Uzucapiune. Decizia nr. 793/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1969/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 793
Ședința publică din data de 26.04.2013
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTORI – R. I. C.
– A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți C. C. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și C. F. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - pârât M. P. PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți personal si asistați de av. I., lipsă fiind intimatul - pârât.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, însă s-a depus întâmpinare.
Recurenții – reclamanți prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Tribunalul ia act că recurenții - reclamanți au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței . nr._/26.04.2013 si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei ce au fost anulate.
Recurenții – reclamanți prin apărător învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurenților – reclamanți prin apărător în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenții - reclamanți prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat întrucât instanța de fond a pronunțat hotărârea prin care a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, respectiv a schimbat natura si sensul actului juridic.
Mai arată recurenții - reclamanți că pârâtul, la un singur termen de judecată a invocat excepția autorității de lucru judecat, deși în această cauză nu există autoritate de lucru judecat, iar acțiunea a fost promovată după apariția noului cod civil.
Totodată, arată că uzucapiunea este un drept real de constatare a dreptului de proprietate, astfel încât, în speță, nu există autoritate de lucru judecat; fată de probele administrate în cauză si poziția intimatului - pârât solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat si în temeiul disp.art. 320 C.pr.civ. casarea cu trimiterea spre rejudecare pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului având în vedere că pentru acest teren anual se achita impozitul.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții C. C. și C. F. au chemat în judecată pârâtul M. Ploiești – prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate ca sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 338 mp, situat in Ploiești, ., jud. Prahova ca efect al uzucapiunii si a construcției de pe acest teren compusă din trei camere, baie, bucătărie, cămară și hol.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca au stăpânit acest teren din anul 1972, existând întotdeauna delimitare prin gard, posesia fiind netulburată și sub nume de proprietar., achitând impozitele aferente.
Ulterior, reclamanții si-au precizat acțiunea față de prevederile vechiului cod civil aplicabil cu privire la cursul prescripției achizitive.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței de fond si la termenul de judecată din data de 05.06.2012 a invocat excepția autorității de lucru judecată susținând că prin Decizia civilă nr. 221/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus în mod definitiv și irevocabil asupra unei pricini având același obiect, aceeași cauză și desfășurată între aceleași părți.
Reclamanții au solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției invocate susținând că temeiul juridic invocat nu estre același.
Prin sentința civilă nr._/30.10.2012 Judecătoria Ploiești a admis excepția autorității de lucru judecată invocată de pârâtă, a respins acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat și a luat că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii”.
Instanța de fond a apreciat că, pentru a deveni incidentă autoritatea lucrului judecat este necesară existența între două cauze a unei triple identități, cumulative, potrivit art. 1201 Cod civil, aceea a obiectului, a părților și a cauzei, sau scopului.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
În cauză, instanța de fond a constatat că reclamanții au chemat în judecată același pârât prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2007, colicitând să se constate că sunt proprietarii terenului situat în P., ., jud. Prahova ca efect al uzucapiunii si a construcției situate pe acest teren. Prin sentința civilă nr. 4923/21.05.2008 prima instanță a admis acțiunea formulată, hotarârea judecătorească fiind însă atacată de pârâtă cu recurs.
Prin decizia civilă nr. 221/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2007 a fost admis recursul declarat de pârâta M. Ploiești prin primar, sentința civilă menționată a fost modificată în tot, iar acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată .
Analizând cele două cauze, instanța de fond a constatat existența unei identități evidente între părți.
De asemenea, obiectul și scopul urmărit de reclamanți în cele două acțiuni este identice, aceștia dorind să obțină un drept de proprietate asupra imobilului situat în P., ., jud. Prahova ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, aratănd că instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, deși în cauză nu exista autoritate de lucuru judecat, acțiunea fiind introdusă după . noului cod civil, având o altă încadrare în drept.
Recurenții sustin că au stăpânit și stăpânesc și în prezent de peste 45 ani, plătind în permanență impozitul, nefiind deranjați de nimeni în posesia terenului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 12.03.2013.
