Uzucapiune. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 631/281/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.70
Ședința publică din data de 05.02.2013
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTOR – R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât M. PLOIEȘTI- PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova împotriva sentinței civile nr. 1022/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G. domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova și cu domiciliul ales la sediul C..Av.D. C. în Ploiești, ., . .
Cererea de apel timbrată cu suma de 3151 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul acuzei de către grefierul de ședință,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /15.01.2010 la Judecătoria Ploiești, reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului de 1224 m.p situat în Ploiești, ., ca efect al uzucapiunii, asupra construcției în suprafață de 89,03 m.p. și anexelor în suprafață de cca. 50 m.p edificate pe acest teren ca efect a accesiunii imobiliare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că stăpânește terenul sus menționat încă din 1961, teren pe care l-a dobândit în calitate de moștenitor al autorilor săi, pe care a edificat o construcție din beton, ciment, acoperită cu tablă, având 4 camere, hol, debara, 2 magazii și anexe gospodărești cu hol, baie, bucătărie, un garaj, motiv pentru care se impune recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului și implicit asupra construcțiilor, mai ales că nu a fost tulburat de nicio terță persoană în liniștita folosință a imobilului sus menționat, comportându-se ca un adevărat proprietar, achitând taxele și impozitele aferente.
Prin încheierea din data de 15.12.2010 s-a dispus suspendarea cauzei datorită lipsei părților, cauză repusă pe rol la data de 11.01.2012.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertize tehnice construcții, topometrică, prin sentința civilă nr.1022/25.01.2012 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și s-a constatat că reclamantul este proprietarul terenului de 1224 mp situat in Ploiești, ., categorie de folosința curți-construcții, identificat potrivit raportul de expertiza tehnică topo ing. Troasca A., ca efect al uzucapiunii de lunga durata si al construcțiilor amplasate pe acest teren, constând într-o casa de locuit (corp A), anexa corp B având bucătărie, hol, baie, anexa corp C, reprezentata de garaj, identificate în baza raportului de expertiza tehnică construcții ing. C. M., ca efect al accesiunii imobiliare, sentința tinând loc de titlu de proprietate.
S-a dispus în temeiul art. 54 al.2 din Legea 7/1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă să fie transmisă la O.J C.P.I. Prahova - Biroul de Carte Funciară Ploiești, iar în temeiul art.77 din Codul fiscal, ca in termen de 30 zile hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă, documentația aferenta să fie transmise la organul fiscal competent .
S-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata .
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza probelor administrate în cauză (acte, adeverinței nr. Adeverința nr._/24.06.2009), declarației martorului audiat în cauză, expertizelor tehnice construcții ing. C. M., topometrice ing. Troasca A., reclamantul figurează înscris in evidentele fiscale, cu imobilul în litigiu din anul 1961, în urma declarației nr.1203/1961, fiind cel care a achitat impozitele, taxele aferente, caz în care reclamantul a exercitat, începând cu anul 1953, o posesie utila, neîntrerupta, netulburată asupra imobilului în litigiu compus dintr-un teren de 1224 mp si construcții situat in Ploiești . ca proprietar al imobilului, caz în care reclamantul a făcut dovada exercitării unei posesii utile in termenul prevăzut de lege, fiind îndeplinite si condițiile prev. de art. 494 c.civ. privind accesiunea imobiliara, astfel încât a fost admisă acțiunea și s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu sus menționat ca efect al uzucapiunii de lunga durata, inclusiv al construcțiilor reprezentate de o casa de locuit (corp A), anexa corp B - formata din bucătărie, hol si baie si, anexa corp C- garaj, ca efect al accesiunii imobiliare, sentința urmând sa tina loc de titlu de proprietate.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata, motivandu-se ca eronat au fost aplicate disp. art. 1847 c.civ. privind exercitarea unei posesii utile fără să se țină seama de neachitarea de către reclamant, autorii acestuia a taxelor, impozitelor pentru terenul de 1224 mp, construcțiile în litigiu, achitându-se taxele doar pentru un teren de 600 mp, teren cu care figurează înscris în evidențe conform adresei nr._/2010, declarației nr._/1961, procesului verbal nr.1203/1961 și că existența posesiei implică îndeplinirea cumulativă a elementelor constând în corpus, adică actele materiale de deținere, de folosire a bunului, animus constând în săvârșirea acestor acte materiale cu intenția de a le face pentru sine, așa cum le-ar fi exercitat proprietarul, titularul dreptului real respectiv, mai ales că plata taxelor, impozitelor pentru terenul respectiv este atributul titularului de drept sau al celui care se consideră adevăratul proprietar, dovedindu-și intenția de a stăpâni pentru sine, aspect confirmat de doctrina și practica judecătorească.
