Acţiune în constatare. Decizia nr. 363/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 1649/259/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.363
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - N. C.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant I. C. N. domiciliat în comuna Ceptura, . nr.49, judetul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1009/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. A. domiciliat in Ploiești, ., ..A,e t.4, ., B. I. domiciliat in Urlați, ..71,s c.A, ., G. I. domiciliat in Drobeta Turnu Severin, ., ., ., judetul M. și intimata intervenientă S. M. domiciliată în comuna Ceptura, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat I. și intimata intervenientă reprezentata de avocat A. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 165,50 lei conform chitanței . nr._/20.02.2013 și timbrul judiciar în valoare de 1,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata intervenientă a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 165,00 lei și timbrul judiciar in valoare de 1,00 lei, aferente căii de atac exercitate.
Tribunalul, ia act că intimata intervenientă S. M. a formulat, in baza art.308 alin.2 C.pr.civilă, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, arată că a ridicat un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-intervenientă, luând cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul intimatei interveniente, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, sens in care depune la dosar o declarație olografă dată de martorul D. V., care și-a modificat declarația.
Tribunalul, în baza disp.art.305 C.pr.civilă, încuviințează la solicitarea intimatei interveniente, proba cu înscrisuri noi, sens in care s-a depus la dosar declarația dată în fața organelor de politie, de către martorul D. V..
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria M., motivat de faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că suprafața de 800 mp vândută cu chitanță de mână nu se află în continuarea terenului de 250 mp.
Prin tranzacția a cărei anulare a solicitat a fi constatată, s-a reținut la masa de partaj, de pe urma def. S. I., a terenului de 250 mp, teren ce nu a aparținut acestuia și pe care recurentul îl deține in baza contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr.348/2001.
De asemenea, s-a reținut la masa de partaj că terenul, vândut cu act autentic, in suprafață de 252 mp, ar fi fost coproprietate inclusiv al intervenientei S. M., aspect total greșit întrucât acest teren provine din moștenirea mamei, moștenire la care soțul intervenientei, fiind și fratele pârâtelor, a renunțat, astfel încât aceasta nu avea nici un drept asupra acestui teren.
In continuare, arată că in sentința instanței de fond s-a reținut că acest teren ar fi fost vândut și că prin vânzarea lui s-ar fi consolidat dreptul părților.
Consideră că s-a reținut foarte ușor și s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile in care a dovedit că recurentul reclamant a stăpânit acest teren până la data la care intervenienta, respectiv pârâții și-au manifestat intenția de a nu mai încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Arată că există suficiente dovezi care atestă faptul că recurentul reclamant a intrat in posesia terenului de la momentul încheierii actului sub semnătură privată, respectiv la data de 26.06.2001, acesta stăpânind terenul neîntrerupt, l-a îngrădit, ceea ce conduce la o întrerupere a cursului prescripției, această predare a terenului echivalând cu recunoașterea drepturilor reclamantului.
Apreciază că de la nivelul anului 2010 începe să curgă termenul de prescripție; cu cheltuieli de judecata pe cale separată.
Reprezentantul intimatei-interveniente, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea in vedere probele administrate in cauză din care rezultă cu certitudine că recurentul reclamant nu a intrat niciodată în posesia acestui teren; terenul nu a fost niciodată îngrădit, singurul care a arătat contrariul fiind doar martorul D. V..
Apreciază că, în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurentul reclamant nefăcând dovada că termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului de către cel în favoarea căruia curge.
In opinia sa, in mod corect instanța de fond a admis excepției lipsei de interes cu privire la constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare, excepție invocată de intervenientă, recurentul reclamant a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 250 mp conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.348/2001; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei M. la data de 15.09.2011, sub nr._, reclamantul I. C. a solicitat in contradictoriu cu pârâtele Bineață I. și Ghițioreanu Lucreția, să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiate la data de 26.06.2001 privind o suprafață de teren de 800 mp, situat în intravilanul comunei Ceptura, ., jud. Prahova, teren aflat în continuarea imobilului cumpărat de la pârâte prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001, iar sentința care va fi pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
In motivarea cererii legal timbrate, reclamantul a arătat ca la data de 26.06.2001 a convenit cu pârâtele să-i fie înstrăinat terenul intravilan de 800 mp. contra sumei de 815 lei (8 150 000 lei vechi), convenție materializata . semnătura privata denumit „chitanța” iar motivul pentru care nu a fost autentificată convenția astfel cum s-a întâmplat referitor la un alt teren cumpărat în aceeași zi prin contract autentificat, l-a constituit faptul că nu a fost emis titlul de proprietate pe numele pârâtelor privind terenul de 800 mp situat în continuarea imobilului cumpărat de la pârâte prin contractul de vânzare cumpărare autentica sub nr.348/26.06.2001.
Reclamantul precizează că deși a achitat integral prețul de 815 lei încă de la data de 26.06.2001, iar de curând pârâtele au intrat în posesia titlului de proprietate, acestea au refuzat să se prezinte la biroul notarial, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanței de judecată în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
In drept au fost invocate disp. art. 111 C.pr.civ.
In conformitate cu disp. art. 112 pct 5 C.pr.civ, in dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța încheiata la data de 26.06.2001 (f 7), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001, dovada achitării taxei de timbru judiciar.
Pârâtele, conform art.115 Cod pr civ, au depus întâmpinare în ședința publică din data de 22.12.2011, solicitând respingerea acțiunii promovate de către reclamant întrucât ele nu au consimțit la înstrăinarea unei alte suprafețe exceptând-o pe aceea de 250 mp înstrăinată reclamantului conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 .
Pârâtele au menționat faptul că nu sunt singurele moștenitoare ale defunctului S. I. O., cea de a treia moștenitoare fiind S. M..
