Reziliere contract. Decizia nr. 203/2013. Tribunalul PRAHOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 6044/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.203
Ședința publică din data de 05.02.2013
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât G. D. V., domiciliat în mun. Câmpina, .. 24, .. B.1, ., împotriva sentinței civile nr. 1667/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. V., domiciliat în București, ., . C.. Av. Eliodor T. cu sediul în București, sector 3, .. 5, .> Cererea de recurs timbrată cu suma de 571,50 lei anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-a depus la dosar o cerere din partea apărătorului intimatului prin care solicită judecarea în lipsă și respingerea recursului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la nr._ /09.11.2011, reclamantul B. V. a chemat în judecată pârâtul G. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de executări lucrări încheiat între părți la data de 07.11.2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin înțelegerea din 07.11.2009 pârâtul s-a obligat să execute și monteze mai multe uși și ferestre termopan la imobilul sau situat în or. Predeal, ., jud. B., până la sfârșitul anului 2009, înțelegere în baza căreia pârâtul a efectuat măsurători, fiindu-i înmânat un avans în sumă de 4000 euro reprezentând jumătate din preț, restul urmând a fi achitat la terminarea lucrării.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul nu a executat lucrarea iar prin somația din 6.07.2010 i s-a comunicat încetarea raporturilor juridice precum și restituirea avansului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1020 cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus în copie la dosar: cartea de identitate a pârâtului, chitanța încheiată la 7.11.2009, somație, notificarea nr._/5.10.2011, proces verbal din 26.10.2011.
Prin întâmpinarea formulata la data de 31.01.2012, pârâtul G. D. V. a solicitat respingerea acțiunii, arătând ca părțile au semnat o chitanța de mana in data de 7 noiembrie 2009 conform căreia a primit suma de 4000 euro in schimbul căreia firma sa urma sa încheie contract de prestări servicii privind executarea si montarea unor uși și ferestre termopan la imobilul reclamantului, însă, pentru încheierea acelui contract și fata de avansul primit, reclamantul trebuia să îi trimită un plan de execuție cu dimensiunile ferestrelor si ușilor ce trebuiau montate pentru realizarea pana la final a lucrării, lucru care nu s-a întâmplat.
Paratul a învederat ca in anul 2010 societatea sa a intrat in incapacitate de plata și ulterior in insolvență, iar cei 4000 euro dați de reclamant ca avans au fost introduși în evidentele contabile ale firmei . SRL, în vederea achiziționări materiei principale in realizarea contractului, contract ce nu a mai fost semnat de către reclamant nici in ziua de astăzi.
In apărare a invocat disp. art. 82, art. 115-118 si art. 275 Cod procedura civila.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriului, prin sentința civilă nr.1667/10.05.2012, Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V., a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de executări lucrări, ca neîntemeiat, a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 4.000 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, precum și suma de 2.148 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit chitanței datate 07.11.2009 și necontestata de către parat, acesta a primit de la reclamant, în nume propriu, suma de 4.000 Euro, iar din procesul verbal de conciliere din 26.10.2011 rezulta că între reclamant și societatea paratului în numele căreia acesta pretinde ca a primit banii nu s-a mai încheiat niciun contract de execuție lucrări.
A concluzionat instanța de fond că, astfel, nici suma de bani primita de parat nu putea fi introdusa in contabilitatea firmei . SRL, caz în care, în lipsa vreunui contract de prestări lucrări și în temeiul principiului îmbogățirii fara justa cauza, este neîntemeiat capătul de cerere privind rezilierea contractului și întemeiate pretențiile reclamantului vizând obligarea pârâtului să restituie reclamantului suma de 4.000 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea este nulă întrucât a fost pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a arătat că înscrisul intitulat chitanță încheiat cu reclamantul constituie un act de comerț, încheiată în circumstanțele profesionale ale . SRL, reprezentând astfel un contract de prestări servicii în formă nescrisă, dovadă în acest sens procedura prealabilă prevăzută de lege îndeplinită de apărătorul reclamantului conform art.7201 c.pr.civ., semnificative în acest sens fiind și schițele lucrării ce urma a fi efectuate de societate prezentate spre luare la cunoștință reclamantului, el acționând și încasând suma de bani în calitate de administrator al societății și nu în nume propriu.
