Pretenţii. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 12382/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 272
Ședința publică din data de 13 Februarie 2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: M. C.
I. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant S. DE P. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ..4-6, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât V. V. C., domiciliat în comuna Bucov, ., jud. Prahova și intimata chemată în garanție ., cu sediul în București, sector 1, ..45.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul nu a fost timbrat, după care:
Tribunalul înlătură mențiunea privind plata taxei judiciare de timbru având în vedere că suma invocată ca pretenție în petitul cererii constituie venituri la fondul asigurărilor de sănătate, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.2289/204/01.07.2011 la Judecătoria Ploiești, reclamantul S. de P. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul V. V. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7466,74 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate C. M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Rezoluției nr. 9746/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de pârât cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât părțile s-au împăcat, însă pârâtul răspunde pentru prejudiciul cauzat, ținându-se seama că acesta a fost vinovat de producerea accidentului, iar părții vătămate C. M. i-au fost acordate îngrijiri medicale de către reclamant în sumă de 7466,74 lei conform Fișei de decont, existând și un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, motiv pentru care pârâtul răspunde potrivit disp. art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006.
La data de 07.12.2011, pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivându-se că nu se face vinovat de producerea accidentului și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atât timp cât la data de 16.09.2009, data producerii incidentului, autoturismul pe care îl conducea dispunea de asigurarea obligatorie RCA, potrivit poliței RO/04/W12/ZP nr._ eliberată de . B. Obor București, impunându-se, în baza art. 49 din Legea nr.136/1995, ca asigurătorii să răspundă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule de care asigurații răspund delictual, față de terțe persoane, ocazie cu care a formulat și o cerere de chemare în garanție a . B. Obor (în prezent .), solicitând obligarea acestei societăți la plata despăgubirilor în cauză în cazul admiterii acțiunii.
Prin încheierea de ședință din data de 01.02.2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și s-a dispus introducerea în cauză în calitate de chemată în garanție a ..
La data de 30.03.2012, chemata în garanție a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, a cererii de chemare în garanție, motivându-se că pârâtul nu este vinovat de producerea accidentului rutier din data de 16.09.2009, mai ales că pârâtul a fost surprins de persoana vătămată, care s-a angajat în traversare fără să se asigure.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentința civilă nr._/12.09.2012 a Judecătoriei Ploiești, au fost respinse ca neîntemeiate atât acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului, a chematei în garanție, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârât față de chemata în garanție, luându-se act ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit Referatului din 11.01.2010, buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie nr.2662/16.09.2009, Raportului de expertiza medico-legala nr.701/2009, la data de 16.09.2009, în jurul orei 18,20, pe raza localității Bucov, DC 58, în timp ce pârâtul conducea autoturismul marca F. Bravo cu număr de înmatriculare_, a avut loc un accident de circulație, în urma căruia a fost accidentată minora C. M., care a suferit fractură deschisă la ambele oase gambă dreapta, necesitând un număr de 55-58 zile îngrijiri medicale, ocazie cu care pârâtul a fost testat cu aparatul etilotest, înregistând valoarea de 0 mg/l, astfel încât în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în momentul în care pârâtul s-a aflat cu autoturismul în dreptul imobilului nr.501, a fost surprins de partea vătămată care s-a angajat în traversarea străzii din partea stângă către dreapta sensului său de deplasare, fără să se asigure, pârâtul încercând să evite impactul, însă fără niciun rezultat, victima fiind acroșată cu partea stângă față a autoturismului.
S-a menționat că s-a dispus încetarea urmăririi penale fata de parat, cercetat sub aspectul savarsirii infracțiunii prev. de art.184 alin.1 si 3 C.pen. în condițiile în care părinții minorei și-au retras plângerea penală formulată față de pârât, acesta din urmă nefiind sancționat în baza dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice cu autoturisme, iar în urma analizării tuturor probelor administrate în cauza s-a stabilit că, în raport de modalitatea de derulare a evenimentelor, de inexistența unei sancțiuni contravenționale privind regulile de circulație pe drumurile publice, pârâtul nu a savarsit nicio fapta ilicita, nefiind vinovat de producerea accidentului pe care nu a reușit sa îl evite, datorită faptului angajării minorei în traversarea străzii fara sa se asigure, mai ales că invocarea disp. art. 313 alin.1 si 2 din Legea nr.95/2006,de către reclamant nu fac dovada sine die, a vinovatiei paratului fara să se țină seama de probele administrate în cauză, devenind aplicabil principul in dubio pro reo.
