Pretenţii. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 357/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică din data de 14.02.2013
PREȘEDINTE – A. M. L.
JUDECĂTORI – C. R.
– L. C. D.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât M. D., cu domiciliul în orașul Vălenii de M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1915/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. C., cu domiciliul în orașul Vălenii de M., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul – pârât reprezentat prin avocat B. A. si intimatul – reclamant, reprezentat prin avocat T. C..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că, la dosarul cauzei, nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare, însă s-a depus cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare formulată de apărătorul intimatului - reclamant.
Tribunalul constată că a rămas fără obiect cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare fată de prezenta aparatorului T. C. la strigarea pricinii.
Recurentul – pârât, prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,00 lei, conform chitanței . nr. 6270/12.02.2013 si timbru judiciar în valoare de 2,00 lei.
Intimatul – reclamant, prin apărător, depune la dosarul cauzei, întâmpinare, care este comunicată recurentului – pârât, prin apărător.
Tribunalul ia act că recurentul – pârât a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,00 lei, conform chitanței . nr. 6270/12.02.2013 si timbru judiciar în valoare de 2,00 lei, ce au fost anulate, iar intimatul - reclamant a depus întâmpinare, care a fost comunicată recurentului – pârât, prin apărător.
Recurentul – pârât solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri noi, respectiv pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. se află în curs de soluționare o acțiune de partaj suplimentar.
Tribunalul pune în discuția părților proba cu înscrisuri solicitată de recurentul – pârât, prin apărător.
Intimatul – reclamant, prin apărător, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de recurentul – reclamant.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod procedura civila, încuviințează recurentului – pârât proba cu înscrisuri.
Pe rând, părțile, prin apărători, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedura civila, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Recurentul – pârât, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței admiterea recursului, întrucât instanța de fond a analizat în mod superficial cauza, creditul a urmat calea unui partaj suplimentar, iar somația privea pe toți cei trei M., S. C., fratele lui M. R..
Astfel, cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit a fost formulată de toți trei, însă instanța a admis cererea formulată de M. D., motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul – reclamant, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât deși, legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare si nu a solicitat chemarea în garanție a altor persoane, iar în recurs nu se poate schimba calitatea procesuală a părților, motiv pentru care o astfel de cerere accesorie este tardiv formulată.
Totodată, învederează instanței că intimatul avea calitatea de girant a lui M. D. si avea obligația de a plăti datoria, contract încheiat în baza dispozițiilor art. 1069 - 1070 cod civil așa cum a fost reținut în sentința de fond si să se dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței.
Recurentul – pârât, prin apărător, revine în replică si solicită instanței, în subsidiar, modificarea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
T R I BU N A L U L:
Deliberând asupra recursului civil de față, constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 7 februarie 2012, reclamantul S. C. a chemat in judecată pe pârâtul M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.874 lei, precum si a dobânzii legale aferente.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că suma i-a fost reținută din salariu, ca urmare a înființării popririi în calitate de girant al pârâtului, conform contractului de credit nr._ din 25 aprilie 2007.
In drept, cererea nu a fost motivată.
A depus alăturat, in copie, înscrisuri.
Deși legal citat in fata primei instanțe, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civila nr. 1915/02.10.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis acțiunea formulata de reclamant, obligând paratul la plata către acesta a sumei de 3.874 lei, precum si a dobânzii legale pana la data efectiva a plații debitului, precum si la plata sumei de 141 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si suma de 3 lei reprezentând timbru judiciar, reținând următoarele considerente ce au stat la baza soluției pronunțate de instanța de fond, astfel:
Prin contractul de credit nr._/25.04.2007, paratul M. D. a contractat un împrumut in valoare de 27.0000 lei de la BRD Groupe Societe Generale S.A., contract in cadrul căruia reclamantul are calitate de girant.
D. fiind faptul ca paratul nu a achitat debitul la termenele si in condițiile stabilite in contractul mai sus – menționat, creditoarea a solicitat punerea în executare a titlului de credit reprezentat de contractul de împrumut, sens în care executorul bancar din cadrul Corpului Executorilor Bancari a solicitat instanței încuviințarea executării silite, cerere ce a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2010.
