Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2937/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2937
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator P. S. G., domiciliat in com. Paulesti, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 245/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA (C.) -prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul in București, .. 401A, sector 6.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 50 lei, conform chitanțelor nr. 2346/24.02.2015 si 8627/04.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată si rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ / 30.06.2014 la Judecătoria Ploiești, contestatorul P. S. G. a chemat în judecată pe intimata Compania Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu, a tuturor actelor de executare silită, încetarea executării silite, suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a hotărârii, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.06.2014, a încheierii din data de 16.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită în temeiul procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/24.06.2011 privind tariful de despăgubire de 28 de euro, atât timp cât au fost abrogate disp.art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 în temeiul disp. art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 în ceea ce privește aplicarea tarifului de despăgubire, iar cheltuielile de executare stabilite în sarcina sa de 426,78 lei au un caracter exagerat, nefiind reale, având un cuantum de cinci ori mai mare decât debitul inițial.
La data de 30.10.2014, intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare atât timp cât în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatorului în baza unui proces-verbal de contravenție care reprezintă titlu executoriu, nefiind contestat pe cale judecătorească de către contestator, iar valoarea cheltuielilor de executare se încadrează în limitele prevăzute de OMJ nr. 2561/2012.
La data de 02.12.2014 contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, impunându-se anularea tuturor actelor de executare, încetarea executării silite, întoarcerea executării, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii din data de 11.09.2014 și a somației din data de 11.09.2014.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 245/14.01.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare completată formulată de contestator împotriva intimatei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza actelor existente la dosar, s-a procedat la executarea silită a contestatorului în temeiul procesului – verbal de contravenție . nr._/24.06.2011 în ceea ce privește plata tarifului de despăgubire de 28 euro, proces-verbal necontestat de către contestator care nu a formulat plângere contravențională, ceea ce înseamnă că, în mod legal s-a procedat la executarea silită a acestuia în condițiile în care procesul-verbal reprezintă un titlu executoriu în temeiul disp.art. 37 din OG nr. 2/2001, nefiind necesară suspendarea executării silite, mai ales că disp.art. II din Legea nr. 144/2012 condiționează înlăturarea obligației privind plata tarifului de despăgubire de contestarea proceselor verbale pe cale judecătorească până la . Legii nr. 144/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că a achitat jumătate din minimul amenzii la care a fost obligat de 125 lei în baza procesului verbal de contravenție sus menționat, neachitând tariful de despăgubire de 28 euro atât timp cât a avut convingerea că plata rovinietei echivalează cu plata tarifului de despăgubire conform situației eliberată de ., invocându-se nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator potrivit deciziei nr. 6/2014 a ICCJ, impunându-se anularea actelor de executare contestate, inclusiv a încheierilor.
În continuare, contestatorul a arătat că efectele procesului – verbal de contravenție lovit de nulitate absolută sunt la rândul lor nule, impunându-se anularea actelor de executare și că în baza Legii nr. 144/3.07.2012 au fost abrogate disp.art. 8 alin. 3, art. 31 din OG nr.15/2002 în ceea ce privește plata tarifului de despăgubire, mai ales că potrivit disp.art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează, dispoziții cu caracter favorabil în materie contravențională, aplicându-se retroactiv conform disp.art. 15 alin. 2 din Constituția României și contravenției săvârșită de debitor, chiar dacă fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a legii respective, iar în speță, potrivit principiului cu valoare constituționale al retroactivității legii contravenționale, nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, neexistând nici un temei legal privind plata sumei de 28 euro.
De asemenea, contestatorul a precizat că în baza disp. art. 20 alin. 1, alin. 2 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile, libertățile cetățenilor vor fi interpretate, aplicate în concordanță cu Declarația universală a Drepturilor Omului, cu pactele, tratatele la care România este parte, având prioritate în cazul existenței unor neconcordanțe reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția, legile interne conțin dispoziții mai favorabile și că potrivit jurisprudenței CEDO s-a stabilit că statutul conferit convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture prevederile dreptului intern considerate incompatibile cu legislația europeană, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fiind asigurată fără nici o discriminare.
Totodată, contestatorul a menționat că potrivit disp.art. 20 alin. 2 din Constituție există o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, caz în care disp.art. II din Legea nr. 144/2012 care distinge anularea obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale a acestei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, măsură nejustificată în nici un fel din motive obiective, impunându-se neaplicarea acestor dispoziții incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO atât timp cât jurisprudența CEDO constituie izvor de drept.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 29.07.2015.
