Pretenţii. Decizia nr. 1285/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 4769/105/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1285
Ședința publică din data de 25.09.2013
PREȘEDINTE: P.-A. A.
JUDECĂTORI: Ș. O. C.
: H. A. G.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea R. I., domiciliată în Ploiești, ..27, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 421/ 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații S. A. Ț. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Piața M. Viteazul, nr. 3, .. Prahova, P. D., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, și ., cu sediul în București, ., sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la prima strigare a cauzei contestatoarea personal și asistată de avocat N. A. în substituire avocat R. C., și reprezentantul intimatei S. A. Ț. Ploiești, avocat B. M., lipsind celelalte părți, iar la a doua strigare se prezintă contestatoarea personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 35,50 lei, conform chitanței nr._/28.05.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar: întâmpinare de către intimata . și concluzii scrise de către apărătorul intimatului P. D., avocat I. F., după care
La prima strigare a cauzei, apărătorul contestatoarei și apărătorul intimatei S. A. Ț. Ploiești depun la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la deliberarea asupra contestației în anulare dedusă judecății.
Tribunalul dispune lăsarea dosarului la ordine.
La a doua strigare, contestatoarea, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Contestatoarea, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea contestației în anulare, conform concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația in anulare înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr._, la data de 28.09.2013, contestatoarea R. I. a solicitat anularea deciziei civile nr.421/14.03.2013, pronunțată de această instanță, și, reținând cauza spre judecare, să fie admis recursul, cu obligarea pârâtei la plata sumei ce a fost determinată efectuarea raportului de expertiza din care rezulta culpa . conducători auto implicați in accident, deci si a conducătorului auto ce conducea auto asigurat de către parata.
De asemenea, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor de judecata cu ocazia acestei contestații in anulare compuse din onorariu avocațial si taxa judiciara de timbru.
În motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat că, la data de 01.02.2010 a fost implicata . circulație in orașul Băicoi, . orelor 17:15, eu având calitatea de conducător al auto marca Volskswangen tip Golf, cu nr. de înmatriculare_ fiind lovita de auto marca Nissan tip Navara cu nr. de înmatriculare_ aflat in proprietatea . de numitul P. D..
Deși a depus toate diligentele prevăzute de către legiuitor pentru a se afla adevărul in cauza, după cum rezulta si din administrarea probelor de la dosarul de fond al acestei cauze, din păcate nu s-a mai putut proba vinovăția exclusiva a conducătorului auto P. D.. Acesta este, de fapt, si ultima cale la care mai poate apela pentru aflarea adevărului si ca sa se facă in mod efectiv dreptate.
Deși in faza penala supusa acestui incident auto s-a concluzionat existenta culpei comune a ambilor conducători auto (fapt neadevărat), contestatoarea a solicitat instanței obligarea asigurătorului S. Alliantz - Tiriac Ploiești la plata sumei ce i se cuvenea in urma culpei conducătorului auto, asigurat la respectiva societate.
Instanța de fond a reținut, in mod greșit, chiar in urma reefectuarii probelor de specialitate, ca vina i-ar aparține in totalitate contestatoarei, in ciuda faptului ca din raportul de expertiza judiciara efectuat in acesta speța a rezultat fara dubiu cel puțin culpa . rapoartele de expertiza efectuate si in dosarul penal care s-a creat in urma acestui incident.
Întreg probatoriul administrat in susmenționatul dosar penal a fost anexat, în copii certificate, la dosarul de fond fiind efectiv consternata ca instanța a menționat in dispozitivul sentinței atacate ca nu ar fi făcut dovada culpei comune. Rezulta, in mod indubitabil, ca instanța de fond nu a studiat in mod atent dosarul, probele supuse efectiv judecații, cat nici raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza care se coroborează cu celelalte rapoarte extrajudiciare anexate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța de fond cat si cea de recurs, in mod greșit au reținut ca depoziția martorului T. Ș. de fila 172 trebuie înlăturata.
Declarația anexata de către contestatoare pentru susținerea cel puțin a culpei comune a fost luata in fata organelor de urmărire penala "la cald" martorul aducând niște elemente foarte importante atunci pentru stabilirea adevăratei vinovații de care, din păcate nu s-a ținut cont in cadrul dosarului penal ce a avut ca obiect art. 184 C.pen. Din păcate, nu s-a ținut cont de valoarea intrinseca a declarației acestui martor ocular, iar, spre stupefacția sa totala, instanța de fond din prezenta cauza a înlăturat-o in urma reaudierii martorului T. Ș. propus de altfel chiar de către contestatoare in fata instanței.
