Pretenţii. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 6266/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 234
Ședința publică din data de 12.02.2014
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - N. C.
- E. C. D.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâtă S.C. N. B. FACTORY S.A. cu sediul în ., . bis, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.585/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. P. domiciliat în București, .. 10, ., Sector 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta – pârâtă, reprezentată de avocat P. A. și intimatul - reclamant personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.447,00 lei, conform chitanței . nr._/10.06.2013 și timbrul judiciar în valoare de 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - pârâte și intimatul - reclamant, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul în dezbateri, solicită ca în baza disp. art.247 C.pr.civ. să se ia act de susținerea intimatului - reclamant prin care a arătat că înțelege să renunțe la însuși dreptul pretins, iar în baza disp. art.2465 C.pr.civ. să se anuleze în tot sentința civilă nr.585/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul - reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită să se ia act de susținerea sa, în sensul că înțelege să renunțe la însuși dreptul dedus judecății.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2011, reclamantul M. P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „N. B. Factory” S.A. Filipeștii de Târg - prin reprezentant său legal, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia de pe terenul în suprafață de 2.500 mp. situat în extravilanul ., . și de pe terenul în suprafață de 2.500 mp. situat în ., .. Prahova; ridicarea de pe aceste terenuri a construcțiilor provizorii; autorizarea reclamantului pentru demolarea construcțiilor, pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor în cuantum de 20.000 lei începând cu data de 01.04.2009 și până la predarea efectivă a acestor imobile.
Înmotivareaacțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.686/ 25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafața de 2.500 mp. situat în extravilanul ., T 27, P 185/12, având ca vecinătăți: drumul, F. E., rest proprietate, astfel cum a fost identificat prin expertiza topometrică - completată ing. P. M., urmând ca hotărârea pronunțata să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
A mai menționat reclamantul că prin sentința civila nr.559/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.500 mp. situat în ., T 27, P 185/13, jud. Prahova, identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză ing. P. M., prin perimetrul ABCDA urmare a convenției de vânzare - cumpărare încheiată cu pârâta la data de 08.01.2002, urmând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
De la data rămânerii irevocabile a sentințelor civile nr.686/25.02.2009 și nr.559/13.02.2009, reclamantul a arătat societății că este proprietarul terenurilor și că aceasta, respectiv S.C. N. B. Factory S.A. ocupă aceste terenuri în mod abuziv și, deși a încercat să rezolve litigiul, pe cale amiabilă, a fost refuzat de director general al societății, refuzându-se eliberarea terenurilor, nedorind să le închirieze sau să le cumpere.
La data de 10.10 2011, reclamantul a notificat S.C. N. B. Factory S.A., prin executor judecătoresc în vederea eliberării terenurilor și, cum aceasta nu s-a conformat nici în urma acestei proceduri, a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
În continuare, reclamantul a subliniat că pârâta S.C. N. B. Factory S.A. nu deține niciun drept asupra terenurilor în suprafață de 2.500 mp. situat în extravilanul ., T 27, P 185/12, având ca vecinătăți: drumul, F. E., rest proprietate, astfel cum a fost identificat prin expertiza topometrică - completată ing. P. M. și teren în suprafața de 2.500 mp. situat în ., T 27, P 185/13 jud. Prahova, identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză P. M., prin perimetrul ABCDA, ocupându-i terenurile fără forme legale și fără nici un titlu.
Pentru terenurile respective, reclamantul are o ofertă de cumpărare, însă, datorită faptului că sunt ocupate abuziv și fără niciun titlu de S.C. N. B. Factory S.A., nu se poate realiza vânzarea, întrucât i s-ar aduce un prejudiciu potențialului cumpărător.
Totodată, a arătat că societatea pârâtă a avut o înțelegere cu fosta proprietară a imobilului în sensul că aceasta a lăsat-o pentru a-l folosi, iar aceasta avea asigurată paza terenului și faptul că acesta nu rămânea în nelucrare.
Consideră reclamantul că acesta reprezintă convenția părților având putere de lege între părți și a constituit, până la data consolidării dreptului său de proprietate, un titlu, însă, modalitatea în care au înțeles părțile să încheie contractul de închiriere între ele este perfect valabilă, legea neimpunând forma scrisă pentru valabilitatea contractului, iar chiria din punctul său de vedere a fost reprezentată de munca prestată de pârâtă pe terenul fostei proprietare, neexistând obligativitatea plății unei sume de bani, putând fi achitată prin orice mijloc, inclusiv prin prestarea unei munci și paza lucrului.
