Acţiune în constatare. Decizia nr. 1094/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 21845/281/2012
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1094 | |
Ședința publică din data de 19 iunie 2014 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | G. M. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanții T. A. V. și T. A. M. ambii cu domiciliul procesual ales la S.C.A. A. și D. cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2640/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. L. A., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/16.06.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - pârâtă C. L. A. personal și asistată de avocat S. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, o cerere formulată de apărătorul recurenților - reclamanți, avocat D. M., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și întâmpinare formulată de intimata - pârâtă C. L. A., după care,
Apărătorul intimatei-pârâte C. L. A., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai formulează.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul intimatei-pârâte C. L. A., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Soluționarea cauzei s-a făcut pe o excepție dilimantă, în ante-contractul de vânzare-cumpărare, pentru că obiectul cauzei este hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, părțile sunt C. L. A. și Tudoache V., în calitate de promitenți vânzători, pe de o parte, și recurenți-reclamanți, pe de altă parte. Acțiunea este introdusă numai împotriva intimatei C. L. A., fiind exclusă promitenta vânzătoare T. V., reclamanții nedorind introducerea în cauză și a acesteia. Instanța de fond a invocat necesitatea introducerii în cauză a promitentei vânzătoare T. V.. S-a spus că este o necesitate juridică obiectivă și instanța nu putea din oficiu să dispună introducerea în cauză a acesteia. Instanța de fond nu avea cadrul procesual pentru a soluționa cauza, astfel că soluția nu putea fi decât respingerea acțiunii, întrucât nu este numai o participare facultativă, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 30.05.2012, sub nr. _, reclamanții T. A. V. și T. A. M. au solicitat, in contradictoriu cu pârâta C. L. A., să se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare cumpărare, prin care să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra dreptului indiviz de jumătate din terenul situat in intravilanul comunei Bucov, ., in suprafața de 2.149 m.p., găsiți la măsurătoarea cadastrala, teren ce face parte din Tarlaua 37, . Vh 2077, împreuna cu dreptul indiviz de 1/4, din locuința si anexele gospodărești, amplasate pe acest teren. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 lei reprezentând daune interese și la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că la data de 05.04.2006, prin înscrisul intitulat "antecontract de vânzare cumpărare " autentificat sub nr. 2293/05.04.2006, au convenit cu parata dar si cu promitenta vânzătoare T. V., mama lor, ca acestea sa ii cedeze prin contract de vânzare cumpărare cota lor indiviza din terenul si imobilul descrise mai sus.
Reclamanții au mai precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2978/17.05.2007, promitenta vânzătoare Tudoache V., si-a îndeplinit întocmai obligația asumata prin antecontract, in sensul ca a înțeles sa transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra cotei sale de ½ din construcțiile edificate pe terenul indicat in petitul acțiunii.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare, pârâta a acceptat, ca in cazul in care se răzgândește sau nu respectă termenul convenit de către părti pentru încheierea actului de vânzare in forma autentica, reclamanții se vor putea adresa instanței judecătorești pentru a pronunța o hotărâre in constatarea vânzării precum si sa achite daune egale cu dublul prețului achitat cu titlu de preț al vânzării, respectiv suma de 60.000 lei, datorate pentru neexecutarea obligației asumate prin convenție.
Totodată, reclamanții au mai învederat că pârâta C. L. A., nu numai ca s-a răzgândit in privința îndeplinirii obligației asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare, dar prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul dosarului cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, aceasta a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la cota sa succesorala, pe care s-a obligat sa o cedeze către reclamanți conform convenției acestora.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ. coroborat cu art. 969 C. civ., art. 1073 si art. 1077 C. civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei cu raport de expertiză tehnică de specialitate.
Pârâta a formulat întâmpinare in cauza, prin care a invocat excepția caducității, excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, intrucat nu poate sa se constate valabilitatea unui antecontract care are inserat in cuprinsul său o clauza ilicita.
La termenul de judecată din data de 27.11.2013, instanța a respins excepția caducității și excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru motivele indicate în încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 19.02.2014, instanța a invocat excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Prin sentința civilă nr. 2640/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamanților pentru lipsa coparticipării procesuale obligatorii.
Pentru a pronunția această soluție, instanța de fond areținut următoarele:
Astfel cum reiese din dispozițiile art. 47 C.p.c., coparticiparea procesuală în procesul civil este, de regulă, facultativă, reclamantul fiind cel care stabilește limitele litigiului sub aspectul părților pe care dorește să le cheme în judecată, în baza principiului disponibilității.
Excepția în această materie o reprezintă coparticiparea procesuală obligatorie, care există atunci când mai multe persoane se află într-o anumită legătură care impune soluționarea unitară a litigiului cu privire la toți participanții, printr-o singură hotărâre.
