Evacuare. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 7546/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 191
Ședința publică din data de 26.03.2013
Președinte: M. C. A.
Judecător: P. A. A.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă D. C., domiciliată în Ploiești, .. 20, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5170/3.04.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. G. C., domiciliat în Ploiești, .. 155, ., ., jud. Prahova, și intimatul-pârât D. N., citat prin publicitate și prin afișare la ușa instanței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la prima strigare a cauzei lipsa părților, iar la a doua strigare se prezintă reprezentantul intimatului-reclamant, avocat C. R., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._/11.10.2012, și timbru judiciar, în valoare de 2 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatului-pârât prin publicitate într-un ziar de largă răspândire, după care
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din care se solicită evacuarea pârâților, aceștia din urmă ocupând imobilul reclamantului în mod abuziv, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, contată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.04.2011 sub număr de dosar_, reclamantul T. G. C., în contradictoriu cu pârâții D. N. si D. C., a solicitat instanței evacuarea necondiționata a paraților din imobilul proprietatea reclamantului, situat in Ploiești, ..20, jud. Prahova, înscris in cartea funciara a Municipiului Ploiești nr._, cu nr. cadastral provizoriu 9542 Cl-Ul, județul Prahova.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 29.05.2007 a devenit proprietarul de drept al imobilului menționat, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3204/29.05.2007 de Biroul Notarial Equitas, iar prin încheierea nr._/30.05.2007 pronunțata de O.C.P.I Prahova - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliara Ploiești, irevocabila prin nerecurare, a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cumpărat, in Cartea Funciara nr._ a unității administrativ teritoriale invocata anterior.
Mai arată reclamantul că a convenit cu paratul sa-i permită in continuare mamei acestuia sa mai locuiască o perioada de timp de 2 ani, motivat de faptul ca este o persoana in vârsta, legata afectiv emoțional de aceasta casa pe care a folosit-o in ultimii ani, urmând ca după acest termen de gratie, pârâtul sa-si ridice bunurile mobile ale sale si ale mamei, bunuri ce se afla in imobil, urmând sa le depoziteze in alt loc.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 480 si 481. C.Civ.
În temeiul art. 112 C.pr.civ., la cererea de chemare în judecată au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3204/29.05.2007 de Biroul Notarial Equitas, încheierea nr._/30.05.2007 pronunțata de O.C.P.I Prahova- Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ploiești, antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1349/16.02.2005, act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1349/16.02.2005, procură noratială autentificată sub nr.1334/16.02.2005, releveu apartament, plan de încadrare în zonă, chitanța ., nr._, chitanța . nr._, chitanța . nr._.
La termenul de judecată din data de 10.11.2011, reclamantul a formulat precizare la acțiune, prin care arată că a formulat o acțiune în evacuare și nu o acțiune în revendicare.
Pârâta D. C. a formulat notă de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.5170/3.04.2012 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea, a dispus evacuarea pârâtei D. C. din imobilul situat în Ploiești, ..20, apt.1, jud. Prahova și a respins cererea față de pârâtul D. N..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare 3204 din data de 29.05.2007 reclamantul T. G. C. a cumpărat de la pârâtul D. N., prin mandatar, garsoniera din Ploiești, ..20 – reclamantul făcând astfel dovada dreptului său exclusiv de proprietate asupra imobilului menționat în care a înțeles să-l tolereze pe pârât.
Față de cele arătate, instanța de fond a reținut că, in speță, parata D. C. nu justifică nici un titlu legal locativ pentru ocuparea spațiului menționat, neinvocând in beneficiul sau existenta vreunui temei care sa justifice rămânerea acesteia in apartament.
S-a mai reținut de prima instanță că, deși prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat faptul că fiul său D. N. a vândut imobilul la un preț redus tocmai pentru a i se permite să locuiască în imobil până la decesul său, nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte cele invocate - dovedirea unui drept de abitație făcându-se prin act autentic, iar existența unui contract de închiriere sau comodat, conform art. 1191 cod civil cu înscrisuri sau prin declarații de martori doar dacă reclamantul nu se opune. Cum reclamantul a declarat că se opune probei testimoniale, instanța de fond a dispus respingerea acestei probe solicitată de către pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 555 din Noul Cod civil, potrivit cărora, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului față de pârâta D. C. este întemeiată și a dispus evacuarea acesteia din imobilul arătat.
În ceea ce privește acțiunea de evacuare formulată împotriva pârâtului D. N., instanța de fond a constatat că reclamantul nu a administrat nicio probă din care să rezulte că acesta locuiește în prezent în imobil, nici din întâmpinarea depusă de către pârâta D. C. nerezultând că acesta ar locui în imobil – și de altfel, pârâtul menționat a fost citat la adresa din Ploiesti, ., ., ., indicată de către Consiliul Local-Serviciul public de evidență a persoanelor ca fiind domiciliul său – considerente față de care instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată față de pârâtul D. N..
