Revendicare imobiliară. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 5428/204/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.336
Ședința publică din data de 10.06.2013
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți N. I. și N. G., ambii domiciliați în . M. ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.949/27.03. 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - pârâți U. C. și U. V., ambii domiciliați în București, Sector 3, ., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - reclamant N. I., personal și asistat de avocat Volosevici Gitania care o reprezintă și pe apelanta - reclamanta și intimatul - pârât U. C., personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 416,00 lei, conform chitanței seria ./4.06.2013 și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimații - pârâți au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul comunică apărătorului apelanților - reclamanți un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-pârâți.
Reprezentantul apelanților - reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate, precum și un certificat emis de grefa Judecătoriei Câmpina, conform căruia pe rolul respectivei instanțe se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect „fond funciar”, acțiune formulată de recurenții din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locala Scorțeni de fond funciar și Comisia Județeana Prahova de aplicare a legilor fondului funciar.
Totodată, solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._, soluționarea prezentei cauze având o strânsă legătură cu dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina menționat în precedent.
Intimatul - pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de apărătorul apelanților, apreciind că nu există vreo legătură între prezenta cauză și dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina în raport de care se solicită suspendarea cauzei de față, întrucât, nu se dezbate o moștenire, ci o revendicare.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul apelanților - reclamanți prin care solicită suspendarea judecății prezentului apel până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina, apreciind că dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluția ce se va pronunța în respectivul dosar, iar simpla existență a unui dosar pe rolul altei instanțe nu este de natură a atrage, prin sine însăși, suspendarea prezentei cauze.
Reprezentantul apelanților - reclamanți, având cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații - reclamanți care i-a fost comunicata în ședință publică, la termenul de astăzi.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului apelanților - pârâți de a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații reclamanți.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul - reclamant N. I. personal și asistat de avocat Volosevici Gitania care o reprezintă și pe apelanta reclamanta, și intimatul pârât U. C. personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților - reclamanți, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de părțile adverse, neavând alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Intimatul - pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelanților - reclamanți, având cuvântul în dezbateri, arată că, instanța de fond nu a ținut cont de întinderea dreptului de proprietate al apelanților.
Pentru raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, reclamanții au avut mai multe obiective, expertul nu a răspuns acestora, apelanții formulând obiecțiuni cu privire la această lucrare, instanța dispunând respingerea acestora, instanța de fond nu a admis a se face o variantă, astfel cum au solicitat reclamanții, aceștia fiind astfel prejudiciați, neputând să-și dovedească printr-o probă științifică, solicitările.
Apreciază că nu se poate găsi o culpă în sarcina reclamanților, întrucât expertul nu a putut să stabilească cu certitudine dacă cei 924 mp. teren din actul acestora este unul și același cu terenul din sentința civilă nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova.
În opinia sa, situația de fapt este foarte clară, fiind vorba de un singur trup de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Arată că, potrivit practicii în materie, atâta timp cât reclamantul și pârâtul pretind că sunt proprietarii unui teren, ambii prezentând titluri de proprietate, se ajunge la compararea de titluri; trebuie dovedit că persoana care a transmis dreptul de proprietate avea calitatea de proprietar.
Consideră că instanța de fond trebuia să facă acea verificare pentru a compara cele două titluri de proprietate, dar există în practică acel principiu conform căruia nimeni nu poate să înstrăineze decât ceea ce a avut.
Totodată, arată că cele două părți au titluri valabil încheiate, reclamanții nu pot solicita anularea titlului pârâților, iar instanța de fond trebuia să treacă la compararea titlurilor de proprietate.
Arată că, în anul 2007, titlul de proprietate al autoarei pârâților a fost anulat, în totalitate, astfel că dreptul de proprietate al pârâților s-a micșorat, nemaiputând invoca cel 1.000 mp. care întregeau suprafața supusă partajului în cota de 1/2; conform principiului aplicat în compararea titlurilor, după această anulare, pârâții nu mai puteau pretinde o suprafață mai mare decât cea care le putea fi transmisă de sora reclamantului, iar reclamanții își majorau suprafața ce li se cuvenea cu aceasta diferență rezultată din anularea titlului și supusă partajului.
În principal, solicită completarea probatoriilor cu o nouă expertiză cu o variantă de grănițuire, conform dreptului de proprietate pe care îl au părțile.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, admiterea cererii în revendicare astfel cum a fost formulată, conform raportului de expertiză la data întocmirii acestuia.
Intimatul - pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea in vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
Arată că apelanții - reclamanți au 1.160 mp. grănițuiți, în care se regăsește și suprafața de 21,5 mp. din suprafața atribuită intimaților, de instanță; grănițuirea este în defavoarea intimatului prezent.
