Pretenţii. Decizia nr. 2812/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2812/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2812/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2812
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant G. I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 130, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 5274/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. M., cu domiciliul în Boldești Scăeni, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant G. I., personal, lipsind intimații.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 37,50 lei, potrivit chitanței . și nr._/09.07.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul – reclamant G. I. depune la dosar un set de înscrisuri.
Instanța ia act că apelantul – reclamant G. I. depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: un memoriu însoțit de o încheiere pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., adresa nr. 1186/18.03.2015 emisă de Primăria Păcureți, adresa nr. 2369/2012 emisă de Primăria Păcureți, o planșă foto și un articol dintr-un ziar din data de 13.02.2014.
Apelantul – reclamant G. I. solicită instanței vizionarea CD-ului depus la dosar și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul apelantul - reclamant G. I. solicită instanței acordarea daunelor solicitate, având în vedere că nu a avut nici o legătură cu furtul din .> Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii și acordarea daunelor materiale și morale, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.09.2014 sub numărul_, reclamantul G. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale pentru gravele prejudicii aduse onoarei și demnității sale.
În motivare, reclamantul a arătat, că pârâta se folosește de ștampila Primăriei Păcureți și de funcția de responsabil Urbanism în cadrul Primăriei Păcureți și cu rea-credință îl acuză că a acaparat teren din domeniul public în proprietatea sa.
În procedura regularizării, la data de 27.10.2014, la solicitarea instanței reclamantul a precizat cuantumul pretențiilor materiale, respectiv de 1000 lei, anexând chitanța de plată a sumei de 75 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La termenul din data de 04.03.2015, pârâta a transmis la dosarul cauzei note de ședință și cerere reconvențională, depuse la filele 24-42 prin care solicită instanței respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
De asemenea, reclamantul a depus la același termen precizări scrise, anexate la filele 22-23 din dosar și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
La acel termen instanța a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a formula cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 5274/22.04.2015, Judecătoria Ploiești a respins cererea în pretenții ca neîntemeiată.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, și anume copie de pe adresa transmisă de Primăria comunei Păcureți nr.722/22.10.2012, copie adresa nr. 1603/24.07.2012 emisă de Primăria comunei Păcureți către Instituția Prefectului, copie adresă nr. 2317/07.09.2012, copie adresa nr. 910/11.06.2012, proces-verbal de control și proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, copie de pe sentința civilă nr.1635/2014 pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._ de Judecătoria Vălenii de M., instanța a constatat că reclamantul nu a reușit să probeze susținerile sale, nefiind făcută nici măcar dovada calității pârâtei, invocată prin cererea introductivă, completările și notele scrise depuse de petent.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Norma citată are rolul de a garanta aplicabilitatea principiului onus probandi incumbit actori în sensul că cel care face o cerere în cursul procesului are obligația de a o proba. Reclamantului îi revine sarcina de a face proba faptului generator al raportului juridic dintre el și pârât, situația care ar putea produce consecințe procesuale trebuind să fie dovedită de persoana care o reclamă, în prezenta cauză de numitul G. I..
Instanța a constatat că reclamantul nu probează susținerile sale, simplele afirmații realizate în cuprinsul cererii introductive, a completărilor și a notelor scrise neavând capacitatea de a dovedi situația de fapt reală, reprezentând supoziții fără un suport probator concret care să justifice pretențiile sale. Potrivit principiului onus probandi incumbit actori, cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească prin mijloace de probă pertinente și suficiente, astfel încât instanța învestită să poată aprecia asupra situației invocate.
Instanța a mai constatat că reclamantul, deși a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, nu a probat susținerile sale, astfel că cererea sa nu este susținută de niciun mijloc de probă relevant. Înscrisurile depuse la dosar nu pot determina stabilirea concretă și corectă a situației de fapt reclamate, probele administrate fiind insuficiente. Reclamantul a alăturat dosarului cauzei numeroase înscrisuri care relevă alte aspecte decât cele invocate în petitul său, iar față de împrejurarea că acestuia i-au fost respectate drepturile procesuale, acordându-i-se posibilitatea în temeiul legii de a dovedi pretențiile sale și de a propune orice mijloc de probă în acest sens, instanța a constatat că dovezile administrate sunt insuficiente și irelevante, cererea reclamantului nefiind susținută nici în fapt, nici în drept.
