Fond funciar. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 23195/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C.
Judecător R. I. C.
Judecător L. C. D.
Grefier A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât M. C., domiciliat în București, .. 8, ., sector 4 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. S., domiciliată în București, ., nr. 2, ., ., sector 4, I. A., domiciliată în București, .-201, ., ., M. S., domiciliată în Comuna P. M., ., județul Prahova și O. M., domiciliată în ., județul Prahova și intimații – pârâți C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR P. M., cu sediul în . Prahova și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013 care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2013 și rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie ;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 14.10.2011 sub nr._ reclamanții P. S., I. A., M. S., M. I. și O. M. în contradictoriu cu pârâții M. C. C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR P. M. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA au solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului M. D. și eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului Moșeanu D. și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că împreuna cu paratul M. C., sunt moștenitorii defunctului M. D., decedat la 24 ianuarie 1985 și în anul 1991 paratul M. C., in urma convenției dintre ei moștenitorii defunctului M. D., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in baza prevederilor Legii nr. 18/1991.
Au mai arătat că în anul 1998, reclamanții, au revenit cu solicitări in baza Legii nr. 167/1997 in vederea reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului lor comun însă până in momentul de fata nu au primit nici un răspuns la aceste solicitări și au aflat ca ulterior solicitărilor lor adresate in baza Legii nr. 167/1997 paratul M. C. a beneficiat singur de reconstituirea dreptului de proprietate de proprietate de pe urma defunctului M. D., deși nu era singurul moștenitor așa cum rezultă din certificatele de moștenitor anexate cererii. Că intre moștenitorii defunctului M. D., a existat o convenție potrivit căreia cererea de reconstituire sa se adreseze in numele tuturor moștenitorilor este dovedita si de faptul ca terenul a cărei reconstituire s-a cerut si ulterior s-a făcut numai pe numele lui M. C., este stăpânit de la momentul 1990 si pana in prezent de către toți moștenitorii, fiind edificate mai multe construcții pe acest teren si, de asemenea, făcând parțial obiectul dezbaterii succesiunii de pe urma autorilor lor.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Titlul III din Legea nr. 167/1997, republicată.
Anexat acțiunii s-au depus:titlul de proprietate nr. 247/25.03.2004, plan, certificat de moștenitor din data de 25.07.1985, fila 7, certificat de moștenitor nr.2158/29.07.1993,dovezi de primire, filele 9-10, registrul agricol, adresa, registrul de intrare-ieșire, cererea nr. 1706/14.03.1991, HCJ nr. 101, adresa, titlul de proprietate nr._/10.04.1995, filele 4-20.
Pârâta C. Locală de Fond Funciar a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 247/25.03.2004, filele 32-61 și întâmpinare filele 63-76 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanții P. S., I. A., M. S., M. I. si Oprisanu M. susțin ca împreuna cu paratul M. C., sunt moștenitorii defunctului M. D., decedat la data de 24.01.1985 și cu toate acestea nu sunt trecuți și ei în titlul de proprietate nr. 247/25.03.2004. Reclamanții mai arată că în anul 1991 când singur, pârâtul M. C. a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 1 ha și 2050 mp a avut convenție ca acesta să ceară acesta reconstituirea și în numele lor. Mai arată reclamanții că în anul 1998 au revenit cu solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii 167/1997 însă nici până în prezent nu au primit răspuns la această solicitare.
Față de evidențele din cadrul Comisiei Locale P. M., pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pârâtul M. C. este singurul moștenitor al defunctului M. D., care a formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitor al acestuia.
Ceilalți reclamanți nu au formulat o astfel de cerere si nici nu pot face dovada ca au avut o înțelegere verbala sau scrisa cu acesta.
