Partaj judiciar. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1470/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 288
Ședința publică din data de 14.02.2013
PREȘEDINTE - A. M. L.
JUDECĂTORI – C. R.
– L. C. D.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – pârâți P. R., cu domiciliul în comuna Păulesti, ., județul Prahova si B. A., cu domiciliul în comuna Păulesti, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1751/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamanta B. A., cu domiciliul în Aricestii Zeletin, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că, la dosarul cauzei, s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr._ din data de 18.12.2012, în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr._/18.12.2012 si timbru judiciar în valoare de 0,30 lei si cerere formulată de recurenții – pârâți prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare, însă nu s-a depus întâmpinare.
Tribunalul ia act că recurenții – pârâți au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr._/18.12.2012, în cuantum de 9,50 lei, conform chitanței nr._/18.12.2012 si timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, ce au fost anulate.
Având în vedere cererea formulată de recurenții – pârâți prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare, tribunalul o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, au primit citația la data de 21.11.2012, astfel încât au avut timpul necesar pregătirii apărării, iar pe de altă parte, nu au indicat un motiv obiectiv care să îndreptățească instanța să acorde un termen de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedura civila, consideră cauza în stare de judecată si retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. cu nr._ din 20 mai 2011, reclamanta B. A. a chemat in judecată pe pârâții P. R. si B. A., solicitând a se dispune partajul bunurilor rămase la decesul numitului B. V..
In motivare, s-a arătat că moștenitorii defunctului sunt reclamanta, in calitate de soție supraviețuitoare si pârâții, in calitate de descendenți de gr. I. Se mai susține că bunurile de împărțit sunt jumătate din suma de 16.761 lei si dobânzile corespunzătoare, constituită depozit la CEC Bank si cota de 5/8 din imobilul situat in intravilanul comunei Aricestii Zeletin, ., compus din locuință si anexă gospodărească.
Acțiunea nu a fost motivată in drept.
La cerere, a fost anexat, în copie, certificat de moștenitor.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au arătat că cererea de chemare in judecată este întemeiată si au susținut că din suma reprezentând depozit bancar au ridicat 3100 lei fiecare, diferența fiind a reclamantei. Se mai arată că terenul de 800 m.p. aferent construcțiilor, face parte din suprafața totală de 1,34 ha, pentru care defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, fără a se elibera titlu, în baza Legii 18/1991.
In susținerea acțiunii si în apărare, părțile au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri si expertiză tehnică specialitatea construcții, apreciate legale, concludente si utile cauzei de către instanța de fond.
La 14 noiembrie 2011, pârâții au precizat întâmpinarea, arătând că asupra celor două construcții supuse partajului reclamanta are dreptul la o cotă parte de 10/64, iar pârâții la 27/64 fiecare.
Prin încheierea interlocutorie din 31 ianuarie 2012, pronunțată în temeiul art. 6735 si art. 6736 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de partaj, invocată din oficiu, a constatat componenta masei succesorale rămasă în urma defunctului B. V., moștenitorii acestuia si drepturile fiecăruia, dispunând completarea raportului de expertiză construcții, în scopul lotizării efective.
Expertul constructor N. D. a completat raportul de expertiză anterior încheierii de partaj, propunând două variante de lotizare.
Prin sentința civilă nr. 1751/11.09.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta B. A., împotriva pârâților P. R. si B. A., dispunându-se partajul bunurilor rămase în urma defunctului B. V., decedat la 28 ianuarie 2010, cu ultimul domiciliu în . Prahova, după cum urmează: lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei B. A. și se compune din încăperile 4, 5, 6 si 7 din casa de locuit situată în Aricesti Zeletin, nr. 261, județul Prahova, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică și raportul de expertiză tehnică completare I, întocmite de expert ing. N. D.. Reclamanta a primit bunuri în valoare de_,697 lei. Aceasta are dreptul la bunuri în valoare de 9010,438 lei si va plăti sultă lotului 3 suma de 2030,259 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtei P. R. și se compune din încăperile 1, 2 si 3 din casa de locuit, magazia, cotețul de păsări și WC-ul, identificate prin același raport de expertiză. Pârâta primește bunuri în valoare totală de_,03 lei, are dreptul la bunuri în valoare de_,032 lei si va plăti sultă lotului 3 suma de_ lei.
