Fond funciar. Decizia nr. 436/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 436/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 436
Ședința publică din data de 14.10.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant T. C., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1033/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. D., domiciliat în Ploiești, Șos. Vestului, ., ., N. G., domiciliată în Urlați, ..34, județul Prahova, N. R. D., domiciliat în Urlați, ..34, județul Prahova, N. M., domiciliat în Urlați, ..34, județul Prahova, V. C., domiciliată în Urlați, ..34, județul Prahova, T. E., domiciliată în . Prahova, T. E., domiciliată în comuna I., ., S. M., domiciliată în comuna P. M., ., T. I., domiciliat în ., T. A., domiciliat în București, ..1, ., . R., domiciliat în Ploiești, . nr.4, ., ., moștenitorii defunctei P. E.: P. J., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, B. M. domiciliată în Urlați, ., județul Prahova, C. C., domiciliată în comuna Valea Călugărească, ., moștenitorii defunctului N. E.: N. E., N. E. E., N. D., N. V., toți cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, C. L. I. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., C. A., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, C. I., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, G. V., domiciliată în comuna I., ., județul Prahova, P. P., domiciliat în comuna Valea Călugărească, .. 264A, județul Prahova și P. S., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant nu a indicat adresa intimatei-reclamante V. C. din străinătate, după care:
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că nu a reușit să afle adresa intimatei-reclamante V. C. din străinătate, nu locuiește permanent în aceeași locație, iar mama acesteia, intimata-reclamantă N. G., care urma să se prezinte pentru a clarifica situația, este internată în spital de două săptămâni.
Tribunalul apreciază că, prin citarea intimatei-reclamante la adresa din Urlați, .. 34 și în condițiile în care la dosar nu există dovezi certe care să ateste că partea ar avea în prezent reședința în străinătate, apreciază că procedura de citare cu intimata și cu toate celelalte părți este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-reclamant, având cuvântul în dezbateri, arată că, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise intimaților-pârâți C. A., C. I. și P. A. C., întrucât aceștia nu erau îndreptățiți, potrivit Legii 18/1991, la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentele la care aveau dreptul succesorii defunctei T. S.. Pentru terenul respectiv au fost pronunțate două hotărâri judecătorești, dar, în mod abuziv și ilegal, primarul comunei I. le-a atribuit alte amplasamente, în contradicție cu sentința civilă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dezbătut succesiunea reclamanților, precum și cu celelalte hotărâri pronunțate cu privire la acest amplasament. Pe amplasamentul solicitat de reclamanți și cu privire la care s-au pronunțat hotărârile judecătorești anterioare, au fost eliberate titluri de proprietate intimaților-pârâți P. A. C., C. A., C. I., cu toate că aceștia nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul autoarei reclamanților, P. A. C., conform cererii acestuia, având dreptul de proprietate la Loloiasca, iar intimații C., la Uzina Electrică Albești care se afla pe raza orașului Urlați. În această modalitate, au fost ignorate deciziile nr. 943/2008 și 1370/2009 ale Tribunalului Prahova, două hotărâri care stabilesc că se impune eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenul la care avea dreptul autoarea reclamanților. Față de situația expusă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind netemeinică și nelegală, urmând să se constate nulitatea celor două titluri de proprietate emise intimaților-pârâți, atribuirea suprafeței de 5500 mp reclamanților, conform procesului-verbal nr. 1261/1997, instanța de fond nefiind îndreptățită să anuleze hotărâri judecătorești pronunțate de instanța superioară. Arată că a făcut numeroase demersuri, a solicitat chiar și executarea silită, dar a fost ignorat. Totodată, solicită acordarea cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond și la instanța de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, reclamanții T. C., N. D., P. Eufosina, N. E., N. G., N. R. D., N. M., V. C., T. E., T. E., S. M., T. I., T. A. și B. R. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, să se admită acțiunea și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absoluta a Titlurilor de proprietate 371 și 375 emise în data de 06.05.2003 de P 1 întrucât P3 si P4, nu erau îndreptățiți potrivit Legii 18/1991 la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra ternului de 5.500 m.p. situat în comuna I. . ce a aparținut autoarei T. S., precum si repunerea în situația anterioară reconstituirii dreptului de proprietate potrivit dec. 943/2008 a Tribunalului Prahova.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Deciziei 943/2008 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul reclamanților și s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate 379/2003 emis de P1 și a fost obligată la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5.500 m.p. de tern arabil în extravilan in . verbal de punere în posesie 1261/1997 eliberat de Comisa I.. În anexa la cerere s-a atașat decizia 943/2008 a Tribunalului Prahova, procesul-verbal de punere in posesie, decizia 1370/2009, decizia civila 1159/2010, procesul-verbal de punere în posesie nr. 1123/2010, adresa către O.C.P.I, titlul de proprietate nr. 371, titlul de proprietate nr. 370(f. 12-29 dosar). Potrivit precizărilor și modificării atașată la acțiune prin avocat toți reclamanții si-au ales domiciliul procesual în comuna I. ., jud. Prahova.