Arată că nu există niciun document din care să rezulte că suprafața de 800 mp. a fost deținută vreodată cu titlu; cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli transport.
T R I B U N A L UL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2010, reclamanții N. I. și N. G. au chemat în judecată pe pârâții U. C. și U. V., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 924 mp. situat în com. Scorțeni, .. Prahova dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/16.01. 1991.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în data de 16.01.1991, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197 având ca obiect suprafața de teren de 924 mp. indiviz din 1.000 mp. și casa construită pe acest teren, iar diferența de 78 mp. a fost înstrăinată, de aceeași vânzători, numitei N. E., conform contractului de vânzare - cumpărare nr.216/1989.
Reclamanții au precizat că, prin titlul de proprietate nr._/05.04.1995, s-a reconstituit în favoarea numitei N. E. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.000 mp. teren situat în . titlu de proprietate a fost emis, în mod eronat, astfel cum a decis Tribunalul Prahova cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr._, iar la data de 12.03.2003, între N. E. și pârâți, s-a perfectat contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493 având ca obiect terenul în suprafață de 1.116 mp. situat în ..
Reclamanții au arătat că prin decizia nr.1355/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/05.04.1995, a procesului - verbal de punere în posesie nr.846/1995 și a Ordinului Prefectului nr.75/1995 pentru suprafața de 924 mp. ce a fost exclusă din titlu.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.480 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus în copie la dosar contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493/2003, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.216/1989, titlul de proprietate nr._/1995, procesul - verbal de punere în posesie nr.846/1995, decizia nr.1355/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, sentința civilă nr.1654/2009 a Judecătoriei Câmpina, decizia nr.211/ 2010 a Tribunalului Prahova.
În raport de susținerile reclamanților, pârâții U. C. și U. V. au formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția autorității de lucru judecat față de hotărârea definitivă și irevocabilă nr.190/27.01.2006, precum și excepția lipsei obiectului cererii, iar conform celor constate prin procesul - verbal nr.2538/02. 07.2003, N. I. avea în posesie, fără acte, terenul în suprafață de 1.265 mp. în momentul când a solicitat ca instanța să-i lase în liberă posesie cei 924 mp. cumpărați și această suprafață nu s-a suprapus, niciodată, cu cea pe care au cumpărat-o și suprafața de 1.116 mp. găsită la măsurători era grănițuită și bine delimitată, neavând nimic în comun cu terenul de 1.265 mp. deținut de reclamant.
În drept, pârâții au invocat disp. art.494 și urm. C.civ., art.1201 C.civ., art. 163 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor sale, pârâții U. C. și U. V. au depus, în copie, la dosar sentința civilă nr.190/27.01.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, procesul - verbal nr.2538/02.07.2003.
La dosar au fost depuse decizia nr.677/28.09.2006 a Tribunalului Prahova, decizia nr.236/27.02.2007 a Curții de Apel Ploiești, procesul - verbal de punere în posesie nr.219/2007.
Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată din 31.05.2011, reclamanții au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât, prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 924 mp., iar dosarul nr.912/2005 a avut ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 1.000 mp., obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 215 mp. și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1995 și a contractului de vânzare - cumpărare nr.493/12.03.2003, astfel că între cele două acțiuni nu există identitate de obiect.
Pârâții U. C. și U. V. au completat întâmpinarea formulată și au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărată aut. sub nr.197/1991 pentru fals, uz de fals și vânzare de teren din domeniul public, fără acte legale care să ateste calitatea de proprietar, precum și revendicarea suprafeței de 66 mp. care se regăsește în terenul grănițuit și folosit de reclamanții N. I. și N. G..
În ședința publică din data de 11.10.2011, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți care, au precizat cererea depusă la fila 94, în sensul că este o cerere reconvențională privind revendicarea suprafeței de 66 mp. care se regăsește în terenul grănițuit și folosit de reclamanți.
Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată din 22.11.2011, pârâții au completat cererea inițială în sensul că au solicitat revendicarea suprafeței de 66,50 mp. acaparată de reclamanți din suprafața de 1.214,50 mp. și grănițuirea acestei suprafețe, conform disp. art.480 C.civ., art. 1 din Protocolul adițional al CEDO, art.44 din Constituție și art.584 C.civ.
Pârâții au depus, în copie, la dosarul cauzei extrasul de carte funciar, încheierea nr.8799/29.04.2008, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 493/2003.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topometrică, prinsentința civilă nr.949/27. 03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, s-a luat act de renunțarea pârâților la judecata capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/1991 și plata despăgubirilor, a fost admisă în parte cererea reconvențională, completată și precizată, formulată de pârâți, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 1 – 2 – 3 – 4 - 5, conform raportului de expertiză topo ing. A. F., planul de situație nr.1.
