Pretenţii. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 410/331/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Ședința publică din data de 04.02. 2013
Completul compus din:
Președinte - A. M. L.
Judecător - M. B.
Judecător - C. D. E.
Grefier - V. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul-pârât-reclamant I. G., domiciliat în Slănic, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1880/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât A. A., domiciliat în ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față ;
Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 18 februarie 2009 reclamantul A. A. a chemat in judecată pe pârâtul I. G., solicitand instantei ca prin hotărârea ce va pronunta să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3880 lei; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii reclamantul arată că pârâtul cu rea credintă a promovat o cerere avand ca obiect ordonantă presedintială prin care a solicitat să-i restituie 15 oi si un berbec, iar in realitate pârâtul a adus la stana sa in anul 2007 102 ovine pentru păsunat pentru care trebuia să achite suma de 2000 lei, insă acesta nu a plătit această sumă si a lăsat in garantie 16 ovine (15 oi si un berbec). Mai sustine că, pârâtul nu s-a mai prezentat la domiciliul său, el fiind nevoit să asigure paza, îngrijitul si hrana ovinelor, astfel că solicită admiterea actiunii.
In drept, a invocat dispozitiile art. 969 si art. 998 cod civil.
La data de 26 mai 2010 pârâtul a formulat întampinare (fila 50).
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiati martorii B. N. Doralian, G. I. C. si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Expertiza tehnică dispusă a fost intocmită si depusă la dosar de expert E. D..
Prin sentința civilă nr.1880/14.11.2011 Judecătoria Vălenii de M. a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 31.364 lei cu titlu de pretenții către reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că în anul 2008 pârâtul a lăsat în paza și îngrijirea reclamantului, la stâna acestuia un număr de 76 de oi, părțile convenind ca în toamna aceluiași an să achite acestuia contravaloarea hranei și îngrijirilor acordate. Întrucât pârâtul nu a plătit suma aferentă acestor servicii a lăsat drept garanție 15 ovine, dar nu a mai înțeles să achite debitul datorat reclamantului, astfel încât reclamantul a fost obligat să asigure hrana și tratamentele veterinare necesare întreținerii animalelor.
În cauză a fost efectuată o expertiză de specialitatea medicină veterinară pentru evaluarea cheltuielilor vizând hrana zilnică, îngrijirea, paza, tratamentele, precum și producția celor 15 oi, expertul concluzionând că acestea se ridică la suma totală de 31.364 lei.
Potrivit art.969 și art.970 vechiul cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. Conform art.998 vechiul Cod civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În speță s-a făcut dovada faptului că reclamantul a fost cel care a fost nevoit a întreține animalele lăsate de pârât, iar contravaloarea acestei întrețineri a fost stabilită prin expertiză de specialitate.
În privința pretențiilor pârâtului, menționate în cererea reconvențională instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere că animalele au fost lăsate pentru a garanta plata pășunatului și îngrijirii acordate de reclamant.
D. urmare, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de pârât, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 31.364 lei cu titlu de pretenții, precum și a sumei de 3.567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, existând cerere expresă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul-pârât invocă nulitățile prevederile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. în sensul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Apreciază recurentul-pârât că sentința recurată are un parcurs foarte ciudat, abuziv, ieșit din spațiul legal, respectiv a fost pronunțată în data de 14.11.2011 după 2 ani și 9 luni, acțiunea fiind înregistrată la 18.02.2009, iar la pronunțarea din 14.02.2011 au mai trebuit 8 luni de zile până la redactare în data de 26.07.2012. În total 3 ani și 5 luni, timp excesiv de mare, raportat la noțiunea de termen echitabile în sensul art.6 din convenție europeană.
Sentința nr.1880/14.11.2011 comunicată la 30.07.2012 conform ștampilei poștale este fără nici o semnătură, nu este completă în sensul că nu este însoțită și de încheierea din 7.11.2011, raportat la faptul că după 2 ani și 3 luni, nu cunoaște dezbaterile care au avut loc în ședința publică din 07.11.2011, astfel că nu poate să facă o motivare completă a prezentului recurs. Apreciază că sentința pronunțată este subiectivă, foarte sumară și incompletă, menționându-se numele martorilor fără a analiza ce au declarat și nu s-a pronunțat față de invocările din întâmpinare, cererea reconvențională, obiectivele expertizei, nici față de refacerea expertizei, fără a-i da dreptul la contraexpertiză.
