Acţiune în constatare. Decizia nr. 2661/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2661/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2661/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.2661
Ședința publică din data de 08.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant P. C., CNP_, domiciliat în comuna Gura Vadului, ..386, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.293/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. D., CNP_, domiciliat în ..286, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că apelantul reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Apelantul reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul ia act că apelantul reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 124,00 lei anulată și atașată și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Apelantul reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea in parte a sentinței apelate in sensul obligării intimatului pârât fie să lase același teren, fie să îi dea bani pentru a cumpăra alt teren sau să cumpere intimatul alt teren in aceeași suprafață; totodată solicită obligarea intimatului pârât să îi dea recolta pe acest an aferenta suprafeței de teren respective.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând instanței să se constate valabilitatea convenției încheiată între părți cu privire la suprafața de 1133 m.p., teren arabil extravilan, poziționat pe harta cadastrala în Tarlaua-67, . suprafață situată în . Prahova, urmând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată. A mai arătat că prețul vânzării a fost de 5.000.000 lei vechi, (500 lei noi), pe care vânzătorul i-a primit în întregime, în prezența martorilor G. N. și V. I. Stelu la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, denumit de părți „chitanță”, iar suma reprezintă contravaloarea vânzării suprafeței inserate în petitul acțiunii.
De la data încheierii convenției de vânzare, reclamantul cumpărător a intrat în posesia terenului, nefiind deranjat de nimeni în exercitarea prerogativelor dreptului lui de proprietate. Actele în formă autentică urmau să le încheie la notar, în termen de 60 zile, perioadă în care a chemat pe vânzător de nenumărate ori la notar, dar acesta nu s-a prezentat niciodată, invocând diferite motive.
Față de aceste considerente, a formulat prezenta acțiune pentru a i se consolida dreptul de proprietate printr-un act autentic.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1669 și următoarele din Noul cod civil și art.35 N.C.P.C.
În susținerea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului, proba testimoniala cu doi martori, depunând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie conform cu originalul: cartea de identitate, chitanța, titlul de proprietate nr._/05.05.1997, copii pentru comunicare.
Prin rezoluția din data de 23.02.2015, completul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia pârâtului M. D., care a depus la 26.03.2015 întâmpinare, prin care a arătat că în anul 2001, i-a vândut reclamantului P. C., prin chitanță de mână, așa cum a prezentat-o la dosar, suprafața de 1.130 m.p. teren arabil extravilan situat în extravilanul comunei Gura Vadului, poziționat pe harta cadastrală în tarlaua 67, ., în schimbul căreia a primit suma de 5 milioane lei. A mai arătat că terenul pe care l-a înstrăinat prin chitanță de mână, îl deținea, în calitate de moștenitor, împreună cu frații și surorile lui, M. P. C., G. N., M. N., toți cu domiciliul în . A. M., domiciliată în Ploiești, succesori ai defunctului M. C., decedat în anul 1976, cu ultimul domiciliu în . Prahova. Menționează că între el și ceilalți frați și surori intervenise o înțelegere verbală, prin care urma să facă partajarea judecătorească și această suprafață de teren să-i revină lui. Arată că partajarea judecătorească s-a făcut la data de 7 ianuarie 2009, prin tranzacția consfințită în sentința civilă nr.36/07.01.2009, ocazie cu care suprafața de 1130 m.p. nu a mai revenit în patrimoniul lui, ci în patrimoniul sorei lui, A. M., care la rândul ei l-a înstrăinat fiicei sale A. I., conform sentinței civile nr.599/08.04.2009, cu mențiunea că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei. S-a atașat de către pârât, în copie: sentința civilă nr.599/08.04.2009 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, sentința civilă nr.36/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, certificat emis de Judecătoria M. în dosarul nr._, copii pentru comunicare.
Prin rezoluția din data de_, s-a fixat primul termen de judecată la data de 08.04.2015 în ședință publică, dispunându-se citarea părților.
La primul termen de judecată ce a fost fixat conform disp. art. 201 C.pr.civ. la data de 08.04.2015, instanța, potrivit art.201 C.pr.civ., din oficiu, în temeiul disp. art. 131 C.pr.civ., a procedat la verificarea competenței, și după acordarea cuvântului părților prezente, a constatat că este competentă în temeiul art.107 C.pr.civ., estimând, în temeiul art.238 Cod pr. civilă, că cercetarea procesului se va finaliza într-un termen de 6 luni.
