Sechestru asigurător. Decizia nr. 2942/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2942/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2942/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2942
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă T. M. M., domiciliată în com. Ștefești, ., județ Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., in contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., cu domiciliul ales în comuna Vărbilău, .. 666, județ Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 50 lei, conform chitanței nr. 2535/17.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă personal si asistată de avocat D. E. si intimatul-reclamant personal si asistat de avocat N. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei pârâte depune înscrisuri, pe care le comunică si părții adverse.
Apărătorul intimatului reclamant, față de înscrisurile comunicate, arată că acestea nu sunt relevante.
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul apelantei pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat si modificarea hotărârii instanței de fond, aceasta fiind nelegală si netemeinică. De asemenea, se mai arată că cererea de partaj bunuri coachizite nu conduce la instituirea sechestrului asigurator si că nu se face dovada pericolului înstrăinării autoturismului; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului-reclamant, solicită respingerea apelului si menținerea hotărârii instanței de fond, aceasta apreciind in mod corect referitor la luarea măsurii sechestrului asigurator, fiind îndeplinite condițiile codului de procedură civilă, existând o acțiune de partaj bunuri comune, urmând a se face dovada că părțile din prezenta cauză au locuit împreună, bunul fiind cumpărat de aceștia, apelanta intimată amenințându-l pe intimatul petent că va vinde autoturismul, aceasta neavând nici un venit. In continuare, se mai arată că instanța de fond nu a analizat dacă bunul este cumpărat împreună, menționând doar că pe baza probelor administrate se va stabili contribuția pentru cumpărarea bunului.
Apărătorul apelantei-pârâte, in replică, arată că aceasta a lucrat in Germania, in timp ce intimatul reclamant are un salariu minim pe economie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /11.08.2015 la Judecătoria Vălenii de M., reclamantul T. P. a chemat în judecată pe pârâta Ț. M. M., solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună înființarea unui sechestru asigurător asupra autoturismului marca BMW an de fabricație 2011 cu nr. de înmatriculare_, până la concurența sumei de 9400 de euro, respectiv_ lei, în vederea recuperării acesteia din urmă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află în curs de soluționare acțiunea formulată împotriva pârâtei privind partajarea bunurilor coachizite, constatarea în favoarea sa a unei contribuții de 100% la dobândirea autoturismului în litigiu, în condițiile în care a întreținut o relație de concubinaj timp de trei săptămâni cu pârâta, perioadă în care au convenit să achiziționeze autoturismul în litigiu, cu veniturile sale proprii, motiv pentru care s-au deplasat în București, la data de 12.07.2015 la un târg de mașini, dată la care au cumpărat autoturismul în litigiu, fiind cel care a achitat prețul acestuia, de 9400 euro, însă pârâta, profitând de buna sa credință, a plecat din domiciliul conjugal la data de 22.07.2015 după ce a încheiat pe ascuns actele autoturismului pe numele său, mai ales că prețul a fost achitat din banii pe care îi încasează în calitate de acționar la o societate comercială, pârâta neavând venituri, având în întreținere un minor de 11 ani.
După administrarea probelor cu acte, prin încheierea din data de 12.08.2015 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost admisă cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei și s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra autoturismului marca BMW an de fabricație 2011 tip 52 OD, nr. de identificare WBAFW110X0C658062, cilindree 1995, cu nr. de înmatriculare_, până la concurența sumei de 9400 de euro, respectiv_ lei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, există în curs de soluționare între părți o acțiune de partaj bunuri coachizite privind autoturismul în litigiu, achiziționat pe numele pârâtei în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.07.2015, motiv pentru care se impune instituirea unui sechestru asigurător asupra acestui autoturism deoarece există riscul ca pârâta să înstrăineze acest bun asupra căruia reclamantul pretinde existența unei contribuții la achiziționarea autoturismului, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 952 alin. 2 C.pr.civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii, în sensul respingerii cererii, completarea probatoriilor cu acte, interogatoriu, audierea unui martor, motivându-se că niciodată nu a avut o relație de concubinaj cu reclamantul, acesta fiind căsătorit, refuzând să întrețină anumite relații cu reclamantul, care a amenințat-o cu moartea, amenințându-i și copilul, inclusiv că va da foc autoturismului, formulând cererea din răzbunare și că nu se justifică instituirea sechestrului atât timp cât nu există pericol de a se sustrage de la urmărire, de a se ascunde, de a-și risipi bunurile, nemicșorând prin fapta sa asigurările date creditorului, neexistând nici o dovadă privind intenția de a înstrăina autoturismul, care nu a fost evaluat la data aplicării sechestrului, nemenționat în certificatul de înmatriculare, cartea de identitate.