La termenul de judecată din data de 18.10.2012, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de intervenție în interes propriu formulată în temeiul art.49 alin.2 de către S. M., care a solicitat respingerea acțiunii întrucât intervenienta este proprietara terenului în suprafață de 870 mp înstrăinat de pârâte reclamantului prin înscrisul sub semnătură privată încheiat în data de 26.06.2001, astfel cum reiese din sentința civilă nr.1286/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune conform tranzacției încheiate de părți privind terenurile deținute în coproprietate de pârâte împreună cu intervenienta conform titlului de proprietate nr._/10.03.2004 emis pe numele moștenitorilor defunctului S. I. O..
În susținerea cererii de intervenție în interes propriu, intervenienta S. M. a depus copia titlului de proprietate nr._/10.03.2004, sentința civilă nr.1286/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, procesul verbal din data de 20.06.2010 emis de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. și împuternicire avocațială.
În ședința publică din data de 29.11.2011 intervenienta S. M. a depus o precizare la cererea de intervenție în interes propriu, invocând prescripția dreptului material la acțiune față de împrejurarea că înscrisul sub semnătură privată generează în sarcina părților o obligație de a face, respectiv aceea de a perfecta convenția de vânzare cumpărare, care se prescrie într-un termen de 3 ani.
Intervenienta a învederat faptul că obiectul convenției de vânzare cumpărare denumit „ chitanță" este nedeterminat, în sensul că nu este individualizat în ceea ce privește vecinătățile și amplasamentul.
S-a subliniat că deși pârâtele s-au obligat ca pe viitor să perfecteze convenția de vânzare cumpărare, la momentul încheierii chitanței pârâtele vânzătoare nu erau titularele dreptului de proprietate, întrucât nu exista act de proprietate - și mai mult, nici în prezent nu sunt titularele dreptului față de Sentința civilă nr. 1286/01.11.2010 pronunțată de Judecătoria M., în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, potrivit căreia suprafața de 800 mp a fost atribuită în lotul intervenientei.
Intervenienta a mai arătat faptul că și in situația în care la momentul încheierii chitanței ar fi existat titlu de proprietate, în condițiile în care o parte dobândește un teren numai de la unii moștenitori fără ca ceilalți comoștenitori să aibă cunoștință de această înstrăinare, vânzarea este rezolubilă, soarta actului de vânzare cumpărare depinzând de soarta partajului dintre moștenitori, în speță reclamantul încheind promisiunea de vânzare cumpărare pe riscul său iar condiția rezolutorie, respectiv atribuirea bunului înstrăinat în lotul altui moștenitor, s-a îndeplinit la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1286/01.11.2010, astfel încât, ca efect al îndeplinirii condiției rezolutorii actul se desființează retroactiv.
Reclamantul a formulat întâmpinare față de cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. M., solicitând respingerea excepției prescripției dreptului material la deoarece reclamantul a intrat in posesia terenului de la momentul încheierii actului sub semnătura privata, respectiv 26.06.2001 (art 1674 C.civ.), l-a stăpânit neîntrerupt, l-a îngrădit, delimitându-l de restul proprietății pârâtelor, situație în care are loc o întrerupere a cursului prescripției, aceasta predare a terenului echivalând cu recunoașterea drepturilor reclamantului, iar nouă prescripție va începe sa curgă de la data manifestării refuzului de a perfecta convenția de vânzare cumpărare.
Reclamantul a punctat faptul că obiectul convenției de vânzare cumpărare din data de 26.06.2001 este determinat prin trimiterea la imobilul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 348/26.06.2001, în a cărui continuare este situată suprafața de 800 mp înstrăinată în aceeași zi, nefiind posibilă autentificarea vânzării la acea dată și cu privire la această suprafață întrucât nu a fost emis titlul de proprietate, iar în ceea ce privește vecinătățile terenului în suprafață de 800 mp acestea sunt identificabile în raport de schița plan întocmită cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 348/26.06.2001.
S-a mai arătat că prin convenția încheiată sub semnătură privată din data de 26.06.2001 cele două pârâte nu au dispus cu privire la un bun ce aparține altei persoane, ci numai cu privire la cota parte ideală a acestora din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp, valabilitatea convenției depinzând de regulile partajului.
Reclamantul a învederat faptul că terenul în suprafață de 250 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 348/26.06.2001 a fost moștenit de parate împreuna cu sora lor S. O E. de la mama lor, S. E., decedata la 12.08.1980, in baza certificatului de moștenitor nr.253/16.02.1981 eliberat de fostul notariat de Stat jud. Prahova și în mod nelegal a fost inclus în titlul de proprietate nr._/2004 emis pe numele lui S. I. O. soțul defunctei S. E..
În ședința publică din 29.11.2012 reclamantul a mai depus și o cerere cu caracter reconvențional față de cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul dispozitivului hotărârii de expedient, pentru cauză ilicită si anularea hotărârii de expedient nr.1286/01.11.2010 pronunțata de Judecătoria M. motivat de faptul că paratele si intervenienta au tranzacționat cu ocazia partajului succesoral si cu privire la un teren de 250 mp (pe care l-au inclus in masa de partaj), teren ce nu le mai aparținea si care făcuse obiectul contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 348/26.06.2001 de BNP H. I. conform căruia pârâtele împreună cu sora lor S. O E. i-au vândut reclamantului si soției sale imobilul situat in comuna Ceptura, ., compus din teren curți-construcții, in suprafața de 252 mp, conform măsurătorilor (250 mp din acte) si locuința in ruina aflata pe acest teren. Referitor la acest imobil se face mențiunea că este amplasat in tarlaua 7, . de vânzătoare prin moștenire legala de la defuncta lor mama, S. E., decedata la 12.08.1980, așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr.253/16.02.1981 eliberat de fostul Notariat de Stat jud. Prahova.