La același termen de judecată, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând restituirea de către pârât a sumei de 500 lei precum și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data plății (anul 2001), până la restituirea efectivă către reclamant, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La interpelarea instanței, pârâtul a recunoscut că a primit suma de 500 lei de la reclamant în anul 2001, că nu l-a înștiințat pe reclamant că terenul promis spre vânzare nu a căzut în lotul său și a arătat că este de acord cu obligarea sa la plata sumei de 500 lei, însă cu privire la dobânda legală nu poate aprecia cuantumul acesteia, motiv pentru care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de cererea modificată și pentru lămurirea situației cu reclamantul, cauza fiind amânată pentru termenul din data de 20.04.2015.
Prin sentința civilă nr. 293/20.04.2015 instanța a admis în parte acțiunea formulată și modificată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâtul M. D., a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 08.04.2015 și până la data plății efective, reprezentând contravaloarea prețului achitat de către reclamant pârâtului, pentru cumpărarea suprafeței de teren de 1.133 m.p. teren arabil extravilan din Tarlaua 67, . situat în . Prahova și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între reclamant, în calitate de promitent compărător și pârât, în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat în anul 2001 un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul în suprafață de 1.133 m.p., situat în . Prahova, poziționat pe harta cadastrală în tarlaua 67, ..
Prin antecontractul încheiat s-a stabilit că prețul este în sumă de 500 lei, pe care reclamantul – promitent cumpărător l-a achitat integral la data întocmirii înscrisului, aspect ce rezultă din recunoașterea expresă a pârâtului la primul termen de judecată, consemnată în încheierea din data de 08.04.2015.
Prin sentința civilă nr.36/07.01.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, suprafața de teren de 1.133 m.p. situată în tarlaua 67, ., ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare dintre reclamant și pârât, a revenit în urma tranzacției consfințită de instanță, sorei pârâtului, numita A. M..
Ulterior, prin sentința civilă nr.599/08.04.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, pentru aceeași suprafață de teren de 1.133 m.p. situată în tarlaua 67, ., s-a constatat că numita A. I. este proprietara acestei suprafețe de teren.
Conform art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Potrivit art. 1021 Cod civil din anul 1864, sub imperiul căruia s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare dintre părțile din prezenta cauză și care se aplică, “ într-acest caz ( cazul prevăzut de art. 1020 C.civil) contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate”.
Cu alte cuvinte, conform art. 1021 cod civil, creditorul unei obligații are alegerea între a solicita executarea contractului sau rezoluțiunea acestuia.
În speță, instanța a reținut că reclamantul – promitent cumpărător nu are la dispoziție decât rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, în condițiile în care pârâtul – promitent vânzător nu mai este proprietarul suprafeței de teren de 1.133 m.p., care în urma partajului judiciar, a căzut în lotul surorii sale, A. M., care, ulterior, a vândut-o numitei A. I., conform sentințelor civile mai sus menționate.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2001 reclamantul nu a dobândit vreun drept real asupra terenului, ci a dobândit doar un drept de creanță, astfel ca nu mai poate solicita decât rezoluțiunea antecontractului.
Ca efect al rezoluțiunii antecontractului, părțile urmează a fi puse în situația anterioară, mai exact pârâtul vânzător va fi obligat la restituirea sumei de 500 lei încasată cu titlu de preț al terenului în suprafață de 1.133 m.p. .
Față de cele de mai sus, având în vedere că pârâtul promitent vânzător nu-și mai poate îndeplini obligația asumată prin antecontract, anume de a încheia contractul de vânzare cumpărare și de a transmite dreptul de proprietate către reclamant – promitent cumpărător, instanța de fond a admis cererea astfel cum a fost modificată de reclamant la primul termen de judecată principală și a dispus obligarea pârâtului să restituie reclamantului, suma de 500 lei încasată cu titlu de preț al terenului în suprafață de 1.133 m.p., cu dobânda legală de la data de 08.04.2015 (data modificării cererii de chemare în judecată, cu care pârâtul a fost de acord, aceasta fiind considerată și data notificării pârâtului de a restitui suma de 500 lei), până la data plății efective.
