Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-10-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 2913/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2913
Ședința publică din data de 14.10.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator P. T. G., CNP_, domiciliat în Băicoi, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1207/30.03.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA – S. FISCAL ORĂȘENESC BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., jud. Prahova.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 500 lei, conform chitanței . nr._/09.06.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin S. Registratură, în timpul ședinței de judecată, apelantul-contestator, prin apărător, a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă, precum și concluzii asupra excepției tardivității apelului invocată din oficiu la termenul de judecată anterior, după care:
Tribunalul, având în vedere lipsa părților, precum și împrejurarea că apelantul-contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, ia act de concluziile scrise depuse la dosar de acesta și rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării apelului invocate din oficiu la termenul de judecată anterior, față de prevederile art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă republicat (art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă anterior datei de 10.04.2015).
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ formulată de contestatorul P. T.-G. împotriva actelor de executare silită ( Somația nr._/18.07.2014 și Titlul executoriu nr._/18.07.2014) în dosarul de executare silită nr._ al ANAF A. Prahova – S. Fiscal Orășenesc Băicoi s-a solicitat în principal constatarea nulității absolute a celor două înscrisuri – acte de executare silită și în subsidiar anularea acelorași acte emise de intimată .
In motivarea contestației, s-a arătat că atât Somația, cât și Titlul executoriu contestate au fost emise și comunicate împreună, deși acestea nu respectă dispozițiile legale cu privire la conținutul și motivarea unui act administrativ fiscal.
S-a menționat că în cuprinsul somației se precizează că aceasta a fost emisă în baza art.23 al.2 din OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare aprobată prin Legea 108/1996, acordându-se termenul de 15 zile în vederea achitării sumelor datorate în baza art.40 din același act normativ.
Tot în somație se arată că există posibilitatea formulării contestației în termen de 15 zile de la comunicare în baza art.172-173 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și indicarea documentului în baza căruia este somat să achite suma de 3.424.105 lei respectiv titlu executoriu nr._/18.07.2014. Din conținutul acestuia rezultă că este emis în baza art.141 din OG 92 /2003, iar actul prin care s-a individualizat suma de plată este Decizia nr._/26.06.2014.
Cu referire la Somație ca act de executare silită s-a menționat că este emisă în baza unui act normativ abrogat din anul2002. Conform art.145 C.Pr.Fiscală somația cuprinde pe lângă elementele prevăzute de art.43 al.2 ( temeiul de drept) și următoarele: numărul dosarului de executare, suma, termenul, indicarea consecințelor nerespectării obligației.
Cum temeiul de drept indicat în Somație este un act normativ abrogat alături de texte de lege în vigoare la acest moment, chiar dacă titlul executoriu menționează texte de lege în vigoare contestatorul susține că indicarea unor acte normative diferite atrage nulitatea absolută a celor două înscrisuri – acte de executare silită.
In subsidiar a menționat că există și motive de anulare a celor 2 acte cu consecința încetării executării silite, deoarece în Somație se face referire la titlul executoriu nr._/18.07.2014 iar în titlul executoriu se face referire la Decizia_/26.06.2014, care a fost emisă de A. Prahova în scopul angajării răspunderii solidare prev. de art.27 al.1 lit.a, al.2 și 3 din OG 92/2003, iar împotriva acestei decizii s-a promovat contestație la organul emitent în baza art.205 și urm.CPF.
Cum realizarea creanței fiscale depinde de valabila existență a titlului de creanță, iar acesta este definit de art.110 al.3 CPF devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă s-a solicitat instanței verificarea cerințelor prevăzute de lege pentru a fi pusă în executare Decizia ce reprezintă titlul de creanță.
De asemenea s-a arătat că Decizia menționată a fost contestată pe cale administrativă dar soluționarea contestației este tergiversată determinând prejudicierea gravă a contestatorului prin emiterea actelor de executare silită.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.172 și urm. CPF.
În dovedirea contestației, sau fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
In baza rezoluției instanței din 20.08.2014, contestatorul a completat înscrisurile depuse inițial cu copiile contestației pentru comunicare, contestația înregistrată la A. Prahova împotriva Deciziei –titlu de creanță, decizia nr._/26.06.2014, emisă de A. Prahova, adresa nr.4942/2014 înaintată de . SRL reprezentată legal de P. T. G. către A. Prahova (f.20-31).
