Contestaţie la executare. Decizia nr. 1483/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1483/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 3470/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1483
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare D. C., domiciliată în comuna Valea Călugărească, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9610/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații S. LAURENȚIA și E. A., domiciliați în comuna Valea Călugărească, ., ., ., și D. V.-I. I., domiciliată în . Națională, nr. 104, jud. Prahova
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-contestatoare, avocat Ș. M., lipsind intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._/12.11.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-contestatoare nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, precum și că intimații S. Laurenția și E. A. au depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentei-contestatoare, după care
Apărătorul recurentei-contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul în dezbateri, arată că în momentul în care a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, conform art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, având în vedere că recurenta este proprietara fondului aservit asupra căruia se pretinde a se constitui o servitute de trecere în favoarea intimaților, patrimoniul recurentei nefiind afectat de această contestație, lipsa de interes echivalând cu excepția lipsei calității procesuale, recurenta, primind somația la domiciliu, și-a văzut patrimoniul în pericol și dreptul său de proprietate afectat, astfel că a încercat să-și rezolve situația proprietății, bazându-se pe expertiza specialitatea topografie. Mai mult, intimații au instituit o servitute de trecere fără a chema vreodată proprietarul terenului, pe care urma să se efectueze servitutea, astfel că recurenta a formulat contestație, având interes în cauză, cu atât mai mult cu cât intimații nu au ridicat excepția lipsei de interes a acesteia, astfel că instanța de fond a procedat în mod nelegal, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea soluționării pe fond a acesteia, fiind inadmisibilă susținerea conform căreia trebuie formulată o altă acțiune, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.02.2013 sub nr._, contestatoarea D. C. a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu intimații S. Laurenția, E. A. și D. V.-I. I., anularea formelor de executare pornite prin somația nr. 31.01.2013 în dosarul de executare nr. 37/2012 al B. I. M., suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații și obligarea intimaților creditori la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în esență, prin urmărirea începută la cererea intimaților S. Laurenția și E. A. este supus executării terenul în suprafață de 48 mp situat în intravilanul comunei Valea Călugărească, . care este proprietatea defunctei A. Caliopi în baza titlului de proprietate nr._/26.09.2002 emis de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Petenta a învederat faptul că este moștenitoarea defunctei A. Caliopi, în calitate de descendentă directă.
De asemenea, a mai menționat că prin titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 6934/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, decizia civilă nr. 288/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova și decizia civilă nr. 633 din 03.10.2011 dată de Curtea de Apel Ploiești, a fost recunoscut dreptul de servitute celor doi creditori asupra terenului în suprafață de 48 mp delimitat de perimetrul A,B,B,2 în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul Simaciu V., doar în contradictoriu cu D. V.-I. I..
Contestatoarea a susținut că terenul nu aparține intimatei D. V.-I. I., ci este proprietatea petentei D. C.. Astfel încât este vătămată prin executare silită.
Totodată, a mai arătat că urmărirea silită este nelegală pentru că urmărește un bun ce aparține unui terț.
În drept, au fost invocate prevederile art.399 și urm din C.pr.civ. și art.274 C.pr.civ.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosarul cauzei un set de înscrisuri(f.6-11).
Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu au solicitat încuviințarea vreunui mijloc de probă în apărare.
În data de 07.03.2013, Biroul Executorului Judecătoresc I. M. a înaintat la dosarul cauzei, în copie, înscrisurile aflate în dosarul de executare nr.37/2012 (f.29-39). Ulterior, la termenul din data de 15 aprilie 2013, contestatoarea a depus la dosar, în copie, certificatul de calitate de moștenitor nr. 54 din 08 aprilie 2013, certificatul de moștenitor nr.448 din 1968, adeverința nr.7355 din 08.04.2013, autorizația de construire nr.35 din 06.10.2000.
Prin încheierea din 17 mai 2013, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării somației emise în dosarul de executare nr.37/2012, formulată de contestatoarea D. C..