Nici obiecțiunile la raportul de expertiză nu au fost analizate de către instanță, nici interpretate .
Arată în continuare recurentul-pârât în motivarea recursului că au fost omise de către instanța de fond aspecte de esență privind cele 15 de oi și timpul de 3 ani, respectiv: suvențiile ridicate de reclamant pentru 15 oi în cei 3 ani, producția de miei în cei 3 ani, nerestituirea cantității de brânză în cei 3 ani, pentru un număr de 15 oi, nerestituirea cantității de brânză pentru cele 27 de oi, respectiv 1 Kg brânză pe oaie din anul 2008, neplata pazei făcută de ginerele său, producția reală, raportată la prețul pieței pentru cele 15 oi, documentația tehnică de specialitate.
În atare împrejurări, situația reală este confirmată cu martorii propuși, lipsa dovedirii de către reclamant a relei credințe a pârâtului, diligențele făcute de pârât, motivele întâmpinării, cererea reconvențională, obiectivele raportului de expertiză. Proba determinată în susținerile sale o reprezintă rezoluția Parchetului din dosarul nr.1803/P/2008, prin care A. A. a fost amendat administrativ, rezoluție care nu i-a fost comunicată în timp util pentru a se adresa instanței în baza art.278 ind.1 C.pr.penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la instanța de fond pentru refacerea expertizei, audierea martorilor propuși de părți, pronunțarea asupra aspectelor invocate în întâmpinare, cererea reconvențională, obiectivele expertizei, respectiv o contraexpertiză. Solicită cheltuieli de judecată.
La data de 22.01.2013 intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care arată că recurentul parat, asa cum a arătat in fiecare cauza civila, unde acesta a avut calitatea de parat, ori de reclamant, a manifestat o totala rea credința denaturând realitatea si încercând neputincios sa convingă instanța de existenta unor drepturi patrimoniale care nu i se cuvin, fiind, dealtfel inexistente pretinsele obligații pe care le-a solicitat.
Examinând in detaliu probele administrate in cauza de fata, se constata ca hotărârea criticata este legala si temeinica.
In afara de susținerile sale, ce vizează lipsa semnăturii magistratului si a grefierului de ședința, care sunt neîntemeiate, criticile legate de perioada de timp afectata soluționării cauzei (a se constata din încheierile de ședința ca multe termene s-au acordat la cererea recurentului) sau cele privind termenul de redactare a hotărârii (dat fiind volumul de activitate al magistratului) nu afectează cu nimic temeinicia si legalitatea hotărârii.
In fond, soluția pronunțata de instanța este corecta si sub acest aspect chiar daca recurentul-parat este obligat sa-i plătească o suma de bani pentru munca sa, instanța nu a făcut decât sa coroboreze probele care lăsau sa evidențieze reaua credința a recurentului in derularea unui contract nescris intre părți, dar dovedit a fi existat si nerespectat de I. G..
Aceste imprejurari duc la concluzia ca urmează sa fie respins primul motiv de recurs.
Este de observat ca si criticile aduse prin al doilea motiv de recurs urmează sa fie inlaturate in mod legal, deoarece recurentul susține in mod nejustificat ca nu au fost Iute in seama obiectiunile referitoare la raportul de expertiza tehnica, cât si alte solicitări ale sale.
Dar a se constata ca expertiza medico-veterinara s-a executat in contradictoriu si ca in orice alta lucrare întocmita de către un domn expert daca nu se confirma unele obiectiuni formulate, ele se resping.
Unele condiționări ale recurentului privind recomandările făcute instanței de control judiciar sunt contabilizate tot la capitolul relei credințe, urmând a nu fi luate in seama.
D. urmare, solicită sa se constate ca si aceste critici materializate
in cel de-al doilea motiv trebuie înlăturat.
Ca o concluzie, neexistand nici un motiv care sa afecteze legalitatea hotărârii criticate, solicită ca in baza art. 312 C.pr.civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de către pârât; cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art.3041 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, urmând să-l admită pentru următoarele considerente:
În esență, critica adusă de către pârât sentinței pronunțate de Judecătoria Vălenii de M. vizează greșita soluționare atât a acțiunii (prin care s-a solicitat obligarea sa la plata sumei reprezentând paza, îngrijitul și hrana unui număr de 16 ovine – 15 oi și un berbec), cât și a cererii reconvenționale (prin care s-a solicitat obligarea reclamantului să-i restituie 15 oi, 1 berbec, mieii rezultați de la cele 15 oi pe anii 2008, 2009, 105 kg. brânză și subvenția de la cele 15 oi pe care reclamantul a încasat-o de la stat pentru oi pe anii 2008 și 2009).