Față de această împrejurare în cadrul dosarului de executare nr. 59/2010 s-a înființat poprirea asupra veniturilor înregistrate atât de debitorul principal M. D., cât și față de girant, reclamantul din prezenta cauza. În cadrul executării silite prin poprire asupra veniturilor încasate de către reclamant s-a reținut in perioada iulie 2010 – decembrie 2011 suma totala de 3.874 lei, suma ce a fost virată pe seama si la dispoziția Corpului Executorilor Bancari al BRD – GSG executor P. S., așa cum rezulta din adeverința eliberată de angajatorul reclamantului ISU Prahova.
Se retine astfel că, potrivit art. 1669 Cod civil, atunci când fidejusorul a achitat datoria, el are un drept de regres împotriva debitorului principal, inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără știința debitorului, și că „regresul se întinde atât asupra capitalului, cât si asupra dobânzilor si a spezelor – cheltuielilor; cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornita asupra-i. Fidejusorul are regres si pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobânda si încă și pentru daune - interese, dacă se cuvine. Cu toate acestea, dobânzile ce ar fi fost datorate creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”.
Prin efectul plății făcută creditorului, fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit (conform art. 1108 pct. 3 Cod civil „Subrogația se face de drept… în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface”, si art. 1670 Cod civil, respectiv „Cauționatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). În regresul exercitat împotriva debitorului principal, fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite, dobânda la aceasta sumă, cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. În cauza de față se constată că reclamantul în calitatea sa de girant al pârâtului - debitor a fost executat silit prin poprirea sumei totale de 3.874 lei in condițiile mai sus stipulate, astfel că pârâtul este dator să-i restituie întreaga suma achitată în locul său.
În consecință, având în vedere considerentele din cele ce preced instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 1915/02.10.2012 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâtul M. D., a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 3874 lei precum si a dobânzii legale pana la data efectiva a plății debitului, a obligat paratul către reclamant la plata sumei de 141 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si suma de 3 lei reprezentând timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul prin care solicită casarea sentinței si trimiterea spre rejudecare, sau în cazul în care se va constata, având în vedere si dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, solicită modificarea sentinței si, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, recurentul - pârât arată că prin acțiunea introdusa, intimatul - reclamant a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.8741 lei, ca urmare a înființării popririi în calitate de girant al pârâtului, conform contractului de credit nr._ din 25 aprilie 2007 încheiat cu BRD-GSG.
În sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului si a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.874 lei și a dobânzilor legale până la plata efectivă a plății debitului și la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 141 lei.
Pentru a putea pronunța aceasta soluție, recurentul – pârât arată că instanța de fond s-a raportat numai la o singură apărare a reclamantului, apreciind, în esență, ca adeverința emisă de către angajatorul reclamantului, în speță, ISU Prahova este suficientă pentru obligarea la plata numai a pârâtului, fără a cerceta părțile din contractul de credit.
A apreciat recurentul – pârât că soluția pronunțată este netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri eronate a probei cu înscrisuri administrată și a unei interpretări greșite a textelor de lege aplicabile, întrucât din analiza contractului de credit pentru nevoi personale nr._/25 aprilie 2007 încheiat cu BRD-GSG, calitatea de codebitori o aveau atât M. D., cât si M. R. E., fosta soție a reclamantului și ca atare, calitatea de parat o avea si fosta soție a reclamantului, M. R. E. si aceasta având calitatea de „împrumutat”, alături de pârât, în conformitate cu contractul de credit indicat, față de care menționează că desfacerea căsătoriei a avut loc în anul 2009, fără a avea loc partajul în ceea ce privește pasivul dobândit în timpul căsătoriei, privind contractul de credit contractat în timpul căsătoriei.
În conformitate cu art. 1052 din vechiul Cod Civil, în cazul obligației solidare, în privința creditorului, "aceasta se împarte de drept intre debitori; fiecare dintre ei nu este dator unul către altul decât numai partea sa” și având în vedere că obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie stipulată expres "aceasta regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii" (art. 1041 Cod civil vechi), ar rezulta, în opinia recurentului – pârât că, legal, calitatea de pârât în cauză trebuia să o aibă si codebitoarea M. R. E..