Având în vedere că pârâtul a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pretențiile reclamantului, astfel cum au fost solicitate prin cererea de modificare a acțiunii inițiale, iar reclamantul nu a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată l-a pus în întârziere pe pârât, în temeiul art.454 C.pr.civ., instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul P. C. solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu disp. art. 480 Cod de Procedură Civilă.
În motivarea cererii apelantul – reclamant a susținut că instanța de judecata nu a avut un rol activ în aflarea adevărului în conformitate cu prevederile art. 22 pct. 7 din Cod de Procedură Civilă, având în vedere că suma de bani de 500 lei plus dobânzile legale de la data de 08.04.2015, nu-i este suficientă pentru achiziționarea unui teren în locul celui ce face obiectul acțiunii.
Astfel, apelantul – reclamant a apreciat că în mod greșit s-a reținut că terenul în suprafața de 1133 m.p. ce face obiectul acțiunii are natura juridică a unui teren arabil extravilan, în realitate el fiind vie.
Conform Tabelelor etalon privind prețurile terenurilor în . Prahova, via are prețul de 6,5 lei / m.p. de unde rezultă că prețul actual al terenului este de 7364,5 lei.
Apelantul – reclamant a solicitat ca intimatul M. D. sa fie obligat să-i achite suma cu care acesta la acest moment să poată achiziționa un teren de același fel cu cel promis de el spre vânzare si pentru care a recunoscut că a primit întreg prețul în anul 2001.
În continuare, apelantul – reclamant a susținut că instanța de fond nu a reținut reaua credința de care a dat dovada intimatul.
Pentru aceste motive, apelantul – reclamant a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a completa probatoriile cu o expertiză de specialitate, urmând a se constata natura juridică a terenului respectiv și în funcție de acesta prețul de cost în vederea achiziționării unui teren de același fel în prezent.
In drept, apelantul a invocat disp. art. 466 și urm., din Cod de Procedură Civilă.
Prin Serviciul Registratură, la data de 30.06.2015 intimatul – pârât M. D. a depus la dosar întâmpinare la cererea de apel prin care, în principal, a înțeles să invoce excepția de netimbrare a căii de atac, solicitând anularea apelului pentru netimbrare, având în vedere că potrivit art. 470 alin. 2 cod procedură civilă " la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor judiciare de timbru " . Potrivit normelor legale, taxa judiciară de timbru datorată se achita anticipat, ori în cazul de față apelantul P. nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații imperative.
În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, atât în prima ipoteza cât și în cea de a doua obligând apelantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu redactare întâmpinare, conform chitanței anexate împuternicirii avocațiale.
A susținut intimatul că apelantul - reclamant în ședința de la data de 8.04.2015 asistat și de avocat cu împuternicire, a formulat în scris și a depus cerere modificatoare prin care a cerut restituirea sumei de 500 lei și dobânda legală începând cu anul 2001 ( fila 26 dosar fond si filele 28 - 29 încheierea de ședința de la data de 8.04.2015).
Astfel, magistratul fondului a aplicat pe deplin principiul disponibilității care guvernează procesul civil; a acordat apelantului - reclamant ceea ce a cerut la prima zi de înfățișare cu procedura completa, moment în care a fost prezent personal în fața magistratului.
În continuare, intimatul a precizat că solicitările din cererea de apel sunt în realitate noi cereri, prezentate direct în calea de atac; art. 478 alin. (3) cod procedura civila stipulează că ""în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi".
Așadar, prin raportare la cele prezentate în apel ca și motive de nemulțumire, apelul apare ca fiind nefondat, în cauză fiind incidente disp. art. 480 alin. (1) cod procedura civilă, prima ipoteză.
De asemenea, intimatul a invocat disp. art. 454 cod procedură civilă potrivit cărora" Pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere ".
Din actele și lucrările dosarului, în opinia intimatului rezulta fără putință de tăgadă că până la momentul primirii la domiciliu a comunicării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar nu a fost pus în întârziere cu notificare comunicată prin intermediul executorului judecătoresc conform art. 1522 alin. 1 si 2 cod civil.
În speță, a susținut intimatul că nu este ipoteza în care debitorul se află de drept în întârziere . Orice altă interpretare dată acestor norme legale ar face să golească de conținut dispoziția procedurală civilă prevăzută la art. 454 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței și sub acest aspect.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 16.06.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Solicitarea reclamantului făcută pentru prima dată în apel de efectuare a unei expertize de specialitate apare ca nefondată în condițiile în care la instanța de fond nu a solicitat acest lucru.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu doi martori.
