Grăniţuire. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 2210/310/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.283
Ședința publică din data de 14.05.2013
PREȘEDINTE - H. A. G.
JUDECĂTORI - C. N.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții pârâți S. D. și S. C., ambii domiciliați în Bușteni, ..32, județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av.S. I. cu sediul în Bușteni, ..36, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.157/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. domiciliată în Bușteni ., județul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părtilor au avut loc la data de 07.05.2013 fiind consemnate în încheierea de ședinta de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanta pentru a da posibilitatea apelanților-pârâți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.05.2013, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
P. acțiunea civilă introdusă la data de 24.10.2011, pe rolul Judecătoriei S., sub nr. de dosar_, reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâții Sătmâreanu D. și S. C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea paraților sa-i lase in deplina proprietate si pașnică posesie, terenul din proprietatea acesteia situata in Bușteni, ., jud. Prahova, ce a fost acaparat de către pârâți si grănițuirea proprietăților lor învecinate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca este proprietara asupra imobilului situat in Bușteni, ., jud. Prahova, in suprafața de 135 mp, precum si al construcțiilor amplasate pe acest teren, in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2676/8.09.2004 la Biroul Notarial Ionița D. - B. G., S..
Reclamanta a mai învederat faptul ca dreptul de proprietate asupra imobilului in situat in Bușteni, . a fost știrbit de câtre pârâți care au făcut unele modificări la gardul ce delimita proprietatea acesteia, au acaparat o porțiune de teren în jur de 15 mp, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
Parații, în lipsa reclamantei, in anul 2010, fără acordul reclamantei, au înlăturat gardul vechi ce despărțea proprietățile lor si au procedat la ridicarea unui gard nou, acaparându-i o suprafața de cca. 15 mp.
În drept, au fost invocate prevederile art. 555, 560 si 535 Cod civil.
Pârâții SĂTMÂREANU D. și S. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și la rândul lor au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat stabilirea liniei de hotar care delimitează proprietatea pârâților de proprietatea reclamantei si cheltuieli de judecata constând in onorariu avocat si alte cheltuieli care se vor face pe parcursul derulării procesului.
Tot pe calea cererii reconvenționale, au cerut să se desființeze construcția edificată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la distanța dintre construcții, să zidească terasa edificată pe proprietatea pârâților, care încalcă servitutea de vedere și să modifice acoperișul casei edificate, astfel încât apele pluviale să cada pe proprietatea reclamantei.
În motivarea cererii reconvenționale parații reclamanți reconvenționali au arătat ca neînțelegerile intre parți au apărut datorita faptului ca reclamanta a construit ilegal o locuința încălcând distanta prevăzuta pentru edificarea construcției, a executat ferestre care încalcă servitutea de vedere, iar acoperișul de la construcția acesteia face ca apele pluviale sa cada pe proprietatea pârâților, ceea ce nu este normal, iar construcția este cu doi metri mai aproape de linia de hotar fata decât este in schița de plan.
In dovedirea cererii reconvenționale au solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiza topometrica, interogatoriul pârâților, probe care au fost încuviințate si administrate de către instanța.
P. sentința civilă nr. 157//13.02._ Judecătoria S. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, dispunând ca grănițuirea proprietăților învecinate ale părților să se facă conform raportului de expertiză topografică I. N. (fila 148 din dosar), linia de hotar fiind stabilită pe aliniamentul A, l,z,55 terenul reclamantei având suprafața de 138 mp (fata de 135 mp conform act) definită de conturul A,l,z,55,14,15,16,17,18,19,20,21,A iar terenul paratului având suprafața de 163 mp (fată de 164 mp conform act) definită de conturul 50,53,52,3l,54,55,z,l,A,56,40,50, pârâtul urmând a recupera din suprafață deplasând spre exterior limita 54-55 (zona hașurată).
P. aceeași sentință a fost respinsă pretenția în revendicare, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții Sătmâreanu D. și S. C. ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata reclamantei rest după compensare.