Prin aceeași sentință a fost respins ca neîntemeiat capătul din cererea reconvențională privind revendicarea suprafeței de teren de 21,50 mp. și obligarea reclamanților la plata de daune, precum și capătul de cerere privind sancționarea acestora pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.216/16.01.1989, N. E. a dobândit, în proprietate, de la N. I. și N. F., anexa gospodărească situată pe un teren în suprafață de 76 mp. indiviz din terenul de 250 mp., indiviz din suprafața de 790 mp. situat în com. Scorțeni, . nu a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare, fiind trecut în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974, iar prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/16.01.1991, reclamanții au dobândit, în proprietate, terenul în suprafață de 924 mp., indiviz din suprafața de 1.000 mp. situat în . vânzătorii N. I. și N. F., precum și locuința aflată pe teren.
Prin titlul de proprietate nr._/05.04.1995, s-a reconstituit pe numele vânzătoarei N. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp. situat în ./1, iar prin decizia nr.1355/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admis recursul declarat de reclamanții din prezenta cauză și s-a modificat în parte sentința civilă nr.2592/2007 în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1995, a procesului - verbal de punere în posesie nr.846/ 1995 și a Ordinului prefectului nr.75/1995 pentru suprafața de 924 mp. teren ce va a fost exclus din titlu.
Conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493/12.02.2003, vânzătoarea N. E. a vândut pârâtului U. C. suprafața de 1.116 mp. din care suprafața de 215 mp. teren curți - construcții și 901 mp. arabil situat în intravilanul com. Scorțeni, ., ./1.
Prin sentința civilă nr.1654/29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493/12.03.2003 care constituie titlul de proprietate al pârâților.
Prin sentința civilă nr.190/27.01.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei întâi din raportul de expertiză lotizare - completare ing. G. E. în sensul că pârâții au primit suprafața de 1.214,50 mp., iar reclamanții au primit suprafața de 1.139,50 mp., urmând ca diferența de 161,50 mp. să revină pârâților U. C. și U. V. prin mutarea gardului pe aliniamentul V – Z – T – O – E.
Prin decizia nr.236/27.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de reclamanții din prezenta cauză și s-a modificat în tot decizia și în parte sentința civilă în sensul că lotul nr.2 a fost atribuit atât reclamantului N. I., cât și soției acestuia N. G., în devălmășie, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Expertul topometru A. F. a efectuat raportul de expertiză topometrică - refacere prin care a identificat terenul proprietatea reclamanților ca având suprafața de 1.160 mp. și terenul proprietatea pârâților ca având suprafața de 1.160 mp., cu o diferență în plus de 21,50 mp. care se încadrează în toleranțele admise (+/-2%), precum și terenul proprietatea pârâților ca având suprafața de 1.150 mp., cu o diferență în minus de 64,50 mp. care nu se încadrează în toleranțele admise, stabilind linia de hotar pe aliniamentul 1 – 2 – 3 – 4 – 5, fără nicio acaparare de teren.
Prin contractul de vânzare - cumpărare aut sub nr.197/1991, reclamanții au dobândit terenul în suprafață de 924 mp. indiviz din suprafața de 1.000 mp. și locuința aflată pe teren de la vânzătorii N. N. I. și N. F., teren având ca vecinătăți: C. V., A. P., drumul comunal, A. N. și C.A.P., teren identificat de expertul topometru pe conturul punctat 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 16 – 17 – 18 – 19 – 20 – 21 – 22 – 1.
În conținutul acestui contract s-a menționat, la modul de dobândire, că terenul de 924 mp. a fost dobândit de vânzătorii N. N. I., prin moștenire de la tatăl său - N. N., decedat în anul 1925.
La rândul lor, pârâții U. C. și U. V. au dobândit terenul în suprafață de 1.116 mp. de la N. E., prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493/12.02.2003, iar la modul de dobândire al terenului s-a menționat că vânzătoarea N. I. E. a dobândit terenul, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului nr._/05.04.1995, teren identificat prin raportul de expertiză topometrică - refacere pe conturul punctelor 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 9 – 10 – 11 – 12 – 13 – 14 – 15 – 1, această suprafață de teren nefiind aceeași cu cea deținută de reclamanți.
Instanța de fond a apreciat că, în situația în care părțile prezintă titluri de proprietate emanând de la autori diferiți, se dă eficiență titlului mai vechi, cu condiția ca și posesiunea să fie mai bine caracterizată.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții dețin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/1991 pentru suprafața pe care o dețin, dar reclamanții nu au exercitat o posesie asupra terenului de 924 mp., întrucât acest teren a fost stăpânit de către pârâți.