Această critică se observă că este parțial fondată, numai în ceea ce privește acțiunea și pretenția emisă pe calea cererii reconvenționale de către pârâtul-reclamant de a-i fi restituite cele 16 ovine (15 oi și un berbec).
Astfel, din probele administrate înaintea instanței de fond, în special din rezoluția pronunțată în dosarul nr.1540/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. rezultă că între părți au existat neînțelegeri generate de restituirea unui număr de 16 ovine aparținând pârâtului-reclamant, ce au fost lăsate în paza reclamantului-pârât în vara anului 2008, urmare cărora pârâtul-reclamant a formulat două plângeri penale (pentru infracțiunea de abuz de încredere – ce a făcut obiectul dosarului penal nr.1803/P/2008 și pentru infracțiunile de abuz de încredere, amenințare, tâlhărie, gestiune frauduloasă și înșelăciune – ce a făcut obiectul dosarului penal nr.1540/P/2012).
Pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, intimatului-reclamant-pârât i-a fost aplicată o amendă administrativă în cuantum de 400 lei, ceea ce înseamnă că organele de urmărire penală au constatat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, însă a fost comisă cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, chiar dacă rezoluția procurorului nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, demersurile efectuate de către recurentul-pârât-reclamant pentru restituirea ovinelor anterior promovării acțiunii ce face obiectul prezentului dosar coroborate cu rezultatul la care organele de urmărire penală au ajuns conduc la concluzia că ovinele în discuție au fost reținute nejustificat de către intimatul-reclamant-pârât, împotriva voinței proprietarului acestora, începând cu toamna anului 2008.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului-pârât se observă că este neîntemeiată, obligația acestuia de a asigura paza, îngrijitul și hrana celor 16 ovine revenindu-i urmare a refuzului de restituire a acestora către proprietar.
De asemenea, nici pretențiile pârâtului-reclamant de a-i fi restituiți mieii rezultați de la cele 15 oi pe anii 2008, 2009, 105 kg. brânză și subvenția de la cele 15 oi pe care reclamantul a încasat-o de la stat pentru oi pe anii 2008 și 2009 nu pot fi primite, acestea cuvenindu-i reclamantului-pârât urmare a îngrijirii ovinelor.
De aceea, pentru considerentele expuse în precedent tribunalul va admite recursul declarat de către recurentul-pârât-reclamant împotriva sentinței civile nr.1880/14.11.2011 a Judecătoriei Vălenii de M., pe care o va modifica-o în tot, cu consecința respingerii acțiunii și admiterii în parte a cererii reconvenționale, în sensul că că va obliga reclamantul-pârât să-i restituie pârâtului-reclamant 15 oi și 1 berbec cu aceleași caracteristici ca ale celor reținute în toamna anului 2008 și va respinge în rest cererea reconvențională, ca fiind neîntemeiată.
Totodată, în baza art.276 c.prciv., pretențiile recurentului-pârât-reclamant fiind încuviințate numai în parte, se va dispune obligarea intimatului-reclamant-pârât la plata către acesta a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât-reclamant I. G., domiciliat în Slănic, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1880/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât A. A., domiciliat în ., și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea și admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamantul-pârât să-i restituie pârâtului-reclamant 15 oi și 1 berbec cu aceleași caracteristici ca ale celor reținute în toamna anului 2008.
Respinge în rest cererea reconvențională, ca fiind neîntemeiată.
Obligă intimatul-reclamant-pârât la plata către recurentul-pârât-reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu-avocat, conform art.276 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2013.
Președinte, Judecători,
A. M. L. M. B. C. D. E.
Fiind în concediu postnatal,
semnează președintele instanței
Grefier,
V. R.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.LAM/Tehnored.RV
3 ex./26.04.2013
Jud. fond J. A. A. - Judecătoria Vălenii de M.
| ← Cereri. Decizia nr. 1010/2013. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 534/2013.... → |
|---|