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat în Bușteni, ., jud. Prahova, în suprafața de 135 mp, precum și al construcțiilor amplasate pe acest teren, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2676/8.09.2004 la Biroul Notarial Ionița D. - B. G., S..
Pârâții S. D. și S. C., sunt proprietarii imobilului în suprafață de 164 mp situat în Bușteni, .. 32 care reprezintă un teren loc de casa, conform contractului de vânzare cumpărare cu nr.887/26.05.1999, prin care paratul a cumpărat de la S. V. si S. R., părinții acestuia, acest imobil pe timpul căsătoriei cu S. C..
Neînțelegeri au apărut între reclamanta și pârâți în ceea ce privește linia de hotar când, în cursul anului 2010 pârâții au refăcut gardul comun despărțitor în lipsa reclamantei, pretinzându-se că s-a acaparat suprafața de 15 mp teren.
În cauza, prima instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice, astfel a fost numit expert tehnic domnul I. N., care a efectuat aceasta expertiza (f.146 - 149) expertiza care a fost refăcută și completată (f.166-169).
Conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit și refăcut de expertul I. N. depus la data de 4.09.2012 s-au propus două variante de grănițuire, una arătând că linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie aliniamentul evidențiat pe plan de punctele A1, z,55, iar cea de-a doua variantă urmând ca hotarul să fie stabilit pe conturul A, 26, m, Z, 55, in aceasta situație terenul reclamantei va avea suprafața de 137 mp fata de 135 conform actului, iar terenul paratului va avea suprafața tot suprafața de 164 mp, conform actului de proprietate în care pare la fel.
Reține instanța de fond că, există o suprapunere de suprafețe, o neconcordanță a documentelor cadastrale care rezulta și la fila 146 din dosar, de 2 m, definită prin conturul 1, 55, 26 și este ca urmare a creării unui spațiu intre hotare, între punctele A, 56, 26, A.
În mod evident, suprapunerea de suprafețe este a planului cadastral al pârâtului S. D. peste planul cadastral al reclamantei, având în vedere anterioritatea dosarului ANCPI cu nr. 6047/11.03.2005, față de al pârâtului care este din 2009, planul expertului autorizat N. N. din 22.06.2004 și documentația cadastrală a pârâtului, dosar ANCPI nr. 7069/16.02.2009 care nu are în vedere gardurile existente.
Din punct de vedere tehnic, expertul I. N. a considerat, în raportul de expertiza aflat la filele 146 – 149 din dosar, că grănițuirea trebuie să se facă pe conturul A, 1, z, 55, deoarece a constatat că între hotarul reclamantei din partea vestică și hotarul pârâtului definit de aliniamentul 56, 26, nu există încălcări sau suprapuneri de terenuri.
Reține instanța de fond că, în timpul procesului, reclamanta a renunțat la edificarea terasei, ne mai existând probleme legate de servitutea de vedere.
Din calculele expertului rezultă că nu s-a acaparat de către pârâți suprafața de teren de 15 mp de la reclamanta, sens în care a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată.
Alegând varianta de grănițuire pe linia de hotar stabilita la fila 148 din dosar, instanța a respins și cererea reconvențională formulata de pârâți ca neîntemeiată, neimpunându-se desființarea construcției edificate de către reclamantă și pentru care aceasta are autorizație de construcție și nici modificarea acoperișului construcției edificate de reclamantă.
Instanța de fond în baza prevederilor art. 584 Cod civil, prima instanța a admis în parte prezenta acțiune formulata de către reclamanta S. A., dispunând ca grănițuirea proprietăților învecinate ale părților să se facă conform raportului de expertiză topografică I. N. (fila 148 din dosar), linia de hotar fiind stabilită pe aliniamentul A, l,z,55 terenul reclamantei având suprafața de 138 mp (fata de 135 mp conform act) definită de conturul A,l,z,55,14,15,16,17,18,19,20,21,A iar terenul paratului având suprafața de 163 mp (fată de 164 mp conform act) definită de conturul 50,53,52,3l,54,55,z,l,A,56,40,50, pârâtul urmând a recupera din suprafață deplasând spre exterior limita 54-55 (zona hașurată).
