatare formulata de reclamantul I. V., s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare-campare încheiata intre parți la data de 12 septembrie 2003 având ca obiect vânzarea terenului in suprafața de 5000 mp situat in intravilanul com. Mănești, . și imobilul situat pe acest teren, compus din casa de locuit și anexa, urmând ca această hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus anularea, ca insuficient timbrată, a cererii reconvenționale formulata de către pârâții B. A. și B. E.; s-a luat act de renunțarea paratei M. A. la judecarea cererii reconvenționale, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 3298,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin înscrisul sub semnătura privata intitulat antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 12.09.2003, pârâții din prezenta cauza, in calitate de vânzători, se obligau sa vândă reclamantului, in calitate de cumpărător, imobilul situat in com. Manesti, ., având ca vecinătăți J. Marita la est, A. F. la vest, I. V. si P. D. la nord si drumul comunal la sud, imobilul fiind compus din casa paianta, patul si teren in suprafața de 5000 mp, iar prețul a fost convenit la_ lei (_ lei vechi).
P. același înscris, părțile au convenit ca prețul sa fie plătit in trei transe, respectiv 2600 lei la data întocmirii antecontractului de vânzare-cumpărare (care s-au si achitat la acea data conform mențiunilor din cuprinsul chitanței), 6000 lei la data de 15.07.2004 si 5000 lei la data de 15.10.2004, data la care urma sa se încheie si actul in forma autentica.
De asemenea, pârtile au convenit, prin același înscris, ca, in situația in care nu vor fi plătite sumele de bani la termenele stipulate, cumpărătorul sa plătească o penalizare de 10% din suma pe luna.
Instanța de a fond a mai reținut că, ulterior, părțile au modificat conținutul convenției încheiata la 12.09.2003, in sensul ca, la data de 26.09.2003, pe același înscris sub semnătura privata întocmit inițial, reclamantul si paratul B. A. au consemnat ca la aceasta data s-a plătit suma de 1400 lei, transa din 15.07.2004 urmând a fi de 4000 lei, iar prețul total al vânzării va fi de_ lei.
Ulterior acestui moment, reclamantul a achitat diferența pana la_ ROL (astfel cum a fost modificat prețul imobilului, potrivit convenției parților din 26.09.2003) prin chitanța din 23.12.2003 – 5.000.000 ROL, chitanta din 05.02.2004 - 5.000.000 ROL, chitanța din 21.04.2004 – 20.000.000 Rol, chitanța din 02.07.2004- 2.000.000 ROL, chitanța din 14.07.2004 – 10.000.000 ROL, chitanța din 22.07.2004 – 8.000.000 ROL, chitanța din 21.10.2004- 20.000.000 ROL și ultima chitanța din 06.12.2004 – 20.000.000 ROL.
Deși modificarea prețului inițial de la_ lei la_ lei s-a realizat prin acordul scris doar al reclamantului si al paratului-vanzator B. A., totuși, in cuprinsul chitanței încheiate la 06.12.2004, se menționează „Subsemnații M. A. si B. A. am primit de la I. V. suma de 20 (douazeci) milioane lei, reprezentând ultima transa din antecontractul semnat de noi la 12/26.09.03 privind vânzarea proprietății noastre din .”, înscrisul purtând amprenta digitala a paratei M. A., care nu știa sa scrie.
P. acest înscris sub semnătura privata, parații-vânzători au recunoscut, așadar, ca s-a plătit integral prețul de_ ROL potrivit convențiilor din 12 si respectiv 26.09.2003. Ca atare, este dovedita si împrejurarea ca parata M. A. a cunoscut si acceptat aspectul referitor la modificarea prețului vânzării prin mențiunile la data de 26.09.2003, in cuprinsul chitanței specificându-se clar, așa cum s-a redat anterior conținutul sau, ca s-a achitat ultima transa din antecontractul semnat la 12 / 26.09.2003 (aceasta ultima data reprezentând, practic, data modificării prețului).
Aceasta situație de fapt rezulta din conținutul înscrisurilor aflate la dosar, coroborate cu declarația martorului V. I., audiat la solicitarea reclamantului, care a arătat ca a fost de fata când paratii B. A. si M. A. au primit ultima transa de 20.000.000 Rol.