A precizat recurentul că legislația și doctrina judiciară în materia operațiunilor comerciale au impus regula unor forme contractuale cât mai simple, obligațiile comerciale născându-se prin simpla manifestare de voință a părților exprimate sub forma unui contract, excepțiile actului scris fiind expres prevăzute de lege, astfel încât, față de cele susmenționate, calitate procesuală pasivă în cauză avea societatea sus-amintită, convenția comercială încheindu-se prin acordul părților la 07.11.2009 nu în formă scrisă, fapt de comerț pentru care s-a remis și respectiv încasat un avans de 4000 de euro.
A susținut recurentul și faptul că o dovadă că raportul comercial dintre părți a fost stabilit între reclamant și . SRL îl reprezintă procesul-verbal încheiat cu ocazia procedurii prealabile în baza art.7201 c.pr.civ, ocazie cu care a evidențiat calitatea sa doar de administrator al societății precum și faptul că beneficiarul lucrării nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate la momentul încheierii convenției în sensul de a semna comanda primită și de a-și da acordul pentru executarea comenzii, condiții în care efectuarea lucrării nu a mai fost posibilă.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când stabilește însuși obiectul cauzei, cadrul procesual și probatoriul administrat, neexercitând rol activ pentru aflarea adevărului prin stabilirea faptelor, a obiectului cauzei, a părților, calitatea acestora de a sta în dosar, cauza având o natură comercială și nicidecum civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 13.07.2012.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță încheiat la data de 07.11.2009, pârâtul G. D. a primit de la reclamantul B. V. suma de 4000 de euro în scopul montării unor uși și ferestre termopan la imobilul din Predeal, ., Jud. Prahova, obligații neîndeplinite de către pârât deși a fost notificat în acest sens de către reclamant, notificare în urma căreia pârâtul s-a prezentat la biroul avocatului reclamantului, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal în cuprinsul căruia se menționează recunoașterea pârâtului vizând încasarea sumei de 4000 de euro în baza chitanței sus-menționate, arătând că lucrarea nu a putut fi efectuată întrucât a intervenit anotimpul rece, convenind cu reclamantul ca efectuarea lucrării să aibă loc începând cu luna mai 2010, precum și faptul că a înmânat reclamantului un exemplar din planurile efectuate de . SRL al cărei administrator este, urmând ca reclamantul să semneze comanda primită și să își dea acordul pentru execuție, obligație neîndeplinită de către reclamant.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, născându-se astfel obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a restitui în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Pentru introducerea acțiunii în restituire, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani, micșorarea unui patrimoniu ca urmare a măririi altuia, existența unei legături de cauzalitate între mărirea unui patrimoniu și diminuarea altuia, absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul alteia și inexistența unui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță încheiat la data de 07.11.2009, pârâtul G. D. a primit de la reclamantul B. V. suma de 4000 de euro în scopul montării unor uși și ferestre termopan la imobilul din Predeal, ., Jud. Prahova, obligații neîndeplinite de către pârât deși a fost notificat în acest sens de către reclamant, notificare în urma căreia pârâtul s-a prezentat la biroul avocatului reclamantului, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal în cuprinsul căruia se menționează recunoașterea pârâtului vizând încasarea sumei de 4000 de euro în baza chitanței sus-menționate, arătând că lucrarea nu a putut fi efectuată întrucât a intervenit anotimpul rece, convenind cu reclamantul ca efectuarea lucrării să aibă loc începând cu luna mai 2010, precum și faptul că a înmânat reclamantului un exemplar din planurile efectuate de . SRL al cărei administrator este, urmând ca reclamantul să semneze comanda primită și să își dea acordul pentru execuție, obligație neîndeplinită de către reclamant.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a convenit cu pârâtul ca acesta din urmă să efectueze lucrări de montare uși și ferestre termopan la un imobil, pentru care a primit în avans suma de 4000 de euro, lucrări neefectuate de către pârât nici până în prezent, înseamnă că, prin încasarea sumei de 4000 de euro, pârâtul și-a mărit patrimoniul în detrimentul patrimoniului reclamantului care s-a micșorat cu această sumă de bani plătită cu titlu de avans pârâtului pentru executarea respectivelor lucrări, caz în care pretenția reclamantului privind obligarea pârâtului de a-i restitui suma de bani încasată în scopul efectuării unor lucrări pe care nu le-a adus la îndeplinire nici până în prezent, este întemeiată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis în parte acțiunea, în ceea ce privește obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de bani încasată de la acesta, în cauză fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
Totodată, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere vizând rezilierea contractului ca neîntemeiat deoarece în realitate, între părți nu a intervenit un contract de prestări servicii care să justifice un asemenea capăt de cerere.
