Evacuare. Decizia nr. 632/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 8573/105/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 632 | |
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 | |
Președinte: | M. N. |
Judecător: | M. C. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2118/25.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, formulată de revizuientul C. M. G., domiciliat în Ploiești, ., nr. 33, județ Prahova, în contradictoriu cu intimata M. R. UNITA CU R., GRECO-CATOLICA, ARHIEPISCOPIA DE A.-I. SI FAGARAS, cu sediul în B., ., nr. 2, județ A. prin împuternicit Pr. Octavean R. I., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 186 lei, conform chitanțelor . nr._/18.03.2013 și . nr._/11.12.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul C. M. G. personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Revizuientul C. M. G. personal, având cuvântul arată că revizuirea privește sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Tribunalul invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței și o pune în discuția părților.
Revizuientul C. M. G. personal, având cuvântul solicită admiterea excepției necompetenței materiale a tribunalului întrucât a trimis cererea de revizuire la Judecătoria Ploiești și nu știe cum a ajuns să fie înregistrată la tribunal.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ revizuientul C. M. G. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2118/25.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, formulată de revizuientul C. M. G., domiciliat în Ploiești, ., nr. 33, județ Prahova, în contradictoriu cu intimata M. R. UNITA CU R., GRECO-CATOLICA, ARHIEPISCOPIA DE A.-I. SI FAGARAS, solicitând admiterea cererii, schimbarea în tot a hotărârii/ anularea acesteia și suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii până la soluționarea cererii de revizuire, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2118/25.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. ROMÂNĂ UNITĂ CU R., GRECO-CATOLICĂ, ARHIEPISCOPIA DE A. I. SI FĂGĂRAS în contradictoriu cu pârâții C. F. și C. M. G. și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul cu destinația locuință proprietatea reclamantei situat în Ploiești, ., nr. 33, jud. Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Ploiești a reținut următoarele:
Reclamanta M. ROMÂNĂ UNITĂ CU R., GRECO-CATOLICĂ, ARHIEPISCOPIA DE A. I. SI FĂGĂRAS a chemat în judecată pe pârâții C. F. si C. M. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Ploiești, .. 33, J. Prahova precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul este proprietatea sa în baza contractului autentificat sub nr. 5794/14.10.1933. Între anii 1948 și 2008 imobilul a fost folosit de Protoieria Ortodoxă Ploiești. Prin procesul verbal nr. 4047/13.05.2008 imobilul a fost predat adevăratului proprietar. Pârâții folosesc abuziv acest imobil refuzând orice dialog cu reprezentanții reclamantei. Deși au fost somați să părăsească imobilul aceștia nu au dat curs acestei cereri. A solicitat „toate probatoriile admise de lege”, iar în drept a invocat art. 480 C.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a preotului I., excepția lipsei calității procesual active, excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond arată că nu este adevărat că stăpânesc abuziv imobilul, notificarea nu a fost făcută de proprietar, nu se respectă protecția chiriașilor, protopopul i-a cerut preotului I. să o lase pe pârâtă să locuiască acolo, nu se știe dacă imobilul este așezământ social.
În cauză a fost încuviințată proba prin înscrisuri și prin interogatoriul reclamantei. S-a administrat proba prin înscrisuri (atașate la dosar), iar interogatoriul reclamantei nu a putut fi administrat deoarece pârâții nu au depus în termenul fixat interogatoriul ce solicitau a fi luat reclamantei fiind decăzuți de instanță din această probă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare înregistrat de Tribunalul Județului Prahova sub nr. 5794/14.10.1933 reclamanta a cumpărat imobilul menționat în cerere, imobil compus din teren și construcție. Deci reclamanta apare ca proprietar al imobilului respectiv.
Pârâții au încheiat cu un proprietar aparent (Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române) un contract de închiriere în anul 1951 considerat prin decizia irevocabilă nr. 1515/10.06.1997 a Curții de Apel Ploiești ca fiind în mod tacit prelungit. Pârâții stăpânesc imobilul menționat (aspect recunoscut de altfel de pârâtul prezent în instanță). Instanța reține că Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române a fost doar un proprietar aparent deoarece nu s-a făcut în niciun fel dovada că la acea dată aceasta avea în mod legal în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție deși întreaga comunitate considera că aceasta era proprietarul bunului.
În drept, reclamanta în calitate de proprietar asupra imobilului arătat mai sus, are dreptul, în baza art. 480 C.civ., de a se bucura în mod exclusiv de bunul proprietatea sa. Rezultă din aceasta două consecințe juridice:
- acțiunea de față este acțiunea proprietarului care nu are folosința exclusivă asupra bunului ce face obiectul dreptului de proprietate, acțiune formulată în contra unor persoane care se bucură de folosința acestui bun în baza unui contract de închiriere încheiat cu un terț (adică niște detentori precari). Această acțiune este deci o acțiune în revendicare care vizează realizarea dreptului de proprietate prin asigurarea pentru proprietar a folosinței efective și exclusive asupra bunului. Însă conform art.84 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată este valabilă chiar dacă poartă o denumire greșită.