Cat privește apărările părților, in sensul ca nu s-a plătit integral prețul de_ ROL, ci doar_ lei, si ca reclamantul datorează penalitatea de 10 % pentru achitarea cu întârziere a prețului imobilului, instanța de fond le-a înlăturat, ca neîntemeiate.
Astfel, așa cum am reținut anterior, prețul convenit de părți, prin modificarea convenției la data de 26.09.2003, a fost de_ ROL, iar acest ultim preț a fost achitat in întregime, acest din urma aspect nefiind contestat nici de câtre pârâți; dimpotrivă, aceștia nu au făcut dovada ca, de la momentul achitării ultimei transe (06.12.2004) ar fi solicitat vreodată reclamantul sa mai plătească vreo diferența de bani sau penalitati de 10 %, aceasta apărare fiind formulata pro causa in cadrul acestui proces. Se constata, așadar, ca, deși modificarea prețului vânzării a fost stabilita cu acordul scris al paratului B. A., acesta este cel care invoca neachitarea integrala a prețului stabilit inițial de părți.
De asemenea, instanța de fond a reținut că apărarea formulata, pe cale de întâmpinare, de către parata M. A., in sensul ca nu a încasat nici o suma de bani pentru vânzarea imobilului in litigiu (deși exista chitanțele încheiate la 12.09.2003 si 06.12.2004, care poarta amprenta digitala a acesteia), chiar daca ar fi reala, nu ar fi imputabila reclamantului, care si-a îndeplinit obligația ce ii incumba potrivit convenției părților (aceea de a achita prețul convenit), ci paratului B. A., care si-ar fi însușit in mod imoral partea ce se cuvenea mamei sale.
Totodată, s-a considerat că împrejurarea învederata de către aceeași parata, in sensul ca nu a avut cunoștința despre conținutul înscrisurilor pe care le-a semnat prin aplicarea degetului arătator, nu este susținut de nici un mijloc de proba, parata renunțând, la data de 04.10.2010, prin curatorul T. M., fiica acesteia, numita prin Dispozitia nr. 4561 a Primarului mun. Ploiesti, la judecarea cererii reconvenționale formulate in cauza.
Cat privește dreptul de proprietate al pârâților asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 12.09.2003 si modificat la 26.09.2003, s-a apreciat ca parata M. A., născuta D. A. (certificat nastere), a fost căsătorita cu B. M., conform adeverintei aflata la fila 70 dosar si certificatului de moștenitor nr. 437/2004, fila 120.
Anterior decesului def. B. M. (decedat la 06.11.2001), soții B. divorțaseră, iar parata s-a recăsătorit in anul 1984, dobândind numele de familie M., astfel cum rezulta din certificatul de casatorie si certificatul de moștenitor nr. 437/2004.
Potrivit Titlului de proprietate nr._/27.06.2002, pe numele defunctului B. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 8990 mp situat in ., teren din care face parte si suprafata de 5000 mp ce a facut obiectul convenției părților.
Ulterior, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 437/2004, in care se retine ca masa succesorala a defunctului B. M. se compune din terenul in suprafața de 8990 mp reconstituit potrivit Titlului de proprietate nr._/27.06.2002, din care 5690 mp situați in intravilanul com. Manesti, . 3300 mp situați in extravilanul aceleiași comune), precum si un drept indiviz de ½ din casa si patul aflate pe acest teren, edificata in timpul casatoriei cu parata M. (fosta B. ) A.. S-a mai reținut, de asemenea, ca restul dreptului indiviz de ½ din casa si patul reprezintă cota indiviza a paratei M. A., fosta sa sotie, astfel cum a recunoscut si aceasta prin declarația autentificata la nr. 3184/2004 de Biroul Notarilor Publici Asociați F. M. si T. A.-C.. In calitate de fiu, paratului B. G. A., i-a revenit întreaga masa succesorala rămasa de pe urma def. B. M..