Pentru aceste motive a solicitat a se constata ca aceasta reconstituire făcuta pe numele lui M. C., este legala, realizata cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar. D. urmare, prezentul titlu de proprietate contestat este eliberat in mod legal,astfel a solicitat respingerea primului capăt de cerere al reclamanților.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții au solicitat eliberarea unui nou titlu de proprietate,pe numele tuturor moștenitorilor defunctului M. D.,a solicitat respingerea ca neîntemeiat deoarece reclamanții nu au reconstituit vreun drept de proprietate in calitatea de moștenitori ai defunctului M. D.. A solicitat și obligarea reclamanților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, reclamanților și probele cu interogatoriul pârâtului M. C. ( răspunsurile fiind consemnate și atașate la fila 130) și doi martori( declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 131-134), pârâtului M. C. și proba cu interogatoriul reclamanților( răspunsurile fiind consemnate și atașate la fila 127) și pârâtei C. Locală și proba cu interogatoriul reclamanților și pârâtului M. C.( răspunsurile fiind consemnate și atașate la filele 128-129).
Pârâtul M. C. a depus la dosar concluzii scrise, filele 135-137, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în modalitatea prevăzută de dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
A arătat că potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din legea 18/1991, coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din HG nr. 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face si in comun, fiind semnata de fiecare dintre ei.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 5 din HG nr. 890/2005, cererea de reconstituire se depune la comisia locala in a cărei raza teritoriala se afla terenul a cărei restituire se solicita.
În conformitate cu dispozițiile art.27, alin. 3 din HG nr. 890/2005, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, pot face in termen de 10 zile de la afișare, contestație adresata comisiei județene, pe care o depun la comisia comunala, orășeneasca sau municipala, acestea din urma fiind obligate sa o înregistreze si sa o înainteze la comisia județeană in termen de 3 zile.
La rândul sau, C. Județeană, prin hotărâre, in conformitate cu dispozițiile art.27, alin. 7 din HG nr. 890/2005, va soluționa contestațiile, va valida sau invalida propunerile comisiei locale, urmând ca hotărârile respective sa fie comunicate persoanelor îndreptățite. Împotriva hotărârii comisiei județene, persoanele nemulțumite pot face plângere la judecătorie, in termen de 30 zile de la comunicare, așa cum impun dispozițiile art.27, alin. 8 din HG nr. 890/2005.
Din reglementările mai sus menționate rezulta faptul ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o anume suprafața de teren, dispozițiile legii fondului funciar sunt imperative, in sensul ca trebuie parcursa întreaga procedura jurisdicționala. Reclamanții nu se pot prevala in apărarea lor de conținutul adresei nr.4998/08.08.2011 eliberata de Primăria comunei P. M., in sensul ca aceștia ar fi depus cererea înregistrata sub nr. 125/ 10.02.1998, întrucât nu se cunoaște ce anume s-a solicitat prin intermediul acesteia: daca îl vizează pe autorul M. D. (cel de pe urma căruia s-a eliberat titlul de proprietate contestat) sau un alt autor, daca este vorba de suprafața de 1,2050 ha teren sau de o alta suprafața. Pe de alta parte, nu se poate da eficienta juridica susținerii reclamanților potrivit căreia aceștia l-ar fi mandatat pe paratul M. C. sa formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si in numele lor, întrucât nu s-a făcut o astfel de dovada.
Întrucât nici legea 18/1991, nici Regulamentul de punere in aplicare a acestei legi nu cuprind dispoziții speciale privind exercitarea dreptului de a solicita reconstituirea prin intermediul unui mandatar,devin aplicabile dispozițiile dreptului comun (art. 1532 si următoarele din vechiul cod civil, întrucât se pune problema existentei unui prezumtiv mandat la momentul anului 1991 când a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate paratul M. C.).
Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1532 cod civil, cererea de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate privata poate fi depusa si de un mandatar, insa numai cu procura speciala, autentica, legalizata sau sub semnătura privata.
In raport de dispozițiile legale menționate, mandatul tacit invocat de reclamanți este imposibil de conceput in speța dedusa judecații, întrucât pe de o parte cererea de reconstituire, fiind un act de dispoziție (întrucât in favoarea solicitantului se naște un drept patrimonial), trebuie făcut in baza unei procuri speciale, iar, pe de alta parte, art.9 alin. 5 din legea 18/1991 obliga orice solicitant sa facă si o declarație pe propria răspundere in legătura cu terenurile deținute sau dobândite.
