Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 21-02-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 2684/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.335
Ședința publică din data de 21.02.2013
PREȘEDINTE: O. C. Ș.
JUDECĂTORI: A. P.-A.
: C. A. M.
GREFIER: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. L., domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul în S., .. 2, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 5 lei, conform chitanței nr._/17.01.2013, și timbru judiciar, în valoare de 1 leu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care solicită a se lua act că recursul a rămas fără obiect, întrucât la data de 22.01.2013 a fost stins litigiul amiabil, prin încheierea procesului-verbal de conciliere, dar și actul adițional nr. 1/22.01.2013 al contractul de închiriere ce a făcut obiectul prezentului dosar, înscrisuri atașate cererii, precum și că intimata-reclamantă a depus o notă de ședință, prin care solicită respingerea recursului, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei S. sub nr. 2684/ 310/2012 reclamanta S.C. O. A. Tour - SRL, a chemat în judecată pe pârâta C. L., solicitand instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei sa nu întreprindă nicio acțiune prin care sa interzică reclamantei accesul in imobilul situat in orașul S., . – 67A; 2) sa se abțină de la orice fapt care ar diminua, stânjeni sau împiedica liniștită folosința a imobilului indicat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca a închiriat de la pârâta imobilul pe o perioada de 5 ani cu contractul înregistrat la AFP sector 1 București sub nr._/17.08.2012. S-a mai arătat ca pârâta a notificat reclamantei in mai multe rânduri intenția de reziliere unilaterala a contractului fiind invocate aspecte legate de modul de desfășurare a activității de turism.
A motivat reclamanta faptul îndeplinirii condiției urgentei prin aceea ca pârâta si-a manifestat intenția preluării imobilului. A mai arătat reclamanta ca are un drept de folosința asupra imobilului si exista pericolul iminent de a se pricinui o paguba reclamantei.
In susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri: notificări, contract de închiriere, ordine de plata, facturi fiscale, alte înscrisuri.
In drept cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 581 Cod procedura civila.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconvenționala.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, respectiv inadmisibila.
Pe cale reconvenționala, pârâta reclamanta a solicitat ca in procedura ordonanței președințiale sa se dispună împiedicarea folosirii vilelor de către reclamanta pârâta. S-a motivat în fapt urgenta in sensul ca reclamanta a întârziat in ce privește plata obligațiilor sale mai mult de doua luni, este iminenta producerea unui prejudiciu întrucât sumele datorate se majorează, dreptul de proprietate asupra imobilului este incontestabil.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 581 Cod procedura civila.
Prin sentința civilă nr. 1/14.01.2013 Judecătoria Câmpina a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale și cererea reconvențională ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între reclamanta si pârâta s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la AFP sector 1 București sub nr._/17.08.2012.
Obiectul contractului îl reprezintă închirierea imobilului din orașul S., . – 67A format din trei vile si teren de 3739 mp pe o perioada de 5 ani cu începere de la 10.08.2012.
Părțile au convenit in cadrul contractului cu privire la încetarea acestuia, art. 8, nefiind printre aceste clauze vreun pact comisoriu de ultim grad in sensul art. 1553 Cod civil.
In derularea acestui contract, intre părți au apărut neînțelegeri in legătura cu executarea obligațiilor acestora.
Aceste neînțelegeri raportate la evenimentele care le-au generat – angajarea de personal calificat, lăsarea la dispoziția proprietarului a unor incinte, plata debitelor către proprietar – sunt aspecte care nu presupun urgenta la care se refera art. 581 Cod procedura civila. De altfel, reclamanta nici nu a motivat condiția urgentei limitându-se sa arate numai ca pârâta si-a manifestat intenția preluării imobilului. Aceasta intenție manifestata este supusa cenzurii instanței de judecata . drept comun nefiind prevăzut vreun pact comisoriu de ultim grad astfel ca singura aceasta intenție nu justifica in nici un fel condiția urgentei. De altfel potrivit art. 9 din contractul părților, in cazul nerespectării clauzelor contractuale litigiul se rezolva pe cale amiabila sau de către instanțele judecătorești competente ceea ce evident întărește concluzia ca reclamanta nu poate fi îndepărtata din executarea contractului fără cenzura unei instanțe de judecata cu privire la executare.