Această ipoteză este aplicabilă în situația în care se impune ca efectele hotărârii judecătorești să fie relative la toate persoanele legate prin raportul juridic care constituie cauza cererii de chemare în judecată ori în conținutul căruia intră dreptul sau obligația comună.
În speță, cauza cererii deduse judecății, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, este reprezentat de antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2293/05.04.2006 de către Biroul Notarial Equitas (fila 7), care a fost încheiat între reclamantul T. A. V., în calitate de promitent-cumpărător și numitele C. L. A. (pârâta din prezenta cauză) și T. V., în calitate de promitent-vânzător.
Specificul unei acțiuni precum cea de față trebuie analizat prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 (aplicabil în raport de data încheierii antecontractului dintre părți, respectiv 05.04.2006), conform căruia „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract”.
Pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri judecătorești (care are caracter constitutiv de drepturi) trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, cu excepția consimțământului - care va fi suplinit de către instanță.
Revenind la datele speței, instanța observă că una dintre promitente-vânzătoare, respectiv numita T. V. este străină de prezentul litigiu, nefiind chemată în judecată alături de cealaltă promitentă-vânzătoare.
Însă, instanța apreciază că pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare trebuie să facă o analiză globală asupra tuturor aspectelor care rezultă din încheierea antecontractului în discuție și în raport de toate părțile acestuia.
Astfel, pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre condamnatorie doar împotriva unuia dintre cei doi debitori prevăzuți în promisiunea de vânzare-cumpărare, trebuie să constate că cealaltă promitentă-vânzătoare și-a îndeplinit obligația de a face asumată prin antecontract.
Deci excluderea unei persoane de sub incidența hotărârii judecătorești care privește o convenție la care a fost parte nu se poate face decât dacă se constată că aceasta și-a îndeplinit obligația care îi incumba. Însă, o astfel de analiză nu se poate realiza cu privire la o persoană străină de proces (așa cum se menționa anterior, numita T. V. este parte a antecontractului supus analizei, însă nu a fost chemată în judecată).
Cu alte cuvinte, ținând seama și de principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, instanța nu poate face aprecieri asupra fondului raportului juridic dedus judecății, fără să fie chemate în judecată toate părțile din antecontractul ce constituie cauza cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele expuse în precedent și având în vedere că instanța nu poate trece peste principiul disponibilității, introducând din oficiu alte persoane în proces (chiar dacă se constată că litisconsorțiul este obligatoriu), va admite excepția analizată și va respinge cererea dedusă judecății, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Împotriva acestei sentințe reclamanți T. A. V. și T. A. M. au declarat recurscriticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au arătat că instanța de fond s-a aflat în primul rând într-o gravă eroare de drept când a invocat dispozițiile art. 137 C.pr.civ. în susținerea din oficiu a prezumtivei excepții procesual pasive obligatorii întrucât, raportat la momentul invocării excepției, instanța și-a întemeiat această poziție procesuală pe disp.art. 137 C.pr.civ. cu ignorarea totală a art. 136 C.pr.civ. și cu alin. 2 al art. 137 C.pr.civ.
Au apreciat reclamanții că excepția coparticipării pasive obligatorii invocate din oficiu de către instanța de fond, nu este de ordine publică drept pentru care în conformitate cu disp.art. 136 C.pr.civ. aceasta a fost tardiv invocată respectiv admisă de instanța de fond.
Art. 47 C.pr.civ. arată că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Față de textul de lege invocat urmează a se avea în vedere faptul că, în principiu, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, constituind de fapt regula, iar numai cu titlu de excepție existând și situații în care datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.
Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar (obligatoriu) apreciază reclamanții că nu prezintă importanță pentru speța de față deoarece prin cererea de chemare în judecată nu au solicitat soluționarea vreunui aspect legat de încheierea contractului așa cum greșit motivează instanța de fond, ci doar în ceea ce privește executarea culpabilă sau necorespunzătoare a contractului, situație în care judecata se realizează numai în contradictoriu cu partea care se află în culpă pentru neexecutare.
În speță nu se află în ipoteza în care să fie pusă în discuție constatarea nulității unui act sau a valabilității acestuia pentru ca instanța să trebuiască să constate nevalabilitatea actului juridic față de toate părțile contractante.
Mai arată reclamanții că numai într-un asemenea caz pronunțarea unei hotărâri uniforme poate reprezenta necesitate obiectivă în materia nulității actelor juridice și numai în această ipoteză litisconsorțiul este necesar, obligatoriu și unitar.
Mai mult decât atât, reclamanții arată că aveau obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți toți contractanții, deoarece drepturile și obligațiile părților derivând din antecontractul de vânzare – cumpărare nu sunt indivizibile pentru a atrage coparticiparea procesuală pasivă obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii invocate din oficiu de instanța de fond.