A respins restul cererilor inclusiv capătul de cerere privind revendicarea, ca neîntemeiat, va respinge totodată, solicitările paraților, inclusiv cererea reconvenționala formulata de parați.
Prima instanța a compensat cheltuielile de judecata ale parților, astfel ca au fost obligați parații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata reclamantei, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, S. D. si S. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Apelanții pârâți au criticat sentința arătând că, cererea reconvențională formulată cu privire la desființarea construcției edificate cu încălcarea dispozițiilor legale, a terasei construite cu încălcarea dispozițiilor referitoare la servitutea de vedere și modificarea acoperișului construcției astfel încât apele pluviale să cadă pe proprietatea reclamantei.
Susțin apelanții pârâți că, în ce privește taxa de timbru, acțiunea a fost insuficient timbrată.
Pârâta a evaluat prin cererea introductivă terenul revendicat la suma de 2550 lei, respectiv 40 euro/mp.
P. raportul de expertiză întocmit de expert I. N. (fila 148), terenul a fost evaluat la 3000 lei. Ca urmare, reclamanta avea obligația să timbreze cu 251 lei și a timbrat acțiunea cu 221 lei.
Referitor la motivarea instanței de fond, apelanți pârâți au arătat că, instanța de fond nu a avut în vedere raportul de expertiza întocmit în cauză, deși face mențiunea că a hotărât grănițuirea conform concluziilor expertului. La fila 3 din raportul de expertiză (fila 148 dosar, invocată de instanță) se menționează că propunerea de grănițuire pe aliniamentul 50,53,52,31,54,55,z,1,A,56,40,50 trebuie să fie acceptată și de către părți, întrucât nu respectă întocmai actele de proprietate. Tot în aceeași frază se menționează că aceștia ar trebui să se deplaseze spre exterior, spre limita 54-55 (zona hașurată). Au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză (filele 156-158 din dosar), în sensul că terenul spre care li se spune că trebuie să se deplaseze nu le aparține, obiecțiuni care au fost admise de instanță. Expertul a răspuns la acestea (filele 166-172 din dosar), respectiv fila 2 din completarea la raportul de expertiză că nu a avut ta dispoziție documentația cadastrală a proprietății lonescu.
Instanța de fond a arătat că ar trebui să se deplaseze spre zona hașurată, deși expertul arată că aceasta nu este proprietatea acestora și că nu a avut în vedere documentația cadastrală a vecinului lonescu, spre a cărei proprietate instanța susține că trebuie să se deplaseze pentru a recupera terenul pierdut prin modalitatea de grănițuire acceptată de instanță.
Tot la fila 148 din dosar, în raportul de expertiză se menționează la răspunsul la obiectivele cuprinse la punctele c-d că locuința reclamantei nu respectă amplasamentul și dimensiunile propuse prin certificatul de urbanism iar în ultima fraza de pe aceeași fila 148 se menționează « faptul că în orice variantă, streașina locuinței reclamantei, pe conturul u-v depășește hotarul, încâlcind proprietatea pârâtului». Cu toate acestea, instanța a respins toate petitele cererii reconvenționale.
c)O alta critică adusă hotărârii este aceea că, instanța de fond a respins acțiunea în revendicare a reclamantei, dar îi atribuie acesteia mai mult teren decât are dreptul ( a se vedea chiar dispozitivul hotărârii instanței de fond).
d)Dupa cum se poate observa din cererea reconvențională, aceasta a avut mai multe petite, însă instanța nu a motivat respingerea fiecărui capăt de cerere în parte. Cererea reconvențională a vizat obligarea reclamantei:
-sa-si desființeze construcția edificata cu încălcarea dispozițiilor legale cu privire la distanta prevăzuta pentru edificarea construcțiilor, fata de linia de hotar
-să-și zidească deschiderea (terasa) edificată spre proprietatea lor cu încălcarea dispozițiilor referitoare la servitutea de vedere
-să-și modifice acoperișul construcției edificate, astfel încât apele pluviale să cadă pe proprietatea sa, în ce privește executarea obligațiilor, iar în cazul în care l refuza sa le execute, sa fiu autorizați să le efectueze pe cheltuiala reclamantei.