Conform adresei atașată la f. 82 dosar apărătorul reclamantului T. C. a denunțat unilateral contractul de asistenta juridica. În ceea ce privește probele administrate instanța a luat act că reclamantul solicită sa îi fie administrată numai proba cu înscrisuri.
Instanța de fond, considerând proba necesară pentru a aprecia asupra fondului cauzei, a administrat proba cu înscrisuri ca fiind utilă și pertinentă.
Pe parcursul soluționării cauzei în fond, s-a constatat decesul reclamantei P. E., fiind introduși în cauză moștenitorii P. J., B. M. și C. C., precum și al reclamantului N. E., cu consecința introducerii în cauză a moștenitorilor N. E., N. E.E., N. D. și N. V..
De asemenea, au fost introduși în cauză și moștenitorii pârâtului P. C., reppestiv P. P. și P. S., precum și moștenitorii pârâtului C. A. I., respectiv C. A., C. I. și G., fostă C. V..
La termenul de judecată din 16.12.2014, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului T. C., în ceea ce îl privește pe N. D. care, prezent la termenul de judecată, a învederat că nu-și însușește demersul judiciar al celuilalt reclamant.
De asemenea, în ședința publică din 13.01.2015, instanța de fond a invocat și a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului T. C. pentru P. J., B. M. și C. C. (moștenitorii reclamantei inițiale P. E.), N. E., N. E.E., N. D. și N. V. (moștenitorii reclamantului N. E.), N. G., N. R. D., N. M., V. C., T. E., S. M., T. I., T. A. și B. R.. Instanța de fond a admis această excepție, dispunând scoaterea din cauză a tuturor celorlalți reclamanți, în condițiile în care doar T. C. a promovat acțiunea dedusă spre soluționare.
Prin Sentința civilă nr. 1033/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul T. C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. a Comunei I. de Fond Funciar și C. Județeană Prahova de Fond Funciar si pârâții-persoane fizice C. A., C. I., G. (fosta C.) V., P. P. și P. S., având ca obiect fond funciar și respinsă ca neîntemeiată cererea formulata de către reclamant privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, potrivit Titlului de proprietate nr.371/2003 și a procesului-verbal de punere în posesie lui P. C. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de, iar conform Titlul de Proprietate nr. 370/2003 lui C. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3700 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia civila nr.943/2008 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul reclamanților in sensul ca s-a constata nulitatea absoluta a T.P 379/2003, iar prin Decizia 1370/2009 Tribunalului Prahova a fost admis recursul reclamanților astfel ca, C. Locala de aplicare a legilor Fondului Funciar I. si Comisa Județeană au fost obligate sa emită titlul de proprietate pentru suprafața de 5.500 m.p. teren arabil conform procesului verbal de punere in posesie 1261/1997.
Cu toate acestea s-a învederat de către reclamantul T. C. că, deși cele două hotărârii judecătorești menționează că ambele Comisii aveau obligația de a elibera titlul de proprietate pentru suprafața menționată s-au împotrivit golind de componența lor execuțională hotărârile.
Prin Decizia civila 943/2008 pronunțata de Tribunalul Prahova in Dosarul_, a fost admis recursul declarat de către reclamantul T. C. și pe cale de consecință a fost dispusă modificarea sentinței obligând comisiile sa elibereze titlurile de proprietate.
Prin precizarea atașata la f.60 dosar reclamantul a arătat că solicită anularea celor doua titluri de proprietate întrucât, persoanele pe numele cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate nu erau îndreptățite potrivit leg.18/1991.
Conform art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face in condițiile prezentei legi la cerere, situație consfințită si de art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991.
În temeiul dispozițiilor art. 11 din legea 18/1991 ,,suprafața de teren adusa in cooperativa agricola de producție este aceea care rezulta din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscrieri, registrul agricol precum si din orice alta proba, inclusiv din declarațiile de martori.
Din notele atașate la dosar, instanța de fond a reținut că potrivit susținerilor făcute de către reclamant persoanele pe numele cărora au fost emise cele două titluri de proprietate respectiv P. I. și C. A., nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, in mod constant fiind săvârșite abuzuri de cele doua comisii urmare a schimbării amplasamentului si ignorării hotărârilor judecătorești.