Intimata a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității contestației la executare cu motivarea că nu se face referire la nereguli privind formele de executare silită ci se contestă suma menționată de titlul de creanță, acesta având o altă formă de contestare cu îndeplinirea procedurii prealabile conform Legii 554/2004, sens în care s-a pronunțat și ICCJ-Secția contencios Administrativ prin Decizia 2352/04.05.2007.
Cum titlul de creanță devine executoriu la scadență potrivit art.141 al.2 CPF, iar debitorul avea posibilitatea promovării contestației în temeiul art.205 și urm. CPF, împotriva titlului de creanță se solicită respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece ambele acte de executare silită, somația și titlul executoriu sunt emise cu respectarea prev. OG 85/2003 respectiv art.145 al.1 și 2 .
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare (f.48 ) prin care și-a menținut susținerile din contestație solicitând respingerea excepției inadmisibilității contestației ca neîntemeiată, deoarece actele de executare silită contestate încalcă prevederile legale imperative . S-a susținut că nu este adevărată împrejurarea că nu s-a contestat Decizia_/26.06.2014 deoarece intimata este în culpă prin nesoluționarea acestei contestații depusă la A. Prahova conform dovezilor de la filele 49-50 dosar.
Intimata a formulat o nouă întâmpinare respectiv nr.1192/J/26.09.2014 depusă la dosar la data de 10.11.2014, prin care și-a menținut excepția inadmisibilității contestației motivată de aceleași susțineri ale căii de atac separate prevăzută de art.207 al.1 CPF împotriva titlului de creanță susținând lipsa de răspundere, dezinteresul și reaua credință a administratorului –contestator care invocă prescrierea datoriilor fiscale deși starea de insolvabilitate a societății a fost constatată în 16 mai 2014 iar starea de insolvență care există din anul 2010 nu a fost avută în vedere pentru a se deschide procedura insolvenței (f.52-54 dosar).
La solicitarea contestatorului au fost admise probe cu înscrisuri atât pentru acesta cât și pentru intimată, iar la dosar au fost depuse alături de actele contestate înștiințarea de poprire nr._/10.12.2014, corespondența între AJFGP Prahova și S. Fiscal Orășenesc Băicoi (f.73-84), procesul verbal de eliberare a Deciziei 106/2014 precum și Decizia menționată emisă de intimată prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de P. T. G. împotriva titlului de creanță respectiv împotriva Deciziei nr._/26.06.2014 privind angajarea răspunderii solidare a contestatorului cu debitoarea . SRL, decizie ce poate fi atacată în termen de 6 luni de la data primirii la instanțele judecătorești competente, conform prev. art.218 al.2 din OG 92/2003 rep. și art.11 al.1 din Legea 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 1207/30.03.2015, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul P. T.-G. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA -S. FISCAL ORĂȘENESC BĂICOI și a anulat somația nr._/18.07.2014 emisă în Dosarul de executare silită nr._ al ANAF A. Prahova – S. Fiscal Orășenesc Băicoi, ca nelegală. De asemenea, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității sau în subsidiar anularea titlului executoriu_/18.07.2014, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr._/26.06.2014 s-a hotărât angajarea răspunderii solidare a persoanei fizice contestatorul P. T.-G. cu debitoarea . SRL în vederea realizării creanțelor fiscale în limita sumei de 3.424.105 lei reprezentând debite și accesorii aferente datorate bugetului general consolidat .
Prin Decizia nr.106/01.09.2014, intimata a respins,, ca neîntemeiată, contestația formulată de acesta în temeiul art.205 și urm CPF, cu drept de a fi atacata în termen de 6 luni da la data comunicării la instanțele judecătorești competente -f.92-95.
Având în vedere dovada că în cauză contestatorul a uzat de procedura administrativa de contestare a titlului de creanță, iar în speță s-au invocat motive de nelegalitate a actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr._ al ANAF A. Prahova – S. Fiscal Orășenesc Băicoi, respectiv a somației nr._/18.07.2014 și a titlului executoriu nr._/18.07.2014, instanța a apreciat excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând motivele de nulitate absolută a celor două înscrisuri, acte de executare contestate respectiv nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, s-a constatat că într-adevăr, în conținutul somației menționate, depusă la fila 6 dosar, este indicat ca temei de drept art. 23 alin 2 din OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin Legea 108/1996, act normativ abrogat de art 172 din OTA. R 61/2002 la data de 14.08.2003 .