În data de 20 mai 2013, s-au depus la dosar, în copie, certificatul de naștere și cartea de identitate a intimatei D. V.-I. – I..
Prin Sentința civilă nr. 9610/27.05.2013, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei de interes, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins ca lipsită de interes contestația la executare formulată de contestatoarea D. C. și a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoarea D. C. în contradictoriu cu S. Laurenția și E. A..
Pentru a pronunța acesta soluție, instanța de fond a analizat prioritar, în baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei de interes invocată de instanță din oficiu, excepție de fond, peremptorie și absolută, reținând următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 6934/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, decizia civilă nr. 288/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova și, respectiv, prin decizia civilă nr. 633 din 03.10.2011 dată de Curtea de Apel Ploiești, a fost recunoscut dreptul de servitute în favoarea intimaților S. Laurenția și E. A. asupra terenului în suprafață de 48 mp delimitat de perimetrul A,B,B,2 în anexa nr.1 la raportul de expertiză întocmit de expertul Simaciu V., doar în contradictoriu cu intimata D. V.-I.. Totodată, instanțele sus-menționate au obligat-o pe intimata D. V.-I. să plătească intimaților S. Laurenția și E. A. suma de 2.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ulterior, urmare a începerii executării silite împotriva intimatei D. V.-I., Biroul Executorului Judecătoresc a emis și comunicat intimatei D. V.-I. somația din 31.01.2013 și procesul-verbal de cheltuieli.
Ca atare, interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, prin interes înțelegând folosul practic, imediat pe care îl are contestatoare pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Instanța de fond a mai reținut că pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume să fie legitim, să fie personal și direct și să fie născut și actual, adică să existe în momentul în care este formulată cererea, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute.
Or, în cauză, având în vedere faptul că, pe de o parte, formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 37/2012 o privesc doar pe intimata D. V.-I., iar pe de altă parte susținerile verbale făcute în fața instanței de contestatoarea D. C., prin apărător ales, în sensul că organul de executare nu a îndeplinit vreun act de executare care să-i afecteze în mod efectiv patrimoniul contestatoarei, instanța de fond a apreciat că în speță petenta D. C. nu justifică vreun interes pentru a promova prezenta contestație la executare, interesul eventual neputând fi luat în considerare.
În consecință, față de cele mai sus reținute, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, invocată de instanță din oficiu și a respins ca lipsită de interes contestația la executare formulată de contestatoarea D. C. în contradictoriu cu intimații S. Laurenția, E. A. și D. V.-I. I..
Văzând că petenta D. C. a căzut în pretenții, în temeiul art.274 C.pr.civ., instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoarea D. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind incident în cauză art. 304 pct. 9 cod proc.civ.
În motivarea cererii, recurenta-contestatoare a învederat faptul că în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și, în consecință, a respins contestația ca fiind lipsită de interes.
În continuare, recurenta-contestatoare a învederat faptul că s-a susținut că formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 37/2012 o privesc doar pe intimata D. V.-I. I., iar față de faptul că executorul nu ar fi îndeplinit vreun act de executare față de contestatoare aceasta nu justifică un interes născut și actual.
Recurenta-contestatoarea a susținut în continuare că soluția adoptată de prima instanța vădește o necunoaștere a textelor de lege cu incidența în speță dedusă judecații și așa cum a arătat în contestația formulată, a invocat un drept de proprietate asupra imobilului suspus executării silite și calitatea de terț vătămat prin executarea silită.
Astfel, recurenta-contestatoare a susținut că executarea nu privește persoana contestatoarei, ci bunul proprietatea acesteia, iar prin urmărirea începută la cererea intimaților S. L. și E. A. este supus executării terenul în suprafață de 48 mp situat în intravilanul comunei Valea Călugăreasca, . care este proprietatea contestatoarei D. C..