La data de 21.08.2015 intimata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului raportată la motivele de apel referitoare la procesul-verbal de contravenție, solicitând respingerea apelului, în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.06.2011 a fost sancționat contravențional contestatorul constând în aplicarea unei amenzi contravenționale de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, ocazie cu care acesta a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 25.12.2010 a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova fără să dețină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 11.07.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar.
Conform actelor de executare silită constând în înștiințări, somație, încheierilor din data de 16.06.2014, 10.06.2014, intimata a procedat la executarea silită a contestatorului în vederea achitării sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire, precum și a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei reprezentând taxe de timbru, cheltuieli de transport cu poșta, de redactare, de arhivare dosar, onorariu de executor etc.
Potrivit disp. art.27, art. 37 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de comunicare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Disp. art.622 c.pr.civ. nemodificat, prevăd că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar procedându-se la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea, stabilirea locuinței, vizitarea minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, art.632 c.pr.civ. nemodificat, stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ. nemodificat, în timp ce disp. art.712 c.pr.civ. nemodificat, stabilesc că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.06.2011 a fost obligat contestatorul să plătească suma de 250 lei reprezentând amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, fiind obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro deoarece la data de 25.12.2010 a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova fără să dețină rovinietă valabilă, proces verbal comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 11.07.2011 la domiciliul acestuia, potrivit dovezii de comunicare existentă la dosar, proces verbal necontestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenționale, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a contestatorului de către intimată constând în plata sumei de 28 de euro și a cheltuielilor de executare în valoare totală de 405,04 lei din care 74,40 lei reprezintă onorariu executor, inclusiv TVA.
Ca atare, atât timp cât procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/24.06.2011 nu a fost contestat de către contestator prin intermediul plângerii contravenționale, fiind comunicat acestuia potrivit confirmării de primire din data de 11.07.2011, iar în baza acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata amenzii de 250 lei și a tarifului de despăgubire de 28 de euro, înseamnă că în realitate acest proces verbal reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu deoarece atestă în favoarea intimatei o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul acestui proces verbal, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar stabilit în cadrul procesului verbal de contravenție, exigibilă, fiind ajunsă la scadență, în urma expirării termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în materie contravențională, privind formularea plângerii contravenționale.
De altfel, în condițiile în care procesul verbal de contravenție constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu, nefiind contestat pe cale judecătorească, prin intermediul plângerii contravenționale de către contestator, iar în temeiul acestui proces verbal contestatorul a fost obligat la plata sumei de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire, înseamnă că intimata are dreptul să procedeze la executarea silită a contestatorului, în vederea achitării de către acesta a sumei de 28 de euro la care a fost obligat, mai ales că această sumă de bani reprezintă o despăgubire determinată de săvârșirea de către contestator a unei contravenții, având același regim juridic ca și amenda instituită în sarcina contestatorului, fiind susceptibilă de a fi executată pe cale silită de către organele fiscale în urma procedurii de dare în debit a contestatorului în temeiul codului de procedură fiscală.
Mai mult chiar, în speță se analizează în raport de obiectul și natura cauzei, respectiv contestație la executare, valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită întocmite în cadrul procedurii de executare silită, modalitatea de emitere a acestora, existența sau inexistența unei creanțe cere, lichide și exigibile în favoarea intimatei față de contestator și nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție . nr._/24.06.2011, legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia acestuia din urmă, existența sau inexistența unor acte normative cu caracter favorabil în materie contravențională, aspecte care exced procedurii de executare silită, putând face obiectul unei analize în cadrul plângerii contravenționale, prin intermediul dreptului comun, drept nevalorificat de către contestator, care nu a contestat procesul verbal de contravenție în termenul legal de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării acestuia la domiciliul debitorului.