Totodată, instanța de fond a reținut că, deși prin decizia nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.04.1995 care a stat la baza contractului de vânzare - cumpărare al pârâților aut. sub nr.493/2003, prin sentința civilă nr.1654/29. 04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, irevocabilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.493/2003, care constituie titlu de proprietate al pârâților, astfel că aceștia au dovedit existența dreptului lor de proprietate asupra terenului de 924 mp. dobândit prin acest act.
Prin raportul de expertiză topo - refacere s-a arătat că nu se poate preciza, cu certitudine, dacă terenul de 924 mp. din titlu de proprietate al reclamanților, respectiv contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/1991 este același teren cu suprafața de 924 mp. menționată în sentința civilă nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova.
Având în vedere cele reținute, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților privind revendicarea suprafeței de 924 mp.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a fi avută în vedere varianta a doua din expertiza topometrică efectuată de expert G. E. în dosarul nr.912/2005 al Judecătoriei Câmpina, prima instanță a constatat că este neîntemeiată această susținere, întrucât ar implica modificarea sentinței civile nr. 190/27.01.2006 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Având în vedere raportul de expertiză topometrică - refacere ing. A. F., în baza art.560 C.civ., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâți, astfel cum a fost completată și precizată, dispunându-se grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 1 – 2 – 3 – 4 - 5, conform planului de situație nr.1.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea pârâților privind revendicarea suprafeței de 21,50 mp., având în vedere concluziile raportului de expertiză topometrică - refacere prin care s-a stabilit, în urma determinării liniei de hotar pe aliniamentul 1 – 2 – 3 – 4 - 5, că nu rezultă că s-a acaparat vreo suprafață de teren de către reclamanți, iar dimensiunile și forma terenurilor pentru care s-a dispus ieșirea din indiviziune conform sentinței civile nr.190/ 2006 este cea constatată pe teren, dar diferă doar suprafețele rezultate din modul de măsurare și calcul al suprafețelor din expertiza G. E..
Totodată, în baza art.246 C.pr.civ., s-a luat act de declarația pârâților în sensul că renunță la judecarea capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.197/1991 și plata despăgubirilor privind tergiversarea judecării cauzei.
De asemenea, prima instanță a respins cererea pârâților privind sancționarea reclamanților, întrucât și-au exercitat drepturile procesuale în mod abuziv și pentru abuz de a se adresa instanțelor, câtă vreme, a fost necesară administrarea probatoriilor încuviințate pentru a putea fi pronunțată o soluție pe fondul cauzei.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, reclamanții N. I. și N. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților să le lase liberă proprietatea și posesie suprafața de teren de 924 mp.
La rândul lor, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând grănițuirea proprietăților părților, revendicarea unei suprafețe de teren și daune, pretinzând o atitudine abuzivă din partea reclamanților.
Dezvoltând motivele de apel, reclamanții au menționat că, în cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză topometric, iar în urma analizării probelor, a fost respinsă acțiunea și admisă, în parte, cererea reconvențională.
Din analiza motivării sentinței apelate se poate deduce, cu ușurință, eroarea instanței de fond în ceea ce privește materialului probatoriu și în stabilirea situației de fapt.
Un prim aspect invocat de reclamanți este acela că au solicitat efectuarea unei noi expertize care era necesară, deoarece expertul numit de instanță nu a răspuns la toate obiectivele cerute și, indiferent de convingerea instanței, aparent formată înainte de administrarea tuturor probelor, de cele solicitate de pârâți, trebuia să se efectueze și o variantă, conform solicitărilor reclamanților.
Prin respingerea cererii privind efectuarea acestei variante, reclamanții au fost prejudiciați, neputând să-și dovedească printr-o probă științifică solicitările, în acest mod considerând că opinia instanței de fond era deja formată.
Al doilea aspect este cel legat de motivarea dată soluției de respingere a cererii, pe baza situației de fapt reținută de instanță.
Deși, nu se admite refacerea expertizei, instanța de fond reține, ca o culpă a reclamanților, faptul că expertul topo nu a putut sa stabilească, cu certitudine, dacă cei 924 mp. - teren din actul acestora, este unul și același cu terenul din sentința civilă nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova, prin care s-a anulat titlul de proprietate al autoarei părților.
În plus, susținerea din motivare este contrazisă, deoarece prin sentința sus arătată se identifică, foarte clar, terenul din titlu de proprietate al autoarei pârâților și se menționează, la fel de clar, că anularea se datorează tocmai acestei suprafețe de teren de 924 mp. din cei 1.000 mp. care aparțineau reclamanților. De altfel și în sentința de partaj nr.190/2006 se identifica acest teren, astfel că susținerea din motivare cu privire la această pretinsă identificare este în afara actelor depuse la dosar.