Pe cale de consecință, apreciind că reclamantul, în sarcina căruia exista obligația de a proba afirmațiile sale, nu a reușit să facă dovada pretențiilor sale, potrivit principiului actore non probante, reus absolvitur instanța a respins ca neîntemeiată cererea acestuia.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Faptul ca din domeniul public s-au acaparat 2623 m.p. teren de către cetățenii B. V., O. Plesoiu G., N. M. si N. E. in mod ilegal reclamantul arată că este adevărat si astfel a formulat sesizare Primăria Pacureti acum 4 ani, este probat de amenzile date acestora nr 1, nr 2, nr 3, nr 4 din 17.03.2014 neexecutate silit nici astăzi de P. M. M., mușamalizându-se faptele.
In conformitate cu art 1349(1) si (2) din C.civ. numita P. M. M. poarta răspunderea civila - delictuala, persoana responsabila de integritatea domeniului public al . sa răspundă pentru prejudiciile cauzate.
Mai arată reclamantul că potrivit art. 268(1) din C.pr.civ. privind rolul semnăturii unui funcționar public se demonstrează implicarea pârâtei P. M. M., astfel încât pretențiile materiale formulate in aceasta acțiune civila sunt dovedite prin mijloace de proba certe, legale, concludente si pertinente, având în vedere că pârâta încalcă flagrant Legea nr 7/2004 astfel: art. 17(2) - funcționarului public ii este interzisa producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane, iar potrivit art. l8(l) - funcționarul public este obligat sa asigure ocrotirea proprietății publice private a unității administrativ - teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu.
Aceste legi si articole de lege încălcate intenționat împotriva sa, înscrisuri referitoare Ia cauza din dosar reprezintă conținutul probator al afirmațiilor sale.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, susținându-se faptul că prin funcția pe care o deține în cadrul Primăriei Păcureți, intimata pârâtă, cu rea credință l-a acuzat pe apelantul reclamant că a acaparat o suprafață de teren.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. (1) din Noul Cod Civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Noua reglementare a răspunderii civile delictuale, spre deosebire de vechea reglementare conținută de art. 998 C. civ., astfel cum rezultă din definiția reprodusă pe care o conține art. 1349 alin. (1), nu mai condiționează explicit angajarea răspunderii civile de culpă, de greșeala autorului, limitându-se la constatarea existenței unei încălcări prin acțiune ori inacțiune a drepturilor, dar și a intereselor legitime ale altor persoane, alineatul 2 dispunând: „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Din analiza textelor legale reproduse mai sus și a celor redate în sinteză se ajunge la constatarea că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Victima prejudiciată care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile sau, după caz, pe persoana răspunzătoare, fiind reclamant în proces, conform principiului actori incubit probatio (reclamantului îi incumbă sarcina probei), pentru admiterea acțiunii sale, este ținută să facă dovada celor patru condiții ale răspunderii delictuale.
Dovada acestor condiții se poate face prin orice mijloc de probă reglementat de lege, inclusiv cu martori și prezumții simple.
Ori, așa cum a reținut și prima instanță, apelantul reclamant nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Înscrisurile aflate la dosar nu dovedesc decât o bogată corespondență purtată între apelant și Primăria Păcureți, iar nicidecum cu intimata, în nume propriu.
Împrejurarea că și aceasta din urmă a semnat adresele ce i-au fost înaintate este lipsită de relevanță în dovedirea vinovăției acesteia, intimata acționând în calitate de funcționar în cadrul Primăriei.
De altfel, se constată că apelantul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor legate de edificarea construcțiilor, acesta fiind în culpă, iar nu intimata, care nu a făcut altceva decât să aplice legea.
Dacă apelantul era nemulțumit față de sancțiunea aplicată, avea deschisă calea plângerii contravenționale, iar nu prezentul demers judiciar.
Aspectele învederate de apelant cu referire la faptul că anumite persoane din localitate ar fi acaparat teren din domeniul public, nu pot fi analizate în cadrul prezentului litigiu, faptele relatate fiind străine pricinii.
Pe de altă parte, afirmațiile apelantului nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, deși, procesul civil fiind pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta are primul obligația să-și dovedească pretențiile, așa încât criticile acestuia sunt nefondate.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480, alin.1 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant G. I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 130, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 5274/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. M., cu domiciliul în Boldești Scăeni, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
Grefier,
A. D.
Operator date cu caracter personal 5595
Red.M.R../tehnored.R.C.
4 ex./13.10.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. R. M. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2806/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3141/2015. Tribunalul... → |
|---|