Recurentul – pârât arată, de asemenea, că cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată în drept, neindicându-se niciun temei de drept si nu s-a precizat modalitatea de calcul a dobânzii legale.
Pârâtul – recurent arată că înțelege să critice și modalitatea în care contractul de credit a fost investit cu formulă executorie. Astfel, prin cererea de încuviințare a executării silite ce a format obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., creditoarea B.R.D - Groupe Societe Generale Turn BRD, prin executorul bancar P. S., a solicitat încuviințarea executării silite in contradictoriu cu M. D., M. R. E. si S. C., in calitate de debitori, dar in încheierea de încuviințare din data de 24.03.2012 a fost nominalizat din cei 3 debitori, decât M. D..
In opinia recurentului nu sunt incidente dispozițiile art. 1669 Cod Civil vechi, având in vedere ca, in speța, nu este incidența discuția despre un debitor principal.
Recurentul critica si modalitatea in care s-a stabilit obligația de plata a taxei judiciare de timbru in suma de 141 lei, suma corecta fiind 320 lei, raportat la suma de 3.874 1ei, pentru care s-a dispus restituirea.
Din situația de fapt reținuta de prima instanța, în baza unui probatoriu sumar, recurentul – parat arata ca nu este singura persoana care a contractat creditul, ci calitatea de debitor o are si M. R. si fata de aspectele învederate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând, in drept, art. 304 alin. 1 si următoarele Cod procedura civila, art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Atașează cererii de recurs, extras de pe portalul Judecătoriei Vălenii de M. privind soluția pronunțata in dosarul nr._ având ca obiect „cerere de încuviințare executare silita” si sentința civila nr. 1022/04 mai 2009 pronunțata de aceeași instanța, definitiva prin neapelare si irevocabila.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare pentru termenul procesului in recurs din data de 14 februarie 2013, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, arătând că în procesul civil cadrul procesual este stabilit de către reclamant si ca, pârâtul, fiind legal citat, avea posibilitatea formulării întâmpinare și chemării in garanție a codebitoarei M. R. E., potrivit art. 60 Cod procedura civila.
Intimatul invoca dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, potrivit cărora, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi si astfel, fata de cele arătate, primele doua motive de recurs sunt neîntemeiate.
Codebitoarea M. R. E. nu are calitatea de parte si ca atare, motivele recursului notate sub punctele 3, 4 si 5 sunt neîntemeiate, iar in ceea ce privește susținerea din motivul punctat sub nr. 6 este neîntemeiată, deoarece atunci când reclamantul supune o pretenție judecății ei și o fundamentează pe o anumită situație de fapt, paratul, in apărare, construiește si acesta o situație de fapt, așa incat pretenția reclamantului sa apăra neîntemeiata.
Ca urmare, intimatul arata ca, in baza mijloacelor de proba administrate pentru dovedirea sau combaterea afirmațiilor celor doua parți, judecătorul va stabili situația de fapt a spetei, reținând din împrejurările de fapt prezentate de parți numai pe acelea care au fost probate, fara sa poată da o alta calificare juridica, aplicând apoi textul de lege corespunzător situației, indiferent de eventualele dispoziții legale indicate de parți.
De asemenea, in opinia intimatului – reclamant, motivul punctat sub nr. 7 nu are legătură cu sentința recurată, iar cel notat sub nr. 8 este neîntemeiat, întrucât în cauză sunt incidente atât dispozițiile prevăzute de art. 1669 Cod civil vechi, cât și cele prevăzute de art. 1670 Cod civil vechi, aparari fata de care intimatul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul formulat de recurentul – parat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
La data de 25 aprilie 2007 s-a încheiat contractul de credit nr._ din aceeași data intre BRD Groupe Societe Generale S.A., in calitate de împrumutător si recurentul – parat M. D., in calitate de împrumutat, alături de M. R. – E., prin care banca acorda împrumutatului un credit in suma de 27.000 lei, contractul de credit fiind semnat, in calitate de girant, si de intimatul – parat S. C., in scopul garantării obligației de rambursare a creditului si de plata a dobânzilor aferente.
