Legea 10/2001. Sentința nr. 107/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 4812/105/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA NR. 107
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013
Președinte – A. M. L.
Grefier – E. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației, având ca obiect ,,Legii nr. 10/2001”, formulată de contestatorul B. I., cu domiciliul ales pentru comunicare la sediul C.. Av. M. S., în București, .. 1, ., ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, pentru a oferi posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2013, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Prin contestația adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 25.08.2010, contestatorul B. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata ., contestație împotriva dispoziției nr.207/21.07.2010 emisă de către C. pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei C. Dumbrăvești, județul Prahova, prin care s-a soluționat cererea înregistrată cu numărul de ordine 58/14.02.2002 și având ca obiect imobilul (teren si construcții) ce a aparținut autorilor săi, imobil preluat abuziv de către Statul Român comunist.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat instanței faptul că, întrucât dovada de persoană îndreptățită este pe deplin dovedită și nu ridică probleme deosebite în cadrul prezentei contestații, se va limita la atacarea dispoziției emise de către P. C. Dumbrăvești, pe care o consideră nelegală si netemeinică.
În acest sens, contestatorul a învederat că acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru partea din imobil constând în construcții este o soluție injustă și profund eronată, deoarece susținerea Primăriei C. Dumbravești, cum că terenul ce face parte din imobilul revendicat de către acesta nu face obiectul Legii 10/ 2001, și că în schimb ar face obiectul legilor fondului funciar, nu poate fi considerată justă întrucât, în fapt, terenul revendicat nu era altceva decât „domeniul conacului”, așa cum va demonstra în cele ce urmează.
Or, chiar dacă raportat la alte imobile formate din teren și construcții, suprafața terenului revendicat de către acesta ar putea părea, la o prima vedere, întinsă, nu trebuie să se omită faptul că simpla dimensiune nu poate fi unicul criteriu în baza căruia un teren să fie considerat că făcând obiectul sau nu obiectul legilor fondului funciar, mai ales atunci când acest teren era considerat chiar și la momentul preluării sale ca parte din domeniul conacului.
Nu în ultimul rând, contestatorul a mai învederat faptul că această situație de fapt și de drept a fost expusă pe larg și în față membrilor Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Dranceni, reprezentanții Comisiei lăsând cel puțin aparent impresia că și-a însușit realitatea susținerilor lor, întrucât în data de 15.12.2009 a fost emisă Dispoziția nr. 1474, prin care i-a fost recunoscut dreptul de a primi măsuri reparatorii atât pentru construcțiile naționalizate, cât și pentru o suprafața de 92 Ha de teren, care a fost însă finalitatea acestei dispoziții, nu poate știi, întrucât, până în momentul primirii prezentei dispoziții contestate, contestator nu a așteptat decât să fie anunțat în legătura cu procedura acordării de despăgubiri, nicidecum să îi fie comunicată o nouă dispoziție
Mai mult, contestatorul a învederat că, în realitate, terenul adiacent clădirilor nu forma altceva decât moșia conacului, iar a admite altceva nu ar cauza decât o perturbare în cursul înfăptuirii justiției prin pronunțarea unor soluții inechitabile față de persoanele ce au mai suferit o data, în trecut, în urma deciziilor injuste ale autorităților statale.
Astfel fiind, contestatorul a învederat, cu titlu de exemplu, faptul că potrivit Procesului Verbal de inventariere a averii defunctului său autor originar Gh. B. întocmit în anul 1935 de către Administrația Financiara a Sectorului 1 de G. coroborat cu documentele de preluare a averii emise de către autoritățile comuniste și cu contractele de concesiune petrolifera încheiate cu Societățile de profil din acea perioada, rezulta fără posibilitate de tăgada faptul că întinderea „domeniului B.” din . atât imobile construcții de o reala valoare, cât și terenuri forestiere și de agrement, care nu pot fi încadrate în tiparele folosite de legislația fondului funciar.
În acest sens, contestatorul a exemplificat succint, câteva din aceste argumente legale, care îl îndreptățesc să solicite admiterea prezentei contestații: 1. P.V. de inventariere a averii 1935: art.5 „M. P. Gavanelu din județul Prahova: .... e) 30 Ha pădure etate 40 de ani majoritatea stejar, restul arțari și plopi, în care întindere e cuprinsă și pădurea din jurul vilei.... j) 40 Ha prundis, albia râurilor Teleajan, Mislea și C., care se întâlnesc pe aceasta moșie, teren complet neproductiv.." (n.n. exclusiv cu scop de agrement si estetic), art.8 „lit.a) 20 Ha teren petrolifer din M. P. Găvanul, terenul din jurul conacului rămas neconcesionat pana in prezent"; 2. Contract de Concesiune petrolifera nr.119/1934, încheiat între Gh. B. și Societatea Steaua R., asupra unei suprafețe de 200 Ha teren; „Se exclude din aceasta concesiune: Conacul moșiei cu parcul lui in suprafața de circa 20 Ha …”; 3. Adresa nr.5766/5.07.1948, emisă de Lotul Agricol al Județului Prahova " În adevăr exista în . construcție masiva din cărămida, învelit cu țigla, cu cea. 16 încăperi, situat . in mijlocul unei grădini de stejari pe malul Teleajanului...”