Instanța de fond mai invocă, în argumentarea soluției sale, că sentința definitivă și irevocabilă nr.1654/2009 prin care s-a respins cererea reclamanților privind anularea titlului de proprietate al pârâților (actul de vânzare - cumpărare), astfel că, nu înțeleg, în ce mod și care ar fi argumentul pentru care, această soluție din sentință ar reprezenta o dovadă în favoarea proprietății pârâților.
Din lecturarea acelei soluții se poate constata, fără putință de tăgadă, de ce a fost respinsă cererea reclamanților în anularea actului, dar aceste aspecte nu sunt relevate de instanță și, mai mult, în această sentință și deciziile din căile de atac se menționează clar că reclamanții trebuie să urmeze calea acțiunii în revendicare, ceea ce au și făcut.
În continuare, instanța de fond face referire și la solicitarea reclamanților de a se dispune grănițuirea, conform variantei II din dosarul nr.912/2005, pe care însă o respinge, dar nu argumentează, iar motivarea că prin această variantă s-ar modifica sentința nr.190/2006 nu are nicio legătură cu cele solicitate.
Din motivarea sumară a sentinței atacate se poate constata că instanța de fond nu a avut în vedere nicio apărare, nicio argumentare a reclamanților în solicitările lor, singura motivare surprinzătoare a celor invocate fiind dovada dreptului de proprietate, în acțiunea în revendicare și compararea de titluri care apare într-o frază la finalul paginii 3 din hotărâre.
Este adevărat că în practică a existat și o astfel de interpretare, dar jurisprudența și doctrina, în majoritate, se bazează pe principiul nemo dat guad non habet.
Deci, atât timp cât și reclamantul și pârâtul pretind că sunt proprietarii unui teren, ambii prezentând titluri de proprietate se ajunge la compararea de titluri, bazându-se pe principiul de mai sus.
Astfel, trebuie dovedit, că persoana care a transmis dreptul de proprietate, avea calitatea de proprietar.
Totodată, în acțiunea în revendicare se ajunge la compararea de titluri când ambele titluri sunt valabile, iar partea nu este persoana îndreptățită să solicite anularea sau nulitatea titlului celeilalte părți, aceasta fiind situația juridică asupra căreia ar fi trebuit să se pronunțe instanța de fond, ceea ce nu a făcut.
Rezultă, clar, că reclamanții prezintă un titlu de proprietate, pârâții prezintă și ei un titlu de proprietate, conform sentinței civile nr.1654/2009 reclamanții neputând solicita anularea titlului pârâților, iar instanța trebuia să treacă la compararea titlurilor, bazat pe principiul menționat.
Instanța ar fi trebuit să constate că, în momentul partajului, s-a ținut cont de actul de vânzare - cumpărare al reclamanților, și anume cel de 924 mp., de actul de vânzare - cumpărare al pârâților de 1.116 mp. (având la baza T.P. al autorului lor - sora reclamantului N. I. care se referea la suprafața de 1.000 mp.).
În urma partajului, prin sentința nr.190/2006, drepturile părților erau formate din actele de proprietate individuale ale fiecăruia, plus cota de 1/2 pentru fiecare din suprafața de depășea cei 1.924 mp. (1.000 mp. sora reclamantului - transmiși către pârât și 924 mp. actul de vânzare - cumpărare al reclamantului).
Ulterior, în anul de proprietate 2007, titlul de proprietate al autorului pârâților a fost anulat, în totalitate și, fiind anulat, dreptul de proprietate al autoarei pârâților s-a micșorat, nemaiputându-se invoca cei 1.000 mp. care, acum, întregeau suprafața supusă partajului, în cotă de 1/2.
Conform principiului aplicat în compararea titlurilor, după această anulare, pârâții nu mai puteau pretinde o suprafață mai mare decât cea care le putea fi transmisă de sora reclamantului, iar reclamanții își majorau suprafața ce li se cuvenea cu această diferență rezultată din anularea titlului și supusă partajului.
Acest lucru a fost susținut, pe larg, de reclamanți, dar instanța de fond nu a analizat aceste aspecte și nu a comparat titlurile părților, astfel că a respins în mod greșit cererea în revendicare.