Prin urmare, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a paratului în baza disp.art.998-999 C. civ. nemodificat, a respins acțiunea ca neîntemeiata, fiind respinsă implicit si cererea de chemare in garanție formulata de parat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că în baza art.313 alin.1,2 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii, având obligatia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicala acordată, sumele urmând să fie recuperate de către furnizorii de servicii medicale și că furnizorii se subrogă în toate drepturile, obligatiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, dobandind calitatea procesuala a acestora, mai ales că furnizorii de servicii medicale, realizeaza o evidentă distinctă a cazurilor, având obligația să comunice lunar CAS-ului această evidentă in vederea decontării, recuperarea cheltuielilor pentru restituirea sumelor decontate.
In continuare, reclamantul a arătat că a acordat ingrijiri medicale părtii vătămate C. M. in perioada 16.09._09, cheltuielile de spitalizare fiind de 7466,74 lei și că în baza Ordonanței nr. 9746/P/2009 s-a constatat existența unui raport de cauzalitate intre fapta pârâtului si prejudiciul cauzat părții vătămate, chiar daca s-a confirmat neînceperea urmăririi penale, pârâtul având obligația să suporte aceste cheltuieli.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 16.11.2012.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situatia de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform fișei de observație clinică generală, decontului de cheltuieli din 02.11.2009, Ordonanței nr.9746/P/29.01.2010, Referatului nr.9746/P/26.01.2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de pârât pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal, întrucât reprezentanții părții vătămate și-au retras plângerile formulate în condițiile în care acestea s-au împăcat cu pârâtul.
Potrivit actelor sus menționate, proceselor verbale din data de 16.09.2009, 17.09.2009, raportului de expertiză medico-legală nr.701/19.10.2009, buletinului de analiză toxicologică din 17.10.2009, declarațiilor din data de 07.10.2009, 16.09.2009, la data de 16.09.2009, în jurul orelor 18,00 pârâtul a condus autoturismul marca F. Bravo cu nr. de înmatriculare_ pe DC 58, pe direcția Pleașa-Bucov, însă, la un moment dat, ajungând în dreptul imobilului nr. 501, a accidentat-o pe minora C. M. în vârstă de 9 ani care s-a angajat in traversarea drumului public fără să se asigure, fără să fie supravegheată, din partea stângă către dreapta a sensului său de mers, motiv pentru care pârâtul nu a putut evita impactul, lovind copilul, accident in urma căruia minora a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 55-58 zile îngrijiri medicale a căror valoare totala a fost de 7466,74 lei, pârâtul nefiind depistat cu alcoolemie în sânge în urma testării acestuia.
Disp.art.998-999 c.civ. nemodificat, stipulează ca pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând in acea fapta prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciu constând in intenția, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză rezultă că la data de 16.09.2009, in jurul orelor 18,00 pârâtul, în timp ce conducea autoturismul marca F. Bravo cu nr. de înmatriculare_ pe DC 58, pe direcția Pleașa-Bucov, ajungând în dreptul imobilului nr. 501, a accidentat-o pe minora C. M. în vârstă de 9 ani care s-a angajat in traversarea drumului public fără să se asigure, fără să fie supravegheată, din partea stângă către dreapta a sensului său de mers, motiv pentru care pârâtul nu a putut evita impactul, lovind-o pe minoră, accident in urma căruia minora a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 55-58 zile îngrijiri medicale a căror valoare totala a fost de 7466,74 lei, astfel încât in baza Ordonanței nr.9746/P/29.01.2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de parat pentru savarsirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă, întrucât reprezentanții legali ai minorei și-au retras plângerile formulate față de pârât.
Ca atare, atât timp cât la data de 16.09.2009 paratul circula regulamentar pe drumul public, iar minora C. M., în vârstă de 9 ani, lăsată nesupravegheată de părinți, a ieșit in stradă, angajându-se in traversare fără să se asigure, pârâtul fiind in imposibilitate de a evita accidentul, înseamnă că acesta din urmă nu a săvârșit nicio faptă ilicită costând în încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice, neavând nicio culpă în producerea accidentului deoarece vinovați de producerea accidentului au fost reprezentanții legali ai minorei, care au lăsat-o nesupravegheată, ieșind brusc in . in traversare fără să se asigure.