Instanța de fond a mai reținut că, prin Încheierea pronunțata la data de 30.05.2006 de Judecătoria Ploiești in dosarul nr. 5768/2006 (fila 91), s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului in suprafata de 8990 mp, pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr._/27.06.2002, paratul B. A.-G. renunțând la dreptul succesoral in favoarea mamei sale, M. A., căreia i s-a atribuit întregul teren (aceasta renunțare a paratului la dreptul succesoral fiind cel puțin surprinzătoare, având in vedere împrejurarea ca mama sa nu mai avea la acea data calitatea de moștenitor a def. B. M., fiind divorțata de acesta anterior decesului, conform mențiunilor din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 437/2004).
Concluzionând, instanța de fond a reținut ca, la data realizării acordului de voința intre părțile din prezenta cauza (12.09.2003 si respectiv 26.09.2003), paratul B. A. avea un drept de proprietate asupra terenului in suprafața de 5690 mp si un drept indiviz de ½ din casa si pătulul aflate pe acest teren, casa fiind din paianta, învelita cu cu tabla si compusa din doua camere, bucătărie, antreu, iar pătulul format din doua încăperi, construcție din lemn, învelita cu carton. Restul dreptului indiviz de ½ din aceasta casa si patul aparținea paratei M. A., parata B. E. neavând nici un drept de proprietate si, ca atare, nu se putea obliga valabil a înstrăina ceva ce nu avea - „nemo dat quod non habet”.
Așadar, in cauza s-a făcut dovada calității de proprietari a vânzătorilor-promitenți M. A. si B. A. asupra imobilului situat in ..
P. cererea cu a cărei soluționare a fost investita instanța s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, constatându-se valabilitatea convenției încheiata intre părți si intitulata antecontract de vânzare-cumpărare.
In ce privește natura juridica a acestei actiuni, s-a considerat ca este vorba despre o acțiune in constituire de drepturi si, desi a fost intemeiata pe disp. art. 111 C. pr. Civ in mod gresit, instanta nu poate fi tinuta de textul de lege indicat de parte ca si temei juridic. Astfel, constatand ca cererea de chemare in judecata este suficient motivata in fapt si ingaduie instantei, in acest context, o calificare juridica corecta, apreciaza ca este o acțiune in constituire de drepturi (in transformare), reglementata de disp. art. 5 din Legea nr. 247/2005 in vigoare la momentul promovării acțiunii, reclamantul urmărind transformarea antecontractului . vânzare-cumpărare.
In ce privește apărarea formulata de către pârâți, in sensul inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul ca reclamantul ar fi avut la dispoziție acțiunea in realizare, instanța de fond a apreciat că nu o poate primi, având in vedere împrejurarea ca o acțiune prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare este, ca si natura juridica, o acțiune in constituire de drepturi, si nu in realizarea dreptului.
Acțiunea in realizarea este acea acțiune prin care reclamantul, care se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicita instantei sa-l oblige pe parat la respectarea dreptului sau, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Spre deosebire de aceasta, acțiunea in constituire de drepturi este acea acțiune prin care se tinde la schimbarea sau desființarea unor raporturi juridice vechi si crearea unor raporturi juridice noi, cum este si acțiunea de față: reclamantul, titularul unui drept de creanța si a obligației corelative de a face (de a se prezenta la notariat in vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare) solicita transformarea antecontractului in contract de vânzare-cumpărare, prin pronunțarea unei hotărâri in acest sens.
Ca atare, acțiunea promovata de către reclamant nu apare inadmisibila, acesta neavând la dispoziție o acțiune in realizarea dreptului, in raport cu care o acțiune in constatare ar avea caracter subsidiar.
Având in vedere toate considerentele mai sus reținute, prima instanță a considerat că acțiunea reclamantului este admisibila si întemeiata, motiv pentru care a constat valabilitatea convenției de vânzare-campare incheiata intre parți la data de 12 septembrie 2003, avand ca obiect vânzarea terenului in suprafața de 5690 mp situat in intravilanul . și imobilul situat pe acest teren, compus din casa de locuit și anexa, având ca vecinatati J. Marita la est, A. F. la vest, I. V. si P. D. la nord si drumul comunal la sud, astfel cum au fost identificate in rapoartele de expertiza topo întocmit de expert Simaciu V. (fila 210) si raportul de expertiza construcții efectuat de expert N. C. (fila 233), care fac parte integranta din prezenta hotărâre.