In ceea ce o privește pe pârâta – aceasta justifica urgenta prin aceea ca reclamanta este in întârziere cu privire la plăti; prin notificările inițiale pe care le-a emis pârâta proprietar nu a antamat acest aspect ceea ce conduce la concluzia ca pana la momentul lor, decembrie 2012, obligațiile privitoare la acest aspect s-au executat. Acest aspect este antamat prin invitația la conciliere – ea însăși scadenta la 23.01.2013 – ceea ce evident denota faptul ca voința proprietarului este de a temporiza pana la acest moment executarea acestora.
Astfel fiind, prima instanță a reținut ca pentru admisibilitatea unei cereri in procedura urgenta a ordonanței președințiale se cer a fi îndeplinite cumulativ potrivit si cu art. 581 Cod procedura civila trei condiții respectiv urgenta măsurii ce se cere a se ordona, vremelnicia si nerejudecarea fondului. Cu privire la condiția urgentei astfel cum s-a arătat, aceasta nu este îndeplinita nici in ce privește cererea introductiva nici in ce privește cererea reconvenționala. In ce privește fondul dreptului se va retine ca este necesara examinarea acestuia; pipăirea fondului dreptului părților in stricta legătura cu executarea obligațiilor acestora nu poate oferi date relevante fiind necesar un examen temeinic al acestuia . drept comun.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse au fost respinse ambele cereri pentru inadmisibilitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că pana la data de 16.01.2013 sentința respectiva nu a fost redactata, nici nu a fost comunicata si prin urmare nu a putut lua cunoștința de motivele exacte pentru care a fost respinsa cererea reconvenționala, înțelegând sa dezvolte încă odată motivele pentru care am formulat cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, urmând sa le completam in termen legal, odată cu momentul comunicării sentinței civile.
In fapt, prin cererea reconvenționala introdusa la instanța de fond, a solicitat suspendarea contractului de închiriere înregistrat la Administrația Financiara a Sectorului 1 București sub nr._/17.08.2012 încheiat cu intimata S.C. O. A. Tour SRL, pana la soluționarea pe fond a litigiului comercial, arătând ca a demarat procedura instituita de art.720, indice 1, C.Pr.Civ.
Contractul sus-menționat are ca obiect pe de o parte imobilul său situat in S., .-67A, iar pe de alta parte plata de către intimata a sumei de_ Euro pe an, respectiv 3333 Euro pe luna, drept chirie.
Utilitățile aferente funcționarii imobilului sunt achitate in prima faza de către pârâta-reclamantă, cu obligația achitării acestora de către intimata o data la 2 luni.
Intimata nu si-a respectat aceasta obligație încă din prima perioada de 2 luni (septembrie-octombrie 2012), depășind chiar si termenul maxim de 30 de zile de la scadenta pentru obligațiile ce ii revin.
Așa cum reiese din actele depuse la dosar, reclamanta a înțeles sa achite cu mare întârziere numai suma de_,66 lei, adică aproximativ 4788 Euro, așa cum reiese din ordinele de plata atașate la dosar de însăși reclamanta.
In plus, pana la acest moment sunt scadente si sumele aferente chiriei pentru lunile noiembrie si decembrie 2012, la care se adaugă facturile cu utilitățile imobilului, pe care reclamanta nu a înțeles sa le achite.
Conform ultimelor calcule, datoria actuala a reclamantei se ridica la suma de_,48 lei si creste in fiecare zi.
