Partaj judiciar. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 6422/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.584
Ședința publică din data de 26.11.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul D. I. domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații O. E. domiciliată în ..172, jud. Prahova, D. P. domiciliat în .. Prahova, V. F. domiciliată în Ploiești, Clemenței, nr.29, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 19.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 18.03.2013 sub nr. de dosar_, revizuentul D. I. a chemat în judecată pe intimații O. E., D. P. și V. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revizuirea sentinței civile nr.1536 din 16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2005, în sensul schimbării în parte a hotărârii atacate.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin sentința atacată s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O. E. și s-a admis în parte pe fond cererea reconvențională formulată de pârâți.
A mai arătat revizuentul că la data pronunțării hotărârii nu a avut cunoștință de existența și nu se afla în posesia înscrisului prin care autorul părților, defunctul D. S. a cumpărat prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6172/04.07.1985 de notariatul de Stat Județean Prahova fiicei surorii sale, D. M. cota de 7/8 din casa de locuit situată în perimetrul construibil al comunei Bărcănești, . suprafața totală de 660 mp, terenul în suprafață de 84 mp. cotă indiviză din 250 mp. trecând în proprietatea statului.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct 5 C. pr. civ. și dis part. 178 C. civ.
Pârâții, legal citați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 12.06.2013 instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Prin sentința civilă nr._/12.06.2013 Judecătoria Ploiești a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reținând că, contractul de vânzare cumpărare nr.6172/04.07.1985 autentificat de Notariatul de Stat Județean Prahova nu reprezintă un înscris care să nu fi putut fi produs în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului.
A reținut instanța de fond că acest înscris a fost obținut si depus la dosarul acestei cauze, astfel încât nu s-ar putea retine vreo împrejurarea extraordinara care sa-l fi împiedicat pe revizuent să obțină acest document la momentul soluționării cererii de ieșire din indiviziune, revizuentul neputând să îndrepte pe calea revizuirii pasivitatea sa procesuala la nivel probator manifestata în dosarul de partaj, prin nedepunerea contractului de vânzare cumpărare.
A motivat prima instanță că, prin al doilea argument, revizuentul solicitat a fi partajata între părți o suprafața de 1266 mp stăpânită de intimatul D. P., și care a fost dobândita de tatăl decedat în baza Sentinței civile nr. 8927/17.11.2006 a Judecătoriei Ploiești, precum și obligarea intimatului D. P. la depunere documentului in baza căruia stăpânește suprafața de teren, cereri ce nu pot fi soluționate pe calea revizuirii întrucât potrivit disp.art.322 pct.5 c.pr.civ. acest înscris trebuie să fi fost produs de către revizuient, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile cumulative reglementate de textul normativ.
A precizat instanța de fond că argumentul privind ignorarea de către instanță a opțiunilor de lotizare formulate de parți, nu se încadrează in niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 322 C., ci reprezintă un motiv de cale de atac ordinara, apelul si recursul fiind exercitate de părțile din prezenta cauza, astfel încât un asemenea motiv de revizuire este inadmisibil.
A mai arătat prima instanță că nici argumentul privind nelegala citare la efectuarea expertizelor a parților, precum si nerespectarea dispozițiilor legii nr. 448/2006, nu pot fi luate în considerare, întrucât exced sferei de aplicare a dispozițiilor art. 322 C., fiind în fapt motive de apel, cale de atac epuizată în prezenta cauză, astfel că transformarea revizuirii, cale de atac extraordinara, într-o cale de atac ordinara este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuientul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel și de recurs nu și-au exercitat rolul activ, întrucât nu au desemnat o persoană în calitate de curator care să-i reprezinte interesele, astfel cum prevăd dispoz.art.179 c.civ, fiind diagnosticat cu „ demență mixtă, tulburare organică de personalitate”, fiindu-i încălcate totodată și drepturile conferite de legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cât și dreptul la un proces echitabil.
A mai arătat apelantul că, sentința a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art.21 alin.1 din Constituția României, pe de o parte pentru motivul sus menționat, iar pe de altă parte, întrucât s-a apreciat eronat că varianta I de lotizare propusă prin raportul de expertiză construcții Dubuleac L. satisface exigențele prev. de art.6739 c.pr.civ., deși în această variantă el primește o suprafață mai mică decât cea la care are dreptul conform cotei, fiind obligat să plătească o sultă excesiv de mare raportat la veniturile sale.
A susținut apelantul că, nu a fost legal citat procedural la niciuna din expertizele efectuate în cauză, iar susținerea instanței că acest argument ar excede sferei dispozițiilor art.322 c.pr.civ., este eronată cât timp în cele două căi de atac aceste argumente au fost ignorate vădit de către instanțe.