Reclamantul a subliniat faptul că prin tranzacția încheiată si consfințită prin sentința civilă nr. 1286/2010, pârâtele împreună cu intervenienta au urmărit un scop (cauza) ilicit si anume să blocheze finalizarea in forma autentica a convenției încheiată pentru vânzarea celor 800 mp de către pârâte.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art.1238, 1247, 1254 c. civ
Față de această cerere reconvențională a reclamantului, intervenienta a formulat întâmpinare depusă la data de 16.01.2012, invocând excepția lipsei de interes a reclamantului privind constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul dispozitivului hotărârii de expedient, pentru cauză ilicită si anularea hotărârii de expedient nr.1286/01.11.2010 pronunțata de Judecătoria M. deoarece reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp încă de la data de 26.06.2001 când a fost autentificat contractul de vânzare cumpărare cu nr.348 iar introducerea acestui teren la masa partajabilă nu face decât să consolideze contractul de vânzare cumpărare cu nr.348/26.06.2001 cât timp în titlul de proprietate nr._/10.03.2004 figurează ca proprietar al terenului în suprafață de 250 mp. și defunctul S. O. I., soțul intervenientei S. M. care nu a consimțit la înstrăinarea terenului de către cele două pârâte comoștenitoare în lotul cărora a fost atribuit acest teren.
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2011, instanța, conform art.52 Cod pr. civ. a admis în principiu cerere de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta S. M. .
La data de 18.04.2012 a intervenit decesul pârâtei Ghițioreanu L., situație în care instanța ,la cererea părților, a dispus prin încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2012, introducerea în cauză,în calitate de pârâți a moștenitorilor Ghițioreanu I. și Ghițioreanu C..
In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri, interogatorii și proba testimonială cu martorii T. M. F., R. M., B. M. E., B. I. și D. V..
Prin sentința civilă nr.1009/24.09.2012 Judecătoria M. a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta S. M., a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către intervenienta în interes propriu S. M., a respins acțiunea promovată de către reclamantul I. C. N., împotriva pârâților Bineață I., Ghițioreanu I. și Ghițioreanu C.-A. și în contradictoriu cu intervenienta S. M., ca fiind prescrisă.
Totodată, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes invocată de către intervenienta în interes propriu S. M. privind cererea reconvențională având ca obiect constatare nulității absolute a tranzacției consfințite prin dispozitivul sentinței civile nr.1286/01.11.2010, formulată de către reclamantul pârât I. C., a respins ca fiind lipsită de interes cererea reconvențională formulată de reclamantul pârât I. C. în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu S. M. și pârâții Bineață I., Ghițioreanu I., Ghițioreanu C..
De asemenea, prima instanță a respins cererea de repunere pe rol a cauzei ca neîntemeiată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților și intervenientei în interes propriu S. M., ca neîntemeiat, a respins cererea intervenientei în interes propriu S. M. privind obligarea reclamantului și a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit „chitanță” și încheiat la data de 26.06.2001, pârâtele Ghițioreanu L. și Bineață I. au înstrăinat reclamantului I. C. un teren intravilan în suprafață de 800 mp, situat în . rămasă nevândută cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare cu nr.348/26.06.2001 întrucât pârâtele nu aveau la acea dată titlul de proprietate.
S-a reținut din acest înscris, faptul că, pârâtele au primit la data încheierii chitanței o sumă de 8.500.000 lei vechi cu titlul de preț, fiind achitată de către reclamant, care a precizat că suprafața de teren vândută conform înscrisului sub semnătură privată, este de 780 mp, are categoria de folosință pășune si este situată în Tarlaua 7 .> Totodată, instanța de fond a reținut că între pârâtele Ghițioreanu L. și Bineață I. și reclamantul I. C. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 al cărui obiect a fost imobilul compus din locuința in stare de ruina și terenul intravilan curți - construcții în suprafață de 250 mp care a fost moștenit de pârâte împreuna cu sora lor S. O. E. de la mama lor, S. E., decedata la 12.08.1980, in baza certificatului de moștenitor nr.253/16.02.1981, eliberat de fostul Notariat de Stat jud. Prahova- cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 fiind întocmită si o schiță plan a terenului în suprafață totală de 1438 mp situat în T.7, P.181 și P 182 din care a fost înstrăinată suprafața de 250 mp din perimetru 200, 201, 206 și 207, având ca vecinătăți la N - J. G., E - rest proprietate, S - rest proprietate și V - DJ 102 N, fiind situată în T.7, P.181 conform titlului de proprietate nr._/10.03.2004, această suprafață de 250 mp făcând parte din suprafață de 670 mp teren categoria curti construcții situat T.7, P.181, având ca vecinătăți la N- J. G., E - rest proprietate, S - T. M. și V – drum.
Potrivit titlului de proprietate nr._/10.03.2004, terenul în suprafață de 780 mp categoria pășune indicat de reclamant ca făcând obiectul conventiei de vânzare cumpărare încheiate la data de 26.06.2001 conform înscrisului sub semnătura privată, este situat în intravilanul ., P.182, având ca vecinătăți la N- M. Ghg A., E- drum, S - T. M. și V – rest proprietate.
Analizând schița plan a terenului în suprafață totală de 1438 mp situat în T.7, P.181 și P.182, anexă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001, instanța de fond a reținut faptul că terenul în suprafață de 780 mp categoria pășune indicat de reclamant nu este situat în continuarea celor 250 mp teren curti construcții înstrăinati reclamantului de către pârâte prin contract autentic care în realitate fac parte dintr-o suprafață de 670 mp teren tot categoria curți - construcții.
În raport de prevederile art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către intervenienta în interes public S. M..
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.223 din Legea nr.71/2011, procesele în materie civilă, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoarea noului Cod civil, se soluționează conform depozițiilor legale, materiale si procedurale, în vigoare la data promovării cererilor de chemare în judecată, în speță Codul civil de la 1864.
De altfel, conform prevederilor art.201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile al căror termen a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului cod civil sunt supuse depozițiilor legale care le-au instituit chiar dacă termenul de prescripție se împlinește după . noului Cod civil.
Prevederile art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 au instituit posibilitatea instanței de judecată de a suplini prin hotărârea judecătorească consimțământul debitorului promitent la încheierea contractului de vânzare cumpărare, în situația în care promitentul refuză să perfecteze promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare având ca obiect teren cu sau fără construcții.