A mai precizat reclamantul că, față de faptul că dorește să se bucure de toate prerogativele dreptului său de proprietate, inclusiv cel al posesiei și al folosinței nu numai de cel al dispoziției, a înțeles să solicite pârâtei să îi elibereze terenul.
A considerat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.581 C.pr.civ. în sensul că evacuarea este o măsură vremelnică, este o măsură a unui drept în speță a dreptului de proprietate, drept care îi aparține și care este vătămat de două ori, o dată că nu poate dispune de el, în mod liber, în sensul că nu poate obține un preț rezonabil, acesta fiind ocupat abuziv de o terță de persoana, iar cea de-a doua vătămare provine din afectarea a înseși prerogativelor dreptului de proprietate.
Practic, în prezent, nu se poate bucura de niciun atribut al dreptului de proprietate în totalitate, iar cu privire la paguba care i s-ar putea produce și aceasta este de ordin dublu, una în sensul că nu poate obține un preț onest pe imobilul - proprietatea sa și cea de-a doua care rezultă dintr-un raționament legal și din principii de drept, în sensul că dreptul de proprietate este sacru și inviolabil, în situația de față nefuncționând niciunul din aceste două aspecte.
Reclamantul a arătat că, nu în ultimul rând, și practica CEDO protejează dreptul de proprietate, prin toate mijloacele sale, încălcarea acestui drept fiind condamnat cu vehemență de către Curte.
Față de faptul că, în prezent, nu mai există nicio convenție între acesta și pârâtă și față de faptul că urgența este justificată, a solicitat admiterea prezentei cereri, astfel cum a fost formulată.
În final, a amintit reclamantul că există practică unitară constantă în astfel de materii în sensul că s-a statuat unitar că o astfel de acțiune este perfect admisibilă pentru a se obține evacuarea unor persoane care au ocupat o suprafață de teren fără contract de închiriere sau a persoanelor tolerate în locuință, cu precizarea că, în prezent, pârâta are calitate de tolerat, are o atitudine de violentă față de acesta și, ori de câte ori, a încercat să negocieze cu reprezentanții acesteia încheierea unui contract de închiriere s-a lovit de nenumărate refuzuri, unele exprimate în cuvinte triviale și, chiar amenințătoare.
Îndrept, acțiunea a fost întemeiată art.112 și art.581 C.pr.civ, art.1516 și urm., art.1521 și urm., art.1270, art.1816 C.civ. și art.109 c.pr.civ
Îndovedireacțiunii, reclamantul a depus la dosar practica judiciară, dovada de comunicare efectuată în dosarul de executare nr.2405/2011, notificare, sentința civilă nr.686/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, plan de amplasament și delimitare, extras comunicare încheiere pronunțată în dosarul nr._/2009 al O.C.P.I. – B.C.P.I. Câmpina, încheierea nr._/2009 a O.C.P.I. – B.C.P.I. Câmpina, extras carte funciară pentru Informare, încheierea nr._/30.07.2009 a O.C.P.I. – B.C.P.I. Câmpina, extras de carte funciară pentru informare, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice, carte de identitate, sentința civilă nr.559/13.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta S.C. N. B. Factory S.A.a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ.,întâmpinare prin care, în principal, referitor la primul capăt de cerere a invocat excepția inadmisibilității cererii în evacuare, arătând că o astfel de acțiune este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
A mai precizat pârâta că, în motivarea prezentei cereri, reclamantul a susținut că este proprietar pe un teren pe care aceasta îl deține fără titlu, aspecte ce consideră că nu au nici o legătură cu temeinicia acțiunii în evacuare, cu precizarea că, societatea este proprietara unui teren în suprafață de 7.500 mp. astfel: prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1609/04.06.2001, S.C. Teleconstrucția S.A. a devenit proprietara acestui teren, intabulat în Cartea Funciară 164 conform Încheierii nr.1900/07.06.2001; prin Actul Constitutiv nr. 2958/01.08.2001, S.C. Teleconstrucția S.A. a devenit asociata a S.C. N. B. Factory S.A. prin aport în natură la capitalul social al societății, conform art.205 din Legea nr.31/1990, terenul devenind astfel proprietatea pârâtei, intabulat în C.F., conform Încheierii nr.7157 din dosarul nr._/04.10.2005
Prezenta cerere este inadmisibilă, deoarece potrivit încheierilor de carte funciară, o parte din terenul de pe care se cere evacuarea este viran, iar o acțiune în evacuare de pe acest teren este inadmisibilă, dat fiind caracterul personal al acestei acțiuni care are ca obiect relațiile dintre locator și locatar.