In cauza reclamanții nu au făcut nici un fel de dovada din care sa rezulte ca intre parți ar fi existat vreun mandat verbal pentru ca paratul sa acționeze si in numele lor.
Chiar admițând posibilitatea, având in vedere calitatea de comostenitori a pârtilor, a unui mandat tacit, acesta nu ar fi dovedit decât de împrejurarea in care paratul ar fi depus o cerere . toate documentele necesare (inclusiv declarația prevăzuta de art.9 alineatul 5 din legea 18/1991), ceea ce ar fi proba ca paratul a acționat cu știința reclamanților (in calitate de mandanți), fără un mandat expres (scris sau verbal).
In cauza, o astfel de împrejurare nu s-a dovedit, după cum nu s-a dovedit nici măcar depunerea ulterioara de către reclamanți a declarației personale, prevăzuta de art.9, alineatul 5 din legea 18/1991, ceea ce ar valora ratificare, in cazul in care paratul comoștenitor ar fi acționat fără știința mandanților (mandatul aparent sau gestiune de afaceri).
Eliberarea titlului de proprietate presupune existenta unei recunoașteri a întinderii dreptului de proprietate, aceasta din urma concretizându-se prin intermediul unei hotărâri eliberate de C. Județeană de Aplicare a Legilor
Fondului Funciar sau printr-o hotărâre judecătoreasca, înscrisuri de care parații nu dispun.
Concluzionând, întrucât titlul de proprietate contestat respecta dispozițiile legale in vigoare la data eliberării sale, este emis in conformitate cu evidentele agricole si raportat la faptul ca reclamanții nu s-au conformat prevederilor imperative ale legii fondului funciar in scopul de a beneficia de o recunoaștere a dreptului de proprietate de pe urma autorului lor, defunctul M. D., neexistând nici un fel de probe privind existenta unui mandat in favoarea paratului M. C., simpla calitate de comoștenitori a reclamanților nefiind suficienta pentru a justifica existenta unui mandat tacit, cererea de stabilire a dreptului de proprietate se prezuma a fi introdusa in nume propriu, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise, filele 138-139, solicitând instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 247/25.03.2004, eliberarea unui nou titlul de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului M. D..
Au arătat că împreună cu paratul M. C., sunt moștenitorii defunctului M. D., decedat la 24 ianuarie 1985.
In anul 1991 paratul M. C., in urma convenției dintre ei moștenitorii defunctului M. D., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in baza prevederilor Legii nr. 18/1991 aspect dovedit prin intermediul probei cu interogatoriul paratului dar si prin intermediul probei cu martori si înscrisuri in sensul ca existenta acestei convenții rezida si din faptul ca pe acest teren am construit împreuna toți moștenitorii defuncților lor părinți o locuința întrucât cea părinteasca a ars, iar terenul aferent casei părintești este stăpânit de la momentul 1990 si pana in prezent de către toți moștenitorii,fiind edificate mai multe construcții pe acest teren si, de asemenea, făcând parțial obiectul dezbaterii succesiunii de pe urma autorilor lor.
In anul 1998, noi reclamanții, au revenit cu solicitări in baza Legii nr. 167/1997 in vederea reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului lor autor. P. in momentul de fata nu au primit nici un răspuns la aceste solicitări dar cu surprindere au aflat ca ulterior solicitărilor lor adresate in baza Legii nr. 167/1997 paratul M. C., a beneficiat singur de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului M. D., deși nu era singurul moștenitor, așa cum rezulta din certificatele de moștenitor anexate cererii.
Din răspunsul Primăriei Comunei P. M. nr.4998/08.08.2011, depus si la dosarul cauzei, reiese ca solicitările lor au fost înregistrate in registrul special de evidenta a cererilor la Legea 169/1997 dar ca acestea nu se mai regăsesc in arhiva instituției, anexându-le si o copie a registrului in acest sens.