Hotărârea instanței de fond menționează că «în timpul procesului reclamanta a renunțat la edificarea terasei, nemaiexistând probleme legate de servitutea de vedere », afirmație care nu corespunde realității deoarece la aceeași fila 148 se arată distanțele dintre proprietatea reclamantei și linia de hotar, iar fereastra reclamantei (de la terasa) este edificată cu nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la servitutea de vedere. Astfel, în toate cele trei variante există o distanță mai mică de 1 m între construcția reclamantei și linia de hotar.
Acțiunea a fost introdusă după . Noului Cod civil, unde servitutea de vedere este reglementată de art. 615, iar dispoziția din Codul civil anterior era reglementată la art. 612.
Tot la fila 148 din dosar - ultima fraza - se regăsește și mențiunea expertului referitoare la streașină proprietății reclamantei se menționează « faptul că în orice variantă, streașină locuinței reclamantei, pe conturul u-v depășește hotarul, "încălcând proprietatea pârâtului», însă instanța ignoră această constatare a expertului și respinge capătul de cerere privind modificarea acoperișului, astfel încât streașina să curgă pe proprietatea reclamantei.
Faptul că reclamanta a avut o autorizație de construcție pe care nu a respectat-o, nu o îndreptățește să intre în legalitate prin acapararea de teren, așa cum susține instanța de fond. Așa cum au arătat, apelanții pârâți au avut autorizație de construcție pentru gardul despărțitor dintre proprietăți, pe care au respectat-o.
Art. 28 și următoarele din Legea 50/1991 prevede explicit că nerespectarea autorizației de construcție și neluarea măsurilor de intrare în legalitate conduce la desființarea lucrărilor executate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Apelanții pârâți susțin că, în ce privește cheltuielile de judecată, nu înțeleg cum instanța, după compensare, îi obligă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, în condițiile în care și aceștia au plătit taxe de timbru, onorariu expert, onorariu avocat.
Susțin apelanții pârâți că, în condițiile în care, reclamanta a încălcat documentația care a stat la baza edificării construcției, iar apelantul pârât a respectat inclusiv autorizația de construcție a gardului, astfel că nu este de acord cu nicio varianta care să protejeze casa reclamantei care să se încadreze in teren, dar să afecteze în schimb terenul acestora.
Din actele depuse de reclamantă, reiese că suprafața din act este de 832 mp, iar în realitate, la măsurătorile cadastrale, are 913 mp, conform coordonatelor punctelor perimetru menționate pe planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate depus de reclamanta, anexat la acțiune. Nu se precizează de unde rezultă diferență de teren și, în mod normal, conform legii, topometristul care a efectuat documentația cadastrală nu avea dreptul să depună lucrarea fără documente care să ateste dreptul de proprietate și asupra diferenței de teren rezultată în plus, de 81 mp (respectiv aproape 10% in plus), această suprafața neîncadrându-se în marjele de eroare admisibile de Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară cu modificările și completările ulterioare, anexa la Ordinul 634/2006.
Apelanții pârâți arată că, aceasta a fost o cale de acces pe care foștii proprietari ai terenului dobândit de reclamanta au ocupat-o în urmă cu mai mulți ani.
Din această schiță de plan depusă de reclamantă reiese că există un drum de acces din . nu se închidea în punctele 20,21, ci trecea dincolo de proprietatea subsemnatului.
Reclamanta nu a depus însă autorizația de construcție și documentația care a stal la baza acesteia, din care se poate observa că imobilul a fost amplasat mult mai aproape de limita de hotar decât era în plan.
Astfel, stâlpii care susțineau balconul reclamantei au fost amplasați pe proprietatea sa și, în urma discuțiilor avute cu tatăl acesteia, s-au ridicat și s-a mutat gardul pe amplasamentul corect. Se poate observa din planșa foto anexată, locul unde au fost amplasați stâlpii de susținere a terasei. Pentru aceasta a făcut demersuri și a obținut autorizație de la Primăria Bușteni, așa cum se poate observa din anexa 11 « plan de amplasament și delimitare a imobilului». Conform aprobării, a efectuat gard din plasă pe laturile 26,55,64,31,52.
