Grăniţuire. Decizia nr. 2922/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2922/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2922/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2922
Ședința publică din data de 15.10.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelantul - reclamant P. P., cu domiciliul ales la C.. Av. Folostina B., cu sediul în București, .. 6, ., ., sector 4 și de apelanții-pârâți DERȘCANU C., domiciliat în Ploiești, ., nr. 42, județ Prahova și G. N., domiciliată în ., județ Prahova, împotriva sentințelor civile nr. 2906/04.03.2015 și nr._/03.10.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., C. I. C., domiciliată în Ploiești, ., nr. 66, ., județ Prahova și G. A. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 66, ., județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 08.10.2015 și la data de 15.10.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.1901/ 281/2009 reclamantul P. P. a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună grănițuirea și stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamantului și cea aparținând pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în fapt ca rațiunile care justifică formularea acțiunii se regăsesc în opoziția și lipsa oricărei deschideri a pârâtului P. I. pentru clarificarea situației hotarului comun.
În continuare, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului din Ploiești, ., nr.35 care se învecinează, între alții, cu imobilul din ., nr.42, deținut de pârât, conform planului de amplasament și delimitare atașat.
Reclamantul a mai arătat că imobilul din . aflat în proprietatea sa a fost deținut, în mod continuu, de către familia acestuia, fiind cumpărat de străbunicul I. Gh. Zissman, prin actul de vânzare cumpărare nr.22.12.1888 transcris la Tribunalul Prahova sub nr. 1023.
La aceea dată, imobilul compus din teren și construcții era situat pe ., mahalaua Sfinții Împărăți. Ulterior, denumirea străzii a fost schimbată, imobilul figurând o perioadă pe ..35 și apoi pe . nr.35.
S-a mai susținut că, în cursul anului 2005, a introdus o acțiune în fața Judecătoriei Ploiești și, în baza sentinței civile nr. 5629/30.06.2006, a obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat la adresa mai sus indicată, compus din teren în suprafața de 1093 mp. și construcțiilor edificate pe acest teren.
Reclamantul a menționat că dacă în cazul celorlalți patru vecini situați pe laturile de S, respectiv de E, ale proprietății nu au fost probleme, actualul pârât a fost singurul care a avut obiecțiuni în ceea ce privește delimitarea proprietății sale.
Reclamantul a mai susținut că, având în vedere ca toate aceste încercări de soluționare amiabila a situației nu au condus la reglementarea problemei în sensul dorit si ținând cont de faptul că la aproximativ 2 ani de la recunoașterea de către autoritățile judecătorești a dreptului de proprietate al reclamantului, nu a fost posibilă intabularea acestuia ca urmare a opoziției manifestate a d-lui P. I., a decis introducerea prezentei acțiuni și deducerea cazului în fața Judecătoriei Ploiești.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 cpc, art. 584-585 cod civil.
Pârâtul P. I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât acțiunea principală este întemeiata pe disp. art. 584-585 cod civil.
Pârâtul a precizat că nu s-a opus niciodată la intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, însă acțiunea nu poate fi soluționata în contradictoriu cu acesta întrucât nu deține niciun titlul de proprietate asupra terenului pe care îl folosește în prezent.
Prin Decizia nr. 44/13 iulie 1998 a Curții de Apel Ploiești, imobilul situat în Ploiești, . nr. 42 a fost restituit numitului A. A.. Ulterior, moștenitoarele acestuia, A. R. și I. A. au partajat acest imobil conform sentinței nr. 3201/25.04.2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești și și-au intabulat dreptul de proprietate. Față de aceste aspecte apreciază pârâtul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, acțiunea in grănițuire trebuind a fi judecată în contradictoriu cu proprietarii fondului învecinat.
La termenul de judecată din data de 30.11.2009 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece cu pârâții P. I., P. N., A. R., I. A. M. și D. C..
La data de 29.09.2010 reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată cu privire la pârâtele A. R. și I. A. M., deoarece acestea au recunoscut limita dintre terenurile reclamantului și pârâtelor, renunțare de care instanța a luat act prin încheierea de ședința din data de 23.11.2010.
În ședința de judecată din data de 26.01.2011 reclamantul a precizat ca înțelege să se judece numai cu pârâții P. I. și Drescanu C., obiectul prezentei acțiuni referindu-se numai la stabilirea liniei de hotar, respectiv recunoașterea graniței comune.
Prin încheierea de ședință din data de 10.05.2011, având în vedere că pârâtul P. I. a decedat, conform certificatului de deces atașat la dosar . nr._, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului Parca I., pe numiții G. G., G. N., C. I. C. și G. A. M., astfel că părțile din prezenta cauză au fost apreciate ca fiind reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții D. C., G. G., C. I. C., G. N. și G. A. M..