Prin încheierea pronunțata in camera de consiliu la data de 24 martie 2010, Judecătoria Vălenii de M. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulata de executorul bancar P. S. din cadrul Direcției Recuperare Creanțe Rețea a BRD Groupe Societe Generale in contradictoriu cu debitorul recurent - parat M. D., încuviințândexecutarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din 25 aprilie 2007 încheiat între B.R.D. Groupe Societe Generale S.A., în calitate de creditor și M. D., în calitate de debitor (f. 31 dosar fond).
In calea de atac a recursului, paratul – debitor critica soluția de încuviințare a executării pe cale silita, arătând ca unitatea bancara creditoare, prin executorul bancar, a solicitat încuviințarea executării silite in contradictoriu cu 3 debitori, respectiv recurentul M. D., M. R. E., fosta soție a recurentului – parat si reclamantul – intimat S. C., încuviințarea executării insa fiind data doar împotriva recurentului M. D..
Din cuprinsul încheierii de încuviințare a executării, se retine ca executarea a fost solicitata de creditoarea unitate bancara doar in contradictoriu cu recurentul M. D., rezultând insa din extrasul portalului Judecătoriei Vălenii de M. privind soluția pronunțata in dosarul nr._ de instanța de executare (f. 8 dosar recurs) ca partile cauzei având ca obiect „încuviințare executare silita” sunt unitate bancara, in calitate de creditoare si numiții M. D., M. R. – E. si S. C., in calitate de debitori.
Critica recurentului privește insa un aspect al executării silite de care acesta se putea plânge pe calea unei acțiuni separate, cea a contestației la executare, cu privire la executarea declanșata numai împotriva sa, încuviințarea fiind ceruta fata de toți debitorii, principali si fidejusori si încuviințata doar împotriva fidejusorului, precum si apararile invocate in calea recursului privind calitatea de codebitoare si a numitei M. R. – E., aspecte ce exced analizei instanței de recurs in cadrul procesual al acțiunii in pretenții, astfel ca hotărârea de partaj nr. 1022/04 mai 2009 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. (f. 10 – 11 dosar recurs) privind partajarea activului din proprietatea devalmasa a soților, nu si a pasivului comunitar, nu va analizata, cat timp criticile aduse privesc un act de executare silita, reținând doar, in subsidiar, ca recurentul – fidejusor s-a obligat, conform clauzei stipulate la finele contractului de credit, in mod expres, ca răspunde solidar cu titularul contractului de plata sumelor datorate, renunțând la beneficiul de diviziune si discuțiune in cazul in care banca va solicita plata de la fidejusor.
Examinând si înscrisurile noi încuviințate si administrate in calea de atac a recursului constând in promovarea unei acțiuni privind partajul suplimentar al datoriei comune a foștilor soți M. D. si M. R. – E., datorie contractata in timpul casatoriei prin contractul de credit nr._/25 aprilie 2007, demers judiciar probat prin depunerea cererii de chemare in judecata privind lichidarea regimului matrimonial, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ la data de 29.11.2012, cu un prim termen al judecații primit pentru data de 11 martie 2013, astfel cum rezulta din extrasul portalului instanței de fond, tribunalul constata, in primul rând, ca acțiunea de partajare a pasivului matrimonial a fost promovata după data pronunțării sentinței primei instanțe, ce nu a fost avut in vedere la soluția pronunțata, a cărei legalitate si temeinicie se verifica in controlul judiciar, recurentul prevalându-se in calea de atac declarata de existenta procesului distinct intre debitorii principali privind suportarea datoriei contractate.
In al doilea rând, înscrisurile noi depuse nu determina schimbarea soluției instanței fondului, in acest moment procesual, debitorul principal fiind ținut de restituirea sumei achitate de fidejusor in totalitate, acesta putându-se îndrepta pentru întreaga datorie împotriva oricăruia din debitorii principali, urmând ca, cel care a plătit mai mult decât datora sa aibă deschisa calea regresării împotriva celui pentru care a plătit peste partea ce i se cuvine.