Este adevărat că prin Decizia civila nr.943/2008 a Tribunalului Prahova s-a dispus anularea T.P 379/2008, însa hotărârea nu poate avea efect si asupra celor doua titluri de proprietate a căror nulitate se solicită a se constata câtă vreme prin acestea s-a recunoscut un drept de proprietate pe baza documentelor enumerate în dispozițiile art. 11 din legea 18/1991
La fila 198 reclamantul a atașat un opis cu înscrisuri care însa nu conduc instanța in a aprecia ca cele doua acte de proprietate sunt anulabile.
Din declarația depusa la f.28 dosar de către P. A. rezulta ca suprafața de teren reconstituită conform T.P 370 nu se afla pe vechiul amplasament, însa chiar si așa din înscrisul înaintat la dosar nu se poate retine ca reconstituirea a operat pe amplasamentul reclamantului, in acest sens reclamantul nesolicitând a se dispune efectuarea in cauza a unei expertize care sa stabilească situația de fapt.
Întrucât din documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nu rezultă existenta vreunui dubiu în sensul reconstituirii dreptului conform si art.8 al.2 din leg 18/91 este evident ca sub acest aspect reclamantul nu poate uza de efectul pozitiv al deciziei invocate in cererea introductiva de instanța Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut în cauza nicio dovadă din care să rezulte calitatea sa de persoana îndreptățită la constituirea potrivit art. 23-24 din Legii nr. 18/1991, invocate de aceasta.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente niciuna dintre ipotezele art. III din Legea 169/1997, privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.370 și 371 în litigiu, reținând în lumina acelorași argumente juridice că acțiunea formulată de către reclamant este neîntemeiată.
Sub aspectul solicitării făcute de către reclamant în sensul obligării paraților la plata cheltuielilor de judecata, instanța de fond dând eficiență dispoz. art. 274 c.p.civ a reținut că partea care cade în pretenție va fi ținută la plata cheltuielilor de judecată.
Cum pârâtele nu au căzut în pretenție, a dispus ca sumele solicitate de către reclamant să fie suportate de acesta ca urmare a promovării unei cererii pe care instanța a apreciata-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în baza art.312 C.p.c să se admită recursul, să se caseze sentința atacată și să rețină cauza spre rejudecare, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și modificată în sensul să se dispună nulitatea absolută a T.P nr.370/06.05.2003 (titular C. A. și C. I.) și a T.P nr.371/06.05.2003 (titular P. C. A..)
În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că, potrivit art.304 Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel este o cale de atac devolutiva, nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.p.c, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În motivarea în fapt a cererii de recurs, reclamantul a susținut referitor la primul motiv de recurs că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub numărul_, precizată și modificată a solicitat ca instanța să constate nulitatea absoluta a Titlurilor de Proprietate 370/06,05.2003 (proprietar C. A. și C. I.) și Titlul de proprietate nr.371/06.05.2003 (proprietar P. A. C.) întrucât aceștia nu erau îndreptățiți potrivit Legii nr.18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate, având în vedere că amplasamentele prevăzute în titlurile lor de proprietate (ca succesori ai autoarei lor, T. S.) așa cum rezultă din Decizia civila 943/2008 și Decizia civilă nr. 1370/2009, ambele pronunțate de Tribunalului Prahova.
În ceea ce privește cursul istoric al terenurilor, cât și situația juridică și mai ales al hotărârilor judecătorești irevocabile, recurentul-reclamant a precizat că va detalia în ordine cronologica aceste aspecte.
Astfel, în ceea ce privește un prim aspect, recurentul-reclamant a susținut că la data de 03.05.1997 a fost emis și eliberat Procesul verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 1261, de către C. Comunala de Fond Funciar .> În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că prin respectivul proces-verbal s-a procedat la punerea în posesie a terenului din punctul Albești în suprafața de 5500 mp, situat în extravilanul comunei Albești județul Prahova, pentru numita T. S. având ca vecini: la N -Șoseaua Ploiești - B.; la Est - teren proprietar T. S., la Sud - teren proprietar IAS Albești, la Vest - teren proprietar moștenitorii D. 1 V. (comisia a fost formata din 12 membri și a fost semnat în unanimitate de toți).
În ceea ce privește al doilea aspect, recurentul-reclamant a susținut că în anul 1997 a fost înregistrat dosarul nr.2491/1997 pe rolul Judecătoriei Ploiești, având ca obiect partaj succesoral de pe urma defuncților T. N. și S., iar soluția pronunțata a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1676/1998 pronunțata de Tribunalul Prahova.
În ceea ce privește al treilea aspect, recurentul-reclamant a susținut că prin acțiunea înregistrata sub nr.7290/2006 la Judecătoria Ploiești, alături de ceilalți comoștenitori ai defuncților T. N. S., a chemat în judecată pe pârâtele C. Locala I. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea titlului de proprietate nr.379/06.05.2003 emis pe numele autoarei T. N. S., ca fiind nelegal, precum și obligarea Comisiei Județene să elibereze titlul de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 5500 mp.
