Contestaţie la executare. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 2365/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1014
Ședința publică din data de 04 Iunie 2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: F.-L. S.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M.-M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – contestatori C. I. M. și C. E. ambii cu domiciliul în com. Cerasu, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2472/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. CERASU cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții contestatori reprezentați de avocat V. Gafiuc, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților contestatori având cuvântul arată că recursul este formulat în termen depunând la dosar dovadă în acest sens.
Tribunalul constată că recursul este formulat în termen.
Apărătorul recurenților contestatori arată că nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților contestatori având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, că instanța de fond din multiplele procese verbale de constatare a contravenției a admis în parte contestația formulată, numai pentru că procesele verbale nu au fost comunicate.
Totodată arată că există două procese verbale de constatare a contravenției întocmite în anul 2006, care nu au fost puse în executare niciodată, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat niciodată, deși s-au făcut apărări cu privire la acestea, și care însumau sume foarte mari, fiind necesară constatarea executării acestor sancțiuni contravenționale.
Arată totodată că nu există la dosar nicio dovadă că aceste procese verbale au fost comunicate.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și să se constate că s-a emis o hotărâre nelegală și netemeinică.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru, sume ce sunt substanțiale.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru soluționarea aspectelor rămase nesoluționate și admiterea contestației.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea înregistrată cu nr._ la data de 16 iulie 2012, contestatorii C. I. M. și C. E. au formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria C. Cerașu, contestație împotriva executării silite pornite prin emiterea somațiilor nr. 221 din 20 aprilie 2012 și nr. 257 din 13 iunie 2012. Prin aceeași cerere s-a solicitat, de către ambii debitori, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că documentele primite nu conțin date concrete privind sursele care au generat existența amenzilor executate, în cuantum de_ lei pentru C. I. M. și 4570 lei pentru C. E.. Unele amenzi ar putea proveni din existența unor contravenții silvice contestate și anulate de instanța de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399, art. 403 cod procedură civilă.
La contestație au fost anexate, în copie, titlu executoriu și somația.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că sumele datorate Primăriei C. Cerașu de către contestatori provin din amenzi silvice pentru furt și transport ilegal de material lemnos din pădurile de stat și particulare. De asemenea, C. I.-M. mai figurează cu debite provenite din amenzi aplicate de organele de poliție pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, iar contestațiile nu demonstrează decât amânarea și în final sustragerea de la plata datoriilor, prin invocarea unor motive nejustificate.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate, actele de executare privind pe ambii debitori.
Prin încheierea interlocutorie din 2 octombrie 2012, instanța a dispus suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr. 2472 din 11.12.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admite, în parte, contestația la executare, a anulat, în parte, titlul executoriu nr. 152 din 29 aprilie 2011 și somația emisă la aceeași dată pentru debitorul C. I. M., numai pentru amenzile aplicate prin procesele-verbale de contravenție . nr. 216 din 10 august 2007, nr._ din 5 mai 2009 și nr._ din 17 aprilie 2009, cu un debit total de 9000 lei. De asemenea, a anulat, în parte, titlul executoriu nr. 172 din 29 aprilie 2011 și somația emisă în baza acestuia, la aceeași dată, pentru debitoarea C. E., numai pentru amenda în cuantum de 500 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr._ din 8 octombrie 2009. Totodată, a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 100 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că intimata a emis împotriva debitorului C. I. M. titlul executoriu nr. 152 din 29 aprilie 2011, pentru un debit total de 18.068 lei, reprezentând amenzi contravenționale, după cum urmează: procesul-verbal 2561/3 martie 2006 pentru 168 lei, procesul-verbal_/9 octombrie 2006 pentru 1000 lei, procesul verbal_/17 iunie 2007 pentru 200 lei,_/17 mai 2008 pentru 1000 lei, procesul-verbal AU 216/10 august 2007 pentru 1000 lei, proces-verbal0200768/6 august 2007 pentru 2000 lei, proces-verbal_/23 aprilie 2010 pentru 1000 lei, proces-verbal_/5 mai 2010 pentru 2000 lei, proces-verbal_/5 mai 2009 pentru 4000 lei, proces-verbal_/18.02.2007 pentru 500 lei, proces-verbal_/15 iulie 2007 pentru 200 lei, proces-verbal0531038/16 iunie 2007 pentru 1000 lei și proces-verbal nr._/17 aprilie 2009 pentru 4000 lei (fila 29).
În baza acestui titlu, la 13 iunie 2012 a fost emisă somație împotriva debitorului.
Împotriva debitoarei C. E., același organ de executare a emis titlu executoriu nr. 172 din 29 aprilie 2011 și somație cu același număr, în aceeași dată, pentru un debit total de 4570 lei, amenzi contravenționale aplicate prin: proces-verbal_/8 octombrie 2009 pentru 500 lei, proces-verbal 055/16 martie 2009 pentru 70 lei și proces-verbal nr._/15 iunie 2009 pentru 4000 lei.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (15 zile de la data înmânării sau comunicării actului), precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Examinând actele comunicate de organul de executare, în raport cu dispozițiile legale citate, instanța a constatat că procesele verbale de contravenție pentru care s-a pornit executarea față de ambii debitori nu au fost contestate sau contestațiile au fost respinse, prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Cu toate acestea, înscrisurile depuse de contestatori și verificările făcute în evidențele instanței demonstrează că o parte din procesele verbale menționate în titlurile executorii au fost anulate.
