Legea 10/2001. Sentința nr. 491/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 491/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 6591/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 491
Ședința publică din data de 18.02.2013
Președinte: F.-L. Șalar
Grefier: A.-Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației având ca obiect Legea nr. 10/2001, formulată de contestatoarea N. V. cu domiciliul în B., . A3, ., în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI, prin PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea personal și intimatul, reprezentat de consilier juridic Z. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 15.02.2013 intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură documentația care a stata la baza dispoziției contestate, după care:
Tribunalul comunică contestatoarei un exemplar al documentației care a stat la baza dispoziției contestate, depusă la dosar de intimat.
Reprezentantul intimatului depune la dosar un set de înscrisuri.
Contestatoarea, având cuvântul, învederează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul acestor înscrisuri. De asemenea, față de lista depusă la acest termen de judecată de intimat, prin reprezentant, solicită efectuarea unei expertize tehnice de către un evaluator imobiliar prin care să evalueze imobilul fost în . (actual P-ța Victoriei) nr. 4, Ploiești, în componența prevăzută în contestație. De asemenea, solicită să se evalueze și terenurile: de la poziția 8 din listă, Tarlaua 23, de la poziția 16, . terenul disponibil de la poziția 17, tarlaua 36 . se facă propuneri de acordare în compensare în echivalent a terenurilor de la pozițiile 8, 16 și 17 raportat la fostul imobil expropriat din Ploiești.
Tribunalul, față de solicitarea formulată de contestatoare, de expertizare a terenurilor disponibile, acordă cuvântul reprezentatului intimatei.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, arată că nu este utilă și concludentă în prezenta cauză, întrucât se solicită un teren în compensare, nu solicită toate aceste terenuri.
Contestatoarea, având cuvântul, solicită să se identifice aceste suprafețe de către expert, întrucât nu știe unde sunt amplasate.
Tribunalul, deliberând, respinge proba solicitată de contestatoare, ca nefiind utilă și concludentă cauzei, în raport de obiectul cererii, respectiv contestație împotriva deciziei emisă de intimat care are în vedere restituirea prin echivalent a terenului conform Legii nr.10/2001, iar la acest moment nu poate fi considerat că o astfel de expertiză poate duce la dezlegarea cauzei, întrucât instanța nu a constatat încă dreptul contestatoarei de a opta cu privire la felul măsurilor reparatorii prin echivalent, acesta fiind chiar obiectul cauzei.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântul pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, având cuvântul, solicită admiterea contestației cum a fost formulată și să se constate dreptul de a primi în compensare în echivalent un alt imobil față de imobilul care nu a fost posibil a fi restituit în natură situat în Ploiești, imobil compus din construcție formată din 3 locuințe și un spațiu comercial – prăvălie, alcătuit din pivniță, parter și etaj, precum și teren în suprafață de 552 m.p. conform Deciziei nr. 107/2011 a Curții de Apel Ploiești. Arată că pârâtul a depus la dosar listă cu terenurile disponibile care pot fi atribuite în echivalent și față de principiul promovat de Legea nr. 10/2001, privind imobilele care au fost expropriate în mod abuziv, persoana îndreptățită poate să opteze în compensare. Arată că dosar nu există nicio dovadă care să ateste că pârâtul a afișat lista bunurilor. Precizează că nu există nicio dovadă că intimatul ar fi oferit imobile în echivalent. Consideră că este firesc ca prima instanță să se pronunțe în sensul atribuirii de despăgubiri bănești. Arată că, la nivelul mun. Ploiești, există imobile. Solicită să se anuleze dispoziția atacată întrucât este îndreptățită să primească în compensare. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentatul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și să se mențină dispoziția.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ contestatoarea N. V. a chemat în judecată pe intimatul M. PLOIEȘTI, prin Primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, solicitând anularea deciziei 107/11.04.2011 a Curții de Apel Ploiești, să se dispună acordarea în compensare, în echivalent, alte imobile, ce vor fi identificate și evaluate de experți ANVAR, pentru imobilul imposibil de restituit în natura fost situat în Ploiești, . nr. 34, actualmente Piața Victoriei nr. 4, compus din construcție formată din 3 locuințe și un spațiu comercial – prăvălie, alcătuit din pivniță, parter și etaj (mansardă), construcție din zidărie de cărămidă, planșeu din beton armat și învelitoare din tablă, suprafață construită de 26,50 m.p., precum și din teren în suprafață de 552 m.p., așa cum s-a reținut în decizia nr. 107/11.04.2011 a Curții de Apel Ploiești.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că este unica moștenitoare a defunctei Mitrofanovici S.-M., decedată la 31.07._, conform certificatului de legatar numărul 3/25.10.2007 emis de B.N.P. G. B. din București. Autoarea sa a formulat în baza L 10/2001, notificarea numărul 535/07.08.2001, privind o parte din imobilul fost situat în Ploiești, ., numărul 34, actualmente situat în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, jud. Prahova. Entitatea investită cu soluționarea acestei notificări a fost Primăria Municipiului Ploiești. Timp de circa 7 ani, această notificare a rămas în nelucrare, considerându-se de către această entitate că autoarea sa nu este persoană îndreptățită să beneficieze de despăgubiri așa cum prevede legea 10/2001.