Apelantul pârât arată că, pe latura 26-55, între construcția reclamantei și gard există 0,70 cm, în loc de 2,70 m cât are în plan. Pe această latură intimata reclamantă și-a construit o terasă cu deschidere spre proprietatea sa, deși distanța dintre aceasta și proprietatea sa este sub cea prevăzută de art. 615, 616 cod civil și neavând acordul său, așa cum s-a întâmplat pe latura 56-26.
După cum se poate observa în planșa cadastrala a proprietății sale, construcția sa este amplasată pe linia de hotar dintre apelantul pârât și B. O.. Acesta deține alăturat proprietății apelantului pârât o livadă, de aprox. 3000 mp. Aceeași înțelegere a avut-o și cu vecinul său lonescu, întrucât ambii vecini au fost de acord să îi cedeze o porțiune de teren pentru a avea acces în spatele imobilului și care pot veni în fața instanței să confirme susținerile acestuia, arată apelantul pârât.
In fapt, datorita unei înțelegeri dintre apelantul pârât și vecinul său B. O., acesta i-a permis să mute gardul în interiorul proprietății sale, astfel încât să aibă acces pe lângă casa și spre partea de teren notată cu 52, 31, 54, 55, 26 care iîi aparține, urmând să efectueze formalitățile de dezmembrare și vânzare-cumpărare a acestei porțiuni de teren ulterior. Din documentația sa cadastrală reiese că imobilul său este amplasat pe linia de hotar.
Apelantul pârât susține că, datorită acestei situații, nu avea acces la terenul din spatele casei sale, notat cu 26,55,54,52, întrucât pe laturile 40,56,26 nu este spațiu suficient, construcțiile fiind foarte apropiate. Este motivul pentru care, fiind de bună credință, a fost necesară declarația sa, pentru ca reclamanta să-și poată edifica imobilul, iar acum vrea să îi mai dea și o porțiune din terenul său. Pe documentația cadastrala a vecinului B. O. (fila 91) este evidențiat terenul aflat în proprietatea acestuia și faptul că locuința acestora este pe linia de hotar, însă tot pe acest plan cadastral este marcat și gardul dintre mine si vecinul meu B., așa cum exista acum pe teren, conform înțelegerii (fila 98-99).
Arată apelanții pârâți că, de fapt, reclamanta și-a deplasat construcția cu 2 m față de plan spre proprietatea sa și urmărește acum să-și asigure diferența de teren pentru a coincide cu actele și pentru a respecta distanțele prevăzute de Codul civil (art.615, 616, 612). Acoperișul construcției reclamantei depășește hotarul actual pe latura 26-55 și curge pe terenul aăpelantului, construcție care oricum este cu 2 m mai aproape de linia de hotar față de cât este în plan. Expertul I. susține în raportul de expertiză (fila 146-151) că în oricare din variante, apele pluviale provenite de la streașina reclamantei cad pe proprietatea sa.
Construcția reclamantei încalcă și dispozițiile art.30 din HG 525/1996 cu modificările și completările ulterioare, respectiv Regulamentul General de Urbanism, prevăzut in anexa 1 la aceasta.
În anexa 2 la acest regulament se prevede că procentul de ocupare a terenurilor, pentru zona predominant rezidențială (locuința cu dotări aferente), construcția nu poate ocupa mai mult de 40% din teren, iar această situație se prevede în toate certificatele de urbanism.
Ori, edificând o construcție supradimensionată față de suprafața terenului, reclamanta încearcă acum să obțină teren de la acesta, pentru a se încadra în cotele legale.
Din documentația depusă de subsemnatul, reiese foarte clar că linia de hotar este corect stabilită, dovada fiind faptul că reclamanta știa acest lucru când și-a demolat balconul edificat pe proprietatea sa.
