Acţiune în constatare. Decizia nr. 1400/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1400/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1759/331/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 1400
Ședința publică din data de 29.10.2013
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă . cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.340/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. D. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 465 lei, conform ordinului de plată nr. 640/11.06.2013 și timbru judiciar în valoare de 2,50 lei ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta – pârâtă, reprezentată prin cons. jr. B. G. și intimatul – reclamant, personal și asistat de av. P. A. - A..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pe rând părțile, prin apărători, învederează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ., consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate prin întâmpinare în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât construcția a fost edificată fără autorizație de construcție, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii întemeiată pe disp. art.483 și art.493 C.civ., cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul – reclamant, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, întrucât, conform probelor administrate în cauză intimatul a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire, însă nu a reușit fiind împiedicat de reprezentanții Primăriei . de judecată..
TRIBUNALUL
Princererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamantul I. D. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra construcției cu destinație casă de locuit, tip parter și mansardă, edificată pe terenul situat în com. M., . Stânii, jud. Prahova, având ca mod de dobândire accesiunea imobiliară.
Înmotivareaacțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.8885/04.11.2011 a dobândit un teren în suprafață de 1.245 mp. situat în com. M., . Stânii, jud. Prahova, iar ulterior, prin sentința civilă nr.366/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a devenit proprietarul a încă unui teren în suprafață de 1.544 mp. situat în continuarea celui dobândit anterior.
A mai precizat reclamantul că, pe aceste două terenuri care fac corp comun, a edificat construcția descrisă mai sus, fără autorizație de construcție, întrucât, deși a întreprins demersurile necesare pentru a intra în legalitate, nu a reușit rezolvarea situației juridice a construcției până în prezent, astfel că solicită admiterea acțiunii.
În drept, reclamantul a invocat disp. art.111 C.pr.civ., art.483, art.492 și urm. C.civ.
În raport de susținerile reclamantului I. D., la data de 04.05. 2011 pârâta . a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr. 340/25.02.2013 prin care a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat că acesta a dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra imobilului - locuință, amplasată în com. M., . Stânii, jud. Prahova, compusă din parter - dormitor, loc de gătit, cameră de zi și mansardă - două dormitoare, cameră de zi, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză construcții D. F. R. și planul de situație anexă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.8885/04.11.2004 de B.N.P. I. C., reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.245 mp. situat în satul C., pct. „Valea Stânii”, ., iar ulterior, prin sentința civilă nr.366/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., acesta a mai dobândit dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 1.544 mp. situat în continuarea primului teren.
În cursul anului 2005, reclamantul a demarat lucrările de construire a unei case pe terenul dobândit, aspect care rezultă și din declarațiile martorilor T. G. și Zairoiu E. N., persoane care au fost angajate pentru edificarea construcției.
Potrivit raportul de expertiză tehnică construcții D. F. R., imobilul are destinația de locuință, fiind compusă din parter - dormitor, loc de gătit, cameră de zi și mansardă - două dormitoare, cameră de zi, imobil care a fost identificat și reprezentat prin planul de situație anexă.
Conform art.482 c.civ., proprietatea unui lucru imobil dă drept asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acel lucru, în mod natural sau artificial, iar potrivit art.488 C.civ., tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
Art.492 C.civ. prezumă că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale sale.
Așa fiind, instanța de fond a admis acțiunea și a constatat că reclamantul a dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra imobilului - construcție edificată pe terenul respectiv.
Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel, în termen legal pârâta ., arătând că, prin procesul - verbal nr.1/ 21.03.2008, s-a constatat de către autoritatea publică că reclamantul a construit, fără autorizație de construire, o construcție cu anumite dimensiuni, motiv pentru care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1.500 lei, dispunându-se și obligarea acestuia să intre în legalitate, în termen de 180 de zile.
Reclamantul nu a contestat procesul - verbal și, mai mult decât atât, în data de 17.04.2008 a plătit amenda aplicată.
Ulterior, în data de 19.09.2008, reclamantul a formulat o cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism și autorizație de construire, sens în care i s-a comunicat un răspuns în data de 30.09.2008, dată de la care acesta nu a mai făcut demersuri pentru .>
Cât privește acțiunea ce face obiectul prezentul dosar, pârâta a apreciat că, deși instanța de fond a motivat hotărârea pe disp. art.483 și art.492 C.civ., dispoziții care reglementează accesiunea imobiliară și stabilesc că proprietarul terenului devine și proprietarul a tot ceea ce se clădește pe acel teren, acest efect producându-se direct, în puterea legii, nu a avut în vedere modul în care a fost realizată construcția, astfel încât se consideră că declanșarea litigiului de față, pentru legitimarea acestei situații de fapt, ar echivala, în final, cu o validare judecătorească a nesocotirii unor norme imperative privind regimul construcțiilor.
Ori, nimeni nu se poate prevala de o conduită nelegitimă pentru a obține recunoașterea unui drept ocrotit de lege.