Or, recurentul-reclamant a susținut că prin Decizia 943/2008 Tribunalul Prahova admite recursul său și al celorlalți comoștenitori, modifica in tot sentința pronunțata de Judecătoria Ploiești și admite acțiunea si constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.379/06.05.2003 emis de C. Județeană Prahova de fond funciar în favoarea defunctului T. N. S. și a obligat C. Județeană Prahova de fond funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5500 mp teren arabil, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1261/1997 eliberat de C. L. I. de fond funciar.
Astfel, recurentul-reclamant a susținut că prin Decizia mai sus amintită în mod irevocabil C. Județeană a fost obligată de către instanța de judecată, Tribunalul Prahova, pentru a ne elibera titlul ele proprietate pe vechiul amplasament potrivit procesului verbal nr. 1261/03.05.1997.
Având în vedere refuzul constant de a elibera titlul de proprietate conform deciziei Tribunalului, apreciind că sunt grav vătămați în drepturile lor, recurentul-reclamant a susținut că au fost nevoiți de a introduce o nouă acțiune la Judecătoria Ploiești sub nr._, fiind admisă acțiunea prin admiterea recursului de către Tribunalul Prahova și s-a dispus obligarea Comisiei Locale de fond funciar să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 5500 m.p. teren arabil conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1261/1997, a obligat Primarul comunei I. în calitate de Președinte al Comisiei de fond funciar I. să le plătească daune cominatorii în sumă de 50 lei pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării Deciziei 1370/20.10.2009 și până la emiterea titlului de proprietate și a obligat Prefectul Județului Prahova în calitate de Președinte al Comisiei de fond funciar sa plătească subsemnatului și celorlalți comoștenitori daune cominatorii în sumă de 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării deciziei 1370/20.10.2009 si pana la executarea obligării constând în emiterea titlului de proprietate.
Cu privire la dosarele și hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, în care atât comisiile au fost obligate de către instanțele de judecata fie la înaintarea documentației pentru emiterea titlului de proprietate pe fostul amplasament conform procesului verbal de punere in posesie 1261/1997 fie la obligarea acestora la plata daunelor cominatorii, recurentul-reclamant a solicitat să se observe că aceștia cu rea-credință refuza să se supună dispozițiilor instanțelor, formulând aceleași apărări nefondate ca și în celorlalte dosare.
Mai mult, recurentul-reclamant a apreciat că în mod josnic prin Adresa nr.8910/18.12.2012 primăria afirmă că „solicitarea expresă a subsemnatului nu corespunde realității, când declara și solicita titlul de proprietate pe amplasamentele deținute legal în baza Legii nr.18/1991 de numiții P. C. și C. A.” și apreciază că aceștia încearcă să rejudece prin afirmații abuzive, ceea ce el a obținut în mod irevocabil în instanțe, hotărâri care au putere de lucru judecat.
De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că această comisie locală de fond funciar în atâția ani de zile i-a cauzat mari prejudicii și totodată încalcă și sfidează hotărârile judecătorești inclusiv instanța de judecata, fiind de neconceput ca un organism care a fost creat de legiuitor pentru a asigura punerea în aplicare a Legii Fondului Funciar să manifeste un asemenea comportament de ignorare și dispreț față de lege, față de instanțele de judecata și față de hotărârile irevocabile pronunțate.
De altfel, recurentul-reclamant a susținut că, deși prin Decizia civilă nr.1370/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_ atât Primarul Comunei I., cât și Prefectul au fost obligați la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere pana la data emiterii titlului de proprietate aceștia, în mod abuziv încearcă și în prezenta cauza să inducă în eroare instanța de judecată.
Astfel, recurentul-reclamant a învederat că prin Decizia civila nr.943/08.10.2008 pronunțata de Tribunalul Prahova definitiva si irevocabila aceasta comisie locala de fond funciar a fost obligata să-i emită titlul de proprietate conform procesului verbal de punere in posesie nr. 1261/1997.
În ceea ce privește al patrulea aspect, referitor la Titlurile de proprietate nr.370/06.05.2003 și 371/2003 existente la dosar, recurentul-reclamant a solicitat a se observa că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cererile pe numele respectivilor P. și C. aceștia nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul autoarei lor.
Mai mult, în ceea ce îl privește pe P. C., recurentul-reclamant a solicitat a se observa că, potrivit cererii acestuia trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate la „Loloiasca”, iar pentru C. la Uzina Electrica Albești, însă Uzina Electrica se afla pe raza orașului Urlați.