S-a arătat că, astfel cum reclamantul a formulat acțiunea a înțeles că acesta se consideră proprietar, iar pe pârâtă o considera tolerată, situație care se referă la invocarea unui drept real de proprietate care nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare, invocând decizia nr.2102/17.03.2005 a Î.C.C.J. - Secția civilă și de proprietate intelectuală,
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea cererii în totalitate ca neîntemeiată.
Referitor la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că nu poate fi evacuată de pe un teren al cărui proprietar este în baza unor acte autentice care constituie titlu de proprietate opozabil, deoarece terenul este intabulat în Cartea Funciară, iar în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a menționat că pe terenul proprietatea acesteia a edificat mai multe construcții definitive, respectând întocmai legislația în vigoare, obținând autorizația de construire nr.1/09.01. 2003 și procesul - verbal de recepție a lucrărilor de construire nr.1/07.01.2005 în baza cărora cele trei construcții edificate de aceasta au fost intabulate în Cartea Funciară, conform Încheierii nr.7157 din dosarul nr._/04.10.2005 .
Ori, în condițiile în care reclamantul invocă două sentințe judecătorești unde societatea pârâtă nu a fost parte, deci nu îi sunt opozabile și care se referă la constatarea unui drept de proprietate probabil, în baza art.111 C.pr.civ., care nu constituie titlu de proprietate în condițiile în care: „hotărârea ce se pronunța într-o acțiune în constatare nu are caracter de titlu executoriu și nu poate fi pusă în executare silită.
Solicită a se observa decizia nr.3107/26 noiembrie 1994” a Curții Supreme de Justiție, Secția civilă.
A arătat că, de asemenea, Cap IV Secțiunea a – 3 - a art.336 C.civ. prevede faptul că acțiunile în constatare nu sunt opozabile terților decât dacă s-au respectat condițiile de publicitate prevăzute de lege.
Ori, fiind vorba de un teren, publicitatea se realizează în baza legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.201 din_ .
Tot în acest sens este invocat și principiul de drept potrivit căruia „Prior tempore potior iure” având în vedere că aceasta a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului înaintea reclamantului, realizând publicitatea față de terți.
Ca urmare, în condițiile in care imobilele proprietatea pârâtei sunt edificate în baza unor acte administrative valabile, capătul de cerere privind desființarea acestora apare ca inadmisibil, deoarece nu s-a invocat valabilitatea acestor acte administrative, valabilitate care, oricum, nu poate fi verificată decât de instanțele de contencios administrativ.
Referitor la anumite afirmații făcute de reclamant în cererea principală, pârâta a arătat că, după modul în care a fost formulată acțiunea și după afirmațiile neadevărate care se fac în cuprinsul acesteia, o apreciază ca un abuz de drept, deoarece încalcă flagrant prevederile art.723 C.pr.civ. „Dreptul subiectiv civil trebuie exercitat potrivit scopului său economic și social, cu respectarea legii și a moralei, cu bună - credință, în limitele sale materiale ori juridice, orice încălcare a acestor principii constituind un abuz de drept”.
A arătat că reclamantul a făcut afirmația eronată că toate construcțiile de pe teren sunt provizorii și edificate nelegal, iar susținerea în sensul că a contactat conducerea societății pârâte și i s-a răspuns, în mod violent, demonstrează reaua credință a acestuia, în condițiile în care, acesta a contactat societatea solicitându-i direct sume de bani fanteziste, fără să îi prezinte așa - zisele acte de proprietate pe care le-a invocat și fără să fie interesat de actele de proprietate pe care pârâta le deține.