Au solicitat a se observa că titlul a cărui anulare parțiala a fost solicitata prin prezenta acțiune a fost eliberat ulterior solicitărilor lor întemeiate pe prevederile Legea nr. 169/1997 încălcându-se astfel prevederile art. III si art. IV din Legea nr. 169/1997 ce sancționează cu nulitatea absoluta aceste încălcări pe de o parte, iar pe de alta parte au solicitat se observa ca art. II din Legea nr. 169/1997 prevede ca " Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere in nici un fel titlurilor eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar,la momentul eliberării lor", per a contrario, titlurile ce nu erau eliberate la acel moment dat trebuiau sa aibă in vedere si prevederile prezentei legi (in speța Legea nr.169/1997) si, prin urmare, daca la momentul depunerii cererilor lor întemeiate pe Lg.169/1997 titlul de proprietate nu era emis de pe urma defunctului lor părinte, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia sa tina seama si de cererile lor pe Legea nr. 169/1997.
Pentru aceste motive au solicitat nulitatea parțială a titlului de proprietate cat si a procesului verbal de punere in posesie pentru titlul contestat, ca fiind date cu încălcarea legii, neținându-se cont ca si reclamanții au formulat cerere la Leg. Fond Funciar P. M. si dețin calitatea de moștenitori legale.
În drept reclamanții au invocat prevederile art. titlul III din Legea 169/1997, republicată.
Prin sentința civilă nr._/22.06.2012 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de către reclamanții P. S. ,I. A., M. S., M. I. și O. M. în contradictoriu cu pârâții M. C., C. Locală De Aplicare A Legilor Fondului Funciar P. M. și C. Județeană De Fond Funciar Prahova, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 247/ 25. 03.2004 emis de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova, a obligat pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova ca după primirea documentației să elibereze un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1,2050 ha. situată în com. P. M., . pe numele moștenitorilor def. M. D.: M. D. C., P. S., I. A. și M. D. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 25.03.2004 C. județeană Prahova a emis titlul de proprietate nr. 247, pe numele pârâtului M. D. C., în calitate de moștenitor al defunctului M. D., pentru suprafața de 1,2050 ha. pe raza com P. M., .., fila 5.
Din documentația existentă la pârâta C. Locală și transmisă la cererea instanței la dosar, filele 15 și urm., 33 și urm. rezultă că titlul de proprietate nr. 247/25.03.2004 a fost emis în baza cererii pârâtului M. D. C., cerere înregistrată sub nr._.03.1991și prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului M. D., situația rolului agricol deschis pe numele defunctului în perioada anterioară cooperativizării, cererea de adeziune la fostul CAP formulată de către defunct și hotărârea nr. 101/12.09.1991 prin care C. Județeană Prahova a validat cererea de reconstituire.
În temeiul legii nr. 18/1991, autorii reclamanților, moștenitori ai defunctului M. D., nu au formulat cerere/cereri de reconstituire, fapt recunoscut de aceștia, prin susținerea că au mandatat pe pârât să formuleze această cerere în numele lor.
În privința existenței unui mandat în acest sens, instanța reține că prin probele administrate, reclamanții nu au reușit să dovedească existența unui astfel de mandat, încheiat cu pârâtul, anterior înregistrării cererii de reconstituire depusă de pârât la C. Locală sub nr._.03.1991, nici scris și nici în formă verbală.
Astfel, instanța de fond a reținut că la interogatoriile atașate la filele 124 - 130 numai reclamanta P. S. a răspuns în sensul că pretinsa convenție cu pârâtul privea împărțirea frățească a terenurilor, după luarea titlului de proprietate de către pârât, ceilalți reclamanți lipsind nemotivat.
Nici martorii audiați la solicitarea reclamanților, P. M. și R. M., ale căror depoziții sunt atașate la filele 131 – 134, nu cunosc nimic de o înțelegere încheiată cu pârâtul așa cum au susținut reclamanții.