Criticile recurentului în sensul că hotărârea ar fi nulă întrucât ar fi fost pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, că înscrisul intitulat chitanță încheiat cu reclamantul constituie un act de comerț, încheiată în circumstanțele profesionale ale . SRL, reprezentând astfel un contract de prestări servicii în formă nescrisă, că apărătorul reclamantului a acționat conform art.7201 c.pr.civ., că a prezentat reclamantului schițele efectuate de societate, el acționând și încasând suma de bani în calitate de administrator al societății și nu în nume propriu, sunt neîntemeiate deoarece, analizând cuprinsul înscrisului invocat, reiese în mod evident că acesta a fost încheiat de pârât în nume propriu și nicidecum în calitate de administrator al societății al cărei administrator pretinde că este, caz în care o asemenea chitanță nu poate reprezenta, prin însăși natura sa, un contract de prestări servicii încheiat între reclamant și societatea sus-menționată.
Faptul că pârâtul a fost convocat la sediul cabinetului avocatului reclamantului, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal, nu înseamnă că litigiul are natură comercială întrucât, natura litigiului nu este dată de întocmirea unui proces-verbal prin care se încearcă soluționarea litigiului pe cale amiabilă, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică soluționarea litigiilor civile pe cale amiabilă, prin încheierea unui proces-verbal sau a altui act care să demonstreze o asemenea situație, ci de raporturile juridice dintre părți, raporturi care există între reclamant și pârât în nume propriu și nicidecum în calitate de administrator al vreunei societăți, neexistând nicio dovadă în acest sens.
Împrejurarea că, la un moment dat, ar fi prezentat reclamantului anumite planuri întocmite de către . SRL, nu are relevanță în cauză și nu dovedește natura comercială a litigiului întrucât, pe de o parte, chitanța a fost întocmită de pârât în nume propriu, iar pe de altă parte, nimic nu îl împiedica pe pârât să convină cu reclamantul să execute lucrările respective în regie proprie și nu prin intermediul societății, iar planurile puteau fi executate de societate pentru o sumă mult mai mică de bani decât cea încasată, mai ales că nu există nicio dovadă că suma de 4000 de euro ar fi fost înregistrată în contabilitatea societății al cărei administrator pârâtul pretinde că este.
De altfel, nu rezultă dacă planurile respective vizau lucrările convenite prin înscrisul încheiat la data de 07.11.2009 sau alte lucrări cu privire la care pârâtul a arătat că ar fi convenit ulterior cu reclamantul.
Invocarea de către pârât a legislației și doctrinei judiciare în materia operațiunilor comerciale care ar fi impus regula unor forme contractuale cât mai simple, obligațiile comerciale născându-se prin simpla manifestare de voință a părților exprimate sub forma unui contract, excepțiile actului scris fiind expres prevăzute de lege, și că astfel, calitate procesuală pasivă în cauză are societatea sus-amintită, nu este de natură să justifice natura comercială a litigiului și, implicit, lipsa calității procesual pasive a pârâtului întrucât nu există nicio dovadă la dosar care să ateste existența vreunei convenții între reclamant și societatea care ar fi încheiat actul prin intermediul administratorului său, respectiv recurentul, elocvent în sensul inexistenței unei asemenea convenții fiind, pe lângă conținutul înscrisului care demonstrează înțelegerea dintre reclamant pe de o parte, și pârât în nume propriu pe de altă parte, privind efectuarea, de către acesta din urmă, a unor lucrări de montaj uși și ferestre termopan, și neînscrierea sumei de bani în contabilitatea firmei respective, banii fiind însușiți și folosiți de către pârât, caz în care litigiul are caracter comercial, iar pârâtul are obligația de a-i restitui reclamantului în condițiile în care nu a efectuat lucrările pentru care a primit suma de bani respectivă.
