Uzucapiune. Decizia nr. 1519/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1519/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 9834/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1519
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „uzucapiune”, declarat de recurenții – pârâți M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR și C. L. A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/16.08.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. D. I., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 250 lei, conform chitanțelor . nr._/11.07.2013 în sumă de 100,00 lei, nr._/11.07.2013 în sumă de 100,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 20,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 20,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 5,00 lei și nr._/05.11.2013 în sumă de 5,00 lei și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei, chitanțe anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – pârâți, reprezentați de consilier juridic A. A. și intimatul – reclamant M. D. I. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, după care,
Reprezentantul recurenților – pârâți depune la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 250 lei, conform chitanțelor . nr._/11.07.2013 în sumă de 100,00 lei, nr._/11.07.2013 în sumă de 100,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 20,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 20,00 lei, nr._/05.11.2013 în sumă de 5,00 lei și nr._/05.11.2013 în sumă de 5,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5,00 lei.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților – pârâți, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, conform motivelor invocate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul - reclamant M. D. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală, arătând că a achitat toate taxele și impozitele pentru imobilul în litigiu.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.05.2011 sub nr._, reclamantul M. D. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești și C. L. al Municipiului Ploiești prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că este proprietar asupra suprafeței de aproximativ 220 mp teren situat în Ploiești, . A, jud. Prahova, ca efect al uzucapiunii de lungă durată și asupra construcțiilor situate pe aceste teren, respectiv locuința în suprafață de 115,0 mp (compusă din două camere, bucătărie, două băi, două debarale și un hol), garajul în suprafață de 17 mp și 2 pivnițe, ca efect al accesiunii imobiliare, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul din Ploiești, . A, județul Prahova (zona Bariera București) a fost atribuit, de către Statul Român, tatălui sau, M. D., pentru ridicarea unei locuințe.
În anul 1965, terenul a intrat în posesia sa și imediat a ridicat o casă din paiantă și chirpici, acoperită cu carton și țiglă, compusă din 3 camere, 2 bucătarii, 2 holuri, 2 bai, regim de înălțime parter iar mai apoi un garaj și 2 pivnițe.
A început să achite impozit pentru acest imobil compus din terenul în suprafață de aproximativ 220 mp și construcțiile aflate pe acesta, încă din anul 1967 când s-a deschis rol la adresa indicată.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe disp. art. 111 C.pr.civ., art.1837, art. 1846 și urm. C.civ.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri în copie.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, expertiză topografie și construcții, Judecătoria Ploiești, prinsentința civilă nr._/16.08.2012 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamant, a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra terenului situat Ploiești . A, jud. Prahova, în suprafață de 212 mp, astfel cum este identificat în raportul de expertiză topo efectuat în cauză de către expert I. C., a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției situată în Ploiești ., jud. Prahova astfel cum este identificată în raportul de expertiză construcții efectuate în cauză de către expert G. Eugeniu, respingând cererea de restituire a diferenței de 1258 lei taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea sentință instanța de fond a reținut că din probele administrate reclamantul a început să posede terenul situat în Ploiești, . A, județul Prahova, din anul 1965, a ridicat o casă din paiantă și chirpici, acoperită cu carton și țigla, compusă din 3 camere, 2 bucătarii, 2 holuri, 2 bai, regim de înălțime parter iar mai apoi un garaj și 2 pivnițe, acesta stăpânindu-l neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar până in prezent
Rezultă astfel în mod cert că reclamantul a stăpânit terenul situat în Ploiești, . A, județul Prahova, timp de peste 30 de ani (din anul 1965 până în prezent), posesia acestuia întrunind toate condițiile prevăzute de art. 1846 și urm. C.civ.
Totodată, cu ocazia măsurătorilor efectuate de expertul topograf I. C., s-a constatat că acest teren constituie un lot unitar, este împrejmuit și are o suprafață reală de 212 m.p. – în raport de care s-au formulat în final și concluziile de admitere a acțiunii precizate, completându-se și taxa de timbru corespunzătoare evaluării rezultate în urma întocmirii raportului de expertiză topografică.