Prin prisma celor arătate mai sus se justifică și cererea variantei de grănițuire formulată de reclamanți, această variantă stabilind corect drepturile părților, fără a se ține cont de titlul de proprietate anulat, varianta stabilită de instanța de fond încălcând dreptul reclamanților.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea formulată de apelanții - reclamanți N. I. si N. G. privind efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică de specialitate topometrică:
La termenul de judecată din data de 11.10.2011 (f.145 – dos. fond), instanța de fond a încuviințat, în temeiul disp. art.167 alin.1 C.pr.civ., la solicitarea reclamanților N. I. și N. G. care au beneficiat de asistență juridică calificată, prin prezența constantă a aceluiași apărător, încă de la momentul formulării cererii de chemare în judecată și până la termenul de judecată din data de 06.06.2012 când, a fost reziliat contractul de asistență juridică (f.230 – dos. fond), probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topometrică care, în raport de actele de proprietate ale părților, respectiv pentru reclamanți – contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.197/16.01.1991 și sentința civilă nr.190/2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar pentru pârâți – contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.493/12.03.2003 și sentința civilă nr.190/2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, să stabilească dacă pârâții au acaparat teren din proprietatea reclamanților și dacă, aceștia din urmă au acaparat, la rândul lor, teren din proprietatea pârâților, în caz afirmativ, să se identifice și evalueze suprafețele de teren pretins acaparate.
Raportul de expertiză tehnică topometrică dispus în cauză, întocmit de ing. A. F. G. a fost depus la data de 29.03.2012 (f.199 – 206, dos. fond), la termenul de judecată din data de 16.05.2012, luându-se act de susținerea apărătorului reclamanților în sensul că nu înțelege să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile lucrării, fiind, însă, în mod pertinent, respinsă cererea privind completarea raportului de expertiză cu un nou obiectiv, în condițiile în care, expertul s-a conformat dispozițiilor instanței, răspunzând obiectivelor fixate.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 12.09.2012, noul apărător al reclamanților a învederat că, deși, primul avocat al acestora a arătat că nu formulează obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză topo, apreciază că sunt, totuși, unele obiecțiuni ce pot fi susținute, în sensul că suprafețele de teren înstrăinate sunt cu totul altele, expertul a identificat suprafața de teren deținută de fiecare parte, dar nu a stabilit, conform actelor și sentințelor ulterioare, întinderea corectă a suprafeței de teren ce revine fiecărei părți litigante (f.254 – dos. fond).
În aceste condiții și în exercitarea rolului activ, astfel cum este reglementat de art.129 alin.51 C.pr.civ., în vederea stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de reclamanți, sens în care s-a revenit cu adresă la expertul topo pentru a răspunde criticilor privind raportul de expertiză inițial, raportul de expertiză tehnică judiciară – refacere 1 fiind depus la data de 20.11.2012 (f.281 – 292, dos. fond), iar la termenul de judecată din data de 12.12.2012 s-a solicitat expertului să evalueze terenurile revendicate de părți în suprafață de 924 mp. și, respectiv de 21,50 mp (f.309 – dos. fond).
Astfel, la data de 31.01.2013, s-a depus raportul de expertiză tehnică judiciară – completare 1 prin care terenul în suprafață de 924 mp. a fost evaluat la suma de 12.012,00 lei, iar terenul în suprafață de 21,50 mp. a fost evaluat la suma de 279,50 lei (f.311 – dos. fond).
La termenul de judecată din data de 06.02.2013, reclamanții N. I. și N. G., prin apărător, au formulat obiecțiuni cu privire „la lucrarea refăcută și depusă la data de 21.11.2012” (f.313 – dos. fond) – nb. deși, la acel termen s-a amânat judecata cauzei, tocmai pentru a se da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză topometrică – refacere 1 (f.295 – dos. fond), respectivele obiecțiuni fiind respinse, pertinent și motivat de instanța de fond, apreciindu-se că expertul topo a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, după cum a fost respinsă și cererea formulată de reclamanți privind efectuarea unei noi expertize topo (f.318 – dos. fond).
Dată fiind această prezentare a modalității de instrumentare a pricinii, prin prisma probelor solicitate de părți și administrate de instanța de fond, este evident că au fost respectate toate drepturile procesuale și procedurale ale părților, instanța manifestând, în mod real, rolul activ prevăzut de lege, dar și disponibilitate, în limite rezonabile, față de cererile părților.
Beneficiind, pe tot parcursul judecății cauzei la instanța de fond, de asistentă juridică calificată, reclamanții N. I. și N. G. puteau solicita încuviințarea participării unui expert consilier la efectuarea raportului de expertiză topo, facilitate de care, însă, nu au înțeles să uzeze.
De altfel, lecturând raportul de expertiză topo - refacere 1, inclusiv completare 1 ing. A. F. G. se constată că lucrarea este judicios întocmită și răspunde, punctual și argumentat, tuturor obiectivelor și obiecțiunilor formulate de părți sau de instanță, astfel încât, nu se impune refacerea acestei probe, în condițiile art.295 alin.2 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să respingă cererea de completare a probatoriului cu o nouă expertiză tehnică de specialitate topometrică solicitată de apelanții - reclamanți N. I. și N. G., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, art.480 C.civ. reglementează conținutul dreptului de proprietate privată și, ca orice drept subiectiv, și acest drept se bucură de o protecție juridică prin care i se asigură exercițiul nestingherit.
Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea lui, printre mijloacele juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate numărându-se acțiunile reale în cadrul cărora locul central este ocupat de acțiunea în revendicare.
Astfel, se poate spune că acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar sau, altfel spus, este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
La rândul său, art.584 C.civ. prevede că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Rezultă, așadar, că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
Dată fiind această prezentare analitică a celor două instituții care au aplicabilitate directă în cauza dedusă judecății, se constată, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.216/16.01.1989, N. I. I. și N. C. F. au înstrăinat fiicei lor N. I. E. o anexă gospodărească din pământ cu paiantă, compusă din bucătărie de vară, verandă, 3 magazii și polată și o magazie, construită separat, aflate pe un teren în suprafață de 250 mp., indiviz din 790 mp., situat în afara perimetrului construibil al satului B., . (f.10 – dos. fond).
Terenul aferent construcției nu a făcut obiect al vânzării, trecând în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Odată cu apariția Legii nr.18/1991, Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a eliberat, în favoarea numitei N. I. E., titlul de proprietate nr._/05.04.1995 prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1.000 mp. situat în intravilanul satului B., ., din care 785 mp. arabil în T 7, P 415/1 și 215 mp. curți – construcții în T 7, P 415 (f.11 – dos. fond).
Anterior, la data de 31.03.1995, a fost eliberat procesul – verbal de punere în posesie nr.846, pe numele aceleiași beneficiare N. I. E. și pentru aceeași suprafață de teren aflată în intravilanul localității, respectiv de 1.000 mp. (f.12 – dos. fond).
Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.197/16.01.1991, reclamantul N. I. I. a dobândit, prin cumpărare de la părinții săi N. N. I. și N. C. F., un teren în suprafață de 924 mp. indiviz din 1.000 mp. situat în . împreună cu casa de locuit compusă din 3 camere și dependințe, imobilul (casă și teren) fiind dobândit de vânzător, astfel: terenul, prin moștenire, de la tatăl său N. N., iar construcția, prin edificare, de vânzători (f.152 – dos. fond).
La data de 12.03.2003, s-a perfectat contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.493 prin care N. I. E. a înstrăinat pârâților U. C. și U. V. un teren în suprafață de 1.116 mp. din care 215 mp. curți – construcții și 901 mp. arabil situat în intravilanul satului B., ., T 7, P CC415, A415/1, ., având nr. cadastral provizoriu 201 împreună cu locuința C1 și anexa C2 aflate pe acest teren (f.8 – dos. fond).
În cuprinsul contractului sus – menționat se arată că imobilul (terenul, locuința C1 și anexa C2) sunt proprietatea vânzătoarei, dobândite astfel: terenul prin constituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr._/05.04.1995, fiind pusă în posesie prin procesul – verbal nr.846/31.03. 1995, iar construcțiile, prin cumpărare, de la părinții săi N. N. I. și N. C. F..
Prin decizia nr.1355/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, irevocabilă, a fost admis recursul declarat de recurenții - reclamanții N. I. și N. G. împotriva sentinței civile nr.2592/24.09.2007 a Judecătoriei Câmpina care a fost modificată în parte în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/05.04.1995, a procesului – verbal de punere în posesie nr.846/31.03.1995 și a Ordinului Prefectului Județului Prahova nr.75/1995 pentru suprafață de teren de 924 mp. care, astfel, a fost exclusă din titlul de proprietate, reținându-se că, numita N. I. E. a figurat, în tabelul nominal cu cetățenii care au solicitat constituirea dreptului de proprietate, numai cu suprafața de 76 mp. trecută în proprietatea statului (f.13 – dos. fond).
Ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/05.04.1995, a procesului – verbal de punere în posesie nr.846/31.03. 1995 și a Ordinului Prefectului Județului Prahova nr.75/1995 pentru suprafață de teren de 924 mp. care, astfel, a fost exclusă din titlul de proprietate, reclamanții N. I. și N. G. au formulat, în contradictoriu cu pârâții N. I. E., N. N., U. C. și U. V., acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._ prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.493/12.03. 2003, iar pe calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.197/6.01.1991.
Prin sentința civilă nr.1654/29.04.2009, irevocabilă prin respingerea recursurilor, Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiate atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională (f.16 – dos. fond).
Prin sentința civilă nr.190/27.01.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.192/2005, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.04.1995 emis pe numele N. I. E. pentru suprafața de 139 mp., sens în care pârâții U. C. și U. V. au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului N. I. I. această suprafață de teren, dispunându-se ieșirea din indiviziune a reclamantului și pârâților U. C. și U. V., conform variantei I din raportul de expertiză lotizare – completare ing. G. E. (f.35 – dos. fond).