De asemenea, lotul nr. 3 s-a atribuit pârâtului B. A. si se compune din suma de 2126 lei si dobânda aferentă, constituită depozit la CEC Bank. Pârâtul are dreptul la bunuri în valoare de_,032 lei, va primi sultă sumele de 2030,259 lei de la lotul nr. 1 si_ lei de la lotul nr. 2.
Totodată, au fost compensate onorariile avocaților părților si obligați pârâții să plătească reclamantei suma totală de 1.955 lei, cheltuieli de judecată, fiecare corespunzător cotei succesorale stabilite.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că partajarea bunurilor trebuie să pornească de la o corectă stabilire a componentei masei succesorale și de la valoarea acesteia, în funcție de care se stabilesc și drepturile valorice ale fiecărui moștenitor.
Astfel, fiind aplicată cota stabilită prin încheierea interlocutorie din 31 ianuarie 2012 la valoarea totală a masei (suma depozit bancar si bunuri imobile) de 52.638,50 lei, rezulta că dreptul reclamantei B. A. este de 9010,438 lei.
La această sumă nu trebuie adăugat si dreptul, dobândit ca bun comun, în timpul căsătoriei, de reclamantă, reprezentat de suma de 8.380,50 lei depozit bancar, 1/2 din suma de_ lei. Așa cum s-a reținut și prin încheierea interlocutorie de partaj, corp comun cu hotărârea de fond, la masa de partaj trebuie luată în calcul numai 1/2 din această sumă.
Prin urmare, față de calculul expertului, instanța de fond a reținut că dreptul valoric al reclamantei este de 9010,438 lei.
In mod asemănător, din totalul rezultat pentru fiecare pârât (prin aplicarea cotelor succesorale la totalul masei) trebuie scăzută suma retrasă din depozitul bancar, 3127 lei, rezultând câte_,032 lei.
In funcție de aceste drepturi valorice s-a realizat partajul efectiv, fructificând varianta a II - a propusă de expertul N. D..
Partajarea în natură, în această variantă, răspunde în cea mai mare măsură cerințelor art. 6739 Cod procedură civilă.
Reclamanta B. A., care a ocupat imobilul o lungă perioadă de timp, nu are o altă locuință, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 69 - 70 din dosarul de fond (prin care sesizează sau primește răspuns de la autorități sesizate cu privire la situația sa).
Pe de altă parte, pârâta P. R., singura dintre descendenți care a manifestat interes în dobândirea de bunuri, în natură, are o altă locuință (domiciliul legal), iar stabilirea reședinței la imobilul în litigiu a fost obținută în iulie 2012, deci cu puțin înainte de dezbaterile pe fondul cauzei si la un an de la sesizarea primei instanței este evident o încercare de a obține întreg bunul la partaj.
In consecință, instanța de fond a admis, în parte (în raport cu dispozițiile încheierii interlocutorii din 31 ianuarie 2012) acțiunea si a dispus partajul, prin atribuirea în lotul reclamantei a încăperilor 4, 5, 6 si 7 din casa identificată de expert, iar în lotul pârâtei a restului construcțiilor.
Pentru echilibrarea valorică a loturilor, pârâtul B. A. a primit întreaga sumă de bani rămasă în depozit bancar, după ce ambii pârâți au retras suma reținută prin încheierea din 31 ianuarie 2012, deci 2162 lei si a primit sultă de la celelalte loturi.
Realizarea unui partaj judiciar efectiv (în lipsa unei înțelegeri exprese a părților) presupune sistarea totală a indiviziunii. Este motivul pentru care prima instanța nu a putut lăsa pe pârâți în indiviziune asupra lotului 2, așa cum a fost propus de expert. De asemenea, este motivul pentru care nu s-a putut retine susținerea apărătorului pârâților, care a adunat cotele acestora, pentru a demonstra disproporția valorică față de dreptul reclamantei, în scopul obținerii întregului imobil.