Reclamanții au acreditat ideea că dovada acestei înțelegeri rezultă din împrejurarea că împreună cu pârâtul au edificat o construcție în comun, pe unul dintre terenurile reconstituite, depunând în acest sens la dosarul cauzei: certificatul de urbanism nr. 42/ 2000, nr. 21/28.07.2003, filele 82 și urm.
Instanța de fond a reținut din cuprinsul acestor înscrisuri faptul că s-a cerut autorizarea unei construcții, în comun de reclamanți și pârât, însă pe un teren de 950 mp., al căror proprietare sunt părțile dar în temeiul certificatelor de moștenitor nr. 1343/1985 și 2159/1995, deci pe terenul moștenire de la mama lor, M. Aftina.
Având în vedere că intenția de construire în comun privește un alt terenul intravilan decât cele cuprinse în titlul de proprietate nr. 247/ 25.03.2004, precum și pentru motivele sus arătate, instanța apreciază ca nefondată susținerea reclamanților privind existența unui mandat dat pârâtului pentru a formula în temeiul legii nr. 18/1991, cereri de reconstituire in numele reclamanților.
Instanțade fond a reținut că potrivit înscrisurilor de la filele 12 – 12 și 119 – 121 reprezentând adresă nr. 4998/08.08.2011 emisă de Primăria Comunei P. M. ca răspuns la cererile reclamantei P. S. și copie extras din registrul comunei de Intrări-ieșiri cu cereri la legea nr. 169/1997 și legea nr. 1/2000, la pozițiile 124, 125 și 126 figurează înregistrate, la data de 10.02.1998, cererile reclamantei P. S., I. A. și defunctului M. I., toți solicitând reconstituirea dreptului de proprietate de la defunctul M. D., conform mențiunilor din acest registru.
Reținând existența acestor cereri de reconstituire, instanța mai constată că ele nu au primit nici un răspuns, deși respectivii petenți s-au conformat dispozițiilor art. 8, alin. 3 din legea 18/1991, coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 și 5 din HG nr. 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățită, personal sau prin mandatar.
Având în vedere că petenții sunt din alte localități, potrivit art. 27, alin. 2, C. Locală P. M., trebuia să le comunice în scris soluția, or în lipsa unei adrese de răspuns sau a unei soluții adoptate de către C. Locală, înscrisuri pe care reclamanții au declarat că nu le au dar și pârâta C. Locală, instanța apreciază că aceste cereri au rămas nesoluționate.
Față de această situație de fapt, instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanții aveau dreptul de soluționare a cererilor lor într-un termen rezonabil și că de la depunerea cererilor formulate în temeiul legii 169/1997 au trecut aproximativ 15 ani, fără ca vreo instanță să se fi pronunțat asupra reconstituii dreptului de proprietate, punerea în posesie sau eliberarea titlului de proprietate,
Neîndeplinirea de către C. Locală a obligațiilor legale nu este sancționată de către legiuitor, astfel încât, în aceste condiții, obligarea reclamanților de a se adresa cu o cerere separată de a solicita soluționarea acestor cereri, de a aștepta primirea răspunsului de la C. locală și apoi la C. județeană, echivalează cu tergiversarea soluționării prezentei cereri cererii și în ultimă instanță, lipsirea petentului de posibilitatea efectivă de acces la justiție.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat necesar a se pronunța asupra acestor cereri de reconstituire, sens în care reține următoarele:
In sensul prevederilor dispozițiilor art. 13, alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori față de defunctul M. D., fostul proprietar deposedat, potrivit certificatelor de moștenitor 1343/1985 și 2159/1995, filele 7 și 8 și actelor de stare civilă depuse la filele 156 -161 dar și recunoașterilor pârâtului M. C..
Având în vedere că au formulat și cereri de reconstituire așa cum s-a arătat mai sus, în temeiul art. art. 8, alin. 3 din legea nr. 18/1991, modificată și art. 11, alin. 1 din HG nr. 890 / 2005, instanța de fond a constatat că reclamantele I. A. și P. S. și defunctul M. I. au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai defunctului M. D., ca și pârâtul M. C..