Referitor la obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, s-a solicitat respingerea și a acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, în condițiile în care, așa cum a precizat anterior, pârâta este proprietara terenului și a construcțiilor aflate pe acesta, și această cerere fiind inadmisibilă, în condițiile în care, este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, fapt care nu are legătură cu realitatea în condițiile în care între părți nu există nicio convenție.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus: contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1609/04.06.2001; încheierea C.F. nr. 1900/07.06. 2001; încheierea C.F. nr.7157 dosar nr._/04.10.2005; autorizația de construire nr. 1/09.01.2003; proces - verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr.1/07.01.2005, copia actului constitutiv la care a făcut referire în întâmpinare.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, martori, expertize tehnice de specialitate topo și construcții civile și industriale, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr.585/25.02.2013 prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta S.C. N. B. Factory S.A., a dispus evacuarea acesteia din imobilul - teren cu construcții (C1, C2, C3) identificate prin raportul de expertiză topo ing. P. D. în perimetrul ABCDA, prin planul de situație anexă, Parcele 185/12 și 185/13 din T 27, a obligat pârâta la ridicarea construcțiilor după obținerea autorizației de demolare, în temeiul art.8 din Legea nr.50/1991, republicată, pe cheltuiala acesteia, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamant să procedeze la desființarea lor pe cheltuiala pârâtei, respectiv 134.946 lei, precum și la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului de 7.717,32 lei și 7.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor: teren în suprafață de 2.500 mp. situat în extravilanul ., jud. Prahova, T 27, P 185/13, cu nr. cadastral 89/2, înscris în Cartea funciară nr.170 a localității, dobândit prin cumpărare de la S.C. Diaprod Muntenia S.R.L., conform sentinței civile nr.559/13.02.2009 a Judecătoriei Câmpina, irevocabilă, și teren în suprafață de 2.500 mp. situat în extravilanul ., jud. Prahova, T 27, P 185/12, cu nr. cadastral 89/1, înscris în Cartea funciară nr.171 a localității, dobândit prin cumpărare de la .., conform sentinței civile nr.686/25.02.2009 a Judecătoriei Câmpina, irevocabilă, ca ambele soluționând dosarele atașate nr._ și, respectiv nr.4426/ 204/2008, ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Ambele terenuri au fost înscrise în evidențele de publicitate imobiliară reglementate de Legea nr.7/1996, prin încheierile de carte funciară nr.2132/25. 06.2001 și nr.2073/20.06.2001, în baza documentațiilor cadastrale de identificare anexă și a contractelor de vânzare - cumpărare autentice doveditoare a dreptului de proprietate a vânzătorilor, S.C. Diaprod Muntenia S.R.L și .., parcelele fiind învecinate conform planurilor de amplasament și delimitare pentru P 185/12 și P 185/13.
Ulterior pronunțării celor două sentințe, ambele terenuri au fost înscrise în evidențe ca fiind proprietatea reclamantului prin încheierile nr._/16.07. 2009 și nr._/30.07.2009 pronunțate de B.C.P.I. Câmpina.
În aceeași perioadă în care s-a realizat prima intabulare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu nr. cadastrale provizorii 89/1 și 89/2, respectiv luna iunie 2001, S.C. Teleconstrucția S.A. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra unui teren de 7.500 mp. situat în . cu nr. cadastral provizoriu 234, prin încheierea nr.1980/07.06.2001, acest teren fiind adus ca aport în natură la constituirea capitalului social al pârâtei S.C. N. B. Factory S.A., la data de 01.08.2001, conform actului constitutiv și dezmembrat în trei parcele cu nr. cadastrale 234/1, 234/2și 234/3, prin încheierea nr.7157/05. 10.2005.
Deja la înscrierea dezmembrării terenului proprietatea pârâtei, deci în anul 2005, cu nr. cadastral diferit de cel al reclamantului, deci poziționare diferită conform documentațiilor cadastrale diferite, existau construcții, astfel: pe terenul de 1.107 mp., nr. cadastral 234/1, construcția C1, pe terenul de 2.711 mp., nr. cadastral 234/2 construcțiile C2, C3, precum și servitute de trecere pentru construcția C1.
Autorizația de construcție nr.1/09.01.2003 emisă de Primăria . ca și procesul - verbal de recepție nr.1/07.01.2005 menționează executarea lucrărilor de construire unitate de producție confecții metalice, sediu administrativ, depozite și anexe pe un teren identificat doar cu nr. cadastral 234 și nr. topografic 27, fără nr. de parcelă sau suprafață.
Raportul de expertiză topometrică ing. P. D., verificând poziționarea terenurilor conform celor două documentații cadastrale, nr. cadastrale provizorii acordate conform Legii nr.7/1996 de 234 și, respectiv 89, dar având în vedere cu prioritate numerotarea parcelelor din planul parcelar din arhivele Primăriei, respectiv T 27 și P 185 cu subdiviziunile acesteia, 185/12, 185/13 și 185/14, conform extrasului de plan, a concluzionat că terenurile folosite în prezent de părți se suprapun pe o suprafață de 4.947 mp, identificată cu punctele ABC’D’A și numit teren în litigiu.