In temeiul art. 274 - 276 Cod procedură civilă, au fost compensate onorariile avocaților si a obligat pe pârâți să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată,fiecare corespunzător cotei succesorale stabilite, onorariile experților si taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții - pârâți P. R. si B. A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile nr. 1751/2012 pronunțata in 11.09.2012 de către Judecătoria Vălenii de M. in dosarul nr._, in sensul partajării bunurilor ramase de pe urma defunctului B. V. prin omologarea de către prima instanța a variantei a I - a din raportul de expertiza lotizare N. D. și obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecata efectuate in aceasta faza procesuala.
În motivarea recursului declarat, recurenții - pârâți au arătat ca sentința recurata nr. 1751/2012 este criticabila, raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila pentru următoarele motive: în primul motiv de recurs arată că instanța a încălcat regulile privitoare la modul de împărțire statuate de art. 676 alin. 1 si alin. 2 lit. a din Codul Civil, art. 676 din Codul civil, arătând că la alin. 1 se precizează ca „partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota - parte a fiecărui coproprietar”, iar alin 2 lit. a) se precizează ca „dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”.
Au mai arătat recurenții - pârâți că deși instanța de fond a reținut, pe de o parte, ca din masa succesorala evaluata la suma de 52.638,50 lei, intimatei - reclamante îi revine doar suma de 6.700 lei, conform cotei de 10/64 stabilită în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 105/14.07.2010, i-a atribuit acesteia un dormitor, un hol, o baie și o bucătărie și chiar accesul la o altă încăpere atribuită recurentei - reclamante P. R., iar prin aceasta atribuire ce ar fi „preferențială”, în opinia recurenților – pârâți, aceștia au fost lezați, pe de o parte, pentru că le-au fost atribuite un dormitor și o sufragerie la care au acces si o alta încăpere la care nu au acces, calea de acces făcându-se dintr-o încăpere atribuita intimatei - reclamante, iar pe de alta parte, sunt nevoiți să folosească o toaletă din curte, deși casa are construită o baie decentă.
Recurenții - pârâți arată că după depunerea cererii de ieșire din indiviziune la termenul din 29.11.2011, instanța de fond a acordat un termen de judecată, întrucât părțile urmau a se înțelege, deși înainte de începerea procesului i-au propus intimatei - reclamante suma de 20.000 lei pentru partea de casa ce-i revenea si a refuzat, tranzacția nu s-a încheiat întrucât intimata - reclamanta s-a răzgândit, amenințându-i cu câștigarea procesului, învederând intenția ca după decesul său, lotul cu dreptul de proprietate primit din casă va fi lăsat unei persoane străine, in așa fel încât să afecteze liniștea recurenților, urmând ca instanța de recurs să intervină și să cenzureze acestea.
În al doilea motiv de recurs, recurenții - pârâți arată că nu au fost respectate solicitările recurenților menționate atât în întâmpinare, cat si prin varianta de lotizare propusă de aceștia, fiind ignorate, totodată, și relațiile încordate care exista intre părțile din cauză, învederând următoarele aspecte: recurenții - pârâți au solicitat să le fie atribuită casa de locuit, întrucât dețin împreuna 54/64 din întreaga masa succesorală, bunul având și o valoare sentimentală, fiind edificată de către defuncții părinți.
Au mai arătat ca instanța de fond nu a avut în vedere faptul că edificarea casei de locuit s-a realizat în timpul căsătoriei defunctului B. V., tatăl recurenților, cu defuncta B. M., mama recurenților, dreptul intimatei – recurente rezultând doar din calitatea de soție supraviețuitoare și nicidecum ca persoana care a edificat în comun cu defunctul această casă.
De asemenea, arată că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că recurenții au încercat să adune cotele succesorale pentru a demonstra „disproporția valorică față de dreptul reclamantei, în scopul obținerii întregului imobil”.