Față de aceste aspecte instanța de fond a apreciat că s-a făcut proba îndeplinirii condițiilor necesare pentru constatarea prescripției achizitive de 30 de ani, reglementată de art. 1890 C.civ., reclamantul exercitând asupra terenului în suprafață de 212 mp, situat în Ploiești, . A, județul Prahova, o posesie utilă, care respectă cerințele art. 1847 și urm. C.civ., vreme de mai mult de 30 de ani, nefiind tulburat de alte persoane care să
Cât privește construcția edificată pe terenul menționat, din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, a rezultat că pe terenul în discuție se află o construcție cu destinație de locuință, edificată la nivelul anului 1966. În acest sens, instanța de fond a reținut că prin raportul de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de către expertul tehnic G. Eugeniu s-a identificat, reprezentat pe schiță de plan și evaluat construcția aflată pe terenul menționat.
Potrivit dispozițiilor art. 492 C.civ. „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră”.
Fiind îndeplinite condițiile art. 492 C.civ., instanța a constatat că reclamantul a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcției situată pe terenul menționat, astfel cum a fost identificată și poziționată pe schița de plan prin raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expertul tehnic G. Eugeniu.
Cu privire la cererea de restituire a diferenței de taxă de timbru în valoare de 1258 lei, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 20 coroborat cu art. 23 din legea nr. 146/1997:
ART. 20 “(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată pana la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
ART. 23 (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;”
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâți M. Ploiești prin Primar și C. L. al Municipiului Ploiești prin Primar, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurată, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Critică recurentul pârât sentința arătând că, în mod nelegal, cu greșita aplicare a art. 1847 c.civ. a reținut că posesia exercitată de către reclamantă este una utilă, trecând peste împrejurarea că nici acesta, dar nici autorii ei nu a achitat taxele și impozitele pentru terenul în suprafață de 212 mp și imobilul în suprafață 115 de mp, de la data intrării în posesie a terenului.
Pentru a exista posesia, trebuie îndeplinite cumulativ doua elemente: cel material (corpus) -adică actele materiale de deținere și de folosire a lucrului și cel intențional (animus)-care consta în aceea că cel ce săvârșește actele materiale de deținere sau întrebuințare a lucrului are intenția de a le face pentru sine, așa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul acelui drept real.
Apreciază că, plata taxelor și impozitelor pentru terenul stăpânit este atributul titularului de drept sau al celui care se consideră adevăratul proprietar, dovedindu-si astfel intenția de a stăpâni pentru sine (animus).
În concluzie, posesia se bazează pe intenția de a poseda pentru el, în lipsa acestui element fiind vorba doar de o deținere a lucrului sau o detenție precara, dar nu o posesie. Este cert ca posesia nu se întemeiază pe achitarea taxelor și impozitelor aferente pentru terenul în cauză, dar plata acestora atestă într-un mod lipsit de orice echivoc intenția reclamanților de a stăpâni pentru sine terenul respectiv.
Realizând o paralelă între detenția precară și posesia lipsită de elementul sau intențional, urmează să se rețină faptul că în aceasta materie, doctrina statuează că, Dacă locatarul dovedește că de la o anumită dată a folosit terenul sau o parte din terenul închiriat îin mod constant, neîntrerupt și netulburat, cu titlu de proprietar timp de 30 de ani, plătind și impozitul respectiv, dobândește dreptul de proprietate prin uzucapiune, conform art. 1847 și 1890 din Codul civil".(D. civil. Dreptul de* proprietate și alte drepturi reale. I. P. F., A. I. F., ed. Actami, 2000, pg. 284.)
Pentru aceste considerente apreciem că prevederile art. 1847 C.civ. nu sunt îndeplinite în speță în ceea ce privește suprafața de teren de 60,25 de mp, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Instanța de fond face greșita aplicare a articolului 492 C.Civ. potrivit căruia orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ pe cheltuiala sa și că devin ale lui.