Ulterior, la data de 20.04.2015, când a fost pronunțată sentința atacată, reclamantul care a avut apărător nu a solicitat decât proba cu înscrisuri.
Dispozițiile art. 479 C. pr. civ., nu sunt incidente în cauză în condițiile în care proba cu expertiză nu se justifică.
Prin chitanța de mână încheiată în anul 2001 între părți, acestea au convenit cu privire la înstrăinarea unei suprafețe de teren de 1.133 m.p., din . Prahova, poziționat pe harta cadastrală în ./1/4, prețul contractului fiind de 5.000.000 lei vechi, sumă achitată integral la data întocmirii înscrisului de către reclamant.
Suprafața de teren ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți a revenit surorii pârâtului conform sentinței civile nr. 36/07.01.2009, definitivă și irevocabilă, sentință prin care a fost consfințită tranzacția dintre părțile din cauza respectivă.
La data de 08.04.2009 a fost pronunțată sentința civilă nr. 599 de Judecătoria M., irevocabilă prin nerecurare, în dosarul nr. 3290/1/4, s-a constatat că numita A. I. este proprietara acestei suprafețe de teren.
În acest context, reclamantul nu poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, terenul nemaifiind în proprietatea pârâtului ci a surorii sale în lotul căreia a revenit.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamantul nu a dobândit decât un drept de creanță cu privire la teren și nu un drept real.
Pârâtul este în imposibilitate să-și îndeplinească obligația de înstrăinare a terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare cât timp acest nu-i mai aparține fiind în proprietatea surorii sale.
Astfel, singura posibilitate pe care o avea pârâtul este aceea de restituire a prețului achitat, suma de 500 de lei, ori, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata acestei sume, cu dobânda legală de la data de 08.04.2015 fiind și data notificării pârâtului să restituie suma, până la data plății efective.
Reclamantul este nemulțumit de suma pe care pârâtul a fost obligat să o plătească și susține că această sumă este insuficientă pentru achiziționarea unui nou teren.
Cererea reclamantului, astfel cum a fost modificată la primul termen de judecată a constat în solicitarea acestuia de obligare a pârâtului la plata sumei de 500 de lei și dobânda legală aferentă acestei sume de la data plății, anul 2001 până la restituirea efectivă către acesta.
A fost avut în vedere faptul că, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată la data de 08.04.2015, aceasta fiind considerată și data notificării pârâtului.
Principiul disponibilității, reglementat de art. 9 din Codul de procedură civilă, presupune dreptul părții de a porni sau nu procesul, de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cauzei și părților, cât și din perspectiva apărărilor formulate în proces, precum și dreptul părților de a pune capăt procesului, prin efectuarea unor acte procesuale de dispoziție.
Instanța de fond a avut în vedere acest principiu și a ținut seama de solicitarea reclamantului făcută prin cererea modificată la data de 08.04.2015, dispunând admiterea în parte a acțiunii, cu singura observație că a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 500 de lei.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul contată că, pârâtul a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pretențiile reclamantului.
Recunoașterea efectivă a pretențiilor reclamantului de către pârât la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, atrage exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
Exonerarea pârâtului operează în cazul în care acesta recunoaște în întregime pretențiile reclamantului, nu și în cazul unei recunoașteri parțiale.
Pentru a conduce la aplicarea dispozițiilor art. 454 C. pr. civ., recunoașterea pârâtului trebuie să aibă loc în fața primei instanțe, iar nu în căile de atac ori în rejudecare după casare.
Instanța de fond făcând aplicarea disp. art. 454 C. pr. civ., privind exonerarea pârâtului la plată, în mod corect a respins cererea reclamantului de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamant ca nefundat conform disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant P. C., CNP_, domiciliat în comuna Gura Vadului, ..386, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.293/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. D., CNP_, domiciliat în comuna Vadu Săpat, ..286, județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PreședinteJudecător
A. G. HarhoiNineta C.
Grefier
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. C.N./Tehnored. D.A.
4 ex/10.09.2015
dosar fond nr._ – Judecătoria M.
j.f. P. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2596/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2663/2015. Tribunalul... → |
|---|