Potrivit art. 141 alin 2 CPF titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege iar modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător .
Conform art.145 CPF executarea silită începe prin comunicarea somației . Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul se continuă executarea silită, somația fiind însoțită de un exemplar al titlului executoriu. Somația trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prev. de art. 43 alin 2 CPF următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Cum art. 43 alin 2 CPF menționează în mod imperativ alături de art. 145 alin 4 CPF elementele obligatorii ale titlului executoriu printre care se află și temeiul de drept, constatând că titlul executoriu conține toate elementele prevăzute de dispozițiile legale indicate dar somația face referire la un act normativ abrogat, instanța a apreciat contestația întemeiată în parte, iar în temeiul art 172-173 din CPF a anulat somația emisă ca nelegală și a menținut Titlul executoriu nr._, fila 6 verso, emis în același dosar de executare.
Împotriva acestei sentințe, la data de 11.06.2015, a declarat apel contestatorul P. T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelantul – contestator a susținut că, instanța de fond nu a realizat nicio analiza concreta a conținutului titlului executoriu pentru a arata, punctual, de ce considera ca titlul executoriu conține toate elementele prevăzute de lege pentru a se putea executa o persoana in baza lui.
Așa cum a arătat in contestație, in titlul executoriu nr._/18.07.2014 se face mențiunea ca documentul prin care s-a individualizat suma de plata este Decizia nr._/26.06.2014.
Apelantul – contestator a susținut că instanța de fond nu s-a raportat la conținutul Deciziei nr._/26.06.2014, pentru ca daca ar fi făcut o asemenea raportare (având in vedere ca titlul executoriu contestat se bazează pe aceasta decizie) ar fi ajuns la concluzia ca aceasta decizie nu conține niciun element din care sa rezulte modalitatea in care a fost stabilita si individualizata creanța fiscala pentru care s-a început executarea silita împotriva sa.
Prin urmare, instanța de fond nu a observat ca, de fapt, titlul executoriu in baza căruia este executat nu conține elementele esențiale prevăzute tocmai de textele de lege pe care le invoca si instanța.
Astfel, apelantul a arătat că titlul executoriu nr._/18.07.2014 indica, la rubrica natura obligației fiscale fata de bugetul de stat, ca suma pentru care este executat silit reprezintă creanțe recuperate in urma atragerii răspunderii solidare, iar la rubrica documentul prin care s-a individualizat suma de plata este menționata Decizia nr._/26.06.2014.
În continuare, apelantul – contestator a arătat că titlul executoriu nu conține motivarea în fapt, aceasta lipsind cu desăvârșire din conținutul său.
Prin urmare, în opinia apelantului – contestator, în conținutul titlului executoriu nu se regăsește modul in care a fost individualizata suma pentru care este executat silit si nici motivele de fapt si de drept care au dus la emiterea titlului executoriu.
Acestea nu se regăsesc nici în conținutul Deciziei nr._/26 iunie 2014, astfel că, în mod cu totul greșit, în opinia apelantului – contestator, instanța de fond a constatat ca titlul executoriu conține toate elementele prevăzute de dispozițiile legale pentru a menține acest act.
Motivarea sumară cu privire la soluționarea acestui motiv al contestației formulate este dovada ca instanța de fond nu a analizat motivele contestației cu privire la conținutul titlului executoriu privind motivarea sa in fapt si așa a fost posibil ca soluția cu privire la acest capăt de cerere sa fie împotriva evidentei.
Cum hotărârea apelata nu conține motivele concrete pentru care s-a apreciat ca titlul executoriu respecta dispozițiile legale cu privire la conținutul sau, respectiv cu privire la motivarea sa in fapt iar soluția cu privire la acest capăt de cerere este in totala contradicție cu conținutul actului contestat, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii apelate in sensul de a fi admisa contestația si cu privire la capătul de cerere privind nulitatea /anularea titlului executoriu.
In dovedirea cererii, apelantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, apelantul – contestator a invocat disp. art. 466 si urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 18.06.2015.
Deși, legal citată intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova – S. Fiscal Orășenesc Băicoi nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.
În ședința publică din data de 16.09.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului, acordând, la cererea apelantului, un nou termen de judecată, pentru a-i da posibilitatea să-și formuleze apărarea în privința acestei excepții.
