Acţiune în constatare. Decizia nr. 982/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 6731/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 982
Ședința publică din data de 3.06.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – R. I. C.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă P. A. MAICII DOMNULUI BORDENII M. cu sediul în ., .. 89, județul Prahova și B. S. cu domiciliul în com. Adunați, . nr. 137, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 165/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata - pârâtă . cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta – reclamantă, reprezentată prin av. T. V. si intimata - pârâtă reprezentată prin av. S. V. D..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada neîndeplinirii procedurii de citare în Monitorul Oficial, potrivit dispozițiilor Legii nr.455/2006.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare prin publicitate, în Monitorul Oficial partea a – III - a din 13.05.2013 și într-un ziar la largă răspândire națională din data de 10.05.2013 privind litigiul în temeiul dispozițiilor Legii nr.455/2006.
Pe rând părțile, prin apărători, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se constate că instanța de fond a respins acțiunea pentru terenul care aparțin cimitirelor, motivat de faptul că aceste terenuri fac parte din domeniul public al comunei, însă, potrivit întâmpinării, terenurile nu fac parte din domeniul public, motiv pentru care solicită schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii si să se constate că terenurile aparțin Parohiei Adormirii Maicii Domnului Bordenii M., fără cheltuieli de judecată.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului conform concluziilor scrise.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2011, reclamanta P. A. Maicii Domnului Bordenii M. a chemat în judecată civilă pe pârâta ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate, prin construire, asupra construcțiilor situate în com. Scorțeni, . reprezentând biserica parohială în suprafață de 250 mp., capela în suprafață construită de 105 mp., o bucătărie, un garaj și, prin prescripția achizitivă, conform art.930 C.civ., asupra terenurilor în suprafață de 800 mp. aferent bisericii parohiale, în suprafață de 2.640 mp. pe care este situat cimitirul vechi și de 3.700 mp. pe care este situat cimitirul nou.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că bunurile imobile descrise le stăpânește P. A. Maicii Domnului sub nume de proprietar, fiind recunoscută ca atare și nimeni nu a ridicat vreo pretenție asupra acestora, fiind îndeplinite cerințele Codului civil privind dobândirea dreptului de proprietate, prin construire și uzucapiune.
Reclamanta a precizat că, în anul 1841, s-a construit biserica parohială care a fost dărâmată în urma cutremurului din anul 1940, funcționând până în anul 1981 într-o construcție improvizată din lemn, iar când s-a construit actuala biserică, prin contribuția enoriașilor, în baza unei autorizații de construire.
Totodată, reclamanta a mai arătat că terenurile au fost împrejmuite cu gard și parohia stăpânește de peste 160 de ani curtea bisericii și cimitirul vechi și de peste 30 de ani terenul cimitirului nou.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.930, alin.1 lit. c și alin.2, art.2502 alin.2 pct.2 C.civ., art.111 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, la dosar inventarul bunurilor, autorizația pentru executare lucrări nr.62/05.08.1981.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta . a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a arătat că biserica parohială a fost edificată în anul 1981, în baza autorizației de construire nr.62/1981, iar capela, bucătăria și garajul au fost construite fără autorizație de construire, terenurile în litigiu nefăcând obiectul legilor de restituire a proprietății.
Prin cererea depusă la dosar, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că temeiul de drept al acțiunii este art.82 din Legea nr.71/2011, art.1837, art.1846 - 1847, art.1854, art.1858 și art.1890 C.civ. din anul 1864, întrucât posesia a început anterior intrării în vigoare a Codului civil actual.