Această situație de fapt a determinat-o să promoveze prezenta acțiune. Pe parcursul judecații, Primăria Ploiești nu a semnalat niciodată că ar exista bunuri imobile proprietatea acesteia, disponibile pentru a fi acordate în compensare pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Ploiești, Piața Victoriei nr. 4, fosta . nr. 34. Potrivit articolului 26 din legea 10/2001, Primăria Ploiești avea obligația legală de a-i acorda în compensare alte bunuri pentru imobilul imposibil de restituit în natură. În aceste condiții s-a pronunțat decizia nr. 107 din 11.04.2011 de către Curtea de Apei Ploiești prin care s-a statuat irevocabil că este persoană îndreptățită de a beneficia de masuri reparatorii pentru imobilul situat în Ploiești, Piața Victoriei nr. 4, fosta . nr. 34.
Ulterior acestei hotărâri s-a emis dispoziția nr. 2624/08.08.2012 pe care o contestă. Din cuprinsul acestei dispoziții rezultă că la nivelul municipiului Ploiești existau terenuri disponibile în proprietatea Municipiului Ploiești, care pot fi acordate persoanelor îndreptățite ca măsuri reparatorii prin echivalent, în compensare. Niciodată până la acest moment, Primăria Ploiești, prin Primar, nu i-a oferit acesteia sau autoarei sale, alte bunuri în compensare pentru imobilele imposibil de restituit în natură care au fost situate în Ploiești, . nr. 34, actualmente Piața Victoriei nr. 4 cum era obligată potrivit art. 26 din L 10/2001.
Primarul avea obligația să afișeze lunar, la loc vizibil, un tabel care sa cuprindă bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, fapt ce nu s-a realizat niciodată. În condițiile în care sunt terenuri disponibile ce pot fi acordate în compensarea bunurilor imposibil de restituit în natură și având în vedere caracterul cu adevărat reparatoriu al L 10/2001 și că la nivel național s-a dispus suspendarea oricăror acțiuni privind despăgubirile bănești ce trebuie acordate persoanelor îndreptățite la reparații în baza aceleiași legi, în prezent contestatoarea optează pentru măsura reparatorie în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri imobile oferite de Primăria Ploiești.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a fost reprezentată prin consilier juridic.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr. 107 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiești – Secția Civilă, în urma admiterii apelului declarat de reclamanta din prezenta cauză, a constatat dreptul acesteia de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în mun. Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, fostă I.V. Stalin, nr. 34, compus din construcție formată din 3 locuințe și un spațiu comercial – prăvălie, alcătuit din pivniță, parter și etaj (mansardă), construcție din zidărie de cărămidă, planșeu din beton armat și învelitoare din tablă, suprafață construită de 26,50 m.p., precum și din teren în suprafață de 552 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul Panațoiu D..
Această decizie a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2065 din 22.03.2012 a Î.C.C.J. prin care s-a constatat nulitatea recursului.
În aceste condiții, decizia sus-menționată a dobândit putere de lucru judecat, iar, în conformitate art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 C.civ., dezlegările date prin aceasta, în ce privește constatarea dreptului reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii și conținutul acestui drept, se impun în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazise.
Prin cererea formulată, reclamanta pretinde anularea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, emisă de pârâtă în executarea deciziei sus-menționate, iar, ca urmare, să se dispună acordarea, în compensare, a altor bunuri imobile.
Astfel, prin această dispoziție, intimata a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în conformitate cu dispozitivul deciziei nr. 107 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă. Emiterea acestei dispoziții a reprezentat, astfel, doar o formalitate, căci dreptul a fost irevocabil stabilit prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În raport de cele expuse, reclamanta nu poate beneficia de alte măsuri reparatorii decât prin echivalent bănesc. A se da curs cererii contestatoarei ar presupune ca tribunalul să nu țină seama de puterea de lucru judecat a deciziei menționate, respectiv să procedeze la o revizuire pe fond a acestei hotărâri irevocabile, ceea ce este inadmisibil.
Pentru același motiv nu poate fi primită nici susținerea contestatoarei în sensul că intimata nu i-ar fi adus la cunoștință în cursul procesului finalizat prin decizia sus-menționată, împrejurarea că există posibilitatea acordării de bunuri imobile în compensare, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, nu poate fi avută în vedere de tribunal.
În concluzie, contestația formulat este neîntemeiată, neputându-se constata că reclamanta beneficiază de un drept cu un conținut diferit decât cel stabilit prin decizia menționată și reluat prin dispoziția contestată, astfel că tribunalul o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatoarea N. V., cu domiciliul în B., . A3, ., în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI, prin Primar, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Șalar F.-L. P. A.-Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. Ș.F.L.
4 ex./27.03.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1303/2013. Tribunalul PRAHOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