Apreciază că, nu sunt întrunite toate condițiile legale pentru a putea deveni proprietarii imobilului și dependințe deoarece reclamantul nu face dovada obținerii autorizației de construire așa cum prevede Legea nr. 50/1991. Chiar dacă construcția a fost edificată acum 50 de ani din probatoriul administrat în prezenta cauză reiese foarte clar că reclamantul nu a făcut niciodată demersurile necesare pentru a intra în legalitate.
Față de această împrejurare nu poate fi reținută situația conform căruia este suficient să fi edificat o locuință pe cheltuiala proprie pentru a deveni proprietar.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr._/16.08.2012 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fot înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Imobilul compus din teren situat în Ploiești, . A, județul Prahova, a fost posedat de recurentul reclamant din anul 1965. Acesta a ridicat o casă din paiantă și chirpici, acoperită cu carton și țiglă, compusă din 3 camere, 2 bucătării, 2 holuri, 2 băi, regim de înălțime parter, garaj și 2 pivnițe.
În cauză a fost efectuată expertiza topografică de către expert I. C., care a arătat că, terenul constituie un lot unitar, este împrejmuit și are o suprafață reală de 212 mp-, intimatul reclamant exercitând asupra terenului o posesie utilă,
Susținerea recurentului pârât în sensul că, plata taxelor și impozitelor pentru terenul stăpânit este atributul titularului de drept sau al celui care se consideră adevăratul proprietar, dovedindu-și astfel intenția de a stăpâni pentru sine, nu poate fi avută în vedere cât timp, intimatul reclamant a făcut dovada, nu numai faptului că a achitat impozitele și taxele pentru terenul stăpânit dar și a faptului că, timp de 30 de ani a posedat imobilul fără să fie tulburat de nimeni.
Prescripția achizitivă sau uzucapiunea, este un mijloc de a dobândi proprietatea unui lucru, prin posesia acelui lucru în tot timpul fixat de lege.
Dispozițiile art. 1847 Cod civil, indică, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, pentru a conduce la prescripție. Conform acestui text, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, adică, posesia, nu trebuie să fie viciată.
Conform art. 1847 Cod civil, posesia trebuie să se exercite sub nume de proprietar, adică să nu fie precară, ceea ce, înseamnă că posesorul trebuie să posede animo domini, cu intenția de ase comporta ca proprietar.
Nu poate fi reținut faptul că, intimatul reclamant este un simplu detentor precar, având în vedere că, posesia exercitată de acesta a fost una utilă, neviciată, continuuă și sub nume de proprietar, timp de 30 de ani.
Critica recurentului pârât în sensul că, instanța de fond face o greșită aplicație a dispozițiilor art. 492 Cod civil, este nejustificată, având în vedere că, în speță sunt întrunite dispozițiile art. 492 Cod civil, privind dreptul de accesiune.
Art. 492 cod civil stabilește o dublă prezumție: orice construcție, plantație sau lucrare, făcută pe un fond, sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului și cu cheltuiala sa.
Potrivit Codului civil, „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.”.
În speță sunt îndeplinite disp. art. 492 Cod civil, din moment ce intimatul reclamant a construit imobilul compus din paiantă și chirpici, acoperită cu carton și țiglă, compusă din 3 camere, 2 bucătării, 2 holuri, 2 băi, regim de înălțime parter, garaj și 2 pivnițe, pentru care a plătit impozit din anul 1967 când s-a deschis rol la adresa indicată..
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul pârât, ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – pârâți M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR și C. L. A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/16.08.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. D. I., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
Președinte Judecători
G. M. N. C. C. A. M.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
Grefier
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. /tehnored.CN
2 ex./23.12.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. S. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1463/2013. Tribunalul PRAHOVA | Succesiune. Decizia nr. 1670/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