Examinând cu prioritate, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu, tribunalul constată că natura căii de atac si termenul de exercitare împotriva hotărârii pronunțate cu privire la contestația la executare nu pot fi decât acelea prevăzute prin dispozițiile art.651 alin.4 din Noul Cod de procedură civilă (art.650 alin.3 în versiunea anterioară datei de 10.04.2015), adică apelul în termen de 10 zile de la comunicare.
Astfel, potrivit art.651 alin.3 și 4 Cod procedură civilă, instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum si orice alte incidente apărute in cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competenta altor instanțe sau organe, în toate cazurile pronunțându-se prin încheiere executorie care poate fi atacata numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelantului potrivit căreia textul legal enunțat anterior nu are aplicabilitate în cauză, în condițiile în care, în mod evident, vizează și hotărârile date pentru soluționarea contestațiilor la executare, fiind fără relevanță, sub acest aspect, că prima instanță a pronunțat o sentință, în mod eronat, iar nu o încheiere, așa cum statuează expres art.651 alin.4 Cod procedură civilă.
Instanța de control judiciar constată că, în ciuda faptului că titlul executoriu a fost emis în baza Codului de procedură fiscală, procedura efectivă de soluționare a contestației la executare este cea reglementată de Codul de procedură civilă, cu care primul act normativ indicat se completează.
În plus, conform art.718 alin.2 Cod procedură civilă (invocate de apelant în combaterea excepției de tardivitate), daca prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacata numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. Cu alte cuvinte, și în privința unor asemenea contestații, devin incidente prevederile legale obișnuite care guvernează regimul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor de soluționare a contestației la executare, adică exact prevederile art.651 alin.4 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând, tribunalul subliniază faptul că, prin dispozițiile art.457 alin.1 și 2 C.pr.civilă a fost consacrat principiul legalității căii de atac, statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Practic, mențiunea inserată în dispozitivul hotărârii atacate, referitoare la termenul de 30 de zile pentru declararea apelului, rămâne fără consecințe juridice, atât timp cât durata legală a termenului de apel este de 10 zile, mai ales că apelantul-contestator a beneficiat de asistență juridică din partea unu avocat și în primul ciclu procesual, neputând invoca în apărare necunoașterea legii.
În raport cu natura juridica a termenului de 10 zile, conform art.185 neexercitarea apelului în intervalul de timp prevăzut de lege atrage sancțiunea decăderii, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
In concret, așa cum rezulta din cuprinsul dovezii de comunicare către apelant a sentinței civile nr.1207/30.03.2015 (fila 101 dosar fond), aceasta operațiune s-a realizat la data de 11.05.2015, in vreme ce calea de atac a apelului a fost depusă către prima instanța, la data de 11.06.2015 (potrivit vizei de primire și înregistrare).
În raport cu momentul comunicării hotărârii si cu faptul ca termenul în discuție se calculează pe zile libere, potrivit art.181 alin.1 pc.2 Cod procedură civilă, tribunalul retine ca apelanta ar fi trebuit să înregistreze calea de atac exercitata până la data de 25.05.2015.
Or, atâta vreme cât data respectivă a fost depășită, este indubitabil faptul ca a intervenit sancțiunea decăderii apelantului-contestator din dreptul la exercitarea caii de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii primei instanțe, mai ales ca aceasta parte nu a dovedit si nici măcar nu a invocat vreo împrejurare mai presus de voința sa care a fost de natura să o împiedice să se conformeze termenului de 10 zile de la comunicare.
De aceea, în baza art.248 alin.1 cu aplicarea art.651 alin.4 din Noul Cod de procedură civilă (art.650 alin.3 în versiunea anterioară datei de 10.04.2015) coroborate cu art.185 din același cod, tribunalul va admite excepția tardivității formulării apelului, invocata din oficiu, și, pe cale de consecință, va respinge aceasta cale de atac, ca fiind tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator P. T. G., CNP_, domiciliat în Băicoi, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1207/30.03.2015 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA – S. FISCAL ORĂȘENESC BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., jud. Prahova, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Ș. O. C. P. – A. A.
GREFIER,
S. L.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. P.A.A./tehnored.PAA
4 ex/20.10.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Câmpina
j.f. N. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2912/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2015, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