A precizat apelantul că, în mod eronat a apreciat instanța că actul constând în contractul de vânzare cumpărare nr.6172/04.07.1985 nu reprezintă un înscris care să nu fi putut fi produs în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, cât timp nu a avut cunoștință de acest înscris decât la data consemnată de Serviciul Arhivă Succesorală al Notariatului de Stat Ploiești, nefiind vorba astfel de pasivitate procesuală, imposibilitatea prezentării înscrisurilor datorându-se conduitei intimaților de natură să nu permită să intre în posesia unui asemenea act.
A motivat apelantul că, pe de altă parte, înscrisul respectiv este un înscris doveditor în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii ar fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată și chiar dacă înscrisul se regăsește într-o bază publică de date, cea a Camerei Notarilor Publici, la care ar fi avut acces în timpul derulării litigiului, fie direct, fie prin intermediul instanței, în concret nu a putut fi prezentat instanței de judecată dintr-o împrejurare obiectivă, ce nu are vreo legătură cu manifestarea de voință a părții.
A mai arătat apelantul că, pentru a face dovada dobândirii în orice mod a dreptului real de către autorul lor asupra oricărui imobil din România, era necesară efectuarea unor demersuri de o mare amploare cu un rezultat incert, fapt care exclude posibilitatea declanșărilor din proprie inițiativă de către parte, în absența vreunui indiciu privind existența dobândirii în orice mod a unei proprietății de către autor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 02.10.2013.
Tribunalul examinând sentința atacată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1536/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis în parte acțiunea completată, formulată de intimata O. E. și în parte cererea reconvențională formulată de revizuentul D. I., s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul O. G., și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii din data de 09.06.2010, și variantei I din raportul de expertiză construcții completare lotizare întocmit de expert Dubuleac L., apelul declarat împotriva acestei sentințe de apelanta intimata O. E. și apelantul revizuent D. I. fiind respinse ca nefondate prin decizia nr.96/.15.02.2012 a Tribunalului Prahova, iar recursul declarat împotriva acestei decizii de către revizuentul D. I., fiind de asemenea respins ca nefondat, prin decizia nr.3582/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, sentința nr.1536/16.02.2011 rămânând astfel definitivă și irevocabilă în modalitatea pronunțată de instanța de fond.
Potrivit art.322 pct.5 c.pr.civ., revizuirea se poate solicita dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Astfel din interpretarea acestui text de lege, rezultă că pentru ca înscrisul invocat să poată fi considerat un act nou, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, respectiv partea interesată să se bazeze pe un înscris probator nou care să nu fi fost cercetat de instanță, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea, să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fot reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, să fie prin el însuși doveditor în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării pricinii ar fi adoptat o altă soluție decât cea pronunțată și înscrisul trebuie să fie prezentat de către revizuent.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin sentința civilă nr.1536/16.02.2011 definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra averii rămasă de pe urma defuncților D. S. și D. F., potrivit variantei I din raportul de expertiză tehnică construcții Dubuleac L., variantă în care părțile au primit bunuri în natură cu obligarea la plata unor sulte în vederea egalizării loturilor.
Examinând, înscrisul constând în contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.6172/04.07.1985, invocat de către revizuent în susținerea cererii de revizuire, se constată că acesta nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat, având în vedere că revizuentul nu a făcut nicio dovadă că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică sau că nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Astfel, acest înscris, a fost înregistrat în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, figurând astfel în baza de date a Camerei Notarilor publici, astfel încât, orice parte interesată avea posibilitatea, cu ocazia soluționării procesului de ieșire din indiviziune, să solicite informații cu privire la existența unor acte care ar fi făcut dovada averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, demersuri pe care revizuentul nu le-a efectuat, deși era direct interesat în stabilirea masei succesorale, astfel încât nu poate invoca în prezent pe calea revizuirii că ar fi existat o cauză obiectivă care l-ar fi împiedicat să intre în posesia acestui înscris ori că intimații au avut o atitudine de natură să-l pună în imposibilitate de a intra în posesia înscrisului, neexistând nicio dovadă în acest sens.
Totodată, din actele depuse la dosar nu rezultă că înscrisul prezentat de către revizuent ar fi fost el însuși un înscris doveditor, în sensul că alta ar fi fost soluția dacă instanța ar fi avut cunoștință de acest înscris, decât cea pronunțată, neexistând nicio dovadă privind modalitatea în care acest înscris ar fi fost de natură să afecteze componența masei succesorale rămasă de pe urma defuncților și implicit o altă soluție decât cea pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată, cât timp nu s-a făcut de către revizuient dovada îndeplinirii cerințelor art.322 pct.5 c.pr.civ. pentru admiterea cererii de revizuire.