Întrucât promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare naște în sarcina părților o obligație de a face, acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, este o acțiune personală prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Prin interpretarea prevederilor art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, I.C.C.J, secția civilă, prin decizia nr.1212/2002 a stabilit faptul că termenul de prescripție în cazul acestor acțiuni curge de la data încheierii convenției, cu excepția cazului în care promitentul cumpărător a preluat, cu acordul promitentului vânzător, imobilul ce a format obiectul antecontractului, situație în care această deținere a imobilului echivalează cu recunoașterea dreptului promitentului cumpărător iar termenul prescripției a dreptului la acțiuni în acest caz începe să curgă de la data când promitentul vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului cumpărător.
Deoarece la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 privind terenul în suprafața de 250 mp, reclamantul avea cunoștință despre faptul că în continuarea acestei suprafețe se mai află de fapt un teren de 1188 mp conform planului schiță anexă a contractul, iar exprimarea din înscrisul sub semnătură privată în sensul că se înstrăinează terenul intravilan în suprafață de 800 mp rămas nevândut în act (fără a exista în chitanță mențiunea pe care a dorit să o inducă reclamantul în sensul că acest teren de 800 mp s-ar afla în continuarea terenului în suprafață de 250 mp) nu permite individualizarea bunului înstrăinat, este generată o incertitudine în ceea ce privește obiectul acestei convenții câtă vreme în continuarea celor 250 mp teren curți construcții se află un teren de asemenea având categoria de folosință curți construcții, în suprafață de 420 mp (total 670 mp) nicidecum un teren categoria de folosință pășune în suprafață de 780 mp după cum susține reclamantul și în raport de procesul verbal de punere în posesie nr.33/21.01.2004 (fila 16 dosarul cauzei) coroborat cu schița cadastrală anexă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001.
Având în vedere faptul că toți martorii audiați au declarat că reclamantul a stăpânit un teren în suprafață de aproximativ 400 mp, curte aferentă unui magazin alimentar edificat de către reclamant in anul 2001, compus din cei 250 mp teren cumpărat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 și o altă suprafață de 150 mp situată în continuare, întreaga suprafață fiind delimitată printr-un gard despărțitor, instanța de fond nu a putut reține că reclamantul a stăpânit terenul în suprafață de 780 mp categoria pășune indicat de acesta ca făcând obiectul convenției de vânzare cumpărare încheiate la data de 26.06.2001 conform înscrisului sub semnătură privată și care este situat în intravilanul ., P.182, având ca vecinătăți la N M. Ghg A., E- drum, S - T. M. și V – rest proprietate.
Mai mult, se reține de către instanța de fond că inclusiv martorii propuși de reclamant au confirmat faptul că terenul situat în continuarea celor aproximativ 400 mp stăpâniți și delimitați de reclamant a fost cultivat de către intervenienta S. M. pe o suprafață de 300-400 mp (conform declarației martorului B. M. E.- fila 58) sau pe o suprafață de aproximativ 50-60 mp (conform martorului T. M. F.- fila 57) - aceasta, în calitate de moștenitoare a lui S. O. I., având un drept de proprietate alături de pârâte conform titlului de proprietate nr._/10.03.2004 a cărui validitate nu a fost infirmată printr-o hotărâre judecătorească.
Pentru aceste motive instanța de fond a calculat termenul de prescripție de 3 ani prin raportare la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, respectiv data de 26.06.2001, luând act că din probatoriile administrate rezultă faptul că reclamantul nu a stăpânit niciodată terenul în suprafață de 780 mp categoria pășune, situat în intravilanul ., P.182, având ca vecinătăți la N- M. Ghg A., E- drum, S - T. M. și V – rest proprietate conform titlului de proprietate nr._/10.03.2004, apreciind că la momentul promovării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 15.09.2012, dreptul material la acțiune era deja prescris, urmând astfel ca, în raport de prevederile art.137 cod pr. Civ. coroborat cu art.3 și art16 lit.a din Decretul nr.167/1958, art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, să fie admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului invocată de către intervenienta în interes propriu S. M. cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată promovate de reclamant fiind prescrisă.
Față de soluția de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului invocate de către intervenienta S. M. cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată promovate de reclamant ca fiind prescrisă, cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul dispozitivului hotărârii de expedient, pentru cauză ilicită si anularea hotărârii de expedient nr.1286/01.11.2010 pronunțata de Judecătoria M. motivat de faptul că pârâtele si intervenienta au tranzacționat cu ocazia partajului succesoral si cu privire la un teren de 250 mp teren ce nu le mai aparținea si care făcuse obiectul contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 348/26.06.2001 de BNP H. cu scopul ilicit al blocării perfectării convenției de vânzare cumpărare privind cei 800 mp, apare ca fiind lipsită de interes.
S-a reținut în acest sens că potrivit titlului de proprietate nr._/10.03.2004, intervenienta S. M. deținea o cotă parte indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață totală de 1450 mp (670 mp teren curți construcții din care face parte si suprafața de 250 mp înstrăinată de pârâte reclamantului prin contract autentic precum și cei 780 mp teren pășune pretins a fi înstrăinat reclamantului prin înscris sub semnătură privată), ceea ce ar conduce la concluzia că atât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 privind cei 250 mp. cât și promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare având ca obiect cei 800 mp (780mp conform precizărilor reclamantului) au fost încheiate cu încălcarea principiului unanimității voinței coproprietarilor privind actele de dispoziție asupra bunului în materialitatea lui deținut în coproprietate, întrucât intervenienta în calitate de coproprietar nu a consimțit la înstrăinarea acestor terenuri iar faptul atribuirii celor 250 mp în lotul intervenientei S. M., potrivit sentinței civile nr.1286/ 01.11.2010, are ca efect consolidarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 spre deosebire de convenția de vânzare cumpărare constată prin înscrisul sub semnătură privată încheiat între pârâte și reclamant la data de 26.06.2001 privind terenul în suprafață de 800 mp care se va desființa retroactiv fiind supusă condiției rezolutorii ca bunul vândut să nu fie atribuit în lotul altui coproprietar, în situația în care cumpărătorul, în speță reclamantul, a cunoscut calitate de coproprietar a vânzătorului.