În final, pârâta a susținut că, deși a arătat și în fața instanței de fond, că reclamantul avea la dispoziție posibilitatea de a obține autorizație de construire, chiar și subsecvent aplicării sancțiunii contravenționale, autorizație ce ar fi legitimat operațiunile de construire, inițiale, ilegale realizate, cu consecința legalizării regimului juridic al construcției executate, instanța ele fond nu s-a pronunțat cu privire la niciuna dintre aceste susțineri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 23.05.2013.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - pârâtă ., intimatul - reclamant I. D. a formulat, în baza art.114 și urm. C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.10).
La termenul de judecată din data de 19.06.2013, tribunalul a calificat calea de atac ce trebuia exercitată în cauză ca fiind recurs, iar nu apel, având în vedere obiectul cererii și valoarea acestuia (f.16).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.492 C.civ. – text de lege pe care reclamantul I. D. și-a întemeiat prezentul demers judiciar prevede că „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră”.
Aceste dispoziții nu se referă la accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietății, ci dispensează pe proprietarul terenului de dovada proprietății construcției.
Accesiunea imobiliară artificială, spre deosebire de cea naturală, presupune intervenția omului și, implică obligația proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.
Codul civil reglementează limitativ două cazuri de accesiune imobiliară artificială, respectiv: 1. accesiunea plantațiilor, construcțiilor și lucrărilor făcute de un proprietar pe terenul său cu „materiale străine”, aparținând așadar altei persoane (art.493 C.civ.);2. accesiunea plantațiilor, construcțiilor și lucrărilor făcute de către a treia persoană, cu materialele ei, pe terenul proprietatea altei persoane (art.494 C.civ.), distingându-se situația constructorilor de bună sau rea - credință și dreptul acestora la despăgubiri, în anumite condiții.
Este cunoscut faptul că legislația civilă pornește de la ideea că lucrul principal este terenul și că, prin accesiune, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației superficies solo cedit.
Astfel, art.492 C.civ. consacră ideea de accesiune, în cel mai larg sens al său, incluzând atât accesiunea prin producere (ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății), cât și accesiunea prin unire sau încorporare (art.482 C.civ.) și reprezintă temei al unei prezumții de proprietate, decurgând din relația de la accesoriu la principal care este stabilită între două lucruri.
Acest text legal are o dublă dimensiune: pe de o parte, reglementează faptul material al accesiunii și efectul dobânditor de proprietate al acestuia, iar pe de altă parte, instituie o prezumție de proprietate asupra lucrului accesoriu în favoarea proprietarului lucrului principal, sub acest ultim aspect plecându-se de la legătura de la accesoriu la principal dintre cele două lucruri, care este un rezultat al unirii sau încorporării, astfel încât se trage concluzia că proprietarul lucrului principal este și proprietarul lucrului accesoriu.
Accesiunea imobiliară artificială se particularizează prin faptul că presupune intervenția omului, respectiv a unui constructor de bună sau de rea - credință și plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia acționează - fundamentul acestor despăgubiri fiind reprezentat de principiul potrivit căruia nimănui nu este permis să se îmbogățească în dauna altor persoane, evidențiindu-se astfel caracterul oneros al acestei forme de accesiune.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției accesiunii imobiliare artificiale invocată de reclamantul I. D., se reține din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.8885/04. 11.2004, acesta a dobândit, prin cumpărare, de la numitul T. G. un teren în suprafață de 1.245,00 mp. situat în extravilanul com. M., . Stânii”, T 16, F 152, jud. Prahova, având număr cadastral provizoriu 1450 (f.12 – dos. fond).
Ulterior, prin sentința civilă nr.366/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâtul T. G., constatându-se că între reclamant, în calitate de promitent – cumpărător și pârât, în calitate de promitent – vânzător, a intervenit vânzarea – cumpărarea unui teren în suprafață de 1.544 mp. situat în com. M., . Stânii, jud. Prahova, având ca vecinătăți: drum de exploatare și rest proprietate I. D., conform raportului de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. M. C. – D. și schița de plan anexă la acesta (f.20 – 23, dos. fond).
Potrivit Avizului unic nr.1390/12.03.2007 eliberat de Consiliul Județean Prahova – Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism a Județului Prahova, s-a acordat aviz favorabil pentru PUZ „Introducere teren în intravilan pentru locuințe de vacantă și dotări turistice” în com. M., . Stânii”, jud. Prahova cu condiția completării documentației la faza PAC cu avizul M.A.P.D.R. și prezentarea hotărârii de guvern privind acest transfer de proprietate, conform Legii nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare (f.10 – dos. fond).
Prin Hotărârea nr.17/30.03.2007 a Consiliului Local al . aprobat Planul Urbanistic Zonal și Regulamentul Local de Urbanism „Introducere în intravilan a unui teren în suprafață de cca. 10.000 mp. – teren fâneață – pentru construirea de case de vacanță și dotări turistice în Zona valea Stânii”, . – dos. fond).