Potrivit art. 1671 Cod civil, „când sunt mai mulți debitori principali solidari pentru una si aceeași datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toți are regres în contra fiecărui din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a plătit.”
Același raționament expus mai sus de tribunal va fi avut in vedere si in ceea ce privește argumentul adus de recurent in sensul ca instanța de fond nu a cercetat partile din contractul de credit, obligație pe care judecătorul fondului nu o avea, raportat la partile intre care s-au stabilit raporturile procesuale, o astfel de obligație putând eventual sa fie reproșata instanței de executare pe calea contestației, considerente pentru care aceste critici nu sunt impartasite si de instanța de control judiciar.
Temeiurile invocate de recurent in motivul de recurs dezvoltat sub pct. 1 (art. 1041, art. 1052 Cod civil vechi) privind obligația solidara si divizarea sa intre debitori puteau fi opuse in procedura contestației la executare si analizate in cadrul acestei proceduri, si cat timp legiuitorul a deschis o cale speciala de contestare, apararile nu vor fi primite ca întemeiate in recursul declarat împotriva hotărârii de fond ce a soluționat o acțiune in pretenții rezultata din regresul fidejusorului plătitor, urmărit in procedura de executare silita, pentru îndestulare de la debitorul principal, reclamantul intelegand ca acțiunea sa fie promovata doar in contradictoriu cu acesta, in temeiul principiului disponibilității procesuale, fiind suveran in stabilirea cadrului procesual si al persoanelor chemate in judecata in contradictoriu cu care înțelege sa-si stabilească drepturile.
Ca urmare, reproșul recurentului – parat in sensul ca, in cauza, calitate de parat, ar fi trebuit sa aibă si numita M. R. – E., prin prisma calității de împrumutat alături de paratul – recurent, va fi respins ca neîntemeiat.
Lipsa temeiurilor de drept ale acțiunii in pretenții, învederata de recurent in motivele dezvoltate, atrage, cel mult, aprecierea cererii ca informa din punct de vedere procedural.
De altfel, nu este nulă acțiunea în care temeiul juridic a fost greșit indicat, dacă cererea de chemare în judecată este suficient de motivată în fapt și îngăduie astfel instanței o calificare legală exactă si corecta.
Motivele de drept cuprind indicarea de către reclamant a temeiului juridic pe care își bazează pretențiile, in speța, restituirea sumei de bani ce a stins un împrumut garantat de acesta, contractat de parat, reclamantul nefiind obligat să indice textele de lege în care se încadrează faptele litigioase, fiind suficientă o simplă enunțare a câtorva date care să permită instanței să dea calificare juridică corespunzătoare.
Încadrarea în drept trebuie să se facă de judecător, pentru ca pârâtul să fie în măsură să cunoască în ce cadru juridic se judecă procesul, spre a-și pregăti apărarea. Temeiul juridic, chiar invocat de reclamant, nu leagă instanța, care, în exercițiul rolului activ, trebuie sa dea acțiunii calificarea juridică corespunzătoare, alta decât aceea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
E suficient sa arate ca cererea sa are temeiul juridic in stingerea obligației datorate de debitorul principal in urma măsurii de executare silita a popririi si pretinderea de restituire a sumei de la cel îndatorat, in principal.
Neprecizarea modului de calcul a dobânzii legale nu reprezintă un impediment. Dobânda legala se calculează potrivit O.G. nr. 9/2000, care, prin art. 2 și art. 5 permite acordarea dobânzii legale si a Normelor B.N.R., iar instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei, căreia i s-a dovedit certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea, la fel pronunțându-se si prin acordarea dobânzii legale, limitata temporal pana la data plații efective a debitului. Faptul că nu s-a indicat modalitatea de calcul a dobânzii legale, nu are relevanță din punctul de vedere al dreptului, ci doar sub aspectul executării silite, executorul judecătoresc, la nevoie, fiind în măsură să calculeze cuantumul dobânzii.