Consideră reclamanții că instanța de fond a avut în vedere aceste aspecte dar a procedat la o greșită interpretare a aspectelor invocate în propria motivare .
Astfel, în considerarea argumentelor prezentate în sensul în care instanța de fond arată că pentru a pronunța o hotărâre condamnatorie doar împotriva unuia dintre cei doi debitori prevăzuți în promisiunea de vânzare –cumpărare, trebuie să constate că cealaltă promitentă vânzătoare și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract .
În consecință, instanța de fond a anticipat ipoteza pronunțării unei hotărâri doar împotriva debitoarei pe care reclamanții au înțeles să o cheme în judecată, însă doar sub condiția probării îndeplinirii obligației asumate de cea de-a doza debitoare din contract.
În acest context instanța de fond nu a avut în vedere concluziile formulate în combaterea excepției invocate și nici nu a motivat, prin hotărârea pronunțată, înlăturarea apărărilor astfel cum au fost formulate și nici nu a fost probată în mod evident îndeplinirea chiar a condiției la care instanța de fond a făcut referire în justificarea ipotezei admiterii acțiunii doar față de o singură debitoare.
Reclamanții au mai arătat că instanța de fond nu numai că nu a luat în considerare faptul că, așa cum au arătat reclamanții și prin cererea de chemare în judecată, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNP Equitas sub nr. 2978/17.05.2007, cealaltă debitoare din antecontractul de vânzare și-a îndeplinit integral obligația asumată față de reclamanții promitenți cumpărători.
Astfel, îndeplinindu-și propria obligație asumată, cererea de chemare în judecată era lipsită de obiect și de interes față de cealaltă debitoare T. V., care dacă ar fi stat în proces ar fi putut solicita obligarea reclamanților la suportarea cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect apreciază reclamanții că și soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii, aceasta având posibilitatea de a dispune, în virtutea aceluiași rol activ pentru care a invocat din oficiu excepția, introducerea în cauză a celeilalte debitoare.
O soluție corectă și chiar mai nimerită ar fi fost, ca față de propria motivare, în temeiul disp.art. 137 alin. 2 C.pr.civ. instanța de fond să unească excepția cu fondul, urmând să se pronunțe asupra acesteia odată cu fondul cauzei și după administrarea probatoriului deja încuviințat.
Apreciază reclamanții că putea fi respectat în mod corect și mai ales consecvent principiul disponibilității așa cum a fost invocat de către reclamanți și aplicat în mod neunitar de către instanța de fond.
Sub acest aspect, arată că litisconsorțiul procesual estre de regulă unul facultativ, cadrul procesual civil fiind lăsat la aprecierea reclamantului, conform principiului disponibilității, aspect ce a fost invocat în combaterea excepției invocate fără însă ca instanța de fond să acorde eficiență juridică acestui principiu de drept procesual.
Diferit procedează aceeași instanță de fond când apreciază că în aplicarea aceluiași principiu, nu poate dispune din oficiu în ceea ce privește introducerea în cauză a celeilalte debitoare întrucât nu au solicitat chemarea în judecată și a acestei debitoare.
Apreciază reclamanții că instanța de fond nu a judecat cu unități diferite de măsură aplicarea acestui principiu, pronunțând o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică, lipsită de un caracter just.
În concluzie, reclamanții arată că în sistemul de drept românesc coparticiparea necesară, obligatorie este excepțională, funcționând numai acolo unde legea o prevede expres, urmând ca pe calea recursului să se aprecieze dacă în cauză, raportat la apărările prezentate, coparticiparea pasivă a celeilalte debitoare este obligatorie sau nu, în măsura care aceasta și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, drept pentru care consideră că în raport de obiectul și natura dedusă judecății, nu poate fi răsturnată pe cale de excepție regula consacrată de principiul disponibilității, solicitând admiterea recursului și în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării probatoriului deja încuviințat și pronunțarea pe fond asupra cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Într-un neverosimil subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a uni excepția cu fondul sau pentru a dispune introducerea în cauză și a celeilalte debitoare a antecontractului, care însă și-a îndeplinit obligația asumată prin acesta.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 23.05.2014, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2912.
Intimata-pârâtă C. L. A., legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,
Intimata a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare aut. prin nr.2293/05.04.2006, C. L. A. si T. V. s-a obligat sa depună toate diligentele spre a vinde numiților T. A. V. si T. A. M. dreptul indiviz de 1/2 din terenul intravilan situat in . dreptul indiv. de ¾ din locuința si anexele gospodărești aflate pe terenul mai sus menționat.