În continuare, pârâtul a arătat că in lipsa intentiei de a poseda, exista doar o detinere a lucrului, o detentie precara, posesia neavând la bază achitarea taxelor si impozitelor aferente terenului in litigiu, nefiind indeplinite în speta conditiile prev.de art.1847, 1890 c.civ., plata acestora demonstrând în mod neechivoc intenția reclamantului de a stăpâni pentru sine terenul și că în speță nu devin aplicabile disp. art. 1847 cod civil nemodificat privind . care potrivit adresei nr._/2010 face parte din terenurile disponibile ce urmează să fie atribuite persoanelor îndreptățite conform Legii nr.10/2001.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata cu nr._ la data de 17.04.2012.
La data de 08.11.2012 reclamantul a formulat o intampinare solicitand respingerea apelului in conditiile in care instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si a admis actiunea.
Tribunalul, examinand cauza in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si tinand seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Conform adreselor nr.358/20.04.2010,_/15.04.2010,_/27.04.2010, reclamantul figurează în prezent înscris în evidențele fiscale cu imobilul situat în Ploiești, ., având un teren de 1224 mp și construcții, imobil înscris în baza declarației nr.6791/09.05.1994, însă, inițial reclamantul a figurat înscris în perioada 1961-1990 cu un teren în folosință de 600 mp, o construcție edificată fără autorizație de construcție în urma declarației nr._/12.07.1961, procesului-verbal nr.1203/1961, iar în prezent imobilul în litigiu nu a făcut obiectul unui decret de expropriere, unor cereri de restituire în temeiul unor legi speciale, terenul situat la adresa sus menționată T 35 făcând parte din categoria terenurilor disponibile în vederea acordării unor măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite în conformitate cu Legea nr.10/2001.
In cuprinsul adresei nr._/24.06.2009, se mentioneaza ca reclamantul figureaza inscris in evidentele fiscale cu un imobil situat in Ploiești, ., având un teren de 1224 mp și construcții, imobil înscris în urma unor declarații date în perioada 1961-1994, fiind cel care a achitat taxele și impozitele la zi pentru acest imobil, neavând titlu de proprietate pentru teren sau autorizație de construcție privind edificarea construcțiilor.
Martorul Vandrami Ș. a declarat că reclamantul folosește imobilul situat în Ploiești, ., având un teren și construcții, din anul 1953, teren împrejmuit pe toate laturile, fiind cunoscut în zonă ca proprietar al acestuia și nicio terță persoană nu a pretins vreodată vreun drept de proprietate asupra imobilului respectiv.
Potrivit raportului de expertiză construcții ing. C. M., construcțiile în litigiu situate in Ploiești, . constând în casă de locuit cu 9 camere, dependințe, o anexă-corp B cu bucătărie, hol, baie, o anexă –corp C reprezentând un garaj, au o valoare totală de 42.003 lei, fiind edificate inițial în 1961 și 1984.
În baza raportului de expertiza tehnica topometrica ing. Troașcă A., terenul in litigiu situat in Ploiești, ., are suprafata de 1224 m.p. pct.A-B-C-D-A și o valoare de 85.680 lei, teren pe care se află amplasate la stradă cele 3 corpuri de contrucție, învecinându-se pe o latură cu terenul aparținând Consiliului Local Ploiești.
Dispozitiile art. 111 cod pr. civila, stipuleaza ca partea care are interes poate sa formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu exceptia cazului in care a re posibilitatea formularii cererii in realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, prevad ca uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate constand in exercitarea unei posesii neintrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Totodată, disp.art.488 si urm.c.civ. nemodificat, reglementeaza accesiunea imobiliara artificiala constand în faptul ca proprietarul terenului devine proprietarul constructiilor, plantatiilor facute pe acel teren si anume, doua situatii cand proprietarul terenului face constructii, plantatii pe terenul său cu materialele altei persoane si cand constructiile, plantatiile, sunt facute de catre o persoana cu materialele sale, dar pe terenul ce apartine altuia, distangandu-se situatia constructorilor de buna sau rea-credinta si dreptul acestora la despagubiri, in anumite conditii.