Pârâtul D. C. a depus înscrisuri și o notă de ședința în care a învederat ca nu există hotar comun cu proprietatea reclamantului, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză, s-au administrat proba cu înscrisuri si interogatoriu.
În ședința de judecată din data de 2.05. 2012, instanța a pus in discuția părților excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. I. (decedat) și implicit a moștenitorilor acestuia introduși în cauză, constatând că s-a prorogat la mai multe termene de judecată, discutarea excepției și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Derșcanu C. față de întâmpinarea - note de ședința, depusă la dosar, în care arată că nu se învecinează cu reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 7343/09.05.2012 Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. I. (decedat) și implicit a moștenitorilor acestuia introduși în cauză, respectiv, G. G., G. N., C. I. C. și G. A. M..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. C..
Totodată, prima instanță investita a respins acțiunea având ca obiect „grănițuire” formulată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 125/28.02.2013, a admis apelul declarat de reclamantul P. P., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Împotriva acesteia au declarat recurs părțile, pe care Curtea de Apel Ploiești l-a admis in parte in sensul că înlătură obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată si a menținut restul dispozițiilor deciziei.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza s-a înregistrat sub nr. _ și a proba cu înscrisuri si expertiza topografica ce a avut ca obiect stabilirea liniilor de hotar.
Reclamantul si-a precizat acțiunea in sensul ca renunța la judecata împotriva paratelor A. R. si I. A. M. întrucât acestea au recunoscut linia de hotar.
Prin sentința civilă nr. _/03.10.2014, Judecătoria Ploiești a respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Drescanu C. ca neîntemeiata.
A admis cererea precizată având ca obiect grănițuire formulata de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții Drescanu C., G. G., G. N., G. A. M., C. I. C..
A stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul de 14, 63 m format între punctele 6 si 7 indicat în Planul de situație anexă la Raportul de expertiză al expertului M. S., întocmit în cauză.
A admis în parte cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant.
A obligat pârâții Drescanu C., G. N., G. A. M., C. I. C. la plata către reclamant a sumei de 519 lei reprezentând taxa timbru si onorariu expert topo.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Drescanu C. instanța o va respinge având in vedere faptul ca din raportul de expertiza topografica a rezultat ca paratul se învecinează cu reclamantul P. P. și grănițuirea se efectuează și în contradictoriu cu acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei instanța retine următoarele:
Potrivit art. 584 vechiul cod civil ( aplicabil in speța) grănițuirea reprezintă mijlocul juridic prin care proprietarul unui teren solicită stabilirea limitelor materiale ale proprietății sale față de un teren învecinat.
Grănițuirea reprezintă o operație de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată în scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art.584 din Codul civil. De aici rezultă că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Grănițuirea nu impune reclamantului să-și dovedească dreptul său de proprietate cu privire la porțiunile de teren asupra cărora cere a se stabili hotarul.
Dreptul la acțiunea în grănițuire semnifică pentru proprietar sau pentru orice altă persoană ce este titularul unui drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne vizibile.
Într-o astfel de acțiune judecătorul nu are a se pronunța asupra întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, teren al cărui contur este fixat decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Tocmai de aceea, acțiunea în grănițuire poate fi promovată chiar și împotriva detentorului precar, dar cu introducerea în cauză a proprietarului fondului deținut de acesta (Decizia nr.123/2005 a ÎCCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Reclamantul în baza sentinței civile nr. 5629/30.06.2006, a obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat la adresa mai sus indicată, compus din teren în suprafața de 1093 mp. și construcțiilor edificate pe acest teren.
În cauză, pârâtul inițial Pircă I., având ca succesori în drepturi pe intimații G. N., G. G., C. I. C. și G. A. M., precum și pârâtul Drescanu C. nu sunt simpli detentori precari ai terenurilor aferente caselor de locuit deținute în proprietate, ci beneficiari ai măsurii reparatorii a constituirii dreptului de proprietate în baza dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată: Pircă I. pentru suprafața de 83,08 m.p. indiviză din 1080 m.p. teren, potrivit deciziei civile nr.240/2011 a Tribunalului Prahova (filele 279-283 dosar fond), iar Drescanu C. pentru suprafața de 132,75 m.p. indiviză din 1080 m.p., în baza deciziei din 9.03.2011 dată de aceeași instanță în dosarul nr._ .
