Servitute. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 15670/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Ședința publică din data de 28 martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți M. Ș. și M. D. ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul pârât personal și asistat de avocat A. M., care reprezintă și pe intimata pârâtă, lipsind apelantul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că intimații pârâți au depus la dosar,prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, arată că apelantul reclamant a solicitat judecata cauzei in lipsă, iar întâmpinarea a fost depusă în termen procedural, sens in care solicită acordarea cuvântului in dezbateri, neavând alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecata si acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că nemulțumirile apelantului reclamant nu sunt altceva decât obiecțiunile formulate la instanța de fond cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Solicită a se reține că a demonstrat atât prin actul de proprietate, raportul de expertiză întocmit de expertul consilier, cât și prin declarațiile martorilor, că terenul intimaților este un teren paralel cu cel al apelantului, că întotdeauna intre aceste terenuri a existat gard, iar calea de acces a fost întotdeauna prin curtea .>
Din ansamblul probator a rezultat că terenul proprietatea reclamantului poate beneficia de alte trasee de acces spre calea publică poziționate pe terenul proprietatea . cel trasat in spatele proprietății, cu ieșire tot pe . lungime de 23,50 ml, care este cel mai lesnicios, fie cel trasat in spatele proprietății pe o lungime de 69,75 ml care a fost cel folosit până în prezent de către toți chiriașii imobilului.
Arată că există două modalități de ieșire la calea publică, singurul impediment invocat de apelant ar fi faptul că pe acea cale de acces există un arbore; cu cheltuieli de judecată în apel conform chitanței ce o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29.07.2011, reclamantul M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților M. Ș. și M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: constituirea unui drept de servitute de trecere, pietonală și auto, la calea publică, pe terenul pârâților, în favoarea acestuia, pentru imobilul situat în Ploiești, ..
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în Ploiești, . compus din clădire cu suprafața de 67,45 mp si teren curte în suprafața de 153,57 mp, precizând totodată că imobilul mai-sus-menționat a trecut în proprietatea statului, în baza HCM nr. 8/1960, de la Rafinăria nr. 1 Ploiești.
A mai precizat reclamantul faptul că imobilul format din două unități locative, împreună cu terenul curte a fost închiriat către numiții: O. A. și N. V..
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6C-/16.07.1997 și a Titlului de proprietate nr._/31.03.1999, O. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra uneia din cele două unități locative, respectiv construcția cu suprafața utilă de 108,84 mp din . cât și asupra terenului în suprafața de 412 mp, situat la aceeași adresă, precizând totodată că numiții: O. A. și O. M. au vândut imobilul construcție și teren către soții M. Ș. și M. D..
A mai arătat reclamantul că cealaltă unitate locativă-Rafinorilor, nr. 7B împreună cu terenul curte, a rămas în continuare în proprietatea Mun. Ploiești, fiind închiriată numitei N. V. până în anul 2008, când aceasta a decedat.
S-a mai menționat că după anul 2008, Mun. Ploiești a fost în imposibilitate de a valorifica imobilul deținut în proprietate, neputând efectua reparațiile necesare și închiria spațiul, întrucât nu a avut constituită o cale de acces la acesta.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 616-618 Cod civ.
La 08.09.2011, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, solicitând totodată și introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a numitei O. M.. La termenul de judecată din 13.09.2011, instanța a dispus introducerea în cauză a numitei O. M.-în calitate de chemat în garanție.
La termenul de judecată din 11.10.2011, pârâții au formulat notă de ședință prin care au solicitat și introducerea în cauză în calitate de chemați în garanție a numiților: O. F. și Ș. S. - moștenitorii defunctului O. A.. La același termen de judecată, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului O. A.-în calitate de chemați în garanție.
La termenul de judecată din 10.01.2012, instanța de fond a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în garanție, iar la termenul de judecată din 17.04.2012, a dispus scoaterea din cauză a chemaților în garanție.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere formulata de reclamantul M. Ploiești prin Primar, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 858,3 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariul expert și onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto la calea publică pe terenul pârâților, respectiv pe proprietatea familiei M. Ș. și M. D..
Conform art. 617 alin. 1 C.civ « proprietarului fondului care este lipsit la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu », iar conform alinatului 2 al aceluiași text « trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică ; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii ».
Potrivit raportului de expertiza topo întocmit în cauza de expert topo- G. E., instanța va reține că, posibilitatea de acces cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit este calea de acces nr. 1 conform schiței de plan anexa la raportul de expertiza topo, fond aservit ce nu reprezintă proprietatea pârâților, iar folosirea servituții de trecere pe aliniamentul 1-2-3-4-A-B-12-1 solicitat de reclamant respectiv pe proprietatea pârâților ar presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor pârâților și ar face imposibilă folosirea curții potrivit scopului pentru care s-a dat destinația acestei proprietăți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul Mun. Ploiești - prin Primar, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat apelantul reclamant sentința arătând că, deși este proprietarul imobilului situat în Ploiești, ., după anul 2008, a fost în imposibilitate de a valorifica imobilul, neputând efectua reparațiile necesare și închiria spațiul întrucât nu a avut constituită cale e acces la acesta, motiv pentru care apreciază ca fiind întemeiată acțiunea.
Apelantul reclamant a arătat că, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, acesta nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță la lit. A, pct. 1, în sensul că nu a menționat și identificat corect pe schița de plan, terenul proprietatea municipiului Ploiești, și nu a menționat corect faptul că terenul nu are lățimea de 2 m pe toată lungimea căii de acces.