De altfel, in condițiile in care pârâtul nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nu are nicio culpă în producerea accidentului înseamnă că în speță reclamantul nu poate pretinde obligarea acestuia la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare suportate in urma ingrijirilor medicale acordate minorei C. M. de 7466,74 lei, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prev. de art.998-999 cod civil nemodificat, constând in savarsirea de către parat a unei fapte ilicite, culpa acestuia in producerea accidentului si existența unui raport de cauzalitate între producerea prejudiciului si fapta pârâtului de a conduce autoturismul pe drumul public.
Mai mult chiar, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că la data producerii accidentului pârâtul ar fi manifestat neglijență, imprudență în ceea ce privește conducerea autoturismului pe drumul public, încercând dimpotrivă prin orice mijloace să evite impactul, însă fără niciun rezultat, iar în lipsa oricăror încălcări a regulilor de circulație pe drumurile publice, pretențiile formulate față de pârât nu se justifică, mai ales că nu există niciun act la dosar care să ateste că pârâtul nu ar fi luat toate măsurile necesare în scopul evitării impactului, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantului și nicidecum pârâtului care și-a dovedit nevinovăția.
Faptul că s-a dispus încetarea urmăririi penale față de pârât datorită retragerii plângerii formulată de reprezentanții legali ai minorei nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea accidentului întrucât, în realitate, indiferent de încetarea sau neîncetarea procesului penal, din punct de vedere al laturii civile se analizează dacă, într-adevăr, în speță, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 cod civil nemodificat și deci dacă pârâtul este vinovat sau nu de producerea accidentului, de producerea prejudiciului reclamantului, elemente inexistente în cauză și care nu pot antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiata, și deci implicit și cererea de chemare în garanție, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.998-999 Cod civil nemodificat, pentru a se dispune obligarea pârâtului la plata debitului de 7466,74 lei.
Afirmațiile reclamantului in sensul că în baza art.313 alin.1, 2 din Legea nr.95/2006 persoanele, care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii, având obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicala acordată, sumele urmând să fie recuperate de către furnizorii de servicii medicale, nu pot fi avute in vedere deoarece dispozițiile sus menționate instituie pur și simplu doar dreptul reclamantului de a se regresa împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubelor și nu demonstrează vinovăția pârâtului în producerea pagubei, obligația acestuia de a achita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale minorei, elemente care trebuie dovedite efectiv de către reclamant.
Susținerile reclamantului în sensul că furnizorii se subrogă în toate drepturile, obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuala a acestora și că furnizorii de servicii medicale, realizează o evidentă distinctă a cazurilor, având obligația să comunice lunar CAS-ului această evidentă in vederea decontării, recuperării cheltuielilor pentru restituirea sumelor decontate, nu au relevanță în cauză întrucât, chiar dacă reclamantul se subrogă în anumite drepturi ale CAS, având anumite obligații in acest caz, in speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste încălcarea cu vinovăție de către pârât a regulilor de circulație pe drumurile publice, ci, dimpotrivă, culpa reprezentanților legali ai minorei care nu au luat masurile necesare, corespunzătoare privind supravegherea minorei, caz in care paratul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare pentru îngrijirile medicale acordate minorei.
Motivele invocate de către reclamant conform cărora a acordat îngrijiri medicale părții vătămate C. M. in perioada 16.09._09, cheltuielile de spitalizare fiind de 7466,74 lei și că în baza Ordonanței nr. 9746/P/2009 s-a constatat existența unui raport de cauzalitate intre fapta pârâtului si prejudiciul cauzat părții vătămate, pârâtul având obligația să suporte aceste cheltuieli, sunt neîntemeiate deoarece suportarea costului îngrijirilor medicale nu instituie obligația de plată a acestora în sarcina pârâtului, iar ordonanța sus menționată demonstrează cu certitudine lipsa oricărei culpe din partea pârâtului în producerea accidentului, inexistența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului de a circula regulamentar pe drumurile publice și prejudiciul cauzat.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1-9 C.pr.civilă și ținând seama de disp.art.3041 C.pr.civilă, în baza art.312 alin.1 C.pr.civila va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant S. DE P. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ..4-6, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât V. V. C., domiciliat în comuna Bucov, ., jud. Prahova și intimata chemată în garanție ., cu sediul în București, sector 1, ..45, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. B. M. C. I. C.
GREFIER,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.MC/tehnored.MC
2 ex./11.03.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. M. G.
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 586/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