Potrivit dispozițiilor art. III, alin.1, lit. a din legea nr. 169/1997, modificată, instanța de fond a constatat că titlul de proprietate nr. 247/25.03.2004, este lovit de nulitate parțială, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în favoarea tuturor moștenitorilor care au formulat cereri de reconstituire, deci, pe lângă pârâtul M. C. și a reclamantele I. A. și P. S. și defunctul M. I..
Cu atât mai mult se impunea această soluție, cu cât la data formulării cererilor nr. 124, 125 și 126, 10.02.1998, nu fusese emis titlul de proprietate pe numele pârâtului, astfel că soluția este in conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 169/1997.
Sub aceste aspecte, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, astfel încât, constatând nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 247/ 25. 03.2004 emis de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova, va obliga pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova ca după primirea documentației să elibereze un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1,2050 ha. situată în com. P. M., . pe numele moștenitorilor def. M. D.: M. D. C., P. S., I. A. și M. D. I..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul, arătând că este nelegală și netemeinică și pe cale de excepții să se constate ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală (excepția lipsei calității procesuale active) și ca fiind tardiv introdusă( excepția tardivității).
În motivarea recursului recurentul pârât a arătat că reclamanții au recunoscut în mod expres că nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991.Susținerea reclamanților cu privire la faptul că anterior depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către pârât, i-ar fi dat mandat să formuleze respectiva cerere în numele tuturor, nu are niciun fundament.
Audierea martorilor indicați de reclamanți ca fiind persoane care ar fi avut cunoștință de existența unui asemenea mandat, a arătat faptul că aceștia nu cunoșteau nimic despre o asemenea înțelegere.
Instanța de fond a reținut netemeinic și nelegal faptul că cererile reclamanților nu au primit răspuns deși respectivii petenți s-ar fi conformat dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea 18/_,făcând coroborarea cu disp.art.11 alin.1 și5 din HG nr.890/2005, cu referire la faptul că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar.
Concluzia instanței instanței de fond este în totală contradicție cu declarațiile reclamanților care au recunoscut în mod expres că nu au formulat cereri de reconstituire în baza Legii 18/_, cu faptul că nu există niciun document în acest sens și chiar cu propriile constatări anterioare, reclamanții depunând cerere doar în temeiul Legii169/1997.
Arată recurentul-pârât în continuarea motivării recursului că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal faptul că reclamanții ar fi făcut cereri de reconstituire în temeiul art.8 alin.3 din Legea 18/1991 modificată și art.11 alin.1 din HG nr.890/2005, în realitate, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate depuse de reclamanți s-au făcut în temeiul Legii 169/1997, ceea ce ar fi presupus o altă analiză juridică a litigiului dedus judecății prin prisma prevederilor acestei din urmă norme legislative.
În al doilea rând, instanța de fond a reținut netemeinic și nelegal faptul că neîndeplinirea de către C. Locală a obligațiilor legale nu este sancționată de către legiuitor astfel încât, în aceste condiții, obligarea reclamanților de a se adresa cu o cerere separată de a solicita soluționarea acestor cereri, de a aștepta primirea răspunsului de la C. locală și apoi la C. județeană, echivalează cu tergiversarea soluționării prezentei cereri în ultimă instanță, lipsirea petentului de posibilitatea efectivă de acces la justiție.
În al treilea rând, instanța de fond a reținut în mod netemeinic și nelegal faptul că reclamanții ar fi făcut dovada calității de moștenitori față de defunctul M. D., fostul proprietar deposedat, invocând în acest sens în mod eronat certificatele de moștenitor.
În al patrulea rând, instanța de fond a constatat în mod neteminic și nelegal prin raportarea la prevederile art.III lit.a din Legea 169/1997că titlul de proprietate nr.247/25.03.2004 este lovit de nulitate parțială, fără a cerceta dacă cererile întregistrate la primăria Comunei P. M. echivalează sau nu cu acceptarea moștenirii defunctului M. D., și dacă aceste cereri au fost sau nu depuse în termenul legal și pe cale deconsecință nu a cercetat aplicabilitatea sancțiunii civile a decăderii.