Mai arată intimata că antecontract de vânzare-cumpărare prevede mai multe clauze printre care si clauza de răzgândire precum si faptul ca la data autentificării acestuia s-ar fi plătit un preț acela de 30.000 lei pe care promitentele vânzătoare l-ar fi primit in întregime (situație nereala), iar pe de altă parte obiectul antecontractului a făcut în realitate obiectul unei acțiuni de partaj succesoral la care recurentul, prin poziția sa, a achiesat și, nemulțumit de I.A.P.a introdus prezenta acțiune in care nu a ințeles sa cheme in judecata si pe promitenta vânzătoare T. V..
Făcând parte dintre persoanele ce se regăsesc in antecontractele de vânzare cumpărare, chemarea in judecata si acestei vânzătoare promitente este o necesitate juridica obiectiva întrucât nu se poate discuta transfer de proprietate pret etc. de cat in contradictoriu cu toate părțile din antecontract.
In mod legal si temeinic instanța de judecata a invocat excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii, reclamanții prin apărător refuzând introducerea in proces in calitate de parata T. V. iar instanța neputând din oficiu sa facă acest lucru.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată ca recursul este fondat și va fi admis în baza disp. art. 312 (1), (2) și (3) rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
La data de 05.04.2006, recurenții - reclamanții T. A. V. și T. A. M. au încheiat cu numita T. V. și cu intimata pârâtă C. L. A., antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2293/05.04.2006, prin care cele două promitente s-au obligat sa le vândă reclamanților dreptul indiviz de ½ din terenul situat în intravilanul comunei Bucov, ., in suprafața de 2.149 m.p., găsiți la măsurătoarea cadastrala, teren ce face parte din Tarlaua 37, . Vh 2077, împreuna cu dreptul indiviz de 3/4, din locuința si anexele gospodărești, amplasate pe acest teren.
Dreptul de proprietate asupra ternului și construcțiilor a fost individualizat în cuprinsul aceluiași actului atunci când s-a arătat și proveniența, respectiv intimata pârâtă C. L. A. are dreptul de indiviz de ½ din teren și dreptul indiviz de ¼ din construcții prin moștenire de la tatăl său conform certificatului de moștenitor nr. 107/2006 iar T. V. are dreptul indiviz de 2/4 din construcții prin cumpărare în timpul căsătoriei cu defunctul soț, cu contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 507/1965.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2978/17.05.2007, promitenta vânzătoare Tudoache V. a vândut recurenților reclamanți dreptul de proprietate asupra cotei sale de ½ din construcțiile edificate pe terenul indicat mai sus.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță este o coparticiparea procesuală obligatorie, care există atunci când mai multe persoane se află într-o anumită legătură care impune soluționarea unitară a litigiului cu privire la toți participanții, printr-o singură hotărâre.
Instanța de fond nu a luat în considerare divizibilitatea obligațiilor asumate de către promitente situație ce rezultă în primul rând prin modalitatea în care părțile au înțeles să execute prezentul antecontract.
Astfel, așa cum au arătat și reclamanții prin cererea de chemare în judecată, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNP Equitas sub nr. 2978/17.05.2007, promitenta Tudoache V. transferând recurenților reclamanți dreptul său de proprietate asupra cotei indivize de 2/4 din construcții și-a îndeplinit integral obligația asumată față de recurenții reclamanți.
Având în vedere și poziția intimatei pârâte care nu a făcut niciodată vreo susținere în sensul indivizibilității obligației sau a unei obligații în solidar, este cert că obligațiile de a face asumate de promitente prin antecontractul autentificat sub nr. 2293/05.04.2006 nu sunt indivizibile cum greșit reține instanța de fond, astfel că față de numita Tudoache V. cererea de chemare în judecată ar și lipsită de interes, atâta timp cât aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2978/17.05.2007, a vândut recurenților reclamanți dreptul de proprietate asupra cotei sale de ½ din construcțiile edificate pe terenul indicat mai sus.
Prin urmare, instanța de fond, reținând că obligațiile asumate de promitente nu sunt indivizibile, solidare, că numita Tudoache V. si-a îndeplinit integral obligația asumată față de recurenții reclamanți, trebuia să respingă excepția coparticipării procesuale pasive obligatorii și să continue judecata.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 (1), (2) și (3) rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenții - reclamanții T. A. V. și T. A. M. împotriva sentinței civile nr. 2640/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ și va casa în tot sentința recurată cu trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - reclamanții T. A. V. și T. A. M. ambii cu domiciliul procesual ales la S.C.A. A. și D. cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2640/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. L. A., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
M. C. | G. M. | M. N. | |
Fiind în C.O. semnează Președintele Instanței Grefier, | |||
E. M. | |||
Operator date cu caracter personal 5595 | |||
Red./tehnored.: N.M. | |||
2 ex./ 01.09.2014 | |||
d.f. nr._ – Jud. Ploiești | |||
j.f. G. A. Gerogiana | |||
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1832/2014. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1365/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