În acest sens, recurentul-reclamant a solicitat a se avea în vedere sfidarea și abuzurile săvârșite de cele două comisii, acestea ignora cu desăvârșire și Somația nr. A166/dos. IV/C/2011 emisă de Prefectul Județului Prahova care obliga cele două comisii sa pună în aplicare (în executare) cele două hotărâri definitive și irevocabile, respectiv nr.943/2008 și nr.1370/2009 ale Tribunalului Prahova .
Prin schimbarea de amplasament (fără voia lor, a moștenitorilor), prin abuzurile pe care le-au făcut, prin sfidarea instanțelor de judecata si ignorarea hotărârilor judecătorești, aceștia le-au introdus în indiviziune.
Or, conform hotărârilor judecătorești, recurentul-reclamant a susținut că ei au avut ieșirea din indiviziune, terenul fiind parcelat pe moștenitori conform celor trei hotărâri nr.1343 pronunțată de Judecătoria Ploiești, nr. 1676/1999 pronunțată de Tribunalul Prahova și nr. 3256 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
De altfel, recurentul-reclamant a susținut că schimbarea de amplasament este recunoscută prin cele două adeverințe, una către executorul judecătoresc pentru punerea în posesie și una prin adeverința ce i-a fost adresată, din care rezulta fără că Primăria I. a făcut schimbarea amplasamentului.
În ceea ce privește al cincilea aspect, recurentul-reclamant a solicitat a se avea în vedere și dosarul de executare nr.721/2010, dosar de instanța_/2010 de la Biroul Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G., somația din data de 25.10.2010 către C. Locala de Fond Funciar –. din 21 iunie 2011 prin care nu s-a reușit punerea în executare a hotărârii Decizia 1370/2009 a Tribunalului Prahova având în vedere ca pentru terenul subsemnatului au fost eliberate alte doua titluri de proprietate.
Referitor la al doilea motiv de recurs, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond respinge acțiunea pe care a formulat-o ca neîntemeiată, considerând că: „documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nu rezultă existenta vreunui dubiu în sensul reconstituirii dreptului conform și art. 8 al. 2 din Legea 18/1991”, instanța de fond a apreciat ca subsemnatul nu am făcut in cauza dovada din care sa rezulte calitatea sa de persoana îndreptățită la constituirea potrivit art.23-24 din Legea 18/1991”, instanța de fond apreciind că în cauză nu sunt incidente niciuna dintre ipotezele art. III din Legea nr.169/1997, privind constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr.370 și 371 în litigiu și că acțiunea pe care a formulat-o este neîntemeiată.
Astfel că, recurentul-reclamant a considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, apreciind că, în baza materialului probator administrat în fața acesteia, se putea observa că Primarul comunei I. care este și Președintele comisiei de fond funciar le-a încălcat dreptul lor de proprietate prin schimbarea amplasamentului cu terenul extravilan în suprafața de 5500mp, pe raza comunei Albești P. provocându-le mari prejudicii și, deși acest, teren a avut dezbatere de moștenire în cele trei instanțe de judecata, hotărâri definitive, irevocabile și executorii nu a ținut cont de ele și a încălcat legea în mod abuziv și ilegal.
Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că din anul 2003 și până în 2015 se judecă în instanțele de judecată pentru schimbarea amplasamentului acestui teren conform procesului verbal nr.1261/1997, a schițelor topo și a celor trei hotărâri judecătorești nr.1343/1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești, Decizia nr.1676/1999 pronunțată de Tribunalul Prahova și Decizia nr.3256/1998 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, toate definitive, irevocabile și executorii.
De altfel, recurentul-reclamant a susținut că deși toate cele trei hotărâri judecătorești au rămas definitive, irevocabile și executorii având putere de lucru judecat, instanța de fond nu a ținut cont de ele practic înlăturând hotărâri judecătorești obținute în instanțe de grad superior, iar acest lucru se poate constata în cele 2 sentințe de judecată pronunțate de Judecătoria Ploiești, respectiv Sentința nr.1271/2008 și Sentința civila nr.6655/2009
În acest sens, recurentul-reclamant a precizat că ceea ce afirmă și susține cu tărie este precizată si in practicaua hotărârii judecătorești a Tribunalului Prahova la pagina 4 din Decizia nr.1370/2009
În continuare, recurentul-reclamant a susținut că în cele trei hotărâri judecătorești, respectiv Sentința nr.343/1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești, Decizia nr.1676/1999 pronunțată de Tribunalul Prahova și Decizia nr. 3256/1998 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au dezbătut dreptul lor de succesiune rămas de pe urma părinților lor, conform procesului verbal nr.1261/1997 (cu cele două rapoarte topo ce reprezintă terenul de la Albești P. extravilan de 5500 mp în indiviziune), dar și ieșirea din indiviziune a acestui teren și parcelarea lui pe moștenitori, iar prin mutarea amplasamentului acestui teren li s-a încălcat dreptul de proprietate în mod abuziv și ilegal, deși erau cu terenul parcelat cu ieșire din indiviziune, prin amplasamentul acestui teren fiindu-le provocate mari pagube așa cum a precizat i-a introdus cu terenul în indiviziune, deși eram ieșiți din indiviziune cu terenul parcelat pe moștenitori adus la devalorizarea acestui teren, iar actele lor de dezbaterea moștenirii, prin cele trei sentințe judecătorești, au fost anulate prin abuzul și nedreptatea făcută de către cei doi pârâți Primarul Comunei I., județul Prahova, Poiana I. care este și Președintele Comisiei Locale de fond funciar I. și Prefectul Județului Prahova care este președintele comisiei județene de fond funciar.