S-a constatat de către instanța de fond că expertul nu a făcut referire la nr. cad. 89/1 și 89/2 acordate conform Legii nr.7/1996, când prezintă terenurile reclamantului, ci doar nr. vechi parcelare 185/12 și 185/13, delimitând terenul de 5.000 mp. prin simbolurile ABCDA pe aceeași schiță de plan, acestea fiind cu certitudine terenurile dobândite de reclamant, conform provenienței preluate și în evidențele de publicitate imobiliară începând cu anul 2001, nr. parcelare vechi regăsindu-se în toate actele încheiate succesiv.
Cu referire la terenul proprietatea pârâtei de 7.500 mp. în acte și 7.490 mp. în măsurători, s-a constatat că acesta este identificat de către expert cu nr. vechi de parcelă 185/14, vecin pe latura N și delimitat 1, 2, 3, 4 - 11, 12, 13, 1, fără însă ca această identificare, cu nr. parcelar vechi să se regăsească în niciunul din actele autentice sau schițele de plan anexă încheiate ulterior cu privire la acest teren.
Din analiza contractului de vânzare aut. sub nr.1609/2001 prin care a dobândit terenul S.C. Teleconstrucția S.A. rezultă că acesta este identificat cu nr. T 27, fără nr. parcelă, vecini, cu mențiunea situării în intravilanul localității conform dovezii nr.2179/22 05 2001 emisă de Primăria Filipeștii de Târg, terenul făcând obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, în baza legilor fondului funciar.
Acesta nu este identificat decât cu nr. cadastral provizoriu 234 acordat conform Legii nr.7/1996 ceea ce a condus la o greșită poziționare a construcțiilor și o confuză motivare a posesiei, în prezent suprapunându-se terenul proprietatea reclamantului considerat extravilan, cu terenul eronat considerat proprietatea pârâtei declarat intravilan.
Prima instanță a apreciat că se justifică, astfel, argumentarea expertului tehnic judiciar că la identificarea imobilelor a avut în vedere planul cadastral de punere în posesie ce a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate în zonă, care a condus cu certitudine la poziționarea terenului proprietate a pârâtei pe amplasamentul delimitat de expert, cu nr. parcelar 185/14.
De asemenea, s-a considerat că este total corect motivată concluzia expertului că pârâta ocupă din . suprafața de 2.500 mp., delimitată 1, AD’5, 4 - 1, restul suprafeței fiind liberă (teren situat în vecinătatea de N a terenului ocupat în fapt de pârâtă).
Apreciind corectă expertiza topometrică efectuată de expertul P. D., instanța de fond a reținut-o în totalitate, apreciind că poate sta la baza verificării documentațiilor cadastrale ce urmează a avea loc pentru o corectă intabulare a dreptului de proprietate a celor două părți, în acord cu actele de proprietate ale fiecăreia deja menționate în evidențele B.C.P.I. Câmpina.
Analizând în cauză excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare față de posibilitatea promovării acțiunii în revendicare, s-a constatat că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat, în cuprinsul Decizieinr.169/18. 01.2011 pronunțată în recurs de Secția Comercială, având ca obiect acțiune în evacuare că aceasta este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
În cadrul acestei acțiuni nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia.
Astfel, s-a apreciat că, în speță, pârâții ocupau fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamantul, în calitate de proprietar, nu a solicitat obligarea acestora să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar evacuarea acestora și predarea bunului în materialitatea sa.
Sub acest aspect, Înalta Curte a reținut că, în mod eronat, instanțele inferioare au apreciat că acțiunea în evacuare constituie un mijloc procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune între părți, considerând că neopunerea unui titlu de către pârâți nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare.
În dezacord cu o astfel de abordare restrictivă, Înalta Curte a menționat că dispozițiile art.480 C.civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor.
Cu această motivare, instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtă și a analiza acțiunea pe fondul cauzei.