Susținerile recurentului conform cărora o dovadă că raportul comercial dintre părți ar fi fost stabilit între reclamant și . SRL îl reprezintă procesul-verbal încheiat cu ocazia procedurii prealabile în baza art.7201 c.pr.civ, ocazie cu care a evidențiat calitatea sa doar de administrator al societății precum și faptul că beneficiarul lucrării nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate la momentul încheierii convenției în sensul de a semna comanda primită și de a-și da acordul pentru executarea comenzii, condiții în care efectuarea lucrării nu a mai fost posibilă, sunt nejustificate deoarece înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat de către pârât în nume propriu și nicidecum în calitate de administrator al vreunei societăți, iar din cuprinsul acestei convenții nu reiese asumarea, de către reclamant, a vreunei obligații constând în încheierea ulterioară a unui contract de prestări servicii cu societatea sus-menționată, semnarea unei comenzi și acordul pentru executarea acesteia ci, pur și simplu, i-a înmânat pârâtului suma de 4000 de euro pentru efectuarea lucrărilor convenite la acel moment între părți.
De altfel, dacă înțelegerea ar fi avut loc între reclamant și societate, dacă suma de bani ar fi fost înregistrată în contabilitatea firmei, este greu de crezut că pârâtul ar mai fi fost de acord cu restituirea acestei sume de bani, astfel cum reiese din adresa nr.23/04.11.2011, recunoaștere care atestă că, în realitate, a convenit cu reclamantul ca lucrările să fie executate de el, astfel încât societatea al cărei administrator pretinde că este să nu fie implicată în sensul ca suma de bani să fie încasată de pârât și nu să fie înregistrată în contabilitatea firmei, litigiul având astfel natură civilă și nicidecum comercială, caz în care în mod corect instanța de fond, reținând calitatea procesual pasivă a pârâtului, l-a obligat la restituirea sumei de bani încasată de la reclamant cu titlu de avans pentru executarea unor lucrări pe care nici până în prezent nu le-a efectuat.
Împrejurările invocate de către recurent în sensul că hotărârea instanței de fond ar cuprinde motive străine de natura pricinii, că stabilește însuși obiectul cauzei, cadrul procesual și probatoriul administrat, neexercitând rol activ pentru aflarea adevărului prin stabilirea faptelor, a obiectului cauzei, a părților, calitatea acestora de a sta în dosar, cauza având o natură comercială și nicidecum civilă, nu pot fi avute în vedere întrucât din cuprinsul hotărârii nu reiese că acesta ar cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța de fond interpretând actele existente la dosar în mod corect, acte care atestă caracterul litigiului, calitățile părților, neputându-se imputa instanței de fond lipsa rolului activ cât timp nu există nicio dovadă privind încheierea unui contract de prestări servicii între reclamant și societatea al cărei administrator pârâtul pretinde de este, simpla invocare de către apărătorul reclamantului în cuprinsul notificării a art.7201 c.pr.civ. nefiind de natură să conducă la schimbarea caracterului litigiului, caracter care este determinat de natura raporturilor juridice dintre părți astfel cum acestea au existat la momentul încheierii chitanței, și nicidecum de invocarea, pur și simplu, a unui anumit text de lege.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât G. D. V. domiciliat în Câmpina, ..24, ..B.1, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr1667/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul reclamant B. V. domiciliat în București, ., . C.. Av. Eliodor T. cu sediul în București, sector 3, ..5, ..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. Șalar F. L.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.RC
2 ex/15.04.2013
d.f._ .2011 - Judec. Câmpina
j.f. - D. L. I.
← Uzucapiune. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
---|