Conform articolului unic alin.2 din Legea nr.455/2006, a fost publicat anunțul privind obiectul cauzei și părțile într-un ziar larg răspândit și în Monitorul Oficial nr.156 din 11.05.2012, Partea a – III - a.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, martori și expertize tehnice de specialitate topo și construcții civile, industriale și agricole, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr.165/23.01. 2013 prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. „A. Maicii Domnului” Bordenii M., constatându-se dreptul de proprietate al acesteia, prin prescripția achizitivă de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 1.288 mp. situat în ., parcela 1943, ..89, jud. Prahova, având ca vecinătăți: . N., C. L., B. F., alee de acces, identificat prin raportul de expertiză topo ing. N. N. și dreptul de proprietate, prin accesiunea imobiliară, asupra construcțiilor existente pe teren, respectiv biserica și anexa alcătuită din bucătărie, capelă și garaj, identificate prin raportul de expertiză construcții civile sing. F. I., fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente cimitirelor vechi și nou.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, din depozițiile martorului N. N. audiat la cererea reclamantei că biserica nouă a fost construită în anul 1981, iar bucătăria, capela și garajul au fost construite în anul 1990, fiind situate pe un teren în suprafață de 12.000 mp. care a fost în stăpânirea bisericii de peste 100 de ani.
Martorul a precizat că reclamanta a stăpânit și alte două terenuri de 3.700 mp. și 2.100 mp. pe care se află cimitirul vechi și cimitirul nou, toate terenurile fiind împrejmuite cu gard.
La solicitarea reclamantei a fost audiat și martorul N. A. care a declarat că biserica nouă a fost construită în perioada anilor 1979 - 1980 și lângă biserică se află o capelă, garaj și bucătărie situate pe un teren de cca. 1.200 mp. care a fost folosit de reclamantă din anul 1940 și care este împrejmuit, cu precizarea că reclamanta a stăpânit și un teren de cca. 2.000 mp. pe care se află cimitirul vechi dezafectat și un teren de 3.700 mp. pe care se află cimitirul nou, terenuri ce au fost stăpânite de reclamantă de peste 30 de ani.
Din cererea comunicată de către pârâtă rezultă că terenurile în litigiu nu fac parte din domeniul public sau privat al localității.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art.181 din H.G. nr.53/2008 privind statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, biserica după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei cu tot terenul și clădirile afectate ei, iar disp. art. 78 alin.1 (astfel cum au fost rectificate, conform rectificării nr.53 din 16.01.2008), prevăd că bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei și stau sub jurisdicția și controlul autorității arhiepiscopiei sau episcopiei.
Conform art.178 alin.3 din H.G. nr.53/2008, se consideră anexe ale lăcașului de cult și urmează regimul juridic al acestuia și următoarele construcții: clopotnița, cancelaria parohială, casa parohială cu dependințele sale, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, reședința chiriarhului.
Prin raportul de expertiză construcții sing. F. I. a fost identificată Biserica „A. Maicii Domnului”, precum și anexa ce este alcătuită din bucătărie, capelă și garaj situate pe un teren în suprafață de 1.288 mp. situat în ., parcela 1943 cc, ..89 identificat prin raportul de expertiză topometrică ing. N. N..
Având în vedere că uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, necondiționat de calitatea de proprietar al aceluia de la care reclamanta a dobândit posesia imobilului, instanța de fond a apreciat că, în cauză, operează prescripția achizitivă de 30 de ani, întrucât, posesia reprezintă o stare de fapt ce nu trebuie să fie transmisă prin act autentic.
Potrivit art.489 și urm. C.civ., proprietarul terenului este și proprietar al construcțiilor edificate pe acest teren.
În consecință, în raport de probele administrate în cauză, instanța de fond în baza art.1846, art.1847 C.civ. și art. 111 C.pr.civ., a admis în parte acțiunea, constatând dreptul de proprietate al reclamantei prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 1.288 mp. situat în ., . a fost identificat prin raportul de expertiză topometrică ing. N. N. și asupra construcțiilor aflate pe teren, identificate prin raportul de expertiză construcții sing. F. I..
Potrivit art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, domeniul public al comunelor, orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național sau județean.
Conform pct.III din Anexa la Legea nr.213/1998, cimitirele fac parte din domeniul public al comunelor.
Dispozițiile art.861 alin.1 și 2 C.civ. prevăd că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, iar proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau prin posesia de bună credință asupra bunurilor mobile.
De asemenea, art.28 alin.1 și 4 din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prevede că unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor, iar autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate.