În aceasta lumină, contestatorul a solicitat să se observe faptul că bunurile imobile care formează obiectul solicitărilor sale legitime sunt compuse din terenuri și construcții aferente unei mari moșii, recunoscuta ca atare de către majoritatea locuitorilor din județul Prahova ca aparținând Familiei B., ale cărei domenii vaste sunt de notorietate in toata țara și simplul fapt al interpretării restrictive a dispozițiilor legale nu poate conduce la ideea deja desueta ca marile domenii, compuse din conacuri și suprafețe întinse de păduri, pajiști și prundiș nu fac obiectul Legii 10/2001, câtă vreme ele s-au aflat in intravilanul localităților.
În acest sens, contestatorul a învederat că este de observat faptul că nu solicită în baza Legii nr. 10/2001 și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile ce aveau exclusiv destinație agricola și care se aflau la mare depărtare de restul moșiei mai sus-conturate, acestea făcând într-adevăr obiectul Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar, cu completările si modificările ulterioare.
P. aceste considerente, contestatorul a solicitat admiterea prezentei contestații cu efectul acordării masurilor reparatorii aferente suprafețelor de teren ce formau „M. P. Gavanelu”, situată în intravilanul C. P., .>
În dovedirea contestației, cu fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, contestatorul și-a fundamentat prezenta contestație pe disp. Legii nr.10/2001 și art.480 și urm. C.Civ.
În raport de susținerile contestatorului, intimata ., în temeiul art. 115-118 Cod Procedura Civila a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulată în baza Legii nr. 10/2001 de numitul B. I., învederând următoarele: prin notificarea nr. 58/14.02.2002, formulată de către numitul B. I., acesta a solicitat acordarea masurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, pentru 1/3 din terenul în suprafața de 7-10 ha și construcții, situat în raza satului P., . dispoziția nr. 214/08.02.2006, emisă de către Primarul comunei Dumbravesti, se constată dreptul la masuri reparatorii prin echivalent in despăgubiri pentru imobilul construcție si teren.
De asemenea, prin adresa nr. 4099/20.08.2008, se solicită contestatorului B. I. completarea dosarului, iar conform adresei nr. 3440/01.08.2009, Prefectura Prahova retrimite dosarul cu notificarea nr. 58/14.02.2002, pentru completare.
Mai mult, prin dispoziția nr. 1474/15.12.2009 s-au dispus acordarea de masuri reparatorii pentru teren în suprafața de 92 ha și construcții in suprafața de 480 mp, aceasta dispoziție fiind transmisa cu adresa nr. 6690/15.12.2009, către Autoritatea Naționala P. Restituirea Proprietăților.
Totodată, dispoziția nr. 1474/15.12.2009 a fost comunicată domnului B. I. cu adresa nr. 424/29.01.2010, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a returnat dosarul nr._/CC ce conține dispoziția nr. 1474/15.12.2009, pentru completarea dosarului, respectiv: certificat moștenitor G. B. și clarificarea situației juridice a suprafeței de 92 ha.
Mai mult, . nr. 970/04.03.2010, solicită domnului B. I. certificat de moștenitor după defunctul B. G. și procesul verbal de preluare a bunurilor mobile și imobile care nu fusese depus la dosar, iar prin dispoziția nr. 182/24.06.2010, emisă de către Primarul comunei Dumbravesti, s-a dispus anularea dispozițiilor nr. 214/08.02.2006 și a dispoziției nr. 1474/15.12.2009.
De asemenea, prin dispoziția nr. 207/21.07.2010 s-a dispus acordarea de masuri reparatorii numai pentru bunurile imobile care au aparținut defunctului B. G., aceasta dispoziție a fost comunicată Instituției Prefectului județului Prahova, cu adresa de înaintare nr._/21.07.2010, împreună cu întreg dosarul numitului B. I., pentru a fi transmis la Autoritatea Naționala P. Restituirea Proprietăților, iar prin Dispoziția nr. 207/21.07.2010 a fost comunicata si numitului B. I., cu adresa de înaintare nr. 3984/23.07.2010.