Trebuie precizat faptul ca, deși convenția părților s-a încheiat cu privire la suprafața de 5000 mp (cat stiau pârâții la data respectiva ca este întinderea terenului), s-a constatat in urma măsurătorilor efectuate ca, in realitate, terenul este in suprafața de 5690 mp. cum, de altfel, este menționat si in Titlul de proprietate nr._/27.06.2002 (suprafața aflata in intravilanul localitatii - parcelele 174,173), iar intenția reala a părților a fost de a înstrăina si respectiv cumpăra terenul având vecinatatile mai sus aratate si care are suprafata de 5690 mp, pârâții neformulând nici o obiectiune in cadrul procesului cu privire la acest aspect.
Cat priveste cererea-reconvenționala formulata de pârâții B. A. si B. E., prin care au solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat intre părți, instanța de fond a anulat-o ca insuficient timbrata, având in vedere împrejurarea ca, deși li s-a pus in vedere pârâților încă de la termenul din 19.05.2008 sa achite taxa de timbru in valoare de 844 lei si timbru judiciar de 5 lei, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor date pana la termenul din 01.11.2010.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze pana la soluționarea litigiului intre părți privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat intre acestea la data de 12 septembrie 2003. respectiv 26.09.2003 si 6.12.2004 pentru lipsa consimțământului din partea recurentei-parate.
Astfel, după cum se poate observa din cuprinsul prezentei cauze, pe parcursul judecații recurenta-parata a formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat constatarea nulității absolute a convențiilor încheiate cu intimatul-reclamant motivat de faptul ca nu a existat consimțământ valabil din partea sa ( a avut credința ca încheie de fapt un contract de arenda in data de 12.09.2003 si nu un antecontract de vânzare-comparare ).
Instanța de fond, deși recurenta-parata a prezentat suficiente acte doveditoare, a dispus obligarea acesteia la timbrarea la valoare a cererii reconvenționale, iar ulterior aceasta prin curator, a renunțat la judecarea cererii reconvenționale.
Deoarece aceasta considera ca la încheierea antecontractului din 12 septembrie 2003 si ulterior nu a existat consimțământul sau valabil (aceasta nu este știutoare de carte, are certificat medical de handicap grad I permanent si accentuat si a beneficiat de curator pe parcursul judecării cauzei de la un anumit moment dat)
Față de aceste aspecte, recurenta-pârâtă a pretins suspendarea judecării recursului, în baza art.244 alin.1 pct. 1 c.pr.civ.
In mod greșit instanța de fond a admis acțiunea intimatului-reclamant I. V. considerând eronat ca in cauza a fost realizat acordul de voința privitor la modificarea prețului din antecontract si transferul proprietății asupra imobilului si din partea recurentei-reclamanta M. A., ca urmare a faptului ca a semnat prin amprenta digitala pe chitanța sub semnătura privata din data de 6 decembrie 2004.
Astfel intre intimat I. V. si recurenta-parata M. A., respectiv intimații-pârâți B. A. si B. E. a fost încheiata la data de 12 septembrie 2003 o chitanța de mana - cu valoarea de antecontract de vânzare cumpărare.
In cuprinsul acestui antecontract se menționa ca pârâții se obligau sa vândă intimatului-reclamant I. V. imobilul-casa si teren, situați in com. Manesti, ., in schimbul unui preț de_ ROL
La încheierea acestui antecontract, deoarece recurenta-parata nu cunoaște carte a semnat prin aplicarea amprentei digitale.
Ulterior, Ia data de 26.09.2003, in cuprinsul aceluiași înscris sub semnătura privata (in sens de instrumentam) este inserat faptul ca prețul vânzării este de_ ROL, fiind aplicate semnăturile intimatului-reclamant - in calitate de cumpărător si semnătura intimatului-parat in calitate de vânzător, lipsind semnătura recurentei.
Așa cum s-a susținut si la instanța de fond, aceasta modificarea a prețului de vânzare s-a efectuat fără acordul de voința la recurentei-parate M. A..