Astfel, prin sentințele civile nr. 1997 din 30 noiembrie 2009, nr. 224 din 1 februarie 2010, nr. 88 din 15 ianuarie 2008 și nr. 145 din 21 ianuarie 2010, toate ale Judecătoriei Vălenii de M. și toate irevocabile prin nerecurare, au fost anulate procesele-verbale de contravenție . nr. 216/10 august 2007, nr._ din 5 mai 2009 și_ din 17 aprilie 2009, privindu-l pe C. I. M., corespunzătoare unui debit total urmărit de 9000 lei și procesul-verbal de contravenție nr._ din 8 octombrie 2009 privind-o pe C. E., pentru un debit urmărit de 500 lei.
Față de dispozițiile art. 37 din OG 2/2001, aceste procese-verbale nu mai puteau constitui temei pentru emiterea titlurilor executorii și pentru urmărirea silită.
Împotriva sentinței civile nr. 2472/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. au declarat recurs contestatorii C. I. M. și C. E..
În motivarea recursului, recurenții-contestatori au arătat că în apărarea celor doi contestatori pentru termenul de pronunțare din data de 11 decembrie 2012 a fost depusă o notă detaliată de Precizări privind fiecare document fiscal în parte, cu justificarea corectă și concretă a situației, la zi, a fiecăreia dintre presupusele plăți datorate, dar în mod efectiv, până la data sesizării instanței neonorate.
Cu ocazia soluționării în fond a cauzei astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2012, s-a arătat în mod detaliat faptul că o . amenzi au fost anulate, așa cum am arătat mai înainte, pentru alte amenzi, respectiv pentru cele aplicate în cursul anului 2006 a intervenit prescripția executării respective, iar în privința altor amenzi executarea lor devine discutabilă în condițiile în care amenda a fost aplicată contestatorului atunci când el era minor, iar procesul-verbal respectiv nu a fost niciodată comunicat acestuia, ori familiei sale, pentru a se putea face cuvenita plângere la instanța de judecată.
Este de observat faptul că instanța de judecată a anulat într-adevăr amenzile aplicate cu documentele nr. AU 216/10.08.2007 în sumă de 1000 lei, nr._/17.04.2009 în sumă de 4000 lei și nr._/05.05.2009 în sumă de 4000 lei, toate acestea făcând obiectul unor sentințe civile pronunțate de către Judecătoria Vălenii de M..
Cu referire la documentele emise în anul 2006 și anume 2561/03.03.2006 precum și_/09.IQ.2006, cu referire la care s-a invocat intervenirea termenului de prescripție a executării efective a amenzilor respective, totuși instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel din acest punct de vedere; era necesar ca instanța să-și expună opinia în ceea ce privește situația legală invocată, și anume dacă în cauză devine sau nu aplicabilă prevederea art. 131 C.proc.fisc., astfel cum s-a menționat în Nota de precizări depusă la dosar.
Totodată, instanța a omis să analizeze și aspectele referitoare la documentele emise în cursul anilor 2007 și 2008 în legătură cu care s-a făcut precizarea că la vremea respectivă contravenientul C. I.-M. era minor, iar procesele-verbale respective nu au fost comunicate.
În ceea ce o privește pe numita C. E. este de observat faptul că numai un singur document și anume cel din data de 16.03.2009 nu a fost comunicat părții și, ca o consecință, nici nu a putut fi contestat în mod procedural, iar acest argument al apărării era necesar ca instanța de fond să-l analizeze într-un fel indiferent de opinia care urma să fie materializată în considerentele hotărârii.
Temeiul de drept al prezentului recurs, îl constituie disp. art. 3041 C.proc.civ..
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține următoarele :
Prin motivele de recurs, recurenții critică sentința atacată prin prisma faptului că instanța nu a avut în vedere motivele invocate în susținerea contestației la executare.
Tribunalul, analizând conținutul contestației, constată că aceștia nu au invocat nici unul din motivele invocate direct prin cererea de recurs.
Potrivit art. 399 – 401 C.proc.civ., calea de atac prevăzută de lege pentru soluționarea incidentelor referitoare la procedura de executare silită este contestația la executare. Pentru exercitarea acesteia s-a prevăzut și un termen de decădere.
Așadar, aspectele privind nelegalitatea executării silite trebuiau invocate în cuprinsul contestației la executare și în termenul prevăzut de art. 401 C.proc.civ.
Și art. 132 C.proc.civ. limitează momentul completării cererii de chemare în judecată la prima zi de înfățișare.
Contestatorii au depus cererea completatoare la data de 10.12.2012, după închiderea dezbaterilor, astfel că instanța de fond nu putea să o aibă în vedere, căci ar fi încălcat principiul contradictorialității.
Prin urmare, ținând seama de principiul disponibilității, de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., în mod corect instanța de fond a analizat contestația în raport de motivele invocate în cuprinsul acesteia și de celelalte aspecte ce rezultau din actele dosarului.
Aspectele invocate prin cererea de recurs, menționate și în cererea depusă la data de 10.12.2012, apar ca motive noi ale contestației și nu pot fi primite în recurs, în raport de dispozițiile art. 294 alin. 1 C.proc.civ. – prin raportare la dispozițiile art. 316.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că sentința pronunțată este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenții-contestatori C. I. M. și C. E. ambii cu domiciliul în com. Cerasu, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2472/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. CERASU cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F.-L. Șalar I. C.
Fiind plecat din instanță, Fiind plecată în C.O.,
semnează Președintele Tribunalului semnează Președintele Tribunalului
GREFIER
M.-M. C.
Fiind plecată în C.O.,
Semnează Primul-Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. ȘFL / Tehnored. BM
2 ex/ 31.07.2013
Df._ Judecătoria Vălenii de M.
Jf. B. D. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 792/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