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți. Dacă între aceștia nu există conflict, ea este o simplă operațiune materială realizată prin acordul părților. În caz de conflict însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Din concluziile raportului de expertiză, coroborate cu susținerile părților și declarațiile testimoniale, se desprinde concluzia că nu există delimitare clara intre proprietățile vecine și nu există înțelegere între acestea cu privire la linia de hotar pe restul proprietății.
Din raportul de expertiza topografica întocmit de expert tehnic M. S. a rezultat ca linia de hotar intre părțile din prezentul dosar este reprezentată de aliniamentul de 14.63 m format intre punctele 6 si 7 din planul anexat raportului de expertiza materializata in teren de calcanul construcției pârâților.
F. de aceste aspecte instanța urmează a stabili linia de hotar intre proprietățile părților pe aliniamentul de 14,63 m format intre punctele 6 si 7 indicat in planul de situație anexa la raportul de expertiza al expertului M. S..
Cu privire la cererea de acordare de cheltuieli de judecata instanța o va admite in parte.
Potrivit art. 274 cod proc civ anterior partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.
In cauza instanța retine ca reclamantul a efectuat cheltuieli de judecata constând in plata taxei de timbru - 19 lei si plata onorariu expert in cuantum de 500 lei așa cum rezulta din înscrisurile de la dosar.
Referitor la onorariu de avocat instanța retine ca acesta a fost achitat pentru dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova ca si cheltuieli efectuate in stadiul procesual al apelului, prin care nu s-a reținut culpa procesuala a pârâților, ci culpa instanței de fond, or nu pot fi obligate părțile decât pentru culpa lor procesuala directa.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești în dosarul nr._ reclamantul P. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Drescanu C., G. N., G. A. M., C. I. C. completarea dispozitivului sentinței civile nr._/03.10.2014.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a efectuat o . cheltuieli însă instanța i le-a respins.
În drept au fost invocate disp art 281 si urm cod proc civ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2906/04.03.2015, Judecătoria Ploiești a respins cererea de completare formulată de reclamantul P. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art 281 ind. 2 cod proc civ dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Prin sentința_/03.10.2014 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._ 2013 instanța a admis in parte acțiunea având obiect grănițuire formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții Drescanu C., G. G., G. N., G. A. M., C. I. C. a admis in parte cererea de cheltuieli de judecata formulata de reclamant și a obligat pârâții Drescanu C., G. N., G. A. M., C. I. C. la plata către reclamant a sumei de 519 lei reprezentând taxa timbru si onorariu expert topo.
Așadar, prin sentința mai sus arătată instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant. Instanța investită cu cererea de completare nu poate face o nouă analiză a acestor cheltuieli întrucât ar interveni peste puterea de lucru judecat al acestei hotărâri. În speță nu poate fi vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța supra acestui capăt de cerere, acesta fiind soluționat.
Susținerile reclamantului că trebuiau acordate toate cheltuielile solicitate nu pot fi soluționate pe calea completării dispozitivului, întrucât instanța s-a pronunțat asupra acestora ci eventual pe calea ordinara de atac a apelului, fiind de competenta instanței ierarhic superioare de a se pronunța dacă aceste cheltuieli de judecată trebuiau acordate și în ce cuantum.
Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea de completare dispozitiv ca neîntemeiată.
La data de 16.01.2015 reclamantul P. P. a depus apel împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, solicitând, în baza art. 296 Cod proc. civ. anterior schimbarea numai în parte a hotărârii atacate, si anume:
1.Obligarea paraților D. C., G. N., G. A. M., C. I. C. (pentru brevitate denumiți de acum încolo „parații principali") la plata tuturor cheltuielilor de judecata pe care a fost obligat sa le facă in acești aproape 6 ani de când durează judecarea acestui dosar in care este vorba de o simpla granituire; mai precis, este vorba de cheltuielile de judecata efectuate in toate fazele procesuale ale prezentului litigiu, reprezentate de onorarii avocațiale, taxe judiciare si onorarii de expert, astfel cum rezulta acestea din chitanțele existente la dosarul cauzei;
2.Păstrarea in rest a sentinței atacate - Sentința Civila nr._/03.10.2014
3.Obligarea paraților principali si la plata cheltuielilor de judecata pe care au fost obligat sa le efectuez cu prilejul acestui nou apel, si anume, onorariu avocațial si eventuala taxa de timbru (in cazul in care instanța va decide ca cererea cheltuielilor de judecata este supusa unei astfel de taxe) si in continuare aplicarea si cu privire la prezentele cheltuieli de judecata a prevederilor art. 275 Cod proc civ anterior fata de paratul G. G..