Din actele de proprietate depuse de reclamantă reiese că mătușa acesteia, înainte de a-i înstrăina terenul pe care a fost edificată construcția, deținea documente de proprietate pentru 832 mp și avea în fapt 913 mp.
Intimata reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica apelanților pârâți în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acțiunea este insuficient timbrată, este nejustificată, având în vedere că, intimata reclamantă a îndeplinit obligația legală privind achitarea taxei de timbru, astfel cum a fost stabilit de instanța de fond, în cuantum de 240 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La instanța de fond în timpul soluționării dosarului, apelanții pârâți nu au criticat modul de stabilire al taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, prin formularea unei cereri de reexaminare în condițiile prev. de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru republicată și modificată, determinarea taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau de Ministerul Justiției.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Apelanții pârâți nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului în care instanța de fond a stabilit taxa judiciară de timbru pentru intimata reclamantă în termenul prescris de lege, iar critica din apel a modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru susținând că acțiunea este insuficient timbrată este prematur formulată.
Este nejustificată critica apelanților în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, menționând în considerentele sentinței apelate că este necesară deplasarea spre zona hașurată, deși expertul arată că aceasta nu este proprietatea apelanților și că nu a avut în vedere documentația cadastrală a vecinului I., spre a cărui proprietate arată că trebuie să se deplaseze pentru a-și recupera terenul pierdut, întrucât, prin expertiza efectuată au fost propuse două variante de grănițuire.
Din cuprinsul raportului de expertiză și documentația cadastrală, rezultă că există o suprapunere de suprafețe, a planului cadastral al apelantului pârât cu cel al intimatei reclamante, al pârâtului fiind din anul 2009 iar al intimatei reclamante din anul 2005.
Totodată, intimata reclamantă în timpul procesului a renunțat la edificarea terasei.
Susținerea apelanților pârâți că locuința intimatei reclamante nu respectă amplasamentul și dimensiunile propuse prin certificatul de urbanism și că, în orice variantă streașina locuinței acesteia le încalcă proprietatea, este nejustificată, cât timp aceasta a edificat construcția în baza autorizației de construcție, instanța de fond apreciind în mod corect că nu se impune desființarea construcției acesteia.
Critica apelanților pârâți referitoare la faptul că instanța de fond deși a respins acțiunea intimatei reclamante privind revendicarea îi atribuie acesteia mai mult teren decât are dreptul, este nejustificată, având în vedere că, terenul acesteia este în suprafață de 138 mp conform actului său de proprietate iar al apelanților pârâți este de 163 mp, respectiv ]164 mp conform actelor acestora de proprietate.
Expertul I. N. a arătat în cuprinsul raportului de expertiză –fila 148- că, între hotarul intimatei reclamante și hotarul apelantei pârâte definit de aliniamentul 56-26, nu există încălcări sau suprapuneri de terenuri, există un spațiu liber între hotare.
A menționat expertul în raportul de expertiză efectuat că, datorită unor nepotriviri între documentațiile cadastrale ale părților, stabilirea aliniamentului corect al graniței dintre cele două proprietăți, care să respecte întocmai și actele de proprietate, nu este posibil.
Este nejustificată critica apelanților pârâți în sensul că instanța de fond nu a motivat fiecare capăt în parte din cererea reconvențională, întrucât, din analiza considerentelor sentinței apelate se constată că, instanța de fond a motivat respingerea cererii reconvenționale sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate. Chiar dacă a existat o motivare sumară, hotărârea apelată a fost totuși motivată în privința cererii reconvenționale.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.(1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții pârâți, ca nefondat, potrivit disp. art. 296 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., va obliga apelanții să plătească intimatei S. A., 1400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți S. D. și S. C., ambii domiciliați în Bușteni, ..32, județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av.S. I. cu sediul în Bușteni, ..36, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.157/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. domiciliată în Bușteni ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimatei S. A., 1400 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Redactat/Tehnored. CN
5 ex./11.06.2013
d.f._ Judecătoria S.
j.f.M. Ș. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1256/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1400/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