Recursul este neîntemeiat si în ce privește petitul de acordare a cheltuielilor de judecata, reclamantului, la judecata in fond, raportat la cuantumul timbrajul impus de instanța fondului la momentul depunerii acțiunii in cuantum de 320,92 lei si cuantumul taxei judiciare de timbru pus de aceeași instanța in sarcina paratului – recurent in suma de 141 lei, la momentul dezlegării cheltuielilor procesului pe care, partea ce cade in pretenții, le datorează parții ce a avut câștig de cauza, din alegațiile recurentului rezultând, deși nu explicit, ca instanța a admis pretențiile reclamantului in limitele altui timbraj decât cel pentru care s-a stabilit obligația de timbrare si acțiunea putea fi considerata integral timbrata, raportat si la pretențiile solicitate prin cererea de chemare in judecata.
Reținând, in principal, ca recurentul invoca ca ar datora reclamantului căruia i s-au admis integral pretențiile, restituirea întregii sumei plătita cu titlul de taxa judiciara de timbru, . mare decât cel stabilit de judecătorul fondului, tribunalul constata lipsa de interes a recurentului in invocarea acestui motiv, cat timp acestuia nu i s-a cauzat efectiv o vătămare prin îndatorarea sa de a suporta un cuantum mai mare al timbrajului decât cel satisfăcut, iar simpla susținere a unui calcul eronat al primei instanțe fara probarea unui prejudiciu, nu îndreptățește instanța de recurs la controlul judiciar pentru partea ce nu a fost prejudiciata, control ce putea fi exercitat in calea de atac a reclamantului, singurul in măsura sa se plângă de aplicarea eronata a dispozițiilor art. 274 si urm. Cod procedura civila, care insa nu a inteles sa recureze dispoziția in cauza din hotărâre.
Potrivit art. 1652 Cod Civil vechi, in vigoare la data la care s-au stabilit raporturile contractuale intre parți, cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini el însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește. Fidejusiunea este un contract accesoriu, cu titlu gratuit, prin care o persoana numita fidejusor se obliga fata de un creditor sa execute obligația debitorului, atunci când acesta nu si-ar executa-o.
Fidejusorul poate recupera, de regula, de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului si cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începuta de creditor.
Art. 1669 Cod civil vechi prevede ca atunci când fidejusorul a achitat datoria, el are un drept de regres împotriva debitorului principal, inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fara știința debitorului, si ca „regresul se întinde atât asupra capitalului, cât si asupra dobânzilor si a spezelor – cheltuielilor; cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornita asupra-i”.
Fidejusorul are regres si pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobânda, si încă si pentru daune - interese, daca se cuvine, cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. Temeiul regresului îl reprezintă subrogația in drepturile creditorului plătit.
In acord cu instanța fondului, instanța de recurs retine ca debitorul recurent – parat a refuzat plata, iar in aceste condiții conform clauzei din contractul de credit (art. 11 intitulat „Garanții), reclamantul fidejusor a fost urmărit silit, recuperându-se de la acesta suma totala de 3.874 lei, prin poprire in cadrul executării silite, in perioada iulie 2010 – decembrie 2011, virata la dispoziția executorului bancar (potrivit adeverinței nr._/04.01.2012 eliberată de angajatorul reclamantului Inspectoratul Pentru Situații de Urgenta „Ș. C.” Prahova - f. 4 dosar fond).
Având in vedere dispozițiile art. 1669 alin. 1 din Codul Civil vechi, instanța de recurs retine ca reclamantul – intimat are un drept de regres împotriva paratului – recurent pentru obligarea acestuia de a-i restitui suma pe care fidejusorul a fost nevoit sa o plătească in temeiul obligației asumate prin contract, considerente fata de care, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si textelor de lege evocate, incidente spetei, tribunalul, constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedura civila.
Va obliga recurentul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimat in recurs, reprezentând onorariul aparatorului angajat, conform dovezii de plată de la f. 15 din dosar si a dispozițiilor art. 316 raportat la art. 274 Cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât M. D., cu domiciliul în orașul Vălenii de M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1915/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. C., cu domiciliul în orașul Vălenii de M., ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
Președinte, Judecători,
L. A. M. R. C. D. L. C.
Grefier,
C. R.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. D.L.C.
2 exp. / 13.05.2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
Jud. fond A. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul... → |
|---|