Asadar, din analiza probelor administrate in cauza, rezultă ca reclamantul a figurat înscris în baza declarației nr._/12.07.1961, procesului verbal nr.1203/1961, începând cu anul 1961 cu un teren de 600 mp situat in Ploiești, ., teren pe care a edificat în perioada 1961-1984 construcțiile în litigiu constând în casă de locuit, anexe gospodărești, însă, în anul 1994 reclamantul s-a înscris în evidențele fiscale cu un teren de 1224 mp, achitând taxele, impozitele pentru imobilele sus menționate, astfel încat terenul in litigiu are suprafata de 1224 mp m.p., fiind ocupat parțial de cele 3 corpuri de construcție edificate fără autorizație, învecinându-se pe o latură cu terenuri aparținând pârâtului care fac obiectul Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește predarea acestora cu titlu de măsuri reparatorii în favoarea persoanelor îndreptățite în acest sens.
Ca atare, atat timp cat reclamantul a figurat înscris în evidențele fiscale in timpul vietii, începând cu anul 1961, în baza declarației nr._/12.07.1961, procesului verbal nr.1203/1961 cu un teren de 600 mp situat in Ploiești, ., teren pe care a edificat în perioada 1961-1984 construcțiile în litigiu constând în casă de locuit, anexe gospodărești, iar terenul in litigiu de 1224 mp. excede suprafetei de teren de 600 mp., înseamnă că reclamantul nu poate pretinde dobandirea unui drept de proprietate asupra întregii parcele de teren de 1224 mp, deoarece acesta a posedat efectiv timp de peste 30 ani doar ., posesie exercitată cu bună credință, pentru sine, comportându-se ca un adevărat proprietar, înscriindu-se cu acest teren în evidențele localității încă din anul 1961, iar exercitarea acestei posesii asupra parcelei de 600 mp are ca efect dobândirea de către reclamant a unui drept de proprietate asupra acesteia, fiind o posesie utilă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
De fapt, în condițiile în care reclamantul a posedat efectiv timp de peste 30 ani doar ., posesie care a avut ca efect dobândirea unui drept de proprietate, intrând în stăpânirea diferenței de 624 mp doar începând cu anul 1994, înseamnă că reclamantul a dobândit un drept de proprietate numai asupra parcelei de 600 mp și nicidecum și asupra diferenței de 624 mp întrucât în realitate exercitarea unei folosinte asupra diferenței de 624 mp, ingradirea acesteia prin incorporarea ei in suprafata totala de 1224 mp., nu confera in favoarea reclamantului exercitarea cu buna credinta, pentru sine, a unei posesii continue, neintrerupte, netulburata si sub nume de proprietari, ci pur si simplu reprezinta stari de fapt fara nici un efect juridic, demonstrând intenția reclamantului de a acapara o suprafață de teren la care nu are dreptul, profitând de existența în imediata apropiere a parcelei de 600 mp a unor terenuri aparținând pârâtului, îngrădirea unei suprafețe în scopul măririi suprafeței deținută inițial de 600 mp.
De altfel, exercitarea unei folosinte asupra parcelei de teren de 624 mp. timp de 16 ani, începând cu anul 1994, parcelă care excede suprafatei de teren de 600 mp cu care reclamantul a figurat înscris încă din anul 1961, invocandu-se declaratia martorului Vandrami Ș., nu poate sa aiba ca efect dobandirea unui drept de proprietate și asupra diferenței de teren de 624 mp. prin uzucapiune, întrucat reclamantul a preluat in folosinta aceasta . mod constient, cunoscand ca aceasta nu îi apartine, caz in care era imposibil ca reclamantul sa exercite in mod valabil cu buna credinta o posesie pentru sine asupra acestei diferențe de teren.
Însă, în conditiile în care reclamantul a dobândit efectiv începând cu anul 1961 doar ., parcelă cu care s-a înscris în evidențele fiscale încă din anul 1961, înscriindu-se la un moment dat în anul 1994 cu suprafața totală de 1224 mp, înseamnă că, în realitate, reclamantul a exercitat în mod public, neîntrerupt, netulburat o posesie utilă, pentru sine timp de 30 ani doar asupra parcelei de 600 mp și nicidecum asupra întregii suprafețe de 1224 mp deoarece exercitarea unei folosinte începând cu anul 1994 și asupra parcelei de 624 mp nu reprezinta prin insasi natura sa o posesie utila, neviciata, ci, pur si simplu atesta acapararea de catre reclamant a unei parcele de teren care nu îi apartinea si nu îi apartine si pe care nu a dobândit-o in mod legal.