În situația dedusă judecații, recurenții apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere solicitarea de atribuire a întregului imobil, întrucât imobilul reprezintă un bun de la defuncții părinți, și, pe de alta parte, conviețuirea în același spațiu cu intimata – reclamantă va fi de nesuportat.
Astfel, în mod greșit, recurenții – pârâți arată că instanța de fond a reținut faptul că recurenta – pârâtă P. R. și-a stabilit reședința în casa părintească în iulie 2012, aceasta venind în casa părintească când și-a găsit tatăl suferind de ., într-o stare groaznică, invocând comportamentul necorespunzător al soției supraviețuitoare B. A. și acte de violență ale acesteia, respectiv în decembrie 2009, viza de reședința a obținut-o în 27 iulie 2010 și nicidecum în iulie 2012, cum greșit susține instanța de fond.
Deși s-a demonstrat instanței de fond faptul că există grave neînțelegeri între recurenții - pârâți și intimata - reclamantă, aceștia arată că instanța a ignorat toate aspectele privind neînțelegerile, fiind condamnați prin hotărârea pronunțată la o conviețuire imposibilă.
Recurenții – pârâți consideră ca sintagma prevăzută de legiuitor în art. 676 din Codul civil „dacă bunul ... nu este comod partajabil în natură" are în vedere și situația în care între părți exisă grave neînțelegeri demonstrate și consideră că se impune ca instanța de recurs să modifice, în tot, sentința civila si să dispună partajarea prin omologarea variantei a I - a din raportul de expertiză lotizare N. D..
Un al treilea motiv de recurs îl constituie varianta de lotizare adoptată de instanța fondului, recurenții arătând că prin pronunțarea hotărârii sunt afectate grav drepturile paraților, în sensul că nu pot utiliza casa de locuit în scopul pentru care aceasta a fost edificată, lipsindu-i pe aceștia de o bucătărie si o baie, dar si de accesul la o cameră ce le-a fost atribuită (camera 3), precizează din nou că varianta de lotizare agreată de instanța de fond, varianta necuprinsă în rezultatul expertizei, afectează grav drepturile recurenților - pârâți. Astfel, prin atribuirea a două dormitoare și a unei sufragerii, recurenta - parata P. R. este privată de folosința bucătăriei (încăperea nr. 5) și a băii (încăperea nr. 6), încăperi ce au fost atribuite exclusiv intimatei - reclamante B. A., instanța de fond considerând că prin atribuirea clădirii WC din curte complinește lipsa băii din casa de locuit.
Totodată, recurenții – pârâți arată că o altă inadvertență a instanței de fond este faptul că a atribuit recurentei - pârâte P. R., încăperea nr. 3, deși accesul în această încăpere se face prin încăperea nr. 4, care a fost atribuită intimatei - reclamante B. A..
De asemenea, se menționează că instanța de fond a reținut că recurentul - pârât B. A. nu a arătat interes în soluționarea cauzei, deși la dosarul cauzei exista o procura speciala prin care acesta este mandatat de numita P. R. să-i reprezinte interesele în proces, acest reproș al instanței de fond conducând la sancționarea recurentului - pârât B. A., în sensul de a fi lipsit din cadrul lotului său de atribuirea unei părți din casa de locuit edificată de către defuncții săi părinți, acesta în favoarea intimatei – reclamante ce întreținea o relație de conviețuire cu părintele său, în afara căsătoriei, în timpul edificării imobilului.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin art. 741 cod civil s-a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte.
Potrivit art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
Partajul este operațiunea juridică prin care se sistează starea de indiviziune, prin împărțirea în natura și/sau în echivalent a bunurilor aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotei - părți ideale, indivize din dreptul de proprietate succesoral asupra bunurilor, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre moștenitori asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.
Pe calea partajului judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, fie atribuirea bunului în proprietate exclusiva a unuia dintre copărtași, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coindivizar și dacă niciuna dintre aceste modalități nu poate fi realizată poate dispune vânzarea bunurilor și împărțirea echivalentul bănesc între copărtași.