R. I. a apreciat ca lipsita de importanta nu prima declarație luata"la cald", ci cea de a doua care a fost luat la trei ani diferența si in care martorul a uitat elementele esențiale, efectiv nu si le-a adus aminte. Este cunoscut si specificat in doctrina faptul ca, după o anumita perioada de timp martorul uita elementele esențiale in mod natural si instanța investita cu audierea lui trebuie sa ii aducă aminte niște elemente generatoare pentru memorie pentru a putea reconstrui imaginile vechi de trei ani in căzui nostru, Or, instanța de fond a audiat martorul cu întrebări scurte care nu au favorizat o aducere aminte efectiva iar întrebările solicitate martorului de către apărătorul reclamantei nu au fost încuviințate .Credem ca ar fi trebuit mai degrabă sa se tina cont si de declarația mai susmenționata si de faptul ca la audierea in fata instanței au trecut aproape trei ani si instanța era obligata sa aiba mai multa înțelegere fața de martor dar in nici un caz sa nu tina cont de declarația luata"la cald"si de celelalte acte depuse in copii certificate la dosarul cauzei.
Instanța investita cu soluționarea recursului a încălcat dispozițiile art.317 alin2 C. teza finala "recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond" cat si ale art.318 alin.l C. fiind rezultatul unei greșeli material si, de asemenea, instanța nu a motivat vreunul din motivele de modificare, in sensul ca nu a motivat inaplicabilitatea art.24,41,44,49 din Leg.136/1995 in speța de fata.
La data de 15.07.2013 intimata . a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, a fiind inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că, față de pretenția cu care a fost investit tribunalul, nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art.317 și art.318 cod procedură civilă.
Contestația în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere însasi instanței care a pronunțat hotărârea atacata, în cazurile si în condițiile limitativ prevăzute de lege sa își desființeze propria hotărâre si sa procedeze la o noua judecata.
Contestația în anulare speciala, ca prim motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civila - dezlegarea data recursului, este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului si care au avut drept consecința darea unor soluții greșite.
Este deci vorba despre acea greșeala pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale si care determina soluția pronunțata.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. S-a arătat, în practica, ca a da pârtilor posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parti, ar însemna sa se deschidă dreptul pârtii de a provoca rejudecarea caii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinara de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica; neconcordanta dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat si dispozitiv; prin care recursul este respins ca neîntemeiat; omisiunea soluționării cererii privind cheltuielile de judecata; etc.
Greșeala materiala se apreciază în raport cu situația existenta în dosar la data pronunțării hotărârii ce se ataca.
Prin urmare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica, neconcordanta dintre motivare si dispozitiv, aplicarea greșita a unor dispoziții legale la situația de fapt.
Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru ca judecata nu a fost bine făcuta, ci pentru motivele expres prevăzute de lege, altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolita, la judecarea încă o data a acelui recurs, ceea ce legiuitorul nu a urmărit.
Fiind o cale de retractare si nu de cenzura juridica, contestația in anulare nu poate fi exercitata pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibila repunerea in discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanța si care s-a pronunțai asupra motivelor de casare invocate de parte.
Prin prezenta contestație in anulare-recurs, contestatoarea R. I. a solicitat reaprecierea probelor, analizarea mai multor înscrisuri, respectiv rapoartele de expertiza judiciara si extrajudiciara, declarațiile de martor, etc. apărări formulate si in fata instanței de recurs.
Insa, așa cum rezulta si din considerentele deciziei civile nr.421/14.03.2013 pronunțate de Tribunalul Prahova, instanța de recurs a răspuns si acestor critici formulate in recurs. De altfel, instanța de recurs a cercetat si a răspuns la toate motivele de modificare sau casare invocate in recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul_/281/2011.
Or, criticile formulate de contestatoare vizează însuși fondul cauzei si practic tind la rejudecarea recursului, ceea ce este inamisibil.
Examinând contestația in anulare dedusa spre soluționare, tribunalul apreciază ca este neîntemeiată, conform considerentelor ce urmează a fi arătate.