Împotriva sentinței civile nr. 5170/3.04.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs pârâta D. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, arată că instanța de fond în mod greșit a admis cererea formulată de reclamant și a dispus evacuarea sa din imobilul situat în Ploiești, .. 20, ., întrucât fiul său a vândut reclamantului apartamentul în litigiu la prețul de 7000 euro, cu condiția ca acesta să permită pârâtei să locuiască în imobil până la deces.
Arată apelanta – pârâtă că are vârsta de 87 de ani, are o pensie de 280 lei și nu are o altă locuință., motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de evacuare formulată de reclamant.
Apelanta - pârâtă și-a întemeiat cererea de apel pe disp. art. 304/1 C. pr. civ.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 6.08.2012.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
La termenul din data de 26.03.2013, tribunalul a pus în discuție recalificarea căii de atac exercitată în cauză și, în temeiul disp. art. 2821 c.pr.civ. astfel cum erau în vigoare la data formulării acțiunii, respectiv 22.04.2011, a recalificat prezenta cale de atac ca fiind apelul, iar nu recursul.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată următoarele:
Apelanta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond în motivele de recurs -recalificat apel- depuse la dosar, fără a preciza însă aspecte concrete de nelegalitate ori de netemeinicie a acesteia, invocând doar faptul că fiul său, intimatul-pârât D. N., a vândut intimatului-reclamant garsoniera în discuție cu prețul derizoriu de 7.000 euro, cu condiția ca acesta din urmă să-i permită apelantei să locuiască în imobil până la decesul său.
Acest aspect a fost însă invocat de apelanta-pârâtă și în fața instanței de fond, care a reținut în mod corect faptul că un eventual drept de abitație nu se poate face decât printr-un act autentic, iar pârâta nu a depus la dosar niciun înscris care să facă dovada celor susținute în sensul arătat.
Mai mult, Tribunalul constată că eventuala înțelegere dintre intimatul-reclamant și fiul apelantei, intimatul-pârât D. N., nu rezultă, nici măcar la stadiul de intenție, din actele depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare aut. nr. 3204/29.05.2007, părțile menționate încheiaseră antecontractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 1349/16.02.2005, în care au consemnat expres prețul de vânzare convenit ca fiind echivalentul sumei de 7000 euro, cu precizarea că “părțile nu mai pot reveni asupra cuantumului prețului convenit“ – preț din care la acel moment promitentul-vânzător a declarat că a primit suma de 3500 euro, ca avans – restul sumei, în tranșele convenite de părți, de 1000 euro, 2300 euro și respectiv, 200 euro, fiind de asemenea achitate și consemnate ca atare în actele adiționale aut nr. 2396/24.03.2005 și 2682/1.04.2005 și în contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 3203/29.05.2007.
Se constată astfel că intimatul-vânzător-pârât D. N. și-a manifestat liber și în mod neechivoc voința privind vânzarea imobilului proprietatea sa – în niciunul din cele 4 înscrisuri încheiate cu privire la vânzarea-cumpărarea garsonierei în cauză (și nici în cuprinsul procurii aut. nr. 1354/16.02.2005) să se facă vreo referire la pretinsa înțelegere privind dreptul de abitație al apelantei-pârâte, până la deces, în respectivul imobil.
Cu toate acestea, intimatul-reclamant a arătat în cuprinsul acțiunii formulate, că a convenit cu pârâtul să-i permită în continuare mamei acestuia să mai locuiască o perioadă de doi ani în garsoniera vândută în anul 2007 – ceea ce reclamantul a și făcut, tolerând-o pe apelanta-pârâtă în spațiul locativ respectiv chiar mai mult decât a arătat că s-a înțeles cu intimatul-pârât, de vreme ce a formulat prezenta acțiune în evacuare abia la 22.04.2011.
În condițiile arătate deci, instanța de fond a reținut în mod corect că apelanta-pârâtă D. C. nu justifică niciun titlu locativ legal pentru ocuparea spațiului menționat, neinvocând în beneficiul său existența vreunui temei legal care să justifice rămânerea sa în spațiul respectiv – astfel că, pe cale de consecință, raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul constata că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente în cauză, iar pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 296 C.pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va lua act că intimatul – reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă D. C., domiciliată în Ploiești, .. 20, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5170/3.04.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. G. C., domiciliat în Ploiești, .. 155, ., ., jud. Prahova, și intimatul-pârât D. N., citat prin publicitate și prin afișare la ușa instanței, ca nefondat.
Ia act că intimatul – reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2013.
Președinte Judecător
M. C. A. P. A. A.
Grefier:
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MCA/ Tehnored.MCA
5ex/ 30.09.2013
Df._ Jud. Ploiești
Jf. F. G. M.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 1888/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul... → |
|---|