Mai mult chiar, nu exista nici o dovada la dosar care sa ateste modul în care reclamantul a exercitat posesia pretinsa asupra diferenței de teren de 624 mp. în conditiile în care acesta a exercitat o posesie de-a lungul timpului timp de 30 ani doar asupra parcelei de 600 mp întrucât declaratia martorului audiat in cauza, efectuarea expertizei topo atesta doar stări de fapt constand în folosirea suprafeței totale de 1224 mp si nicidecum modalitatea în care ar fi intrat în stapanirea și a diferenței de 624 mp, ar fi exercitat posesia si cu ce titlu, mai ales ca reclamantul a figurat înscris in evidentele fiscale în perioada 1961-1994 doar cu un teren de 600 m.p. si nicidecum de 1224 m.p.
Daca s-ar considera ca reclamantul ar fi exercitat de-a lungul timpului o posesie continua, neintrerupta, netulburata si sub nume de proprietar și asupra diferenței de 624 mp. ar insemna ca orice persoana care nu are nici un drept de proprietate asupra unui teren sa-l ingradeasca, sa-l foloseasca timp de cca 20 ani, pentru ca ulterior sa invoce dobandirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei in litigiu, ceea ce este inadmisibil si chiar inechitabil, ajungandu-se la situatia de a se proteja si recunoaste din punct de vedere juridic un drept de proprietate dobandit prin acapararea nelegala a unei suprafete de teren.
Astfel, în mod gresit instanta de fond a retinut situatia de fapt si a admis actiunea în totalitate, constatand dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregii suprafețe de teren de 1224 m.p. fără să se țină seama că în realitate reclamantul a exercitat o posesie utilă, neviciată, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar timp de peste 30 ani doar asupra parcelei de 600 mp și nicidecum asupra terenului de 1224 mp, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1837 si urm. cod civil nemodificat, art. 111 cod pr.civila decât în ceea ce privește ..
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul a edificat în perioada 1961-1984 3 corpuri de construcție amplasate pe terenul de 600 mp constând în casă de locuit, anexe gospodărești, pe cheltuiala sa exclusivă, cu materiale proprii, în mod liber, nestingherit, fără nicio opoziție din partea pârâtului de-a lungul timpului, ceea ce înseamnă că în realitate reclamantul a fost un constructor de bună credință la data edificării acestor construcții, acționând în deplină cunoștință de cauză, crezând că terenul de 600 mp pe care edifică construcțiile îi aparține în exclusivitate, mai ales că în temeiul accesiunii proprietarul terenului devine în mod indubitabil și proprietarul construcțiilor, caz în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt sub acest aspect și a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor în litigiu în baza disp. art.488 si urm.c.civ. nemodificat.
Faptul că reclamantul a achitat taxele, impozitele pentru terenul de 1224 mp începând cu anul 1994, suprafață îngrădită în prezent, nerevendicată de terțe persoane nu înseamnă în mod automat că reclamantul are un drept de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 1224 mp deoarece la stabilirea modalității de dobândire a unui drept de proprietate asupra terenului se ține seama de perioada de 30 ani în care reclamantul a exercitat o posesie, modalitatea de exercitare a acesteia, suprafața efectiv deținută de către reclamant timp de 30 ani și nicidecum achitarea pur și simplu a unor taxe, impozite pentru o anumită suprafață de teren la un moment dat.
Motivele invocate de catre parat conform carora eronat au fost aplicate disp. art. 1847 c.civ., fără să se țină seama de neachitarea de către reclamant a taxelor, impozitelor pentru terenul de 1224 mp, taxe achitate doar pentru terenul de 600 mp cu care figurează înscris în evidențe, în baza adresei nr._/2010, declarației nr._/1961, procesului verbal nr.1203/1961 sunt întemeiate întrucât într-adevar, reclamantul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 1224 mp în conditiile în care acesta a exercitat o posesie utilă, neîntreruptă, netulburată, sub nume de proprietar doar asupra parcelei de 600 mp timp de peste 30 ani, iar înscrierea reclamantului în evidențele fiscale începând cu anul 1961 cu această parcelă, achitarea impozitelor, taxelor pentru această suprafață de teren constituie anumite împrejurări de fapt care atestă deținerea efectivă în folosință de-a lungul timpului de către reclamant, exercitarea unei posesii asupra acestui teren și nicidecum asupra terenului de 1224 mp.