Având in vedere situația de fapt, recurenta a considerat ca sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, iar instanța de fond, in mod greșit a respins cererea: urgenta, în situația expusa, urgenta consta in aceea ca intimata a întârziat deja cu 2-3 luni plata chiriei si utilităților către mine si este necesara suspendarea contractului pentru ca datoria intimatei sa nu mai crească, ducând la imposibilitatea recuperării acesteia de către mine; iminenta producerii unui prejudiciu; partea grav prejudiciata prin derularea acestui contract; așa cum a dovedit cu acte, cuantumul datoriei intimatei este foarte mare si creste in fiecare zi, timp in care eu plătesc impozite pentru "încasarea" unor venituri care in realitate nu îi parvin.
Totodată, suspendarea contractului, cu suspendarea oricărei activități comerciale, care consideră ca se impune, constituie o măsura vremelnica, ce poate fi dispusa pe calea ordonanței președințiale, astfel cererea reconvenționala este legala si întemeiată.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9, C.Pr.Civ, apreciind ca prima instanța in mod greșit a respins cererea reconvenționala, pronunțând o hotărâre nelegala si netemeinica.
In consecința, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate, constatând ca sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale pentru suspendarea contractului de închiriere.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar la data de 18.02.2013 recurenta-pârâtă a depus la dosar a notă de ședință/precizare a motivelor de recurs prin care a învederat că a rămas fără obiect calea sa de atac, în condițiile în care la data de 22.01.2012 între părți s-a încheiat actul adițional nr.1 ce stinge prezentul litigiu, prin încetarea contractului de închiriere.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate, întrucât prin încetarea contractului de închiriere, atât cererea reconvențională, cât și recursul pârâtei au rămas fără obiect și sunt lipsite de interes.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate și precizate de pârâta-reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3041 c.pr.civ., tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art.581 Cod procedură civilă în prezentul litigiu, în raport cu situația de fapt existentă la data judecării pricinii în fond, apreciind justificat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială în privința cererii reconvenționale promovate de recurenta-pârâtă.
Tribunalul constată că, ulterior pronunțării sentinței civile nr.1/14.014.2013 de către Judecătoria S., între proprietara C. L. și chiriașul . SRL a intervenit o înțelegere materializată în cuprinsul actului adițional nr.1 la contractul de închiriere nr._/17.08.2012 (fila 26 dosar recurs) prin care părțile au convenit încetarea respectivului contract începând cu data de 04.02.2013.
Practic, odată ce efectele contractului de închiriere intervenit între părți au încetat prin acordul de voință al acestora, iar imobilul din S., .-67 AS (denumit „Vilele L.”) a reintrat în posesia proprietarei, este evident că demersul judiciar al pârâtei-reclamante, pe calea cererii reconvenționale, prin care a solicitat împiedicarea folosirii vilelor de către reclamanta pârâta a rămas fără obiect.
Trebuie menționat însă că nu poate fi luat în considerare punctul de vedere al părților în sensul că și recursul declarat de C. L. ar fi rămas fără obiect pentru simplul fapt că sentința civilă nr.1/14.01.2013 a Judecătoriei S. există, judecata primei instanțe neputând fi „dizolvată” prin manifestarea de voință a părților.
În condițiile în care nota de ședință depusă la dosar de către recurentă la data de 18.02.2013 nu îndeplinește condițiile instituite de art.246 și art.247 Cod procedură civilă pentru a fi calificată drept o cerere de renunțare la judecată sau la dreptul pretins, dar nici ca o tranzacție, tribunalul consideră că, față de soluția de respingere a cererii reconvenționale ca inadmisibilă dată de judecătorul fondului, în virtutea principiului disponibilității, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.129 alin.6 Cod procedură civilă, se impune ca prezentul recurs, declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1/14.01.2013, pronunțate de Judecătoria S., să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. L., domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.1/14.01.2013, pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul în S., ..2, ., ., jud. Prahova, ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
O. C. Ș. A. P.-A. C. A. M.
GREFIER,
L. E. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored. PAA
2 ex./20.03.2013
d.f._ /2010 Judec. S.
j.f. A. M. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 861/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul... → |
|---|