- A se bucura (în mod exclusiv) de un bun (prerogativa folosinței) determină implicit și conținutul noțiunii de a locui un imobil. Această din urmă noțiune include nu numai locuirea obișnuită și continuă a spațiului respectiv, dar și locuirea cu intermitențe neregulate.
Problema care se pune în prezenta cauză este dacă pârâții au un drept locativ asupra imobilului în chestiune (drept contractual de folosință), drept care să fie opozabil reclamantei. Această problemă are două aspecte: recunoașterea dreptului locativ și opozabilitatea acestui drept.
În baza principiului error communis facit jus, principiu care stă la baza recunoașterii de efecte juridice aparenței în drept, instanța recunoaște pârâților că au un drept locativ asupra imobilului în discuție, drept constituit de Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române prin contractul de închiriere din 1951, contract prelungit prin intermediul tacitei relocațiuni (conform deciziei irevocabilă nr. 1515/10.06.1997 a Curții de Apel Ploiești). Instanța procedează la aceasta deoarece la data încheierii contractului, dar și ulterior acestuia, este evident că imobilul era considerat în mod general și invincibil ca fiind al Protoieriei Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române. Tocmai astfel se justifică și pronunțarea deciziei irevocabile menționate.
Însă contractul de închiriere rezultat din tacita relocațiune nu este un contract scris cu dată certă în sensul art. 1182 C.civ. deoarece prin definiție este un contract „tacit”. Acest aspect face ca în cauza de față pârâții să stăpânească imobilul în baza unui contract de închiriere fără termen (conform art. 1437 C.civ.), contract încheiat cu un terț evins amiabil de către reclamantă cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului menționat (conform procesului verbal de predare primire din 13.05.2008 dintre reclamantă și Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române).
Fiind un contract fără dată certă rezultă că dreptul ce derivă din acesta este inopozabil reclamantei care este terț față de contract. Consecința inopozabilității este că reclamanta poate ignora acel contract de închiriere prelungit în mod tacit. Nu se poate reține nici că reclamanta preia vreo obligație de la Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române deoarece aceasta din urmă nu este autoarea reclamantei, ci, așa cum am arătat, a fost ea însăși evinsă (amiabil într-adevăr) cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului menționat.
Între reclamantă și pârâți nu au relevanță înțelegeri verbale cu privire la dreptul de folosință asupra imobilului pentru că art. 1416 C.civ. impune pentru contractul de închiriere forma scrisă în mod obligatoriu în ceea ce înseamnă dovada acestuia (adică ad probatinem).
Nu se poate reține aplicarea OUG nr. 40/1999 în cauza de față pârâții neprobând vreo cerere de închiriere a bunului astfel cum impune art. 2 sau art. 4 din OUG nr. 40/1999. Or în condițiile în care, astfel cum rezultă din actele de la dosar, pârâții au cunoscut că imobilul a fost restituit proprietarului și totuși nu au făcut cerere de închiriere a acestui imobil, iar conf. art. 9 din OUG nr. 40/1999 un astfel de contract se putea încheia numai la cererea chiriașului, pârâții nu pot invoca la acest moment dreptul lor la închiriere sau la prelungirea închirierii imobilului-locuință respectiv. În plus conform art. 13 lit. c din OUG nr. 40/1999 prelungirea (deci implicit și însăși închirierea!) nu se aplică dacă chiriașului îi este pusă la dispoziție o altă locuință de către autoritățile publice (astfel cum este cazul în situația de față, conform contractului de închiriere locuință socială de la f. 59).
Tribunalul, examinând cauza prin prisma excepției de necompetență materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 137, alin. 1, C.proc.civ., instanța constată și reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ revizuientul C. M. G. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2118/25.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010.
Potrivit disp. art. 323 C.p.c, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și va declina competența de soluționare a prezentei cauze la Judecătoria Ploiești, competentă se pronunța asupra cererii de revizuire dar și a cererii de suspendare a executării sentinței a cărei revizuire se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2118/25.02.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, formulată de revizuientul C. M. G., domiciliat în Ploiești, ., nr. 33, județ Prahova, în contradictoriu cu intimata M. R. UNITA CU R., GRECO-CATOLICA, ARHIEPISCOPIA DE A.-I. SI FAGARAS, cu sediul în B., ., nr. 2, județ A. prin împuternicit Pr. Octavean R. I., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, în favoarea Judecătorie Ploiești
Neatacabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. M. C. M.
GREFIER,
M. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. M.N./tehnored.
2 ex./ 29.01.2014
d.f._/281/2010 Jud.Ploiești
d.r._/281/2010 Trib.Prahova
j.r.-I. G.F.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 1146/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