Menționează apelantul pârât că, a învederat aceste aspecte, dar, instanța de fond a respins în mod nelegal obiecțiunile formulat, reținând că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 617 Cod civil, însă fără o atentă și judicioasă analiză a probei administrate.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că posibilitatea de acces cel mai puțin împovărătoare este calea de acces nr. 1, care nu se afla pe terenul proprietatea părților.
Menționează apelantul pârât că, instanța de fond nu a avut în vedere susținerile sale și a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, neluând în considerare împrejurarea că expertul desemnat în cauză nu a indicat pe schița de plan faptul că accesul la calea de acces nr. 1 este obstrucționat de un copac masiv ( tei).
Apelantul reclamant susține că, expertul nu a avut în vedere și nu a menționat în cuprinsul raportului de expertiză și nici nu a configurat pe schița de plan, faptul că accesul pe calea nr. 1 este împiedicat de existența unei vechi guri de canalizare/cămin de apă ( lucrare din beton la nivelul solului, neutilizat în prezent), ceea ce face imposibil accesul auto pe această cale.
În final, apelantul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii și constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto, la calea publică, pe terenul intimaților pârâți, în favoarea Municipiului Ploiești, pentru imobilul situat în Ploiești, . B, județul Prahova.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicită respingerea apelului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica apelantului reclamant în sensul că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, este nejustificată, având în vedere că, obiecțiunile formulate au fost respinse în mod corect de instanța de fond.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert G. E. la instanța de fond, s-a precizat că suprafața deținută de reclamant constă în corpul C2, reprezentat pe Planul de situație- anexa 1 prin culoare roșie la care se adaugă 1 m pe tot conturul exterior al pereților totalizând astfel 100 mp .
Suprafața deținută de intimații pârâți este de 499 mp, reprezentată pe planul de situație anexa 1, prin culoare albastră.
Conform raportului de expertiză, în prezent nu există nici o cale de acces pietonal către spațiul deținut de apelantul reclamant.
Calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin împovărătoare este calea de acces nr.1 aflată pe latura de nord a construcției C2, proprietatea apelantului reclamant.
Folosirea servituții de trecere pe aliniamentul 1-2-3-4-A-B-12-1 solicitată de apelantul reclamant conform raportului de expertiză efectuat, respectiv pe proprietatea intimaților pârâți, ar presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor pârâților și ar face imposibilă folosirea curții potrivit scopului pentru care au cumpărat această proprietate.
Art. 616 cod civil reglementează dreptul proprietarului care nu are nici o ieșire la calea publică, de a reclama o trecere peste terenul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagube ce s-ar ocaziona.
Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Esența acestei instituții juridice – în condițiile enunțate, este aceea a armonizării interesului proprietarului locului înfundat și în lipsa căreia nu l-ar putea efectiv exploata, cu interesul proprietarului locului învecinat și care urmează a fi afectat. Din acest motiv servitutea de trecere trebuie să urmeze calea cea mai scurtă, de natură a produce cele mai reduse prejudicii, corelat cu dreptul proprietarului locului aservit la despăgubiri.
Practica judiciară a statuat, pe de altă parte, că prin „loc înfundat” se înțelege efectiv o suprafață de teren, cu și fără construcții, care nu are nici o ieșire la drumul public, fiind înconjurat pe toate laturile de alte proprietăți sau învecinându-se cu forme de relief ce nu pot fi practicabile
La constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei și nu să se ia in considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, interesul ce urmează să beneficieze de dreptul de servitute.
Potrivit disp. art. 616 Cod civil, în vigoare la data introducerii acțiunii, dispoziții legale care reglementează instituția servituții, servitutea se stabilește pe calea cea mai scurtă.
Conform dispozițiilor art. 618 cod civil, la stabilirea drumului de servitute de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale proprietarului fondului aservit, fiind aleasă calea care ar produce cea mai mică daună acestuia din urmă.
Aceasta dispoziție trebuie înțeleasă în sensul că nu numai pe terenul aservit urmează a se alege drumul ce ar prilejui o cât mai mica pagubă, dar însăși aservirea unui anumit fond trebuie să aibă în vedere gravitatea pagubelor ori inconvenientelor ce s-ar pricinui, comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond învecinat, astfel cum s-a stabilit in mod constant în practica judecătorească.
Servituțile - în sine înseamnă sarcini - deci restricții impuse asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil.
Asemenea sarcini sunt ingerințe în dreptul de proprietate conform Convenției Europene a Drepturilor Omului și chiar dacă, sunt prevăzute de legea națională - trebuie rezolvate prin respectarea proporționalității între interesele părților, iar stabilirea servituții de trecere în condițiile solicitate de apelantul reclamant nu ar respecta această proporționalitate, în condițiile în care presupune demolarea polatei de protejare a mașinilor intimaților pârâți și ar face imposibilă folosirea curții conform destinației acestei proprietăți.
Așa fiind, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant potrivit disp. art. 296 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., va obliga apelantul să plătească intimatului M. Ș. 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți M. Ș. și M. D. ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatului M. Ș. suma de 100 leu cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28.03.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. /tehnored. CN
5 ex/19.04.2013
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. S. Z.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 43/2013. Tribunalul PRAHOVA | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul... → |
|---|