În al cincilea rând, instanța de fond a reținut în mod netemeinic și nelegal aplicabilitatea prevederilor HG nr.890/2005, deoarece această normă legislativă este ulterioară datei de înregistrare a cererilor reclamanților( 10.02.1998) încălcând principiul retroactivității legii civile.
Apreciază recurentul-pârât că sentința recurată este neteminică și nelegală și din următoarele motive:
Motivul nr.1- admiterea recursului astfel cum a fost formulat iar pe fond, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acesteia, pe cale de excepții ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Prin legile fondului funciar nu s-a născut automat un drept de proprietate asupra terenurilor, ci s-a creat persoanelor îndreptățite doar un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen.
În lipsa tuturor documentelor doveditoare cum ar fi: lipsa cererilor depuse de reclamanți cu număr de înregistrare de la Primăria P. M.,în lipsa mențiunilor specifice din registrul special, parafat, numerotat și sigilat al Primăriei P. M. deschis pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, lipsa răspunsului Primăriei P. M. la petiția reclamanților, etc., coroborate cu recunoașterea expresă a reclamanților care afirmăcă nu au depus asemenea cereri, se desprinde concluzia că nu au făcut cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 și ca urmare la împlinirea termenului de 150 de zile, calculat de la data de 05.01.1998, aceștia sunt decăzuți din dreptul de a accepta succesiunea și pe cale de consecință, sunt decăzuți din dreptul subiectiv de reconstituire a dreptului de proprietate.
Decăderea prevăzută de art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991 este echivalentă în acest sens cu sancțiunea prevăzută de art.700 Cod civil.
Reclamanții nu au depus niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, sancțiunea în acest caz fiind decăderea.
Cererile reclamanților au fost înregistrate la pozițiile 124,125 și 126 în data de 10.02.1998, deci după expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de legiuitor, ceea ce echivalează cu o cerere tardiv introdusă.
Motivul nr.2: admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acesteia, ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept au fost invocate prevederile art.103, 137, 302 ind.1, pct.a-d, 303(1) și (2), 304 pct.9, 304 ind.1 și 312(1) și (3)- C.pr.civ.; Legea 18/1991. Constituția României, precum și practică judiciară.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, iar intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat față de excepțiile invocate de către recurentul-pârât cererea de recurs, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția tardivității depunerii cererii, în principal, respingerea excepțiilor ca fiind tardiv formulate având în vedere prevederile art.136 C.pr.civ. coroborate cu art.294 C.pr.civ. și art.304 ind.1 și art.316 C.pr.civ. având în vedere că cele două excepții invocate de către recurentul-pârât nu sunt excepții de ordine publică ce pot fi invocate oricând în cursul judecății și nici excepții procedurale care să fi fost invocate în condițiile art.115 și art.132 C.pr.civ.-până la prima zi de înfățișare prin întâmpinare, solicită respingerea ca fiind tardiv formulat și inadmisibile în cursul soluționării recursului.
În subsidiar, solicită respingerea excepțiilor invocate ca fiind netemeinice și nefondate.
Față de netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate, în ceea ce privește fondul cauzei, intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală .
În drept au invocat art.115-188 C.pr.civ., titlul III din Legea 169/1997 republicată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către pârât, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
La data de 25,03,2004, C. Județeană Prahova a emis titlul de proprietate nr. 247, pe numele pârâtului M. D. C., în calitate de moștenitor al defunctului M. D., pentru suprafața de 1,2050 ha.pe raza com. P. M., ..
Din documentația existentă la pârâta C. Locală și transmisă la cererea instanței de fond la dosar, rezultă că titlul de proprietate nr.247/25.03.2004 a fost emis în baza cererii pârâtului M. D. C., cerere înregistrată sub nr._/14.03.1991 și prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului M. D., situația rolului agricol deschis pe numele defunctului în perioada anterioară cooperativizării, cererea de adeziune la fostul CAP formulată de defunct și hotărârea nr. 101/12.09.1991 prin care C. Locală Prahova a validat cererea de reconstituire.