Instanța de fond nu a putut reține apărările reclamantului potrivit cărora pârâtele i-ar fi înstrăinat doar cota lor parte ideală din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp cât timp din cuprinsul convenției de vânzare cumpărare rezultă fără dubiu voința părților de a dispune cu privire la imobilul teren în suprafață de 800 mp în materialitatea lui și nu în ceea ce privește cotele indivize ale pârâtelor din dreptul de proprietate asupra acestui imobil deținut în coproprietate cu intervenienta S. M..
Prin urmare, în contextul în care reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp cu privire la care au fost îndeplinite formalitățile de intabulare a dreptului în cartea funciară în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.348/26.06.2001 încheiat cu încălcarea regulii unanimității privind acordul coproprietarilor în raport de actele de dispoziție asupra bunului în materialitatea lui, dar consolidat prin efectul atribuirii suprafeței de 250 mp în lotul celor două pârâte copărtașe, s-a reținut că reclamantul nu mai justifică niciun interes în promovarea cererii de constatare a nulității absolute a tranzacției intervenite între pârâte și intervenientă, astfel că instanța de fond în temeiul art.137 Cod pr. Civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de interveninetă cu consecința respingerii cererii reclamantului privind constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul dispozitivului hotărârii de expedient, pentru cauză ilicită si anularea hotărârii de expedient nr.1286/01.11.2010 pronunțata de Judecătoria M., ca fiind lipsită de interes.
În aceste condiții, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată, după rămânerea în pronunțare, de către reclamant ca urmare a solicitării constatării nulității absolute a tranzacției intervenite între pârâte și intervenientă, în vederea realizării unui nou partaj .
Referitor la cerere de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta S. M. și admisă în principiu, conform art.52 Cod pr. civilă, prin încheierea de ședință din data de 29.11.2011, instanța de fond în temeiul art.55 Cod procedură civilă a admis-o având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 780 mp, categoria de folosință aparține intervenientei în urma tranzacției încheiate de părți cu ocazia partajului succesoral ce a format obiectul dosarului nr._ soluționat de către Judecătoria M. prin sentința civilă nr.1286/01.11.2010, iar convenția de vânzare cumpărare constată prin înscrisul sub semnătură privată intervenit între pârâte și reclamant la data de 26.06.2001 privind acest teren nu a fost încheiată și cu consimțământul intervenientei în calitate de coproprietar, nefiind respectat principiul unanimității privind acordul coproprietarilor la încheierea actelor de dispoziție.
Luând în considerare dispozițiile art. 274 C.proc.civ. instanța de fond a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor și intervenientei la plata cheltuielilor de judecată având în vedere inexistența culpei procesuale a acestora față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței mai sus menționată, reclamantul a declarat recurs, arătând că este netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, precizează, referitor la afirmația „că obiectul convenției de vânzare-cumpărare denumita chitanța este nedeterminat in sensul ca nu este individualizat in ceea ce privește vecinătățile si amplasamentul”, că instanța de fond reține că cei 800 mp vânduți cu chitanța de mână nu se afla in continuarea terenului in suprafața de 250 mp. și considera că in continuarea celor 250 mp curți-construcții se afla un teren de aceeași categorie, de 420 mp (total 670 mp), conform titlului de proprietate si nicidecum un teren de categoria de folosința pășune de 780 mp, cum susține reclamantul, iar exprimarea din înscrisul sub semnătura privata (ca se înstrăinează teren intravilan in suprafața de 800 mp rămas nevândut in act, fără a exista mențiunea ca terenul de 800 mp s-ar afla in continuarea terenului de 250 mp) nu permite individualizarea bunului înstrăinat, generând incertitudine cu privire la obiectul acestei convenții.
De asemenea, se arată că individualizarea obiectului chitanței de mână încheiata de 26.06.2001 trebuie analizata numai in raport de conținutul acesteia coroborat cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la aceiași data sub nr.348/2001 la care face referire si nicidecum cu titlul de proprietate si procesul verbal de punere in posesie, acte ulterioare acestora.
Astfel, recurentul-reclamant menționează că în titlul de proprietate terenul intravilan este împărțit pe categorii de folosința: respectiv 670 mp curți construcții si 780 mp pășune, în timp ce in actul de vânzare-cumpărare aut sub nr.348/26.06.2001 si schița de plan, la care se refera chitanța, nu se face aceasta precizare, ci doar ca din suprafața totala de 1438 mp se vinde suprafața de 252 mp curți construcții, astfel că din interpretarea stricta a chitanței, dar si a actului de vânzare-cumpărare autentic la care se face trimitere, rezulta ca terenul de 800 mp rămas nevândut in acel act, neavând titlu de proprietate, se afla in continuarea celor 252 mp, iar conform titlului de proprietate o parte din cei 800 mp sunt curți-construcții, iar restul pășune.
Recurentul-reclamant arată că, deși in sentința se menționează că a precizat că suprafața de teren vânduta conform înscrisului sub semnătura privată este de 780 mp. are categoria de folosință pășune si este situata in Tarlaua 7 . nu a făcut aceste precizări niciodată - care de altfel se poate observa ca provin din titlul de proprietate, nu din chitanța, conform căreia, reclamantul a cumpărat 800 mp. nu 780 mp. fără a se preciza categoria de folosința.
Concluzionând, recurentul-reclamant arată că obiectul convenției de vânzare-cumpărare, denumit chitanța, este foarte bine determinat, făcându-se referire strict la actul autentic, terenul este identificabil prin vecinătățile si amplasamentul din acesta si schița de plan întocmită.
Referitor la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, recurentul-reclamant arată că terenul de 780 mp (de fapt 800) categoria pășune indicat de acesta nu este situat in continuarea celor 250 mp cc și că instanța de fond a concluzionat greșit ca "reclamantul nu a stăpânit niciodată terenul in suprafața de 780 mp categoria pășune" Cu toate acestea, se precizează că prima instanță a reținut că toți martorii audiați au declarat că recurentul-reclamant a stăpânit un teren in suprafața de aproximativ 400 mp, curte aferentă unui magazin alimentar edificat de către reclamant în anul 2001, compus din cei 250 mp. teren cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 348/26.06.2001 si o alta suprafața de 150 mp. situata in continuare, întreaga suprafața fiind delimitate printr-un gard despărțitor.