Astfel, pârâții U. C. și U. V. au primit lotul nr.1 în care s-a inclus terenul în suprafață de 1.053 mp., urmând ca diferența de 161,50 mp. să o primească, în natură, prin mutarea gardului pe aliniamentul V, Z, T, O, E, iar reclamantul N. I. I. a primit teren în suprafață de 1.300 mp., urmând ca diferența de 161,50 mp. să o predea, în natură, pârâții U. C. și U. V., prin mutarea gardului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, potrivit deciziei nr.677/2006 a Tribunalului Prahova, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost admis, conform deciziei nr.236/27.02. 2007 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă, dispunându-se modificarea în parte a acesteia, dar și a sentinței instanței de fond, atribuind lotul nr.2 din raportul de expertiză lotizare – completare ing. G. E. atât recurentului N. I., cât și soției sale N. G., în devălmășie (f.118 – dos. fond).
Raportul de expertiză topo – refacere 1 ing. A. F. G. a arătat că terenul folosit de reclamanți este în suprafață de 1.160 mp., este situat în intravilanul satului B., ., iar terenul folosit de pârâți este în suprafață de 1.150 mp., cu mențiunea că nu se poate preciza, cu certitudine, dacă terenul în suprafață de 924 mp. menționat în contractul de vânzare – cumpărare al reclamanților aut. sub nr.197/1991 este unul și același cu suprafața de teren de 924 mp., conform deciziei nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova.
S-a concluzionat că, terenul reclamanților este cel din perimetrul pct. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 1, în suprafață de 1.160 mp., rezultând o diferență, în plus, de 21,50 mp. care se încadrează în tolerantele admise de normativele în vigoare de +/-2%, adică +/-22,77 mp., față de 1.138.50 mp.
Terenul pârâților U. C. și U. V. se află situat în perimetrul pct. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 1, în suprafață de 1.150 mp., rezultând o diferență, în minus, de 64,50 mp. care, însă, nu se mai încadrează admise de normativele în vigoare de +/-2%, adică 24,29 mp. față de 1.214,50 mp.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, fără a putea fi negată starea conflictuală existentă între părți și care se concretizează în multitudinea litigiilor purtate de-a lungul timpului, este cunoscut faptul că, în cazul în care titlurile provin de la autori diferiți, în literatura de specialitate au fost propuse mai multe soluții: o primă soluție propune ca, în această situație, să se dea preferință posesorului, conform regulii: in pari causa, melior est causa possidentis; o altă soluție propune să se dea preferință celui ce invocă titlul cu data cea mai veche; ultima soluție, care pare a fi și cea mai rațională, propune să se compare, între ele, drepturile autorilor de la care provin cele două titluri: va câștiga acea parte care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Soluția apare ca fiind o aplicație a principiului nemo plus juri sad alium transferre potest, quam ipse habet, sarcina probei că autorul sau a avut un drept preferabil revenind reclamantului.
Transpunând acest principiu la speța dedusă judecății și, reținând și concluzia exprimată de expertul topo în sensul că nu se poate preciza, cu certitudine, dacă terenul în suprafață de 924 mp. menționat în contractul de vânzare – cumpărare al reclamanților aut. sub nr.197/1991 este unul și același cu suprafața de teren de 924 mp., conform deciziei nr.1355/2007 a Tribunalului Prahova prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.04.1995, a procesului – verbal de punere în posesie nr. 846/31.03.1995 și a Ordinului Prefectului Județului Prahova nr.75/1995 pentru suprafață de teren de 924 mp. care, astfel, a fost exclusă din titlul de proprietate, în mod corect a fost respinsă acțiunea în revendicarea suprafeței de teren de 924 mp. formulată de reclamanții N. I. și N. G., dispunându-se grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul pct. 1 – 2 – 3 – 4 - 5, conform raportului de expertiză topo ing. A. F., planul de situație nr.1.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se avea în vedere varianta a doua din raportul de expertiză topo ing. G. E. efectuat în dosarul nr.912/2005, în mod corect, această cerere nu a fost avută în vedere de instanța de fond, întrucât, o soluție contrară ar implica modificarea sentinței civile nr. 190/27.01.2006, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.236/27.02.2007 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă, ceea ce înseamnă că sentința invocată se bucură de autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., vor fi obligați apelanții - reclamanți N. I. și N. G. să plătească intimaților suma de 150,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare probatorii, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți N. I. c N. G., ambii domiciliați în . M. ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.949/27.03. 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - pârâți U. C. și U. V., ambii domiciliați în București, Sector 3, ., ., ., ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimaților 150,97 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
6 ex. - 01.07.2013
d.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul PRAHOVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 2849/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