În motivarea apelului s-a arătat că apelantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, acestea fiind impuse de reprezentarea subsemnatului domiciliat in Statele Unite de un apărător din România. Prin masurile dispuse pe calea Sentinței Civile nr._/03.10.2014, instanța de fond i-a refuzat, in cea mai mare parte aceste cheltuieli, motivând ca ar fi efectuat cheltuiala onorariu avocațial numai pe calea apelului si prin admiterea apelului nu s-ar fi constatat culpa procesuala a paraților, ci culpa instanței de fond. Aceasta motivație este pe de o parte greșita din punct de vedere faptic si,mai mult, este nelegala, in sensul ca nu respecta prevederile art. 274 Cod proc. civ. anterior, astfel cum voi arata mai jos:
a.Asa cum bine retine instanța de fond, art. 274 alin. (1) Cod proc. civ. anterior se refera nu la culpa procesuala, ci la „căderea in pretenții": „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Ori, admițându-i acțiunea (grănițuire pe linia ceruta de mine) in contradictoriu cu parații principali, instanța a admis faptul ca aceștia au căzut in pretenții (un exemplu de respingere a pretențiilor paraților, fara a se dori exhaustiv, este respingerea de către instanța a excepției lipsei calității procesual pasive a paratului D. C.). Așadar, susține ca parații principali, ca urmare a căderii in pretenții, trebuie a fi obligați la plata cheltuielilor de judecata efectuate in toate fazele procesuale. De altfel, lăsând pentru un moment prevederile legale clare de o parte si judecând per a contrario, daca s-ar retine culpa primei instanțe de fond, ar urma ca apelantul sa se îndrepte cu acțiune împotriva Judecătoriei Ploiești (care nu dispune de personalitate juridica) prin Președintele sau, Dna. Jud. S. Z.. Daca ar exista o lege a răspunderii magistratului, atunci poate ca s-ar putea vorbi de răspunderea magistratului care, in faza de prim fond a spetei, cu rea voința, a pronunțat o hotărâre in vădita contradicție pana si cu realitatea fizica, de pe teren - in rest, fata de o asemenea poziție comentariile sunt de prisos.
b.Departe de a fi efectuat ca si cheltuieli numai plata onorariului avocațial de la apel, apelantul a fost forțat sa efectuez mult mai multe cheltuieli, detaliate in cele ce urmează, cu mențiunea ca respectivele chitanțe doveditoare se regăsesc in dosarul cauzei:
i.Onorariu avocațial de la fond (chemare in judecata in 2009)
ii.Taxa judiciara de chemare in judecata si taxa de timbru
iii.Onorariu avocațial de la apel
îv. Taxa judiciara de apel
v.Onorariu avocațial de la recurs
vi.Taxa judiciara de recurs
vii.Taxa judiciara de fond - rejudecare (acordata ca si cheltuiala de judecata la rejudecare fond)
viii.Onorariu de expert topo - expertul M. (acordata ca si cheltuiala de judecata la rejudecare fond)
ix. Onorariu de expert consilier - expertul G.
c.Conform prevederilor art. 274 pct. (2) Cod proc. civ. anterior, „Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Practica judecătoreasca, atât la nivel intern cat si la nivel internațional consacra evident acest principiu, conform căruia toate cheltuielile efectuate pentru derularea unui litigiu vor fi suportate de partea care a căzut in pretenții, bineînțeles daca acele cheltuieli sunt direct generate de litigiul in cauza.
In egala măsura, atât practica judecătoreasca cat si doctrina sunt constante in sensul ca reducerea onorariului avocațial (dar nu eliminarea totala a acestuia s.n.) poate interveni doar in cazul abuzului de drept, aceasta reducere fiind nelegala in cazul nerespectării criteriilor prevăzute de art. 274 Cod Procedura Civila. In sensul susținerilor de mai sus invocam enunțiativ hotărârile judecătorești pronunțate de fostul Tribunal Suprem si de înalta Curte de Casație si Justiție:
-„partea nu poate fi obligata sa își angajeze avocatul numai din localitatea in care se dezbate procesul. Așa fiind ea este îndreptățită la cheltuieli de judecata care sa reprezinte si cheltuielile ocazionate de deplasarea apărătorului sau la sediul instanței" - Tribunalul Suprem, Secția Civila - Decizia nr. 220/1975 in Revista R. de D. nr. 10/1975, pag. 65.