Primul motiv de recurs vizează încălcarea regulilor privitoare la modalitatea de împărțire înscrisă în art. 676 alin. 1 și 2 lit. a Cod civil potrivit căruia „partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui proprietar; alin. 2 lit. a precizând că „dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul din următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”.
Textul evocat nu are incidență în cauză, obiectul acțiunii fiind partajul succesoral, și nu partajul de bunuri comune, cererea de partajare a bunurilor succesorale fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 20.05.2011, anterior intrării în vigoare a Codului civil în data de 01.10.2011, motiv pentru care, dispozițiile legale invocate de recurenții – pârâți privesc legea nouă, ce nu este aplicabilă.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, iar art. 66 din aceeași lege dispune: (1) Dispozițiile art. 669 - 686 din Codul civil sunt aplicabile convențiilor de partaj încheiate după . Codului civil. (2) De asemenea, dispozițiile art. 669 – 686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.
Însă, în fapt, în cadrul acestui motiv de recurs, recurenții critică o atribuire „preferențială” a unei părți din locuință către intimata - reclamantă ce determină, conform celor susținute de către recurenți, lipsa unei căi de acces către încăperea atribuită care s-ar face printr-o încăpere atribuită intimatei - reclamante, lipsa accesului la dependința (baie) existentă în locuință, în condițiile în care intimatei îi revenea, conform cotei de proprietate de 10/64 stabilită în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 105/2010, doar un lot valoric de 6.700 lei, dintr-o masă de partaj evaluată la suma de 52.638,50 lei.
Examinând lucrarea de expertizare construcții, propunerile de lotizare făcute de către expert și schița releveu - locuință (f. 99 - 104 dosar fond), tribunalul reține că variantele de lotizare propuse au ținut seama de opțiunile părților, posesia exercitată și drepturile succesorale, expertul constructor motivându-și cele două variante de lotizare propuse, astfel: reclamanta - intimata B. A. a solicitat atribuirea, conform cotei succesorale, a unei camere din imobilul casă de locuit, precum și baia, încăperi la care accesul se face din afară, fără a stingheri accesul la celelalte 4 încăperi, la care se poate pătrunde prin exterior (direct din afară), separat de . ce se poate observa și din schița releveu - locuință și marcarea pe schiță a zonelor (spații) locative atribuite reclamantei și pârâților, din care nu ar rezulta contrar celor susținute de recurenți că pătrunderea la o altă încăpere primită în proprietate, s-ar face printr-o încăpere atribuită intimatei - reclamante, susținere care nu se constată a fi reală.
Atât în cadrul acestui motiv de recurs, cât și în cea de-a doua critică adusă sentinței atacate, recurenții - pârâți arată că instanța de fond a ignorat relațiile încordate dintre părți, ce fac imposibilă conviețuirea în cadrul unităților locative, înțelegerile având caracter grav și, prin loturile atribuite, i-a condamnat practic la o conviețuire imposibilă.
În genere, starea conflictuală dintre copartajanți nu poate reprezenta un motiv suficient de puternic, încât să determine instanța să aleagă o altă modalitate de partajare, urmărită de recurenții - pârâți în atribuirea integrală a imobilului – locuință, întrucât s-ar încălca principiul atribuirii în natură a bunurilor, cu atât mai mult atunci când imobilul succesoral este comod partajabil în natură și permite formarea mai multor unități locative distincte și, totodată, s-ar încălca principiul înscris în art. 741 Cod civil, conform căruia fiecare moștenitor trebuie să primească pe cât este posibil, aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile, față de care, partajarea locuinței și atribuirea încăperilor individualizate respectă aceste reguli în materia partajului.
Mai mult, în ceea ce privește modalitatea partajului, articolul 6735 alin. 2 Cod procedură civilă instituie regula potrivit căreia împărțeala se face în natură, regulă pe care instanța fondului a respectat-o.