În continuare, pârâta a arătat că autoturismul a fost luat de către executorul judecătoresc fără acordul său, impunându-se administrarea probelor cu acte, interogatoriul reclamantului, martori, depunerea la dosar a contractului de vânzare cumpărare al autoturismului și că au pătruns în imobilul său, cu ocazia aplicării sechestrului, terțe persoane care au săvârșit infracțiuni de violare de domiciliu, de tulburare de posesie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza fost înregistrată cu nr._ la data de 27.08.2015.
La data de 08.09.2015 reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, instituind sechestrul asigurător asupra autoturismului, în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele prev. de disp. art. 952 alin. 2 C.pr.civ., iar plângerea penală formulată de către pârâtă înregistrată cu nr. 4695/2015 a fost introdusă după pronunțarea prezentei încheieri, respectiv la 14.08.2015 în scopul de a justifica formularea apelului în prezenta cauză, mai ales că toate susținerile apelantei privind inexistența unei relații de concubinaj sunt nereale în condițiile în care a promovat acțiune de divorț împotriva soției sale anterior relației de concubinaj pe care a avut-o cu pârâta.
La data de 15.09.2015 pârâta a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantului, solicitând înlăturarea susținerilor acestuia, în condițiile în care nu a fost căsătorită cu reclamantul, neexistând noțiunea de domiciliul conjugal, autoturismul fiind proprietatea sa, formulând plângere penală la data de 14.08.2015 în condițiile în care organele de poliție au refuzat să îi înregistreze plângerea începând cu data de 23.07.2015, respectiv timp de trei luni de zile, mai ales că există neconcordanțe între prezenta cerere privind cuantumul sumei de bani de 9400 euro și notificarea care i-a fost comunicată privind existența unui împrumut invocat de către reclamant, de_ euro.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În baza actelor de procedură depuse la dosar, între părți există în curs de soluționare acțiunea civilă înregistrată cu nr._ la Judecătoria Vălenii de M., formulată de reclamant împotriva pârâtei, privind partajarea bunurilor coachizite pretinse de către reclamant că ar fi fost dobândite în perioada concubinajului care ar fi existat între părți, respectiv 01.07._15, constând în autoturismul în litigiu marca BMW an de fabricație 2011 tip 52 od, nr. de identificare WBAFW110X0C658062, cilindree 1995, cu nr. de înmatriculare_ .
Conform contractului de vânzare cumpărare din data de 13.07.2015, cărții de identitate existentă la dosar, la data de 13.07.2015 pârâta a achiziționat de la numita Caraian M. E. autoturismul sus menționat în schimbul achitării sumei de 9400 euro.
În baza contractelor de furnizare masă lemnoasă nr. 22/20.04.2012, 2/10.01.2013, actului constitutiv nr. 226/01.04.2004, bilanțurilor contabile existente la dosar, conturilor de profit și pierderi, reclamantul este asociat unic la ., societate care își desfășoară activitatea în domeniul valorificării masei lemnoase, activitate care îi permite reclamantului în principiu să obțină diferite venituri în calitate de asociat unic.
În temeiul încheierii din data de 10.08.2015 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei privind instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului în litigiu, reținându-se că la data formulării cererii respective reclamantul nu a făcut dovada existenței unei acțiuni de drept comun privind partajarea bunurilor coachizite, neachitând nici cauțiunea prevăzută de dispozițiile legale în materie, în raport de valoarea autoturismului.
Potrivit procesului verbal din data de 19.08.2015 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător de către executorul judecătoresc M. I. asupra autoturismului în litigiu, ocazie cu care autoturismul a fost luat din posesia pârâtei și predat reclamantului în calitate de custode.
Disp. art. 953 c.pr.civ. stipulează că un creditor care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris, fiind exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile, imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată, drept pe care îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune odată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoare reclamată.