Suma de bani pretins achitata de către intimatul-reclamant I. V. si reținuta de instanța de fond a fost de_ lei.
Instanța de fond a reținut faptul ca implicit recurenta-parata a fost de acord cu modificarea prețului din antecontract de Ia_ lei la_ ROL câtă vreme a participat la încheierea ultimei chitanțe sub semnătura privata, cea din 06.12.2004, data la care intimatul - reclamant a achitat o transa de 20.000.000 ROL, iar recurenta-parata a semnat prin aplicarea amprentei digitale, menționându-se de asemenea in cuprinsul înscrisului sub semnătura privata ca aceasta suma de bani reprezintă ultima transa din preț.
Or, pe acest aspect strict al existentei sau nu a acordului de voința al recurentei-parate asupra modificării prețului din antecontract, instanța de fond a făcut o analiza superficiala a probelor, limitându-se practic doar la mențiunea/existenta din cuprinsul chitanței din 6 decembrie 2003.
Astfel, din probele existente in cauza rezulta următoarea situație de fapt: în data de 26.09.2003 recurenta-parata nu participa la înțelegerea dintre intimat B. A. si intimat-reclamant I. V. de modificare a prețului de la_ ROL la_ ROL.
Acest aspect este recunoscut de intimat – reclamant I. V. la interogatoriu, întrebare 1)
Cu privire la modalitatea în care a fost încheiată chitanța din 6 decembrie 2003 exista declarația singurului martor audiat in cauza, respectiv V. I. -fila 177 - dosar.
Acesta arata ca a fost de fata când s-au înaintat cei 20.000.000 ROL, iar recurenta-parata a semnat pe înscris punând degetul. Dar nu rezultă din declarația acestui martor cu ce titlu a fost înaintată această suma de bani.
Este absolut indubitabil faptul ca recurenta-parata nu a cunoscut conținutul chitanței din 6 decembrie 2004, atâta vreme cat nu este știutoare de carte. Conținutul acestei chitanțe nu i-a fost adus la cunoștința, martorul audiat neprecizând daca i-a fost sau nu citita chitanța.
De asemenea trebuie arătat si faptul ca, desi înscrisul sub semnătura privata este semnat de martorii D. L. si D. V., aceștia nu au fost audiați in cauza ca persoane participante la încheierea chitanței, iar martorul audiat - V. I. - menționează expres in declarația sa ca nu i-a văzut pe aceștia Ia încheierea chitanței.
Pe aceeași linie a necunoașterii conținutului acestei chitanței de către recurenta-parata este si următorul aspect:
- deși martorul V. I. a declarat ca a participat in 06.12.2004 la împrejurarea înmânării sumei de 20.000.000 ROL către M. A. si fiul sau B. A., acest martor nu este invitat sa semneze pe înscrisul sub semnătura privata (ci acest înscris poarta semnătura a doua persoane neparticipante la remiterea sumei menționate ) si totodată din declarația sa nu rezulta ca chitanța s-ar fi redactat la momentul înmânării sumei de bani.
Consideram ca aceste situații, unite cu faptul ca recurenta-parata nu este știutoare de carte, demonstrează practic următorul lucru:
- înscrisul din 06.12.2004 a fost întocmit nu la momentul predării sumei de bani, ci anterior, iar conținutul sau nu a fost comunicat recurentei-parate.
In sprijinul acestei afirmații vine si următorul aspect:
- între recurenta-parata si intimatul reclamant I. V. avusese loc in cursul anului 2004 un litigiu soluționat printr-o tranzacție cuprinsa in sent.civ.3860/7.04.2004 9
In baza sent.civ.3860/2004 intimatul-reclamant I. V. trebuia sa achite recurentei-parate suma de 12.000.000 ROL.
P. urmare recurenta-parata a avut credința ca la data de 6 decembrie 2004 chitanța încheiată este in legătura cu datoria neachitata de recurentul-reclamant din procesul anterior purtat cu aceeași recurenta-parata si nu cu cea convenita inițial cu acesta la 12 septembrie 2003.