Mai mult, recurenta-contestatoare a susținut că aceasta este moștenitoarea defunctei Avam Caliopi potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 54/08.04.2013 emis de Notarul Public I. Aristita A..
De asemenea, recurenta-contestatoare a susținut că autoarea sa, defuncta A. Caliopi a dobândit în baza Titlului de proprietate nr._/26.09.2002 emis de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor suprafața de 1 ha și 4200 mp din care face parte și terenul situat în tarlaua 11 asupra căruia s-a instituit dreptul de servitute prin titlul executoriu contestat.
În continuare, recurenta-contestatoare a susținut că pe acest teren, contestatoarea are edificată o construcție - casa de locuit cu suprafața de 120,79 mp, branșamente utilități, în baza Autorizației de construire nr. 35/06.10.2000, iar prin titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. 6934/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, decizia nr. 288/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova și decizia nr. 633/03.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești li s-a recunoscut creditorilor dreptul de servitute de trecere pe terenul situat în . Prahova în suprafața de 48 mp delimitat în perimetrul A,B,C,2 în anexa nr.1 la raportul de expertiza Simaciu V. în contradictoriu cu numita D. V.-I..
Recurenta-contestatoare a susținut în continuare că terenul nu aparține lui D. V.-I., ci este proprietatea contestatoarei în calitate de moștenitoare a defunctei A. Caliopi, astfel încât aceasta este vătămată prin executarea silită demarată întrucât este de natură a-i afecta dreptul de proprietate dobândit in mod valabil.
În acest sens, recurenta-contestatoare a susținut că, contestatoarea nu a fost parte în litigiul soluționat prin sentința civila nr. 6934/25.05.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în acea cauza a fost citată în calitate de pârâtă o persoana care nici măcar nu există pentru că fiica contestatoarei care locuiește în imobil se numește D. V.-I. I., astfel cum rezultă din actele de stare civilă, iar cauza, deși a parcurs toate ciclurile procesuale, s-a soluționat fără să existe vreun titlu de proprietate cu privire la fondul dominat asupra căruia se instituia servitutea.
Ori, prin somația lăsată la imobilul proprietatea contestatoarei s-a dispus conformarea la dispozitivul hotărârii, adică predarea terenului in vederea exercitării dreptului de servitute.
Așadar, recurenta-contestatoare a susținut că executarea silită pornită este nelegala întrucât privește urmărirea unui bun care aparține contestatoarei, iar titlul executoriu nu-i este opozabil fiind obținut în contradictoriu cu un detentor precar.
Astfel, recurenta-contestatoare a susținut că potrivit dispozițiilor art. 399 „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar potrivit art. 401 al. 2 Cod pr.civ. „Contestația-prin care o terță persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului "" urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile...", iar al.3 prevede ca „neintroducerea contestației in termenul prevăzut de alin.2 nu-l împiedică pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate".
Așadar, contestatoarea este persoana vătămată în sensul dispozițiilor legale și justifică un interes legitimat juridicește să conteste executarea silită pornită împotriva unui bun ce-i aparține în condițiile în care titlul executoriu nu-i este opozabil și, de aceea, această excepție este nelegală și nefondată.
Recurenta-contestatoare a susținut că acestea sunt considerentele pentru care solicită să se admită recursul, să se caseze în tot hotărârea, să se respingă excepția și să se retrimită cauza spre rejudecare în vederea soluționării pe fond.
Totodată, recurenta-contestatoare a solicitat și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Intimații E. A. și S. Laurenția au formulat întâmpinare, prin care au solicitat să se respingă recursul contestatoarei D. C. declarat împotriva sentinței civile nr. 9610/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca neîntemeiat, arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și în consecință a respins contestația ca fiind lipsită de interes, susținând că în cauză s-a apreciat că formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 37/2012 o privesc numai pe intimata D. V.-I., nicidecum pe contestatoarea D. C., pe de o parte, iar pe de altă parte, însăși aceasta din urmă a recunoscut că organul de executare nu a îndeplinit niciun act de executare care să-i afecteze efectiv patrimoniul și în consecința interesul nu este născut și actual pentru a justifica sesizarea instanței de judecată.