Contestația în anulare constituie o cale de atac extraordinară, de reformare si procedură, ce poate fi exercitată numai în cazurile si în condițiile reglementate prin dispozițiile art. 317-321 Cod procedură civilă.
Practic, potrivit art.317 Cod procedură civilă, pot fi supuse contestației in anulare hotărârile irevocabile in cazul in care procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita in mod legal sau când hotărârea a fost data de judecător cu încălcarea normelor de ordine publica privitoare la competenta, daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (contestația in anulare generală).
De asemenea, conform art.318 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare (contestația în anulare specială).
Contestatoarea a invocat prevederile art.317 alin.2 Cod procedură civilă, susținând că recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond, precum și dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, arătând că soluția este rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța de recurs nu a motivat inaplicabilitatea prevederilor art.24,41,44,49 din legea nr.136/1995 în speța de față.
Referitor la dispozițiile art.317 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul observă că nu consacră vreun caz distinct de contestație în anulare generală, care să fie independent de cele două cazuri instituite prin aliniatul 1 al textului legal menționat, reprezentând doar o ipoteză particulară a acestora în sensul că este admisibilă o atare contestație când nelegala citare sau pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Or, este lesne de observat că R. I. nu a susținut niciun moment că nu ar fi fost citată în mod legal a termenul când s-a judecat pricina sau că instanța nu ar fi avut competență materială sau teritorială exclusivă.
În ceea ce privește cazurile de contestație în anulare specială, în mod constant, în literatura juridica si în practica judiciara s-a precizat ca noțiunea de eroare materiala evidenta vizează aspectele formale ale judecării recursului precum respingerea greșita a acestuia ca tardiv, anularea greșita pentru netimbrare sau altele asemenea, pentru verificarea cărora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text excepție, noțiunea de eroare materiala nu trebuie interpretată extensiv, pe aceasta cale neputând fi valorificate greșeli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Trebuie subliniat faptul că prin decizia civilă nr. 421/14.03.2013 a Tribunalului Prahova s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, hotărâre prin care acțiunea în pretenții promovată de R. I., în contradictoriu cu S. A. Ț. PLOIEȘTI, P. D. și . a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.
Examinând considerentele deciziei atacate, tribunalul consideră că au fost analizate toate motivele de recurs împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, așa cum au fost formulate de contestatoarea-recurentă.
Este adevărat că dreptul la un proces echitabil consfințit prin Art.6 par.1 din convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune, în principiu, motivarea hotărârii judecătorești, în așa fel încât justițiabilul să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat toate probele administrate, dar acest drept nu este unul absolut pentru că nu trebuie să se răspundă tuturor argumentelor părților, ci numai celor decisive pentru soluționarea cauzei (cu titlul de exemplu, Hotărârea V. der Hurk contra Olandei și Hotărârea Ruiz Torija contra Spaniei, ambele ale Curții Europene a Drepturilor Omului). Inaplicabilitatea prevederilor art.24,41,44,49 din Legea nr.136/1995, susținută de contestatoare și în cuprinsul motivelor de recurs, a fost demonstrată de instanța de control judiciar, în mod indirect, prin analiza și interpretarea materialului probatoriu susceptibil a conduce la stabilirea culpei în producerea accidentului în legătură cu care se poartă prezentul litigiu.
De altfel, este lesne de observat că, în cea mai mare parte, contestatoarea își circumscrie criticile modalității de interpretare a materialului probatoriu de către instanțele care au judecat cauza în fond, ceea ce conduce la concluzia că, pe calea contestației formulate, aceasta urmărește valorificarea unor greșeli de judecata pretins săvârșite de instanța de recurs cu prilejul pronunțării deciziei nr. 421/14.03.2013, ceea ce, în mod evident, nu este posibil.
Prin urmare, în baza art.318 cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația in anulare formulata de R. I., ca fiind neîntemeiată.
În baza art.274 cod procedură civilă, contestatoarea, aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimatul P. D., reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 14, luând act că celelalte intimate nu au solicitat asemenea cheltuieli.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare, formulată de contestatoarea R. I., domiciliată în Ploiești, .. 27, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 421/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații S. A. Ț. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Piața M. Viteazul, nr. 3, .. Prahova, P. D., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, și ., cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 800 lei către intimatul P. D..
Ia act că celelalte intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. Ș. O. C. H. A. G.
GREFIER
N. L. E.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored.PAA
2 ex/14.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 213/2013. Tribunalul... → |
|---|