De altfel, cu privire la existenta sau nu a consimțământului din partea recurentei-parate privind modificarea prețului, instanța de fond trebuia sa aibă in vedere însăși situația acesteia: actele medicale depuse de in cauza, atesta inclusiv afecțiuni de natura neurologica, certificat medical de persoana cu handicap confirma handicapul accentuat si permanent grad I) existent la nivelul anului 2004, adică chiar in perioada derulării raporturilor juridice dintre părți
De altfel însăși instanța, in data de 23.02.2010, constata personal starea psihica deteriorata a recurentei-parate si dispune, in baza încheierii de ședința din 23.02.2010 numirea unui curator in cauza pentru aceasta.
P. urmare, față de aceste aspecte, raționamentul instanței de fond privitor la faptul ca simpla amprenta digitala a recurentei-parate pe înscrisul din 6 decembrie 2004, deci implicit - considera instanța - prezenta recurentei-parate la momentul înmânării transei de 20.000.000 ROL, este un raționament care refuza sa dea valoare probatorie celorlalte elemente din cauza, inclusiv faptul ca însăși instanța a constatat necesitatea unui curator pentru recurenta.
Față de aceste arătări, pe acest motiv de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1628/2010 si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond in vederea completării probatoriilor privind existenta sau nu a acordului de voința din partea recurentei-paratei relativ la modificarea prețului, clauza prevăzuta in chitanța încheiata la data de 26.09.2009.
In măsura in care instanța de fond va considera ca s-au administrat probe suficiente, fata de argumentele prezentate, recurenta a susținut ca prețul convenției a fost stabilit la_ lei, iar intimatul-parat nu a achitat întregul preț, impunându-se astfel admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr._/2010 și, pe cale de consecință, a încheierilor de îndreptare eroare materială, iar pe fond respingerea acțiunii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._/ 281/2006 la data de 12.01.2011, iar intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinări, deși reclamantul I. V. s-a prezentat la termenele de judecată și a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată.
P. încheierea pronunțată la termenul din 15.06.2011 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenta-pârâtă, dispunându-se scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1244,63 lei.
La termenul de judecată din data de 22.06.2011, tribunalul a dispus suspendarea judecării recursului, în baza art.244 alin.1 pc.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, apreciind că între cele două pricini există o strânsă legătură.
La data de 06.12.2012 intimatul-reclamant I. V. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, întrucât în dosarul menționat a fost pronunțată sentința civilă nr._/4.07.2012 a Judecătoriei Ploiești, hotărâre ce este irevocabilă, cu precizarea că această cerere a fost admisă la termenul de judecată din 17.01.2013.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat de M. A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Analiza căii de atac declarate de pârâta M. A. trebuie să pornească, în mod obligatoriu, de la soluția dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești ce a avut ca obiect acțiunea promovată de aceasta, în contradictoriu cu I. V., B. A. si B. E., prin care a solicitat să se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12 septembrie 2003 între, pe de o parte, reclamanta si parații B. A. si B. E., în calitate de promitenți vânzători, si, pe de altă parte, pârâtul I. V., în calitate de promitent cumpărător.
Practic, această parte a invocat, drept motive de nulitate a convenției indicate, existenta erorii ca viciu de consimțământ, atât sub forma erorii asupra naturii actului juridic (error in negotio), cat si a erorii asupra identității fizice a obiectului actului (error in corpore), precum și lipsa consimțământului determinata de lipsa discernământului la momentul încheierii antecontractului.
Toate aceste susțineri ale pârâtei, cu calitatea procesuală de reclamantă în dosarul nr._, au fost cenzurate de Judecătoria Ploiești care, prin sentința civilă nr._/4.07.2012, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (filele 38-41 dosar apel), a respins acțiunea promovată de M. A., ca neîntemeiată, apreciind că antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 12.09.2003 nu este afectat de nicio cauză de nulitate, în condițiile în care promitenta-vânzătoare menționată a avut discernământ la data încheierii actului juridic atacat, pe care l-a semnat (în mod valabil) prin lăsarea amprentei digitale pentru că nu știa carte.