La data de 21.03.2008, Primăria . procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1 prin care s-a aplicat reclamantului I. D. o amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției constând în construirea, fără autorizație de construire, a construcție cu structură din lemn, având dimensiunile de cca. 5 x 7 m., acoperiș tip șarpantă cu asteraială realizată, o excavație cu dimensiunile de cca. 10 x 15 m. (f.42 – dos. fond).
Pe lângă amenda contravențională aplicată reclamantului, organul constatator a dispus, în temeiul dispozițiilor Legii nr.50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și sistarea lucrărilor de construire, . termen de 180 zile, iar după acest termen si neintrarea în legalitate, desființarea lucrărilor construite ilegal.
Prin cererea înregistrată la Primăria .._/19.09. 2008, reclamantul I. D. a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru imobilul situat în com. M., . Stânii”, T 16, F 152, jud. Prahova, cu număr cadastral 1450 în scopul intrării în legalitate, întrucât, pentru construcția edificată a fost sancționat contravențional (f.5 – dos. fond).
Potrivit art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrările de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art.11”.
La rândul său, art.11 din același act normativ arată, în mod expres și limitativ, că se pot executa, fără autorizație de construire, numai lucrările care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, printre aceste lucrări neputându-se încadra și construcția edificată de reclamant care are destinația de locuință realizată în perioada anilor 2005 – 2006, cu regim de înălțime parter – dormitor, loc de gătit, cameră de zi și mansardă – două dormitoare și cameră de zi, având structura de rezintență din lemn, cu planșeu din lemn peste parter și planșeu mansardat peste etaj, astfel cum a fost descrisă în raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții civile ing. D. F. – R. (f.221 – 225, dos. fond).
Așa fiind, este evident că reclamantul I. D. a nesocotit dispozițiile imperative ale Legii nr.50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, câtă vreme, încă din perioada anilor 2005 – 2006 a edificat construcția în litigiu, fără a deține, în prealabil, autorizația de construire necesară, eliberarea unui asemenea înscris fiind solicitată abia la data de 19.09.2009, respectiv la cca. 6 luni de la data aplicării sancțiunii contravenționale, fapt de natură a pune sub semnul întrebării buna sa credință.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat și faptul că, întrucât reclamantul nu a înțeles să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire în termenul de grație acordat de 180 de zile, . l-a acționat în judecată, solicitând obligarea acestuia la demolarea construcției cu dimensiunile de 5 m. x 7 m. realizată fără fundație, structură din lemn, acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din tablă și aducerea terenului la starea inițială a excavației cu dimensiunile 10 x 15 m. și adâncimea de 2 m., realizate ilegal, acțiunea făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de munte (f.41 și 43, dos. fond).
Realizarea construcției în litigiu fără autorizația de construire impusă, în mod obligatoriu, de art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare – aspect invocat, în mod expres, și de pârâta . în cuprinsul întâmpinării depuse la termenul de judecată din data de 09.05.2011 (f.53 – dos. fond) și ignorat de instanța de fond – reprezintă un prim și important argument care susține netemeinicia demersului judiciar inițiat de reclamant.
Pe de altă parte, având în vedere cele două cazuri de accesiune imobiliară artificială expres reglementate de Codul civil, se constată că situația prezentată de reclamantul I. D. în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în niciunul dintre acestea, câtă vreme, ambele cazuri presupun ipoteze în care cele două lucruri principal - terenul și, respectiv bunul mai puțin important - construcția, aparțin unor proprietari diferiți, titularul dreptului asupra bunului important devenind și titular al bunului mai puțin important, și anume proprietarul terenului devine și proprietarul construcției.
În speță, din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, inclusiv depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantului Zairoiu E. – N. și T. G. (f.160 – 161, dos. fond) se reține că reclamantul I. D. a început edificarea construcției în anul 2005, pe terenul proprietate personală, cu materiale proprii, astfel încât, nu se poate prevala de disp. art.492 și urm. C.civ. pentru a obține un titlu de proprietate pentru construcția edificată în condițiile arătate și fără autorizație de construire, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, problema accesiunii imobiliare artificiale se pune numai atunci când o persoană construiește cu materialele sale pe terenul proprietatea altei persoane, ori proprietarul terenului construiește, pe terenul său, cu materiale aparținând altei persoane.
Nu sunt, așadar, îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate, prin accesiune, în situația în care cel care a construit este și proprietarul terenului și a utilizat materiale proprii, cum este situația din prezenta cauză.
Pentru considerentele pe larg expuse, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza I C.pr.civ., cu aplicare art.304 pct.9 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Instanța urmează a lua act de susținerea recurentei - pârâte . în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă . cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.340/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. D. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
3 ex. – 18.11.2013
d.f.nr._
j.f. J. A. A.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1904/2013.... → |
|---|