Intenția recurenților de atribuire integrală a imobilului locuință prin prisma unei cote însumate, majoritare, de proprietate, la care se adaugă invocarea imposibilei conviețuiri, nu se poate încadra în excepțiile prevăzute în art. 67310 Cod procedură civilă, care au în vedere doar situațiile în care împărțeala unui bun în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, cele invocate de recurenți neputându-se înscrie în cadrul acestor excepții.
Cât timp raportul de expertiză întocmit în cauză a indicat posibilitatea partajării în natură a imobilului, în mod corect, instanța fondului a dat curs acestei partajări, fără să rezulte din conținutul expertizei că valoarea economică a imobilului ar suferi o modificare în urma partajului, iar destinația economică ar fi modificată în mod păgubitor. În această formă de realizare a partajului, instanța fondului a respectat regula în materie, a partajării în natură, principiu enunțat de art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă.
Privitor la criteriile ce trebuie reținute la împărțirea imobilelor nu este relevant nici un aspect din cele invocate de recurenți în motivul de recurs notat sub nr. 2 din cerere.
În raport de cele puse în discuția instanței de recurs, prin motivele căii de atac promovate, văzând și dispozițiile art. 741 Cod civil, art. 6739, art. 67310 Cod procedură civilă, norme de drept substanțial și norme de drept procesual ce consacră regula partajului în natură, această regulă se impune respectată în virtutea efectului declarativ al partajului, dar și al echității ce guvernează împărțirea bunurilor aflate în indiviziune succesorală, în sensul că fiecare parte trebuie să beneficieze pe cât este posibil de aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile, pentru că numai în această măsură partajul este echitabil, iar pe de altă parte, se respectă și drepturile fiecărui comoștenitor, respectiv calitatea lui de proprietar consacrată cu efect retroactiv prin hotărârea de partaj cu caracter declarativ.
Faptul că după împărțirea bunului imobil de locuit s-ar realiza anumite inconveniențe pentru părți, cât timp unitățile noi de locuit sunt în mod real apte de locuit, aceasta nu este de natură să formeze instanței de recurs o convingere contrară celei a instanței fondului.
Se recurge la o altă modalitate de partajare, așa cum s-a arătat în mod repetat în jurisprudență, doar în situațiile în care există o imposibilitate fizică sau economică de partajare, respectiv o îmbucățire peste măsură a bunului care să se opună unei atare partajări.
Varianta atribuirii integrale a unui imobil către unul dintre moștenitori este prevăzută ca ultimă și extremă modalitate de partajare, doar în situațiile în care părțile nu cer atribuirea bunului, ori, față de actele și lucrările dosarului, a rezultat fără dubiu că părțile au solicitat împărțirea în natură a bunurilor succesorale.
În ceea ce privește criteriul domiciliului invocat de recurenți în dezvoltarea motivului nr. 2 de recurs, tribunalul reține că aceștia invocă greșita constatare de către instanța fondului a faptului că recurenta - pârâtă P. R. și-ar fi stabilit reședința în casa părintească în luna iulie 2012, constatându-se în privința sa că are o altă locuință (domiciliul legal), iar stabilirea reședinței în imobilul litigios, cu puțin înainte de dezbaterile pe fondul cauzei și la un an de la data sesizării primei instanțe, ar reprezenta o încercare de a obține întregul bun la partaj.
Data obținerii în concret a reședinței în luna iulie 2012, motivată de recurenta în cauză prin starea de sănătate a tatălui și comportamentul soției supraviețuitoare B. A., ce a determinat-o să obțină viză de reședință, se constată că sunt simple susțineri neprobate, iar în cea ce privește reținerea greșită a datei stabilirii reședinței obținută în data de 27.07.2010, și nu în iulie 2012, cum a reținut judecătorul fondului, tribunalul reține, observând data stabilirii reședinței de pe actul de identitate (f. 57 dosar fond), că aceasta este 28 iulie 2011, după introducerea pe rolul instanței de fond a cererii de partaj succesoral din 20 mai 2011.
Folosirea imobilului de intimata – reclamantă B. A. o lungă perioadă de timp se circumscrie criteriului posesiei, ce a fost avut în vedere în propunerea de atribuire a unei părți din locuință.