Faptul că sau fost abrogate în baza disp. art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 disp. art. 8 alin. 3, 31, 6 din OUG nr. 15/2002 nu înseamnă în mod automat că procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă titlu executoriu, nefiind posibilă punerea în executare silită a acestuia întrucât, în realitate, la stabilirea existenței sau inexistenței unui titlu executoriu se ține seama în exclusivitate dacă procesul verbal de constatare a contravenției a fost desființat sau nu pe cale judecătorească și nicidecum de existența sau inexistența unor dispoziții contravenționale care reglementează favorabil anumite situații de fapt, existente la un moment dat, dispoziții care pot fi analizate numai prin intermediul procedurii de drept comun, respectiv în cadrul unei plângeri contravenționale, drept neexercitat de către contestator care se află în imposibilitate legală să conteste în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție.
Apărările contestatorului privind caracterul nereal al sumei de 481,92 lei reprezentând cheltuieli de executare în raport de suma datorată de 28 de euro, nu pot fi avute în vedere, deoarece contestatorul are obligația să suporte toate cheltuielile de executare determinate de neîndeplinirea obligației constând în plata sumei de 28 de euro în echivalent lei la cursul BNR la data efectuării plății, iar suma de 481,92 lei corespunde debitului datorat în condițiile în care include valoarea taxelor de timbru achitate de către intimată, a tuturor cheltuielilor generate de întocmirea actelor de executare, de redactare, arhivare a acestora,având un caracter real, mai ales că suma de 74,40 lei constituie onorariu executor, incluzând TVA, care nu are un caracter exagerat, în raport de activitatea prestată de executor la data întocmirii actelor de executare respective.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare completată, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 712 și urm. C.pr.civ. în vederea desființării actelor de executare silită, mai ales că procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2011 reprezintă prin însăși natura sa un titlu de creanță devenit executoriu, făcând dovada în favoarea intimatei a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Susținerile contestatorului conform cărora a achitat jumătate din minimul amenzii la care a fost obligat de 125 lei în baza procesului verbal de contravenție sus menționat, neachitând tariful de despăgubire de 28 euro atât timp cât a avut convingerea că plata rovinietei echivalează cu plata tarifului de despăgubire conform situației eliberată de ., nu au relevanță în cauză deoarece achitarea amenzii în cuantum de 125 lei reprezintă prin însăși natura sa o dovadă certă privind săvârșirea de către contestator a contravenției reținută în sarcina sa în baza procesului verbal de contravenție, caracterul acestuia din urmă de titlu executoriu, fiind normal și firesc ca și tariful de despăgubire să aibă același regim juridic ca și amenda achitată de 125 lei, datorită caracterului accesoriu al acestuia în raport de sancțiunea principală a amenzii, impunând în egală măsură plata tarifului de despăgubire, indiferent de convingerile cu caracter pur subiectiv ale contestatorului, de anumite situații întocmite de diferite societăți comerciale.
Împrejurările invocate de către contestator privind nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, potrivit deciziei nr. 6/2014 a ICCJ, impunându-se anularea actelor de executare, efectele procesului – verbal de contravenție lovit de nulitate absolută fiind la rândul lor nule, exced procedurii de executare silită, neputând face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare, ținându-se seama de natura, obiectul unei asemenea proceduri, întrucât prin intermediul contestației la executare se analizează, se pun în discuție aspecte care vizează strict procedura de executare silită propriu- zisă, în raport de actele de executare întocmite și nicidecum modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, existența sau inexistența unor acte normative care reglementează răspunderea contravențională, a unor decizii în interesul legii în ceea ce privește aplicarea legilor contravenționale, aspecte care puteau fi invocate de către contestator numai prin intermediul plângerii contravenționale.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora în baza Legii nr. 144/3.07.2012 au fost abrogate disp.art. 8 alin. 3, 31 din OG 15/2002 în ceea ce privește plata tarifului de despăgubire, disp.art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 stabilind anularea tarifelor de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii, dispoziții cu caracter favorabil în materie contravențională, aplicându-se retroactiv conform disp.art. 15 alin. 2 din Constituția României contravenției săvârșită de debitor, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, împrejurările sus menționate pun în discuție legalitatea sau nelegalitatea emiterii procesului verbal de contravenție și nicidecum legalitatea sau nelegalitatea acelor de executare silită, ceea ce înseamnă că acestea nu pot face obiectul unei analize decât în cadrul procedurii de drept comun, respectiv plângerii contravenționale, drept pe care contestatorul nu l-a exercitat în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, motiv pentru care acesta se află în imposibilitate legală să conteste modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a unor acte normative în domeniul răspunderii contravenționale în cadrul procedurii de executare silită.