Astfel că, întrucât terenul în suprafața de 92 ha, la data exproprierii și la data depuneri notificării, cât și în prezent este situat in extravilanul localității Dumbravesti și a făcut obiectul Legilor fondului funciar, susținerea contestatorului că, acest teren nu era altceva decât „domeniul conacului" nu face dovada faptului că acest teren s-ar afla în intravilanul localității, cu atât mai mult cu cat acesta în contestația formulată acesta vorbește despre acest teren ca fiind format din păduri si prundiș etc.
Totodată, intimata a menționat că, Curtea Constituționala a României s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 8, alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prin Decizia nr. 348/28.06.2005, și prin Decizia nr. 358/05.07.2005.
În drept, intimata a invocat art. 115 - 118 Cod Procedura Civila, Legea nr. 10/2001.
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea topografie, raportul fiind întocmit de expert B. N. (f.234 și urm. dosar).
Examinând contestația formulată prin raportare atât la susținerile contestatorului, cât și la înscrisurile existente la dosar, cât și la textele legale incidente, tribunalul constată și reține în fapt următoarele:
Prin dispoziția nr.1474/15.12.2009 emisă de primarul comunei Dumbrăvești urmare a notificării nr.58/14.02.2002 s-a constatat dreptul petiționarilor B. I. și A. M. (născută B.), ambii în calitate de moștenitori ai defunctului B. G. M., decedat la rândul său, moștenitor al defuncților B. G. și B. M., la măsuri reparatorii prin echivalent în despăgubiri pentru terenul în suprafață de 92 ha, expropriat în baza Legii Reformei Agrare nr.187/1945, și construcții în suprafață de 480 mp, demolate în anul 1949.
Ulterior, prin dispoziția nr.207/21.07.2010 emisă de același primar urmare a aceleiași notificări s-a propus acordarea acelorași petiționari de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru imobilul construcții reprezentat de: o vilă construită din piatră și cărămidă aparentă, foarte solidă, acoperită cu țiglă, parter și etaj, având 9 camere și dependințe la parter în suprafață de 400 mp, bucătărie din piatră acoperită cu țiglă în suprafață de 80 mp, clădiri agricole (compuse din locuința administrației din cărămidă acoperită cu țiglă și pardosită cu scândură având 6 încăperi în suprafață de 100 mp, locuința grădinarului din cărămidă acoperită cu tablă, pardoseală din scândură în suprafață de 64 mp), spălătorie din zid acoperită cu tablă în suprafață de 20 mp, grajdul cailor plus camera vizitiului din cărămidă acoperită cu țiglă în suprafață de 48 mp, grajdul vacilor din paiantă acoperită cu tablă în suprafață de 120 mp, magazia de cereale din scândură acoperită cu tablă și casa pompei de apă din paiantă acoperită cu tablă.
În cuprinsul aceleiași dispoziții s-a constatat că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001, urmând a fi soluționat conform legilor fondului funciar.
Prin urmare, se observă că, deși nu a fost inserată în cuprinsul dispoziției nr.207/21.07.2010 soluția privind revocarea celei dintâi dispoziții (nr.1474/15.12.2009) prin care s-a constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin echivalent inclusiv pentru terenul în suprafață de 92 ha, aceasta rezultă implicit din simplul fapt al emiterii dispoziției a cărei anulare se solicită.
Or, în legătură cu acest aspect, tribunalul apreciază că autoritatea publică își poate revoca propriul actul administrativ doar dacă acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, odată cu comunicarea dispoziției inițiale către contestatoare și înaintarea ei către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta a intrat în circuitul civil, astfel încât revocarea ei nu se mai putea realiza decât pe cale judiciară.
Împrejurarea că ulterior emiterii celei dintâi dispoziții emitentul acesteia a constatat că terenul ce a făcut obiectul notificării nu face obiectul Legii nr.10/2001 nu poate legitima intimata să emită o altă dispoziție prin care să o revoce pe cea dintâi, astfel că tribunalul va admite în parte contestația și va constata nulitatea parțială a dispoziției nr.207/21.07.2010 emise de Primarul . că va menține prevederile referitoare la identificarea imobilelor construcții pentru care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001 și va înlătura toate celelalte mențiuni ale dispoziției contestate.
În plus, în baza art.274 alin.1 c.pr.civ., intimata aflându-se în culpă procesuală, va fi obligată la plata către contestator a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul B. I., cu domiciliul ales pentru comunicare la sediul C.. Av. M. S., în București, .. 1, ., ., sector 1, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în . și în consecință:
Constată nulitatea parțială a dispoziției nr.207/21.07.2010 emise de Primarul . că menține prevederile referitoare la identificarea imobilelor construcții pentru care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001 și înlătură toate celelalte mențiuni ale dispoziției contestate.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2013
Președinte,Grefier,
A.-M. L. E. M.
Red /tehnored.A.M.L.
4 ex./13.05.2013comunicat 2 hotărâri
Operator de date cu caracter personal nr. 559514.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1463/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