Dacă într-adevăr reclamantul ar fi folosit efectiv încă din anul 1961 suprafața de teren de 1224 mp, nu ar fi existat niciun impediment ca la data întocmirii declarației nr._/1961, procesului verbal nr.1203/1961, acesta să declare suprafața deținută efectiv, ceea ce însă nu s-a întâmplat, caz în care actele sus menționate întocmite în baza manifestării de voință a reclamantului reprezintă dovezi certe privind suprafața de teren deținută efectiv de către reclamant în mod real, stăpânită cu bună credință de către acesta timp de peste 30 ani, suprafață care a făcut obiectul posesiei propriu-zise.
Apărările pârâtului potrivit cărora existența posesiei implică îndeplinirea cumulativă a unor elemente constând în corpus, adică actele materiale de deținere, de folosire a bunului, animus constând în săvârșirea unor acte materiale pentru sine, așa cum le-ar fi exercitat proprietarul, titularul dreptului real respectiv și că plata taxelor, impozitelor constituie atributul titularului de drept, al celui care se consideră adevăratul proprietar, dovedindu-și intenția de a stăpâni pentru sine, aspect confirmat de doctrina și practica judecătorească au relevanță în cauză întrucât într-adevăr reclamantul are obligația să facă dovada existenței împrejurările sus menționate, împrejurări care atestă prin însăși natura lor modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui bun, împrejurări dovedite efectiv de către reclamant numai în ceea ce privește terenul de 600 mp, pe care se află amplasate construcțiile aparținând acestuia și nicidecum și în ceea ce privește diferența de teren de 624 mp folosită de către reclamant fără niciun drept.
Sustinerile paratului in sensul ca în lipsa intentiei de a poseda, exista doar o detinere a lucrului, o detentie precara, posesia neavând la bază achitarea taxelor si impozitelor aferente terenului in litigiu, nefiind indeplinite în speta conditiile prev.de art.1847, 1890 c.civ., plata acestora demonstrând neechivoc intenția reclamantului de a stăpâni pentru sine terenul, sunt justificate deoarece înscrierea în evidentele fiscale, plata unor taxe, impozite pentru terenul in litigiu reprezinta împrejurari de natura sa ateste exercitarea unei posesii pentru sine, împrejurări existente în cauză numai în ceea ce privește terenul de 600 mp, iar declarația martorului privind folosirea terenului de 1224 mp, nu constituie o probă elocventă in acest sens atat timp cat se bazeaza pe descrieri ale unei situatii de fapt percepută de persoana respectivă.
Criticile pârâtului în sensul că în speță nu devin aplicabile disp. art. 1847 cod civil nemodificat privind terenul de 624 mp care potrivit adresei nr._/2010 face parte din terenurile disponibile ce urmează să fie atribuite persoanelor îndreptățite conform Legii nr.10/2001 sunt fondate întrucât într-adevăr adresa sus menționată atestă prin însăși natura sa regimul juridic al terenului care se învecinează pe o latură cu terenul folosit de către reclamant, imposibilitatea reclamantului de a folosi și deci de a deține, de a uzucapa . fără niciun drept de 624 mp, parcelă care face obiectul unei legi speciale, respectiv Legii nr. 10/2001 în vederea atribuirii terenurilor persoanelor îndreptățite în baza acestei legi. In raport de aceste considerente, tribunalul constatând ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 111 cod pr. civila, art. 1837 si următoarele cod civil nemodificat, art.488 si urm.c.civ. nemodificat, numai în ceea ce privește . 600 mp și construcțiile în litigiu, în baza art. 296 cod pr. civila, va admite apelul si va schimba în parte sentința atacată în sensul că se va constata că reclamantul este proprietarul terenului de 600 mp situat în Ploiești, ., identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. Troașcă A. pe care se află construcțiile reprezentând corpurile A,B,C aparținând reclamantului, în loc de 1224 mp.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței ca fiind legale și temeinice.
In baza art.274 cod pr.civila, va fi obligat intimatul la 3154 lei cheltuieli de judecata către apelant, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de recurentul-parat M. PLOIESTI-prin PRIMAR- cu sediul in Ploiești, ., judetul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1022/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G. domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova și cu domiciliul ales la sediul C..Av.D. C. în Ploiești, ., ..C, . si, în consecință:
Schimbă în parte sentinta atacată în sensul că se constată că reclamantul este proprietarul terenului de 600 mp situat în Ploiești, ., identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. Troașcă A. pe care se află construcțiile reprezentând corpurile A,B,C aparținând reclamantului, în loc de 1224 mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimat la 3154 lei cheltuieli de judecata catre apelant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2013.
P., JUDECATOR,
M. C. C. R.
GREFIER,
I. N. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595.
Red.MC/tehnored. MC
D.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.M. G.
4 ex./25.03.2013
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