La data de 11.04.2013, intimatul pârât, legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenții reclamanți au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 338 mp situat în Ploiești, ., județul Prahova, ca efect al uzucapiunii și a construcției de pe acesta, construcție campusă din trei camere, baie, bucătărie, cămară și hol, imobil stăpânit din anul 1972, delimitat prin gard, posesia fiind neîntreruptă, netulburată șui sub nume de proprietar, acțiune respinsă de instanța de fond cu motivarea că în speță, există autoritate de lucru judecat.
Critica recurenților reclamanți că nu există autoritate de lucru judecat, este nejustificată, față de prevederile art.1201 din vechiul cod civil și disp. art. 166 C. pr. civ.
Recurenții reclamanți au mai chemat în judecată pe intimatul pârât într-o acțiune având același obiect, constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren situat în Ploiești, ., județul Prahova și construcție situată pe acest teren, acțiunea acestora fiind admisă prin sentința civilă nr. 4923 din 21.05.2008, sentință modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, prin decizia civilă nr.221 din 04.02.2009 a Tribunalului Prahova în urma admiterii recursului declarat de pârât.
Astfel, în speță există tripla identitate de obiect, părți și cauză, fiind pe deplin îndeplinite cerințele impuse de disp. art. 166 C. pr. civ.
Instituția autorității de lucru judecat împiedică o nouă judecată a unei cereri deja judecate.
În esență puterea de lucru judecat a unei hotărâri semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată că exprimă adevărul și nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Părțile trebuie să participe în ambele procese în aceeași calitate. A avea aceeași calitate în ambele cereri, înseamnă a figura în proces în calitate de titular de drepturi, fiind avută în vedere identitatea juridică a părților, nefiind obligatoriu ca în ambele procese o parte să aibă calitatea de reclamant iar cealaltă calitatea de pârât, în cauză recurenții au avut calitatea de reclamanți atât în acțiunea inițială cât și în speța de față.
Cu privire la obiect, se constată că, este identic în ambele cauze. Obiectul reprezintă pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat. Există identitate de obiect, chiar dacă, acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul,final urmărit este același.
Cauza, este fundamentul juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
Așadar, există tripla identitate de părți, obiect și cauză, care atrag incidența în speță a disp. art. 166 C. pr. ciuv. Și 1201 din vechiul Cod civl.
Invocarea de către recurenții reclamanți a faptului că acțiunea a fost introdusă după . noului Cod civil având o altă încadrare în drept, este nejustificată, cât timp important în cauză este data în timp, respectiv când s-a născut litigiul între părți, dată la care disp. art. 1201 Cod civil era în vigoare.
Verificând conținutul deciziei civile nr. 221 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2007 raportat la cauza de față, se constată că recurenții reclamanți au solicitat în ambele dosare să se constate cu sunt proprietarii terenului situat în Ploiești, ., județul Prahova, ca urmare a intervenirii uzucapiunii de 30 de ani și să se cpnstate că sunt proprietarii construcției formată din 3 camere, o bucătărie, o baie, cămară, hol.
În doctrină s-a arătat că efectele puterii de lucru judecat prezintă un dublu aspect: un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu; un aspect pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul câștigat într-o nouă judecată.
Un efect deosebit al puterii de lucru judecat este exclusivitatea, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai poată fi cu putință.
Este nejustificată susținerea recurenților reclamanți că reprezentanta intimatei nu a susținut în fața instanței admiterea excepției autorității de lucru judecat, atât timp cât la termenul de judecată din data de 05.06.2012, reprezentantul intimatului pârât a invocat excepția autorității de lucru judecat și a depus în acest sens Decizia civilă nr. 221 din 04.02.2009 a Tribunalului Prahova, iar faptul că la data pronunțării, a lipsit nu are relevanță.
Instanța era obligată să se pronunțe cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către reprezentantul pârâtului la data de 05.06.2012 când au fost prezente ambele părți.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2012 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți C. C. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și C. F. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - pârât M. P. PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. R. I. C. A. G. H.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.CN
2 ex./31.05.2013
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.P. M. E.
| ← Cereri. Decizia nr. 887/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