De asemenea, se arată că se recunoaște de fapt că terenul de 800 mp ce face obiectul actului sub semnătura privată (o parte) este in continuarea celui de 250 mp (suprafața de 150 mp situata in continuare), restul terenului, de la 150 la 800 mp. nu poate fi situat decât tot in continuarea acestui teren de 400 mp. recunoscut a fi stăpânit de reclamant, întrucât in chitanța nu se face nici o specificație in sensul ca terenul de 800 mp ar avea o configurație discontinua, întreruptă și că întreaga suprafața a fost delimitată printr-un gard despărțitor.
Se precizează că acest gard despărțea întreaga proprietate a reclamantului, adică 250 mp. plus 800 mp. de restul proprietății nevânduta, lăsând un drum de trecere spre aceasta de 3,26 m pe direcția V-E și că martorii când au declarat ca reclamantul a stăpânit o suprafața mai mica de 800 mp, respectiv 150 mp peste cei 250 mp, s-au referit la faptul ca acesta cultiva, folosea aceasta suprafața, restul fiind în panta si de nefolosit, deci noțiunea de stăpânire se confunda cu cea de folosire, cultivare.
În plus, se precizează că însăși intervenienta recunoaște prin răspunsurile la interogatoriu ca a avut cunoștință (a aflat din . vândut reclamantului cu chitanța de mână restul de teren de 800 mp si ca acest teren a fost delimitat de reclamant cu stâlpi de beton si ca a fost alungata de pe teren. In legătura cu faptul ca intervenienta a continuat o perioada să cultive terenul pe o suprafața redusa de 50-60 m, instanța de fond a menționat declarațiile martorilor, dar fără sa le coroboreze, respectiv cu declarația martorei D. M., care a precizat ca aceasta a fost tolerată de reclamant datorita vârstei.
De asemenea, se menționează că prima instanță nu a analizat deloc răspunsurile la interogatoriul luat paratei G. L., care chiar daca a răspuns ca nu știe si nu recunoaște vânzarea restului de teren de 800 mp, in realitate a recunoscut fără să vrea ca a primit prețul de 6500 lei fiecare pârâta, iar S. O.E. 2500 lei. Suma de_ lei reprezenta prețul atât pentru cei 252mp, cat si pentru 800 mp.
Așadar se arată că exista suficiente dovezi care atesta faptul ca reclamantul a intrat in posesia terenului de la momentul încheierii actului sub semnătura privata, respectiv 26.06.2001, l-a stăpânit neîntrerupt, I-a îngrădit, ceea ce conduce la o întrerupere a cursului prescripției, aceasta predare a terenului echivalând cu recunoașterea drepturilor reclamantului, iar o noua prescripție începe sa curgă de la data manifestării refuzului de a încheia actul.
Față de acest moment, recurentul-reclamant apreciază că este in termen de a formula acțiunea (15.09.2011, refuzul de a încheia actul fiind manifestat la 29.07.2011, conform încheierii de certificare nr.2720/ 29.07.2011 a BNP H. P. V..
Referitor la admiterea excepției lipsei de interes invocata de intervenienta cu consecința respingerii cererii reclamantului privind constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul dispozitivului hotărârii de expedient, pentru cauza ilicita si anularea . pronunțata de Judecătoria M., se precizează că este justificata de instanța de fond pe de o parte de admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, iar pe de alta parte de încălcarea principiului unanimității voinței coproprietarilor privind actele de dispoziție asupra bunurilor deținute in coproprietate.
In ceea ce privește acest din urma aspect, recurentul-reclamant a aratat că instanța de fond este in totală eroare când afirmă (preluând in totalitate apărările intervenientei, că "conform titlului de proprietate nr._/10.03.2004, intervenienta S. M. deținea o cota parte indiviza din dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafața totala de 1450 mp ( 670 mp teren curți construcții din I care face parte si suprafața de 250 mp înstrăinată de părâte reclamantului prin contract autentic precum si cei 780 mp teren pășune pretins a fi înstrăinat reclamantului prin înscris sub semnătura privata), ceea ce conduce la concluzia ca atât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/2001 privind cei 250 mp cat si promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare având ca obiect cei 800 mp ( 780 mp conform precizărilor reclamantului) au fost încheiate cu încălcarea principiului unanimității voinței coproprietarilor....întrucât intervenienta in calitate de coproprietar nu a consimțit la înstrăinarea acestor terenuri iar faptul atribuirii celor 250 mp in lotul intervenientei S. M., potrivit sentinței civile nr.1286/2010, are ca efect consolidarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/2001 spre deosebire de convenția de vânzare cumpărare constata prin înscrisul sub semnătura privata încheiat intre parate si reclamant la data de 26.06.2001 privind terenul in suprafața de 800 mp care se va desființa retroactiv fiind supus ...”.
De reținut că intervenienta nu era coproprietara asupra terenului de 250 mp vândut cu act autentic de cele doua parate si sora lor S. O. E. (decedata). Vânzătoarele au dobândit terenul prin moștenire legala de la defuncta lor mama, S. E., așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr.253/16.02.1981 eliberat de fostul Notariat de stat jud. Prahova. Tot din acest certificat rezulta ca soțul intervenientei, fratele paratelor, a renunțat la moștenirea mamei, așadar aceasta nu avea nici un drept asupra terenului de 250 mp.
Cu privire la înstrăinarea acestui teren de 250 mp instanța de fond a reținut eronat ca s-a încălcat principiul unanimității voinței coproprietarilor, întrucât intervenienta nu avea calitatea de coproprietar si nu trebuia sa consimtă Ia aceasta înstrăinare.
Recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit a fost trecut în Titlul de proprietate eliberat moștenitorilor defunctului S. I. O., tatăl pârâtelor și socrul intervenientei, terenul de 250 mp, întrucât acesta, așa cum a arătat, provenea din moștenirea de pe urma mamei. Tot in mod greșit, se precizează că acest teren de 250 mp, cumpărat de reclamant cu act autentic de la parate, a fost inclus in masa succesorala de pe urma defunctului S. I. O. si supus tranzacției ce a făcut obiectul . pronunțata de Judecătoria M..
Totodată, se arată că atribuirea celor 250 mp in lotul intervenientei, potrivit sentinței civile nr.1286/2010, nu are ca efect consolidarea contractului de vânzare cumpărare, așa cum a reținut instanța de fond in mod greșit, ci dimpotrivă ignorarea acestuia și că prin includerea in masa de partaj de pe urma defunctului S. I. O. a terenului de 250 mp, teren ce nu a aparținut acestuia si pe care aceștia îl dețin in baza contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.348/2001, tranzacția consfințită prin hotărârea de expedient nr.1286/2010, apare ca fiind lovită de nulitate absoluta pentru cauza ilicita, iar urmare a constatării nulității absolute a tranzacției ce a făcut obiectul sentinței civile nr.1286/2010 a Judecătoriei M., părțile urmau sa fie repuse in situație anterioara, respectiv in stare de indiviziune.
În timpul stării de indiviziune, oricare dintre coindivizari poate dispune liber, fără acordul celorlalți coindivizari, de cota sa ideala de drept asupra bunului determinat, dreptul asupra cotei părți fiind un drept de proprietate individual, absolut si exclusiv al fiecărui coindivizar, întrucât vânzătoarele parate aveau o cota ideala din dreptul de proprietate absoluta asupra imobilului indiviz, nu se aplica regula privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, soarta convenției depinzând de regulile partajului (Decizia CSJ NR.2603/1993)
Contractul sub semnătura privata încheiat de pârâte cu reclamantul la 26.06.2001 este considerat valabil, daca bunul care formează obiectul contractului este atribuit in urma partajului vânzătoarelor.
Întrucât instanța de fond nu se putea pronunța la acel moment asupra capătului de cerere privind constatarea valabilității convenției, câtă vreme nu se efectua un nou partaj, recurentul a arătat că a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, solicitând disjungerea si suspendarea acestui capăt de cerere, pana la soluționarea partajului - instanța de fond respingând însă si aceasta cerere ca neîntemeiată.
In concluzie, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1009/2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 21.11.2012, iar intimatele-pârâte, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
La data de 19.02.2013, intimata-intervenientă S. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul - reclamant I. C. N. ca fiind neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legala și temeinică.
Intimata – intervenientă arată că individualizarea obiectului chitanței de mână încheiată la data de 26.06.2001 a fost analizată în mod corect de instanța de fond prin prispa tuturor probatoriilor depuse la dosarul cauzei și nu numai a Titlului de Proprietate sau a contractului de vânzare cumpărare, ci s-au avut în vedere și depozițiile martorilor.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentul reclamant, în mod corect prima instanță a reținut că prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului de către cel în favoarea căruia curge.
Mai mult decât atât, se arată că, cursul prescripției extinctive nu poate fi întrerupt decât în termenul de 3 ani de la încheierea chitanței și nu ulterior după ce acest termen s-a scurs.
Față de aceste aspecte și acel motiv de recurs formulat de către reclamantul recurent este neîntemeiat, astfel încât intimata intervenientă solicită respingerea.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs invocat de recurent, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes invocate de intervenientă, se menționează că în mod corect instanța de fond a constatat că există o legătură între admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției lipsei de interes, față de împrejurarea că pârâtele intimate și intervenienta au tranzacționat cu ocazia partajului succesoral și cu privire la suprafața de 250 m.p. ce nu le mai aparținea acestora, întrucât această suprafață de teren fusese înstrăinată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/26.06.2001 de B.N.P. H. I., dar această suprafață de teren a intrat în lotul intimatelor pârâte, astfel încât contractul de vânare al acestora s-a consolidat cu efecte retroactive.
Intimata – intervenientă precizează că nu a avut cunoștință de încheierea acestui contract de vânzare, iar în Titlul de proprietate nr._/2004 era inclusă și această suprafață de teren, dar așa cum a arătat aceasta a picat în lotul pârâtelor intimate, astfel încât tranzacția încheiată de părți și consfințită de instanța de fond printr-o hotărâre de expedient, conform sentinței civile nr. 1286/01.11.2010 nu a avut nici un efect asupra dreptului de proprietate al intervenientului reclamant, pe care pârâtele au înțeles să-l respecte.
Cu privire la susținerea recurentului că, în mod greșit a fost trecut în titlul de proprietate eliberat moștenitorilor defunctului S. I. O. - tatăl pârâtelor și socrul intervenientei terenul în suprafață de 250 mp., intimata – intervenientă solicită să se aibă în vedere că titlul de proprietate prin care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate are efect declarativ, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind formulată în anul 1991, după apariția legilor fondului funciar, astfel încât la acea dată exista în patrimoniul defunctului și această suprafață de teren și era normal ca aceasta să fie inclusă în titlul de proprietate al părților, în indiviziune.
Intimata-intervenientă a solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, formulate de recurentul-reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul reclamant I. C. N. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond prin care, urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de intervenient în interes propriu S. M., s-a respins acțiunea promovată de reclamant ca fiind prescrisă, iar cu privire la cererea completatoare precizatore privind nulitatea absolută a tranzacției judiciare și anularea hotărârii aferente de expedient nr.1286/01.11.2010 pronunțată de Judecătoria M., s-a dispus respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes urmare a admiterii excepției invocate in acest sens de aceeași intervenientă.