Tribunalul reține că, în temeiul legii nr. 18/1991, autorii reclamanților-intimați, moștenitori ai defunctului M. D. nu au formulat cerere/cereri de reconstituire, fapt recunoscut de aceștia, prin susținerea că au mandatat pe pârât să formuleze această cerere în numele lor.
În fapt, cererile intimaților-reclamanți (astfel cum rezultă din înscrisurile existente la filele 12 și 119-121 dosar fond și reprezentând adresă nr. 4998/08.08.2011 emisă de Primăria . răspuns la cererile reclamantei P. S. și copie extras din registrul comunei de Intrări-ieșiri cu cereri la legea nr.169/1997 și legea nr. 1/2000, al pozițiile 124, 125 și 126) figurează înregistrate la data de 10.02.1998, reclamanta P. S., I. A. și defunctul M. I. solicitând reconstituirea dreptului de proprietate de la defunctul M. D., conform mențiunilor din acest registru.
Potrivit art. 9 mod.prin legea nr. 18/1991 mod.prin Legea nr. 169/1997, (1) „Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre aceasta suprafața și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, pana la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează sa se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți.
(2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeței de teren de pana la 10 ha de familie și cărora li s-a aplicat cota de reducere potrivit art. 13 alin. (3) din lege pot formula cerere pentru suprafețele de teren care au constituit aceasta cota. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depășit procentul de 5% .
(3) Cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se afla terenul pentru care urmează sa se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub sancțiunea decăderii”.
Publicarea legii nr. 169/1997 a fost realizată în Monitorul Oficial al României la data de 04.11.1997, termenul de 90 de zile pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate fiind împlinit la data de 01.02.1998.
Astfel, Tribunalul reține că, prin legile fondului funciar nu s-a născur în mod automat un drept de proprietate asupra terenurilor, ci s-a creat persoanelor îndreptățite doar un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen.
În urma procedurii administrative ce trebuie parcursă în faț organelor special înființate se stabilește dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar această procedură se declanșează prin formularea unei cereri în acest sens, nefiind permisă formularea unei acțiuni direct în fața instanței de judecată, ci doar ulterior, dacă au existat nemulțumiri legate de activitatea derulată de organele respective.
Pentru formularea unor asemenea cereri, au fost prelungite succesiv termenele stabilite de legea nr. 18/1991, nerespectarea acestor termene fiind sancționată cu decăderea titularului din dreptul de a-i fi reconstituit/constituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.
Urmare a formulării cererii de reconstituire de către intimații-reclamanți la 9 zile după împlinirea termenului 90 de zile sus-menționat, Tribunalul consideră că aceșia au fost decăzuți din dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, titlul de proprietate nr. 247/25.03.2004 fiind emis în mod legal doar pe numele recurentului-pârât M. C..
Pentru aceste motive, Tribunalul în baza art. 312 C.p.c. raportat la art. 304.9 C.p.c., va admite recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr._/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, întrucât intimații-reclamanți nu sunt îndreptățiți în prezent la recunoașterea unui drept pe care nu l-au solicitat în termenul special creat de lege în acest scop.
În temeiul art. 274 C.p.c., va dispune obligarea intimaților-reclamanți la plata către recurentul-pârât a sumei de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat din care 1.600 lei achitat în ciclul procesual derulat în fața primei instanței și 2.000 lei în recurs, conform facturii . nr.039/07.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – pârât M. C., domiciliat în București, .. 8, ., sector 4 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. S., domiciliată în București, ., nr. 2, ., ., sector 4, I. A., domiciliată în București, .-201, ., ., sector 4, M. S., domiciliată în Comuna P. M., ., județul Prahova și O. M., domiciliată în Comuna Berceni, ., județul Prahova și intimații – pârâți C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR P. M., cu sediul în . Prahova și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă intimații-reclamanți la plata către recurentul-pârât a sumei de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
Președinte, Judecători,
C. I. C. R. I. D. L. C.
Grefier,
B. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.C.I./Tehnored.R.V.
ex./14,03.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f.N. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 755/2013.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