De asemenea, disp. art. 953 alin. 3 C.pr.civ. prevăd că instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că între părți există neînțelegeri cu privire la dreptul de proprietate asupra autoturismului în litigiu, neînțelegeri în cadrul cărora reclamantul a formulat acțiune de drept comun privind partajarea autoturismului, invocând dobândirea acestuia în timpul unei relații de concubinaj pe care ar fi avut-o cu pârâta înregistrată cu nr._ la Judecătoria Vălenii de M., existența unei contribuții exclusive la achiziționarea autoturismului, inexistența unei contribuții din partea pârâtei, datorită lipsei mijloacelor financiare ale acesteia, aspecte contestate de către pârâtă, care la rândul său a formulat o plângere penală față de reclamant, acuzându-l de săvârșirea unor infracțiuni.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a formulat acțiune de drept comun privind partajarea autoturismului în litigiu, invocând asupra acestuia o contribuție exclusivă la dobândirea acestui bun, achiziționat pe numele pârâtei care figurează în prezent în calitate de proprietară a bunului potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 13.07.2015, înseamnă că în realitate reclamantul are dreptul să pretindă înființarea unui sechestru asigurător asupra autoturismului, chiar dacă nu are o creanță constatată printr-un înscris exigibilă, deoarece acesta a făcut dovada formulării unei acțiuni de drept comun prin intermediul căreia pretinde anumite drepturi proprii la achiziționarea autoturismului, fiind necesară indisponibilizarea acestui autoturism până la clarificarea raporturilor juridice dintre părți, în cadrul acțiunii de drept comun privind partajarea unor bunuri coachizite.
Faptul că în cuprinsul actului de vânzare cumpărare din data de 13.07.2015 figurează în calitate de proprietară pârâta, fiind cea care ar fi achiziționat autoturismul în litigiu, nu înseamnă în mod automat că reclamantul nu poate pretinde înființarea unui sechestru asigurător asupra acestui autoturism întrucât la instituirea unei asemenea măsuri se ține seama în exclusivitate de necesitatea indisponibilizării acestui bun până la clarificarea raporturilor juridice dintre părți care fac obiectul unei acțiuni de drept comun și nicidecum de existența actului sus menționat, de calitatea pârâtei de cumpărător al acestui bun, mai ales că pârâta nu a făcut dovada existenței unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul său, în eventualitatea recunoașterii în favoarea reclamantului a unui drept de creanță.
Mai mult chiar, se impune luarea măsurii solicitată de către reclamant tocmai în scopul conservării singurului bun aflat în patrimoniul pârâtei până la clarificarea raporturilor juridice dintre părți în cadrul acțiunii de drept comun privind modalitatea de achiziționare a autoturismului în litigiu, perioada în care a avut loc o asemenea achiziționare, existența sau inexistența unei relații de concubinaj între părți, acordarea sau neacordarea unor sume de bani de către reclamant pârâtei și invers, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 953 alin. 2, 3 C.pr.civ., mai ales că există riscul ca până la clarificarea acestor raporturi juridice pârâta să înstrăineze autoturismul și deci să se sustragă de la o eventuală urmărire.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea, dispunând înființarea sechestrului asigurător asupra autoturismului în litigiu, până la concurența sumei solicitate de reclamant, de 9400 euro, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 953 alin. 2, 3 C.pr.civ. în acest sens.
Susținerile pârâtei privind inexistența unei relații de concubinaj între părți, refuzând să întrețină anumite relații cu reclamantul care era căsătorit, fiind cel care a amenințat-o cu moartea, amenințându-i și copilul, inclusiv în ceea ce privește incendierea autoturismului și prezenta cerere constituie un act de răzbunare din parte reclamantului, nu pot fi avute în vedere deoarece împrejurările sus menționate exced cauzei, punând în discuție existența sau inexistența anumitor relații între părți, care nu pot face obiectul unei analize în prezenta cauză, urmând să fie analizate și dezbătute pe cale separată, prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de dispozițiile legale în materie.