Având în vedere cele reținute și, față de prevederile pct. III din Anexa la Legea nr.213/1998, în care se menționează că cimitirele fac parte din domeniul public al unităților administrative, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenurilor în suprafață de 2.119 mp. și 3.798 mp. aferente cimitirului vechi și nou.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanta P. A. Maicii Domnului Bordenii M., prin reprezentantul său legal – preot paroh F. T., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și constatării dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii, asupra terenurilor - cimitir vechi și cimitir nou în suprafață de 2.119 mp. și, respectiv 3.789 mp., conform raportului de expertiză topo ing. N. N..
Arată reclamanta că martorii audiați în cauză au relevat că parohia stăpânește aceste terenuri de peste 100 de ani, că sunt împrejmuite cu gard și că nimeni nu a ridicat vreo pretenție asupra acestora, numai parohia fiind cunoscută ca proprietar, întrucât are cimitire în folosință.
Sentința recurată este nelegală, deoarece, în opinia reclamantei, s-a dat ceea ce nu s-a cerut, conform art.304 pct.6 C.pr.civ., câtă vreme, nimeni a solicitat să se constate că terenurile aferente cimitirelor sunt domeniu public, pârâta precizând doar că acestea nu fac parte din domeniul public sau privat al .> Apreciază reclamanta că textele de lege invocate de instanța de fond nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, deoarece posesia s-a făcut de peste 100 de ani, iar legile menționate dispun pentru viitor, iar nu pentru trecut, cu precizarea că, în inventarul din anul 1969, aceste terenuri figurează ca proprietate a bisericii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.3 din Legea nr.213/1998 (actualizată) privind bunurile proprietate publică „domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ – teritoriale prin modurile prevăzute de lege”, alin.4 al aceluiași text de lege stipulând că „domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național sau județean”.
Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ – teritoriale au drept de proprietate privată.
Potrivit Anexei cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ – teritoriale, la pct. III. domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri…printre care și cele menționate la pct.10, respectiv cimitirele orășenești și comunale.
Analizând caracterele dreptului de proprietate publică, actualul cod civil prevede la art.861 alin.1 că „bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile”, alin.2 al aceluiași articol stipulând că „proprietatea acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună – credință asupra bunurilor mobile”.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. A. Maicii Domnului Bordenii M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, asupra terenurilor în suprafață de cca. 2.640 mp. pe care se află cimitirul vechi și, respectiv de 3.700 mp. pe care este situat cimitirul nou.
Raportul de expertiză topo ing. N. N. a relevat că aceste terenuri ocupate de cimitire au suprafața de 3.7898 mp. – cimitir nou și, respectiv de 2.119 mp. – cimitir vechi.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, terenurile aferente cimitirelor, făcând parte din domeniul public al unității administrativ – teritoriale, nu pot face obiectul dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată, astfel încât, în mod corect a fost respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Susținerea reclamantei inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că instanța de fond ar fi dat ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme, nicio parte litigantă nu a solicitat să se constate că terenurile aferente cimitirelor fac parte din domeniul public al comunei nu poate fi avută în vedere, deoarece, prin reținerea acestor terenuri ca făcând parte dinn domeniul menționat, s-a explicat, în mod pertinent, motivul pentru care acestea nu pot face obiect al uzucapiunii și, pe cale de consecință, soluția de respingerea a acestui capăt de cerere.
Chiar dacă cele două terenuri în litigiu figurează, în inventarul din anul 1969, în proprietatea bisericii, acest fapt nu este de natură a înfrânge principiul imperativ potrivit căruia proprietatea asupra bunurilor care fac parte din domeniul public al unității administrativ - teritoriale nu poate fi dobândită de terți prin efectul uzucapiuni, aceste bunuri fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă P. A. MAICII DOMNULUI BORDENII M. cu sediul în ., .. 89, județul Prahova și B. S. cu domiciliul în com. Adunați, . nr. 137, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 165/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata - pârâtă . cu sediul în ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ:
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. R. I. C. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
2 ex. – 26.06.2013
d.f.nr._ – Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 976/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1658/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