În ce privește primul aspect, cel vizând prescripția dreptului material la acțiune, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere în raport de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect faptul că potrivit deciziei ICCJ nr.1212/2002, interpretarea prevederilor artt.16 lit. a din Decretul nr.167/1958 se face în sensul că, în cazul acțiunilor cum este cea de față prin care se solicită constatarea valabilității unei convenții de vânzare-cumpărare imobiliară și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în acest sens, termenul de prescripție curge de la data încheierii convenției, cu excepția cazului în care promitentul cumpărător a preluat, cu acordul promitentului vânzător, imobilul ce a format obiectul antecontractului, situație în care această deținere a imobilului echivalează cu recunoașterea dreptului promitentului cumpărător iar termenul prescripției dreptului la acțiune in acest caz începe să curgă de la data când promitentul vânzător se manifeste expres în sensul negării dreptului promitentului cumpărător.
Deși, deci, principiul juridic a fost corect reținut în cauză, aplicarea lui în raport de probatoriul administrat s-a făcut în mod eronat, instanța de fond apreciind că în speță, reclamantul nu a stăpânit niciodată terenul în litigiu, astfel încât instanța a calculat termenul de prescripție de trei ani prin raportare la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, respectiv de la data de 26.06.2001.
În acest sens, prima instanță a reținut că toți martorii audiați au declarat că reclamantul a stăpânit un teren în suprafață de aproximativ 400 mp. compus din cei 250 mp. teren cumpărat conform contractului autentic nr.348/2001 și o altă suprafață de 150 mp. în continuare, neputându-se reține că reclamantul a stăpânit terenul in suprafață de 780 mp. categoria pășune, indicat de acesta ca făcând obiectul convenției de vânzare cumpărare din 26.06.2001.
Or, analizând probele testimoniale, se constată că nu se poate reține cu certitudine această împrejurare – martorul D. M., unul din semnatarii chitanței sub semnătură privată din data de 26.06.2001, a declarat că a asistat personal la încheierea convenției privind vânzarea unui teren de 800 mp. situat în continuarea unui teren de 250 mp. vândut în aceeași zi prin act autentic, precizând că după încheierea convenției, reclamantul a intrat în posesia ambelor suprafețe de teren de 1050 mp. pe care le-a împrejmuit delimitându-se de alte proprietăți.
De altfel, martora menționată a mai arătat că între reclamant și intervenienta S. M. au existat discuții privind posesia unei suprafețe din cei 800 mp., respectiv cca. 50 mp. pe care aceasta din urmă i-a cultivat în condițiile în care reclamantul a cedat, în final, insistențelor acesteia.
De altfel și ceilalți martori audiați au vorbit de stăpânirea de către intervenientă a unei suprafețe din cei 800 mp., existând însă diferențe privind determinarea exactă a acestei suprafețe.
Mai mult, intimata-pârâtă B. I. a recunoscut expres, în răspunsul la întrebarea 7 la interogatoriul formulat de reclamant, că “terenul a fost stăpânit din 2001 de către reclamant”.
Față de aceste împrejurări, deci, nu se poate reține cu certitudine că reclamantul nu s-a aflat în stăpânirea suprafeței ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, astfel încât să se poată determina cu precizie și fără dubiu momentul de la care curge termenul de prescripție al dreptului la acțiune, ca fiind acela al încheierii respectivei convenții.
În consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare a întregului probatoriu administrat în cauză, admițând în mod eronat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii inițiale ca fiind prescrisă – în cauză impunându-se unele probatorii și lămuriri suplimentare pentru a clarifica raporturile juridice dintre părți, inclusiv pe aspecte care vizează identitatea și calitatea acestora, ca de pildă identitatea pârâtei Bineață I. cu numita S. I. care figura în titlul de proprietate_/2004 ca moștenitoare a lui S. I. O. care nu rezultă, cu certitudine, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă cu certitudine.
În ceea ce privește respingerea cererii completatoare privind constatarea nulității absolute a tranzacției judiciare ce a format obiectul hotărârii de expedient nr.1286/2010 pronunțată de Judecătoria M., ca fiind lipsită de interes, se constată că pe de o parte instanța de fond a apreciat această situație în raport de soluția de respingere ca fiind prescrisă a cererii inițiale de chemare în judecată, iar pe de altă parte tribunalul constată că în cauză s-a făcut o apreciere superficială sub aspectul efectelor juridice ale tranzacției menționate.
Astfel, faptul că în cuprinsul tranzacției a fost inclus și un teren ce fusese înstrăinat anterior reclamantului, formând obiectul unui contract autentic de vânzare – cumpărare, justifică interesul acestuia în a formula capătul de cerere sus menționat, în încercarea de a preîntâmpina noi neînțelegeri și chiar litigii ulterioare, simplul fapt al includerii terenului vândut în lotul vânzătoarelor, nefiind de natură a consolida automat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acesta, cu atât mai mult cu cât tranzacția s-a încheiat fără a avea ca părți toate persoanele care au figurat ca vânzătoare în contractul nr.348/2001, respectiv fără menționarea numitei S. E. ori a eventualilor săi moștenitori.
În consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat lipsa de interes a reclamantului în raport de capătul de cerere menționat, fără a mai intra în verificarea fondului acțiunii formulate și completate de acesta.
Față de considerentele arătate, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondate motivele de recurs arătate, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1009/ 24.09.2012 pronunțată de Judecătoria M., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei în fond, potrivit considerentelor prezentei decizii – ocazie cu care urmează a se avea în vedere și celelalte aspecte invocate de părți în cauză, inclusiv în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant I. C. N. domiciliat în comuna Ceptura, . nr.49, judetul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1009/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. A. domiciliat in Ploiești, ., ..A,e t.4, ., B. I. domiciliat in Urlați, ..71,s c.A, ., județul Prahova, G. I. domiciliat in Drobeta Turnu Severin, ., ., ., judetul M. și intimata intervenientă S. M. domiciliată în comuna Ceptura, ., județul Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. N. C. C. A. M.
Fiind plecat in CO, semneaza Fiind plecat in CO, semneaza
Presedintele instantei Presedintele instantei
GREFIER
M. Ș.
Fiind plecat in CO, semneaza
P. grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.M.C.A.
3 ex./30.07.2013
Ds fd._ Judecătoria M.
j.fd. D. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul... | Cereri. Decizia nr. 929/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