Împrejurările invocate de către pârâtă privind inexistența pericolului de a se sustrage de la urmărire, de a se ascunde, de a-și risipi bunurile, a unei micșorări a patrimoniului, neexistând intenția de a înstrăina autoturismului, fiind imposibilă instituirea măsurii solicitată de către reclamant, nu au relevanță în cauză, în condițiile în care pârâta avea obligația să facă dovada existenței în patrimoniul său a unor bunuri mobile, imobile, pe care ar avea posibilitatea cu ocazia unei eventuale urmăriri, să le pună la dispoziția reclamantului, în cazul în care acesta ar obține un titlu executoriu față de pârâtă, în calitate de debitoare, iar în lipsa unor asemenea dovezi, pârâta se află în imposibilitate legală să invoce inexistența riscului de a înstrăina autoturismul în litigiu, de a-și risipi singurul bun pe care îl deține în proprietate.
Apărările pârâtei privind neevaluarea autoturismului la data aplicării sechestrului, nemenționarea acestuia în certificatul de înmatriculare, cartea de identitate, fiind aplicat de către executorul judecătoresc fără acordul său, impunându-se administrarea probelor cu acte, interogatoriul reclamantului, martori, depunerea la dosar a contractului de vânzare cumpărare al autoturismului, pătrunderea în imobilul său cu ocazia aplicării sechestrului a unor terțe persoane care au săvârșit infracțiuni de violare de domiciliu, de tulburare de posesie, sunt neîntemeiate, deoarece modalitatea de aplicare a sechestrului nu poate face obiectul unei analize în prezenta cauză, vizând executarea unei asemenea măsuri care poate fi contestată numai în cadrul mijloacelor procedurale reglementate de dispozițiile legale în materie, inclusiv în ceea ce privește pătrunderea în locuința pârâtei a unor terțe persoane, condițiile în care s-a realizat accesul persoanelor respective în imobilul său, iar în speță nu se justifică administrarea altor probe, atât timp cât cererea se soluționează de urgență și cu precădere pe baza unor acte depuse de către părți în egală măsură la dosar, cu respectarea principiului contradictorialității, dreptului la apărare.
Existența încheierii din data de 10.08.2015 privind respingerea cererii referitoare la instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului în litigiu formulată de reclamant împotriva pârâtei, nu produce nici un efect juridic în prezenta cauză, în condițiile în care, în prezent, împrejurările de fapt s-au schimbat, reclamantul făcând dovada existenței în curs de soluționare a unei acțiuni de drept comun cu privire la autoturismul în litigiu, achitând cauțiunea aferentă, și deci a necesității instituirii unei asemenea măsuri, ținându-se seama de situațiile de fapt deduse judecății.
Motivele invocate de către pârâtă potrivit cărora există inadvertențe între suma de 9400 euro invocată în prezenta cauză și suma înscrisă de_ euro înscrisă în notificarea care i-a fost comunicată, solicitată de către reclamant ca fiind un împrumut, inadvertențe care atestă reaua credință a reclamantului privind formularea unor cereri, sunt nefondate întrucât existența sau inexistența unor inadvertențe în ceea ce privește sumele solicitate de către reclamant de la pârâtă nu pot face obiectul unei analize în prezenta cauză, urmând să fie clarificate în cadrul acțiunii de partaj bunuri coachizite, iar formularea prezentei cereri nu atestă reaua credință a reclamantului, ci necesitatea luării unor măsuri cu caracter asigurător până la clarificarea raporturilor juridice dintre părți cu privire la autoturismul în litigiu în cadrul acțiunii de drept comun aflată în curs de soluționare.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, tribunalul va respinge cererea privind completarea probatoriilor ca neîntemeiată, deoarece nu există nici o împrejurare care să rezulte din dezbateri privind necesitatea completării probatoriilor, constând în interogatoriu, martori, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 479 alin. 2 C.pr.civ., mai ales că probele administrate în primă instanță și în calea de atac a apelului au fost de natură să clarifice raporturile juridice deduse judecății, demonstrând necesitatea instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului în litigiu.
Se va lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea privind completarea probatoriilor formulată de apelanta-pârâtă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca neîntemeiată.
Respinge apelul de apelanta-pârâtă T. M. M., domiciliată în com. Ștefești, ., județ Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., in contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., cu domiciliul ales in comuna Vărbilău, .. 666, județ Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. M. C. M.
GREFIER,
M. C. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.C.M./tehnored. A.L.E.
4 ex./07.12. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 2922/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