Mai mult, intimații au învederat că s-a susținut în motivarea recursului că, contestatoarea nu a fost parte în litigiul soluționat prin . și că în acea cauză a fost citată în calitate de pârâtă o persoana care nici măcar nu există, pentru că pe fiica contestatoarei o cheamă D. V.-I., nu D. V.-I..
În aceste sens, intimații au susținut că această eroare cu privire la nume și calitatea proprietarului terenului a fost creată și întreținută de fiica contestatoarei care s-a prezentat sub numele de D. V.-I., nume sub care s-a prezentat în instanța și sub care a exercitat apelul și recursul împotriva . și deci nu poate fi vorba de o persoana care nu există, ci de inducerea în eroare cu bună știință de către aceasta, pe de o parte cu privire la numele corect pe care îl poartă, iar pe de altă parte cu privire la titularul dreptului, calitate pe care și-a însușit-o ilegal.
Astfel că, în opinia sa, așa se poate explica de ce contestația la executare nu a fost formulată de D. V.-I., ci de D. C., chiar dacă împotriva acesteia nu s-a făcut niciun act de executare.
Pentru aceste considerente, intimații au solicitat respingerea recursului.
Primindu-se din nou dosarul la Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta contestatoare a criticat sentința instanței de fond sub aspectul respingerii, în mod greșit în opinia recurentei, a contestației la executare formulată de aceasta, ca fiind lipsită de interes.
Sub acest aspect, tribunalul constată că - deși titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită contestată în prezenta cauză a fost pronunțată în contradictoriu cu intimata D. Viorina (V.-I., potrivit actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei), împotriva căreia s-au demarat și formele de executare silită - recurenta-contestatoare a invocat faptul că terenul pe care s-a stabilit, prin titlul executoriu sentința civilă nr. 6934/25.05.2010 a Judecătoriei Ploiești, în favoarea intimaților S. Laurenția și E. A. un drept de servitute de trecere în suprafață de 48 mp, care face obiectul somației contestate, îi aparține în realitate acesteia.
Astfel, chiar dacă executarea silită nu a fost pornită împotriva recurentei contestatoare, faptul că aceasta invocat și a depus la dosar o . acte în susținerea faptului că terenul asupra căruia s-a pornit executarea îi aparține în realitate, reprezintă o împrejurare suficientă de natură a justifica interesul acesteia în contestarea executării astfel începute.
Astfel, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că recurenta contestatoare nu prezintă un interes născut și actual în prezenta cauză - susținerile și dovezile făcute de aceasta în dosarul de fond fiind suficiente pentru a justifica acest interes, cu totul altul fiind aspectul temeiniciei cererii acesteia formulate în prezenta cauză, în raport de toate situațiile învederate și rezultate din probele dosarului, precum și din dosarele atașate în care s-a pronunțat titlul executoriu.
Tribunalul apreciază că se impune astfel verificarea susținerilor recurentei contestatoare și nu înlăturarea pur și simplu a acestor susțineri în temeiul excepției invocate și admise - motiv pentru care, apreciind motivele de recurs ca fiind fondate, urmează ca în temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.pr.civ., tribunalul să admită recursul declarat de recurenta-contestatoare D. C. împotriva sentinței civile nr. 9610/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești și, în consecință, să caseze sentința atacată și să trimită cauza la prima instanță pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare D. C., domiciliată în comuna Valea Călugărească, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9610/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații S. LAURENȚIA și E. A., domiciliați în comuna Valea Călugărească, ., ., ., și D. V.-I., domiciliată în . Națională, nr. 104, jud. Prahova și,în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
Președinte, Judecători,
M. C. AndraPavel-A. A. Ș. O. C.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M../tehnored. A.Ș.P.
3 ex./30.06.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. alexandru
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1424/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