Susținerile apelantului, în sensul că instanța de apel și de recurs nu și-ar fi exercitat rolul activ, întrucât nu au desemnat o persoană în calitate de curator care să-i reprezinte interesele, fiind diagnosticat cu „demență mixtă, tulburare organică de personalitate”, fiindu-i încălcate totodată și drepturile conferite de legea nr.448/2006, cât și dreptul la un proces echitabil, că au fost încălcate și dispozițiile art.21 din Constituția României care garantează dreptul de proprietate prin omologarea variantei I din expertiza tehnică construcții Dubuleac L., prin care i s-a atribuit o suprafață mai mică decât cea cuvenită, conform cotei succesorale și a fost obligat la plata unei sulte exagerat de mari în raport cu veniturile sale, nu a fost legal citat procedural la niciuna din expertizele efectuate în cauză nu pot fi avute în vedere, întrucât nu pot face obiectul unei cereri de revizuire care reprezintă o cale extraordinară de atac și în cadrul căreia pot fi analizate numai motivele prevăzute în mod expres și limitativ de art.322 c.pr.civ. și nicidecum nu pot fi avute repuse în discuție probele administrate, interpretarea acestora, întrucât ar însemna în realitate transformarea căii extraordinare de atac a revizuirii într-o cale ordinară de atac, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, împrejurările invocate de către revizuent, descrise mai sus, puteau face eventual obiectul căilor ordinare de atac, exercitate împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, respectiv apelul și recursul și nu obiectul unei cereri de revizuire, motivele de revizuire fiind strict și limitativ prevăzute de lege, motive de la care nu se poate deroga sau extrapola.
Pretențiile apelantului că în mod eronat ar fi apreciat instanța că actul constând în contractul de vânzare cumpărare nr.6172/04.07.1985 nu reprezintă un înscris care să nu fi putut fi produs în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, cât timp nu a avut cunoștință de acest înscris decât la data consemnată de Serviciul Arhivă Succesorală al Notariatului de Stat Ploiești, că prin conduita lor intimații nu i-au permis să intre în posesia înscrisului, că deși înscrisul se află în baza de date a Camerei Notarilor Publici a existat o împrejurare obiectivă pentru care nu a putut avea cunoștință de acesta, sunt nejustificate întrucât revizuentul nu a administrat nicio probă care să ateste că nu a avut în mod real cunoștință de acest înscris sau că, deși ar fi efectuat demersuri la instituțiile Statului, inclusiv la Notariatul de Stat, în vederea aflării bunurilor dobândite sau înstrăinate de defuncți în timpul vieții, nu ar fi putut obține acest înscris, și nu a făcut dovada niciunei alte cauze obiective care să-l fi împiedicat să intre în posesia contractului de vânzare cumpărare invocat, inclusiv o conduită a intimaților de o asemenea manieră, încât să se afle în imposibilitate de a afla de existența acestui înscris pe parcursul derulării litigiului.
Afirmațiile apelantului că înscrisul are și un caracter doveditor, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii ar fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată, nu pot fi de asemenea reținute de către instanță cât timp nu s-a probat o asemenea susținere, fiind simple afirmații ale revizuentului care, în realitate, este nemulțumit de varianta de lotizare prin care i s-ar fi atribuit o suprafață mai mică decât cea cuvenită conform cotei succesorale și ar fi fost obligat la plata unei sulte excesive, nemulțumire care însă nu poate fi tranșată pe calea căii extraordinare de atac a revizuirii, ci numai în cadrul căilor ordinare de atac apelul și recursul.
Aspectele invocate de către apelant că, pentru a face dovada dobândirii în orice mod a dreptului real de către autorul lor asupra oricărui imobil din România, era necesară efectuarea unor demersuri de o mare amploare cu un rezultat incert, fapt care exclude posibilitatea declanșărilor din proprie inițiativă de către parte, în absența vreunui indiciu privind existența dobândirii în orice mod a unei proprietății de către autor, nu au relevanță în cauză, întrucât exced unei cereri de revizuire în cadrul căreia se analizează dacă sunt îndeplinite sau nu cerințele art.322 c.pr.civ. și nicidecum demersurile și respectiv caracterul incert al rezultatului acestora pe care le poate efectua partea interesată în scopul dovedirii dobândirii sau înstrăinării de către autorul său în timpul vieții a unor bunuri și deci componența masei succesorale rămasă la decesul acestuia.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor art.322 c.pr.civ., în baza art.296 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuentul D. I. domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații O. E. domiciliată în com. Berceni, ., jud. Prahova, D. P. domiciliat în com. Bărcănești, ., V. F. domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.RC/Tehnored.CIN
6 ex./24.01.2014
d.f. nr._/281/2005* - Judecătoria Ploiești
j.f. - S. Z.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 203/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1615/2013. Tribunalul... → |
|---|