Criteriul domiciliului face parte din criteriile individualitate de art. 6739 Cod procedură civilă, dar aceste criterii nu trebuie absolutizate, ele fiind enumerate cu titlu orientativ, nici un criteriu nu poate fi privit exclusiv, ci prin coroborare cu celelalte criterii prevăzute de dispoziția procesuală și mai mult, din considerentele hotărârii atacate, modalitatea de atribuire nu a avut în vedere exclusiv un astfel de criteriu ce a fost subsumat celorlalte criterii de lotizare și principii din materia partajului, instanța de fond motivând într-un singur considerent doar reședința unuia dintre pârâți în imobilul succesoral și apreciind că modalitatea de obținere a reședinței a urmărit să influențeze partajarea imobilului, însă criteriul domiciliului nu a fost cel hotărâtor, el putând fi folosit sau nu împreună cu restul celorlalte criterii.
În cadrul motivului nr. 3 de recurs, recurenții reproșează primei instanțe că modalitatea de atribuire îi pune în imposibilitate de a avea acces la dependințe și din nou, se invocă inadvertența instanței de fond atunci când atribuie recurentei - pârâte P. R. încăperea nr. 3, deși accesul în această încăpere se face prin încăperea nr. 4, atribuită intimatei - reclamante B. A., asupra căreia instanța de recurs s-a pronunțat în analiza primului motiv de recurs, reținând că accesul la încăperi se poate face și din afară, iar modalitatea de acces susținută de recurenți nu rezultă din observarea schiței locuinței.
Se invocă din nou relația conflictuală dintre părți și loturile stabilite care avantajează numai o parte, însă considerente privind stările conflictuale sau cotele de proprietate, cum este și cazul intimatei – reclamate, soție supraviețuitoare, care are din această calitate cotă parte din dreptul de proprietate al imobilului ridicat de părinții recurentului - pârât B. A., nu motivează excluderea acesteia de la atribuirea unei părți din locuință, la fel ca și starea conflictuală care nu poarte să genereze o împărțeală inechitabilă sau o derogare de la principiul partajului în natură.
Instanța de fond a ținut seama de interesele tuturor părților, de toate împrejurările cauzei relevante, analizând chiar și disproporția cotelor ce revin fiecăruia, bunul locuință fiind util și imperios necesar tuturor părților, fiecare justificând un interes real pentru atribuire, respectând principiul echității, cel al atribuirii în natură, egalitatea codevălmașilor prin compunerea și formarea loturilor, iar orice alte susțineri făcute de recurenți nu pot să justifice lipsirea partajului de efectul său declarativ și prin nicio dispoziție contrară nu se poate îngrădi dreptul de folosință cu privire la bunurile deținute în proprietate.
Varianta de lotizare la care s-a oprit instanța fondului, satisface pe deplin exigențele dispozițiilor legale incidente prevăzute de art. 741 Cod civil vechi, art. 6735 alin. 2 și art. 6739 Cod procedură civilă, iar argumentele aduse de recurenți pentru altă modalitate de atribuire întemeiate aproape în mare parte pe imposibilitatea de conviețuire, dacă s-ar considera întemeiate, în contradicție cu aceste dispoziții legale citate, ar crea o discriminare, ipoteză care nu poate fi acceptată.
Pornindu-se de la aceste coordonate, având în vedere considerentele expuse, analizându-se propunerile raportului de expertiză întocmit în cauză, văzând si dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța fondului făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale din materia devoluțiunii succesorale și din materia partajului, recursul se constată nefondat, urmând a fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – pârâți P. R., cu domiciliul în comuna Păulesti, ., județul Prahova si B. A., cu domiciliul în comuna Păulesti, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1751/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata – reclamanta B. A., cu domiciliul în Aricestii Zeletin, județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. L. C. R. L. C. D.
Fiind transferată la Tribunalul București,
semnează președintele instanței,
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. L.C.D./ Tehnored. M.M.C.
2 exp./ 27.06.2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Văleni de M.
Jud. fond B. D. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1300/2013. Tribunalul PRAHOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