Astfel, prima instanță a constatat că, întreg probatoriul administrat în cauză dovedește, pe deplin, că reclamantul este proprietarul celor două parcele 185/12 și 185/13, intabulate cu nr. cadastrale provizorii 89/1 și 89/2 în evidențele de publicitate imobiliară, iar edificarea construcțiilor în contextul concret al documentațiilor cadastrale emise și avizate de O.C.P.I. Prahova, astfel că a fost analizată în condițiile aplicabilității art.494 C.civ. cu referire la regimul construcțiilor pe terenul altuia, față de data construirii lor - anii 2003 - 2005.
Având în vedere existența autorizației de construire pe o altă suprafață de teren, dar și conduita reclamantului pe parcursul ridicării lor, dat fiind faptul că acesta a promovat cele două procese după edificarea acestora, a notificat pârâta prin executorul judecătoresc, respectiv notificarea înregistrată sub nr.2405/10. 10.2011 de eliberare a terenului, existența antecontractelor de vânzare - cumpărare la momentul construirii acestora - anul 2002 față de anii 2003 - 2005, s-a apreciat reaua credință a constructorului la momentul ridicării acestora.
În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art.480 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a dispus evacuarea pârâtei S.C. N. B. Factory S.A. din imobilul - teren cu construcții (C1, C2, C3) identificate prin raportul de expertiză topo ing. P. D. în perimetrul ABCDA prin planul de situație anexă parte integrantă din prezenta hotărâre.
Potrivit art.494 alin.2 C.civ., dacă proprietarul pământului cere ridicarea lucrărilor edificate, ridicarea se va face pe cheltuiala celui care le-a făcut, iar nu pe cheltuiala proprietarului fondului.
Așa fiind, s-a dispus obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor după obținerea autorizației de demolare, în temeiul art.8 din Legea nr.50/1991, republicată, pe cheltuiala acesteia, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să procedeze la desființarea lor pe cheltuiala pârâtei, respectiv 134.946 lei, sumă calculată și argumentată de expertul constructor R. M. prin raportul întocmit în cauză.
Reținând aceeași motivare cu referire la reaua credință a constructorului la momentul edificării lor parțiale pe terenul ABCDA poziționat pe schița de plan anexă raportului de expertiză, proprietate a autorilor reclamantului și obiect al antecontractelor de vânzare - cumpărare în favoarea reclamantului, s-a apreciat întemeiat și capătul de cerere în despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului calculată prin raportul de expertiză topometrică de 2572,44 pe an, respectiv de 7.717,32 lei pe ultimii trei ani, la care este îndreptățit reclamantul în temeiul art.998 C.civ., consecință a răspunderii delictuale cauzatoare de prejudicii.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. „N. B. Factory” S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibilă a acțiunii, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Astfel, pârâta a arătat că solicită, în temeiul art.244 alin.1 pct.2 C.pr.civ., suspendarea judecății cauzei până la finalizarea urmăririi penale dispuse de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva reclamantului M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .
Primul motiv de apel se referă la greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța de fond motivând soluția, în mod uluitor, cu pasaje din Decizia nr.169/2011 a I.C.C.J., dând un alt înțeles acesteia, în raport de speța dedusă judecății.
Astfel, pârâta a arătat că societatea este proprietara unui teren în suprafață de 7.500 mp. și apreciază că demersul judiciar inițiat de reclamant este inadmisibil deoarece, potrivit încheierilor de carte funciară și probelor administrate în cauză, întregul teren de pe care se solicită evacuarea este extravilan, iar o acțiune în evacuare de pe acest teren este inadmisibilă, dat fiind caracterul personal al acestei cereri care are ca obiect relațiile dintre locatori și locatari.
Reclamantul invocă dobândirea dreptului său de proprietate în baza unor sentințe civile care, însă, nu sunt opozabile pârâtei, întrucât acțiunile în constatare nu sunt executorii, cu precizarea că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, motivând-o prin considerentele Deciziei nr.169/2011 a I.C.C.J. care nu este o decizie de îndrumare, așadar obligă judecătorul fondului să țină cont de speța dedusă judecății.
Învederează pârâta că în această decizie se adjudeca la licitație un imobil pe care fostul proprietar refuza să-l părăsească, iar I.C.C.J. a apreciat că adjudecatarul este îndreptățit să ceară evacuarea fostului proprietar.
Ori, în cauza de față, este vorba de un așa zis proprietar care revendică un teren pe care un alt proprietar îl deține și pe care a edificat și construcții în baza unei autorizații de construire.
O altă critică a vizat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind demolarea construcțiilor edificate de pârâtă, în susținerea acestei excepții arătându-se că pe terenul proprietatea sa, pârâta a edificat mai multe construcții definitive, respectând întocmai legislația în vigoare.