În mod indubitabil, tribunalul are obligația de a da eficiență statuărilor cu caracter irevocabil ale sentinței civile nr._/4.07.2012 a Judecătoriei Ploiești, care este opozabilă tuturor părților din prezentul litigiu, ce au avut legitimare procesuală și în procesul în care s-a dat respectiva hotărâre, chiar dacă nu se pune problema identității de părți, obiect și cauză între cele două litigii.
P. urmare, stabilită fiind validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit la data de 12 septembrie 2003, prin care pârâții și-au asumat promisiunea de a vinde intimatului-reclamant imobilul compus din casa paianta, patul si teren in suprafața de 5000 mp, situat in com. Mănești, ., contra unui preț de 13.600 lei (_ lei vechi) ce trebuia achitat în trei rate, tribunalul are misiunea de a analiza dacă,ulterior, între părți a intervenit un nou acord de voință prin care a fost diminuat prețul imobilului promis spre vânzare la suma de 13.000 lei.
Instanța de apel consideră că judecătorul fondului a realizat o analiză corectă și completă a materialului probatoriu administrat în cauză, concluzionând just că apelanta-pârâtă a cunoscut și a acceptat, expres, nu doar tacit, modificarea prețului pe care intimatul-reclamant s-a obligat să-l achite de la 13.600 lei la 13.000 lei.
Practic, la fel ca și prima instanță, tribunalul consideră ca fiind deosebit de relevant înscrisul sub semnătură privată intitulat ”chitanță” din data de 6.12.2004 (fila 7 dosar fond) în cuprinsul căruia s-a consemnat că apelanta-pârâtă M. A. și intimatul-pârât B. A. au primit de la promitentul-cumpărător suma de 2000 lei, reprezentând „ultima tranșă din antecontractul semnat de noi la 12/26.09.2003 privind vânzarea proprietății noastre din .”.
Din interpretarea clauzelor acestui înscris, realizată în conformitate cu intenția comună a părților, potrivit art.977 Cod civil, coroborată cu depoziția martorului V. I. care a relatat că i-a auzit personal pe B. A. și M. A. spunând că s-a achitat prețul integral cu prilejul predării ultimei tranșe de 2000 lei (fila 177 dosar fond), se desprinde concluzia certă că apelanta-pârâtă și-a dat acceptul la modificarea acordului inițial de voință vizând diminuarea prețului de vânzare a imobilului descris.
Tribunalul consideră că depoziția martorului V. I. are putere probatorie sub aspectul operațiunii materiale a predării diferenței din preț, nefiind necesară ascultarea acestuia în privința titlului cu care s-a înmânat suma de bani, în condițiile în care respectivul titlu rezultă explicit din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată din data de 6.12.2004, iar în contra sau peste conținutul a ceea ce cuprinde actul nu este admisibilă proba cu martori.
Împrejurarea că prima instanță nu a procedat la ascultarea numitei D. L. a cărei semnătură se regăsește pe chitanța din 6.12.2004 se datorează faptului că niciuna dintre părți nu a propus încuviințarea unui asemenea mijloc de probă.
În schimb, în cazul lui D. V., tribunalul observă că intimatul-reclamant l-a propus ca martor, iar prima instanță a încuviințat această cerere prin încheierile din 15.02.2007 și 29.03.2007, însă, în cele din urmă, a procedat la înlocuirea acestuia, la termenul din 30.06.2008, față de împrejurarea că era în imposibilitate de prezentare, lucrând în străinătate.
Pentru toate rațiunile expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu aplicarea art.969, art.977 și art.1169 Cod civil, tribunalul va respinge recursul declarat de pârâta M. A. împotriva sentinței civile nr._/ 05.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 51.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de recurenta-pârâtă M. A., prin curator T. E., domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr._/ 05.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. V., domiciliat în comuna Mănești, ., și intimații-pârâți B. A. și B. E., domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenții pârâți să plătească intimatului-reclamant suma de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. Ș. O. C. E. C. D.
Fiind în concediu de maternitate,
Semnează Președinte:
GREFIER,
N. E. L.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.P.A.A/Tehnored.P.A.A.
2 ex./10.05.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. S. V. I.
| ← Drepturi băneşti. Sentința nr. 55/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