Recurentul-reclamant a susținut că până în anul 2015 au 17 hotărâri judecătorești în care s-au judecat și au cheltuit sume foarte mari de bani pentru susținerea acestor litigii.
Având în vedere toate aspectele relatate, precum și dispozițiile art.304 ind.1 C.p.c., recurentul-reclamant a solicitat să se admită recursul, să se caseze în totalitate hotărârea instanței de fond și, în fond rejudecând, să se admită acțiunea astfel cum a fost precizată și modificată .
De asemenea, recurentul-reclamant a solicitat cheltuieli de judecată atât pentru prezentul recurs, cât și de la instanța de fond.
În drept, recurentul-reclamant a invocat disp. art. 299, art.301, 302, 303 C. și următoarele, art.304 ind. 1 C., art.312 alin.2 C., art. III din Titlul V al Legea nr. 247/2005.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. _, la data de 18.05.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin decizia civilă nr.943/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost modificată în tot sentința atacată, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamanților T. C., N. D., P. E., N. E., N. G., N. R., N. R. D., N. M., V. C., T. S., T. E., T. E., S. M., T. I., T. A. și B. R., constatându-se nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.379/06.05.2003 emis de C. Județeană Prahova de Fond Funciar în favoarea defunctei T. N. S., autoarea reclamanților. C. Județeană Prahova de Fond Funciar a fost obligată la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5500 m.p. teren arabil, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.1261/1997 eliberat de C. L. I. de Fond Funciar, din considerentele respectivei hotărâri rezultând că reclamanții erau îndreptățiți să li se atribuie terenul reconstituit pe vechiul amplasament, cu care fuseseră puși în posesie în mod legal, cu precizarea că instanța de recurs a reținut că intimata C. L. nu a dovedit că a avut acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia de a le acorda un nou amplasament prin titlul de proprietate atacat, mai ales că respectivul titlu intra în contradicție cu sentința civilă nr.1343/1998 a Judecătoriei Ploiești, modificată prin decizia nr.1676/1998 a Tribunalului Prahova (filele 6-8 dosar fond).
Practic, prin procesul verbal nr.1261/1997 întocmit de intimata C. L. a comunei I. de Fond Funciar, moștenitorii defunctei T. M. S. au fost puși în posesie cu terenul în suprafață de 5500 m.p. situat în punctul Albești din extravilanul comunei Albești, județul Prahova, având ca vecini: la N Șoseaua Ploiești-B., la E teren proprietatea lui T. S., la S proprietatea I.A.S. Albești, iar la V teren proprietatea moștenitor D. V. (fila 9 dosar fond).
Se impune precizarea că succesorii defuncților T. N. și T. S. au partajat bunurile rămase de pe urma acestora, printre care și terenul cu suprafața de 5500 m.p., așa cum a fost identificat prin procesul-verbal de punere în posesie nr.1261/1997 (filele 214-223 dosar fond).
Tribunalul observă și faptul că prin decizia civilă nr.1370/20.10.2009 a Tribunalului Prahova, intimata C. L. de Fond Funciar I. a fost obligată să înainteze Comisiei Județene Prahova de Fond Funciar, documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 5500 m.p. teren arabil, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.1261/1997 (filele 10-14 dosar fond).
Prin demersul judiciar dedus spre soluționare, recurentul-reclamant T. C. a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.370 din06.05.2003 emis în favoarea lui C. A. I., precum și a titlului de proprietate nr.371/06.05.2003 emis în favoarea lui P. A. C., susținând că amplasamentele stabilite în aceste titluri de proprietate pentru terenurile reconstituite proprietarilor încalcă amplasamentul terenului ce i se cuvine, ca moștenitor al defunctei T. S., potrivit deciziei civile nr.943/2008 și deciziei civile nr.1370/2009 ambele ale Tribunalului Prahova.
Potrivit art. III alin.1 lit.a pct. ii din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.
Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun, fără a opera asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la . prezentei legi si-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr.18/1991.
Din analiza considerentelor sentinței civile nr.1033/28.01.2015 pronunțate de Judecătorie Ploiești, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului nu a identificat textul legal aplicabil raporturilor dintre părțile litigante și nici nu a verificat, în concret, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a opera nulitatea absolută, totală sau parțială a celor două titluri de proprietate atacate de recurentul-reclamant. Practic, argumentele utilizate de prima instanță au un caracter generic, fără a se fi aplecat asupra situației particulare invocate prin cererea de chemare în judecată dedusă spre soluționare.
În plus, tribunalul constată că invocarea, de către prima instanță, a inexistenței vreunei dovezi din care să rezulte calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate potrivit art.23 -24 din Legea nr.18/1991, nu are nicio logică, în condițiile în care T. C. este beneficiarul măsurii de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al autoarei sale T. S., alături de ceilalți succesori ai acestei defuncte.
În concret, verificarea temeiniciei acțiunii promovate de recurentul-reclamant presupune, în primul rând, stabilirea vechiului amplasament al terenului cu suprafața de 5500 m.p. situat în comuna Albești, județul Prahova, reconstituit în baza cererii defunctei T. S.. În legătură cu acest aspect, tribunalul nu poate ignora (și nici prima instanță nu trebuia să ignore) existența hotărârilor judecătorești identificate mai sus în care intimata C. L. a comunei I. de Fond Funciar a figurat ca parte litigantă. Dând eficiență principiului relativității efectelor acestor hotărâri judecătorești, tribunalul reține că recurentul-reclamant poate invoca, în mod incontestabil, efectul pozitiv al statuărilor irevocabile pe care cuprind, în condițiile în care respectivele hotărâri judecătorești sunt prezumate a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazise de vreo altă hotărâre.
Or, din considerentele deciziei civile nr.943/2008 a Tribunalul Prahova, hotărâre cu caracter irevocabil, se desprinde concluzia că vechiul amplasament al terenului de 5500 m.p., reconstituit pentru defuncta T. S., este acela stabilit prin procesul-verbal de punere în posesie nr.1261/03.05.1997, instanța de recurs statuând că intimata comisia locală nu a dovedit că a avut acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia de a le acorda un nou amplasament prin titlul de proprietate nr.379/06.05.2003, a cărui nulitatea absolută a fost constatată prin această decizie, mai ales că respectivul titlu intra în contradicție cu sentința civilă nr.1343/1998 a Judecătoriei Ploiești, modificată prin decizia nr.1676/1998 a Tribunalului Prahova.
În al doilea rând, prima instanță avea îndatorirea să verifice terenurile atribuite lui P. A. C. prin titlul de proprietate nr.371/2003, respectiv lui C. A. prin titlul de proprietate nr.375/2003, se suprapun, integral sau parțial cu vechiul amplasament al terenului cu suprafața de 5500 m.p, pretins recurentul-reclamant T. C..
În legătură cu acest aspect, tribunalul observă că, prin adresa nr.8910/18.12.2012, transmisă la dosarul primei instanțe de Primăria Comunei I. (fila 21 dosar fond), instituția emitentă a comunicat împrejurarea că recurentul-reclamant solicită să-i fie atribuite amplasamente deținute legal în baza Legii nr.18/1991 de P. C., C. A. și I. M., dar și faptul că pe o suprafață din amplasamentul stabilit prin procesul-verbal nr.1261/1997 a fost pusă în posesie Ș. L., de către Executorul judecătoresc Budica C., cu suprafața de_ m.p. conform sentinței nr.8241/1999 a Judecătoriei Ploiești.
Instanța de fond nu s-a preocupat să cerceteze identitatea totală sau parțială dintre vechiul amplasament al terenului pretins de recursul-reclamant (vechi amplasament ce nu a fost identificat) și amplasamentele terenurilor reconstituite prin cele două titluri de proprietate atacate, prin raportare și la susținerile intimatei C. L. a comunei I. de Fond Funciar, o asemenea verificare neputând fi oricum realizată pe baza propriilor simțuri ale judecătorului.
În al treilea rând, și cel mai important, prima instanță trebuia să verifice dacă, la data formulării cererii de reconstituire, terenul cu suprafața de 5500 m.p. era liber, respectiv dacă fusese atribuit în mod legal altor persoane, mai exact beneficiarilor celor două titluri de proprietate a căror nulitate absolută s-a solicitat a fi constată.