Apreciază pârâta că, în condițiile în care, imobilele proprietatea sa sunt edificate în baza unor acte administrative valabile, capătul de cerere privind desființarea acestora apare, de asemenea, ca fiind inadmisibil, întrucât nu s-a pus în discuție valabilitatea sau nevalabilitatea acestor acte administrative care, oricum, nu poate fi verificată decât de instanța de contencios administrativ.
Susține pârâta că motivarea instanței de fond este contradictorie și se bazează pe argumente total eronate în sensul că a apreciat ca reclamantul a făcut dovada proprietății sale cu două sentințe civile care, însă, nu sunt opozabile pârâtei și care au stat la baza a două antecontracte false.
Instanța de fond a apreciat ca fiind pozitivă „conduita reclamantului” care a formulat prezenta acțiune după edificarea construcțiilor de către pârâtă, însă, în realitate, conduita reclamantului demonstrează o vădită rea credință, deoarece, în complicitate cu numita D. E. a antedatat trei antecontracte de vânzare - cumpărare pentru 3 terenuri, fără să cunoască poziționarea acestora, iar în anul 2009, când s-a efectuat raportul de expertiză topo P. M., pe terenul al cărui proprietar susține că este, nu au existat construcții.
Cel de-al patrulea motiv de apel vizează greșita obligare a pârâtei la plata sumei de 7.717,13 lei reprezentând lipsă de folosință, pe ultimii trei ani, în condițiile în care, este fără putință de tăgadă, faptul că reclamantul a „cumpărat” aceste terenuri știind că există suprapuneri de parcele înlăuntrul aceleiași . cinci ani de la edificarea construcțiilor de către pârâtă.
Pârâta a mai precizat faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea acesteia să desființeze în totalitate construcțiile edificate în baza autorizației de construcție și a procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fără a ține seama, în totalitate, de rapoartele de expertiză dispuse în cauză, în special de raportul de expertiză tehnică construcții civile și industriale în cuprinsul căruia se precizează faptul că imobilul C1 este parțial amplasat pe terenul în litigiu.
Cu toate acestea, apreciază pârâta că instanța de fond a încălcat, în mod grav, dreptul de proprietate și nu a ținut seama de faptul că este constructor de bună credință, arătând că art.8 din Legea nr.50/1991 se referă strict la construcțiile edificate fără autorizație de construire.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 09.05.2013.
La termenul de judecată din data de 12.02.2014, tribunalul a recalificat calea de atac, în raport de petitul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond și care vizează evacuarea pârâtei, ca fiind recurs, iar nu apel.
La același termen de judecată, intimatul - reclamant M. P. prezent personal în instanță și identificat cu cartea de identitate, a învederat că înțelege să renunțe la însuși dreptul dedus judecății, cunoscând consecințele acestui act de dispoziție.
Potrivit disp. art.247 alin.1 C.pr.civ., „în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor”.
Așa fiind, reținându-se actul de dispoziție expres al intimatului - reclamant M. P. care, în ședința publică din data de 12.02.2014, a declarat că înțelege să renunțe la însuși dreptul pretins, tribunalul urmează ca, în baza textului de lege menționat in precedent, să ia act de aceasta și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă nr.585/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Întrucât, prin sentința recurată, pârâta S.C. „N. B. Factory” S.A. a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 7.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și, având în vedere faptul că, potrivit art.247 alin.1 C.pr.civ., în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța trebuie să hotărască și asupra cheltuielilor de judecată, urmează a fi înlăturată dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul precizat.
Tribunalul urmează a lua act că recurenta - pârâtă S.C. „N. B. Factory” S.A. nu solicită cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că intimatul reclamant M. P. a renunțat la însuși dreptul pretins conform ar.247 C.pr.civ.
Anulează sentința civilă nr.585 din 25 februarie 2013 a Judecătoriei Câmpina, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M. P. domiciliat în București, .. 10, ., ., Sector 3 în contradictoriu cu pârâta S.C. N. B. FACTORY S.A. cu sediul în ., . bis, județul Prahova, ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 7290 lei.
Ia act că recurenta pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. N. C. C. D. E.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.A.G.H./tehnored.M.Ș.
2 ex. - 18.02.2014
d.f nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. Negoiasă V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 423/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 938/2014.... → |
|---|