De fapt, nu există nici o dispoziție legală care să confere în favoarea contestatorului dreptul de a contesta în cadrul procedurii de executare silită modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a legii contravenționale în condițiile în care există dispozițiile OG nr.2/2001 care reglementează în mod expres mijlocul procedural prin intermediul căruia titlul executoriu constând în procesul verbal de contravenție poate fi desființat, contestat, fiind imposibil ca același titlu executoriu să fie desființat prin intermediul unor mijloace procedurale diferite, mai ales că disp. art. 712 c.pr.civ. stabilesc cu caracter imperativ, obligatoriu posibilitatea desființării unui titlu executoriu pe calea contestației la executare și deci analizarea acestuia din punct de vedere al legalității sau nelegalității numai dacă nu există un alt mijloc procedural reglementat de lege în acest sens, condiție inexistentă în cauză.
Motivele invocate de către contestator conform cărora nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției, neexistând nici un temei legal privind plata sumei de 28 euro și că dispozițiile constituționale privind drepturile, libertățile cetățenilor se interpretează, se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele, tratatele la care România a devenit parte, având prioritate reglementările internaționale, sunt neîntemeiate, întrucât atât timp cât contestatorul nu a formulat plângere contravențională prin intermediul dreptului comun, procesul verbal nefiind desființat pe cale judecătorească, acesta din urmă reprezintă titlu executoriu, indiferent de modalitatea de întocmire a acestui act, de existența dispozițiilor legale sus menționate, de caracterul retroactivității al legii contravenționale.
În realitate, contestatorul avea obligația să invoce împrejurările sus menționate prin intermediul dreptului comun în cadrul unei plângeri contravenționale și nicidecum în cadrul procedurii de executare silită, procedură în cadrul căreia se analizează strict legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia actelor de executare silită întocmite pe parcursul acestei proceduri.
Criticile contestatorului în sensul că potrivit jurisprudenței CEDO s-a stabilit instanțele naționale pot înlătura prevederile dreptului intern considerate incompatibile cu legislația europeană, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fiind asigurată fără nici o discriminare, aplicându-se discriminatoriu principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, sunt nefondate deoarece nu pot face obiectul unei analize în cadrul procedurii de executare silită, jurisprudența CEDO, incompatibilitatea legislației interne în raport de legislația europeană în materie contravențională, contestatorul având obligația să invoce împrejurările sus menționate prin intermediul plângerii contravenționale în cadrul procedurii de drept comun și nicidecum prin intermediul contestației la executare, care se raportează strict la actele de executare silită întocmite în cadrul acestei proceduri de executare silită, neexistând nici o dispoziție prevăzută de codul de procedură civilă care să confere contestatorului posibilitatea de a contesta modalitatea de aplicare a legilor contravenționale, de întocmire a procesului verbal de contravenție în cadrul contestației la executare.
Aspectele invocate de către contestator privind instituirea unui tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale în temeiul disp.art. II din Legea nr. 144/2012 proceselor verbale pe cale judecătorească, fiind o măsură nejustificată obiectiv, incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO, jurisprudența CEDO fiind izvor de drept, nu au nici un temei legal în condițiile în care împrejurările sus menționate vizează însăși modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, de aplicare a legislației contravenționale la data emiterii acestuia, împrejurări care nu pot face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare, putând fi invocate, analizate numai în cadrul procedurii de drept comun, respectiv a plângerii contravenționale, drept neexercitat de către contestator în termenul legal de 15 zile, motiv pentru care acesta este decăzut din dreptul de a pune în discuție valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procesului verbal de contravenție care a dobândit caracterul de titlu executoriu în urma necontestării acestuia pe cale judecătorească.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin.1 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
De asemenea, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității apelului în condițiile în care apelul declarat în prezenta cauză de către contestator cuprinde împrejurări de fapt și de drept care pot fi invocate prin intermediul căii de atac a apelului, împrejurări care atestă, în realitate, netemeinicia pretențiilor contestatorului în ceea ce privește modalitatea de punere în executare silită a titlului de creanță deținut de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității apelului, invocată de către intimată.
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator P. S. G., domiciliat in com. Paulesti, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 245/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA (C.) prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul in București, .. 401A, sector 6, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C.
GREFIER,
I. C. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CM/ tehnored TS
4 ex./07.12.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. A. T.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Sechestru asigurător. Decizia nr. 2942/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