Concluzionând tribunalul consideră că instanța de fond nu a analizat o asemenea analiză complexă pentru a se putea stabili dacă sunt îndeplinite condițiile instituite de art. III alin.1 lit. a pct. ii din Legea nr.169/1997 și, în plus, nu a administrat mijlocul de probă esențial, ce ar fi fost pertinent și concludent pentru lămurirea cauzelor sub toate aspectele, constând într-o expertiză în specialitatea topografie.
Conform art.201 C.pr.civ., stabilirea vechiului amplasament al terenului pretins de recurentul-reclamant și verificarea identității, totale sau parțiale, dintre acesta și terenurile reconstituite prin titluri de proprietate atacate nu pot fi realizate decât pe baza unor măsurători efectuate de un expert în specialitatea topografie, judecătorul neavând nici cunoștințele și nici aparatura necesară în acest scop.
Tribunalul observă că prin nota de ședință depusă la dosar la termenul din 17.09.2013 (fila 78 dosar fond), reclamantul T. C. (alături de ceilalți reclamanți cu privire la care a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant) a solicitat încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea topografie, iar din încheierile de ședință pronunțate ulterior în cauză de prima instanță nu rezultă dacă această cerere a fost pusă în discuție. Chiar și în cazul în care s-ar putea considera că reclamantul T. C. nu ar mai fi susținut această cerere în probațiune, în aplicarea dispozițiilor art.129 alin.5 C.pr.civ., prima instanță avea îndatorirea ca, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unor unei hotărâri legale și temeinice, să pună în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiza, probă pe care o putea ordona chiar și în condițiile în care părțile s-ar fi împotrivit.
Toate rațiunile expuse conduc la concluzia că pentru lămurirea pe deplin a prezentului litigiu este necesară efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie și, având in vedere ca în faza procesuala a recursului nu poate fi administrata decât proba cu înscrisuri noi, potrivit art.305 Cod procedura civila, în baza art.312 cu aplicarea art.304 pc.9 coroborate cu art.3041 si următoarele Cod procedura civilă raportate la art.III alin.1 lit.a pc.ii din Legea nr.169/1997, așa cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005, tribunalul va admite recursul declarat de T. C. împotriva sentinței civile nr.1033/28.01.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care o va casa în tot și va trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
In aplicarea dispozițiilor art.315 Cod procedura civila, instanța de rejudecare va lua măsurile necesare pentru efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, având obiectivele stabilite mai sus, iar la adoptarea unei soluții asupra acțiunii reclamantului va lua în considerare concluziile acestui mijloc științific de probă, dar și statuările irevocabile din decizia nr.943/2008 și decizia nr.1370/2009, ambele ale Tribunalului Prahova, ce se opun cu putere de lucru judecat intimatei C. L. a comunei I. de Fond Funciar, hotărâri prin raportare la care urmează a se verifica și dacă, la data solicitării, vechiul amplasament al terenului reconstituit autoarei reclamantului era deja atribuit în mod legal autorilor intimaților-pârâți C. A., C. I., G. V., P. P. și P. S..
Nu în ultimul rând, cu prilejul pronunțării unei noi sentințe în cauză, în aplicarea dispozițiilor art.161 C.pr.civ., instanța de rejudecare urmează a se pronunța și asupra consecințelor admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantului T. C., pentru ceilalți reclamanți din acțiunea introductivă, excepție admisă prin încheierea din 13.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant T. C., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1033/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. D., domiciliat în Ploiești, Șos. Vestului, ., ., N. G., domiciliată în Urlați, ..34, județul Prahova, N. R. D., domiciliat în Urlați, ..34, județul Prahova, N. M., domiciliat în Urlați, ..34, județul Prahova, V. C., domiciliată în Urlați, ..34, județul Prahova, T. E., domiciliată în . Prahova, T. E., domiciliată în comuna I., ., S. M., domiciliată în comuna P. M., ., T. I., domiciliat în comuna Blejoi, ., T. A., domiciliat în București, ..1, ., . R., domiciliat în Ploiești, . nr.4, ., moștenitorii defunctei P. E.: P. J., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, B. M. domiciliată în Urlați, ., județul Prahova, C. C., domiciliată în comuna Valea Călugărească, ., moștenitorii defunctului N. E.: N. E., N. E. E., N. D., N. V., toți cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, C. L. I. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., C. A., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, C. I., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova, G. V., domiciliată în comuna I., ., județul Prahova, P. P., domiciliat în comuna Valea Călugărească, .. 264A, județul Prahova și P. S., domiciliat în comuna I., ., județul Prahova și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
Președinte, Judecători,
Ș. O. – C. P. - A. A. M. C.-A.
Fiind plecat la seminar,
Semnează Președinte instanței:
Grefier,
S. L. - F.
Operator de date cu caracter personal 5595
red. P.A.A./ tehnored. A.Ș.P.
2 ex./22.10.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. A.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2922/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 437/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