-„procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de parata, curtea de apel nu a ținut cont de criteriile la care se refera art. 274 alin. 3 Cod Procedura Civila, respectiv de valoarea pricinii si de munca depusa de avocat, ci de soluția data de prima instanța capătului de cerere având ca obiect despăgubiri civile. Astfel constatând ca acest capăt de cerere a fost anulat ca netimbrat, ca dezbaterile s-au purtat numai asupra acestui aspect, iar avocatul s-a prezentat numai la doua termene, curtea de apel a considerat onorariul de 19.961,06 lei exagerat de mare. înalta Curte nu poate face ea însăși o apreciere a proporționalității onorariului de 19.961,06 lei cu pretențiile in valoare de 400.000 euro si nici a complexității cauzei deduse judecații in fata primei instanțe, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, nu si pentru motive de netemeinicie. Ceea ce constata insa înalta Curte este ca valoarea pricinii nu a fost luata in considerare de către curtea de apel, desi era unul din criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod Procedura Civila....Art. 274 alin. 3 Cod Procedura Civila este menit sa împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justițiabilului sa beneficieze de o asistenta juridica calificata pe parcursul procesului. Prin reducerea onorariului plătit avocatului parata ar fi in imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat. Având in vedere ca in cauza de fata curtea de apel a redus onorariul de avocat fara a tine seama de criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod Procedura Civila si de finalitatea acestui text de lege, înalta Curte va admite recursul in baza art. 312 Cod Procedura Civila." - ICQ, Secția Civila si de Proprietate Intelectuala, Decizia nr. 2420/2008.
Considera ca instanța de fond nu poate face abstracție de toate aceste cheltuieli si nu poate argumenta faptul ca onorariile de avocat ar fi supradimensionate, abuzive ori nejustificate in raport cu durata si complexitatea cauzei, câta vreme au inclus si toate deplasările apărătorului din București la termenele acordate de instanțele din Ploiești.
d. F. de durata acestui litigiu de aproximativ 6 ani, durata care contravine amplu prevederilor art. 6 pct. 1. al Cartei EDO, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil,... si în termen rezonabil… si având in vedere munca pe care apărătorul subsemnatului a fost nevoit sa o presteze in contra unor parați de rea credința care s-au folosit de orice posibilitate pentru tergiversarea procesului si/sau obținerea unei hotărâri in contradicție cu realitatea faptica, onorariile avocațiale sunt justificate, legale si pertinente, e. Subsemnatul doresc sa învederez instanței de control judiciar ca parații principali au fost cei care au invocat tot felul de motive ilegale in urma cărora s-a pronunțat la fond, in prima faza, o hotărâre care apoi a fost desființată - așadar, aceștia au cauzat ca speța, in loc sa fie rezolvata la fond, a trecut prin toate fazele procesuale pentru a se reîntoarce in fond, pentru rejudecare. In fapt, litigiul in cauza, început in anul 2009, nici nu ar mai fi avut loc daca parații principali ar fi fost de buna credința si si-ar fi dat acordul in mod amiabil, de la început, cu hotarul propus de subsemnatul, astfel cum acesta figura in planul de amplasament executat de Dna. H. S..
Pentru motivele enumerate mai sus apelantul apreciază că in conformitate cu prevederile legale, exista toate temeiurile legale si procedurale pentru recuperarea cheltuielile de judecata efectuate si solicită instanței de control judiciar acordarea acestor cheltuieli, conform chitanțelor depuse la dosarul integral al cauzei.
3. Totodată, așa cum a arătat mai sus, solicită acordarea cheltuielilor de judecata aferente acestei faze procesuale, de la parații principali enumerați, mai puțin G. G., pentru motivele indicate in concluziile scrise depuse in faza de fond a judecații.
În drept, s-au invocat art. 282, 274, 275 Cod proc. civ. anterior, si orice alte prevederi legale care s-ar putea desprinde din cele invocate mai sus.,
La data de 06.05.2015 reclamantul P. P. a depus apel împotriva sentinței civile nr. 2906/04.03.2015 a Judecătoriei Ploiești solicitând, în baza art. 296 Cod proc. civ. anterior schimbarea in tot a hotărârii atacare, anume
1 Obligarea paraților D. C., G. N. G. A. Mana, C. I. C. (pentru brevitate denumiți de acum încolo „pârâții principali la plata următoarelor cheltuieli de judecată:
1. Onorariu avocațial de la faza de fond (chemare in judecata in 2009)
2 Taxa judiciara de chemare în judecată si taxa de timbru
3. Onorariu avocațial de la recurs
4 Taxa judiciara de recurs
5. Onorariu de expert consilier la rejudecare fond expert parte G.] toate acestea in conformitate cu chitanțele existente la dosar
Pentru a nu exista echivoc, subsemnatul doresc a sublinia faptul potrivit căruia cheltuielile de judecata solicitate pe calea prezentului apei sunt separate de cele solicitate pe calea apelului declarat de subsemnatul împotriva Hotărâri nr._/03.50.2014 a Judecătoriei Ploiești, apel în care solicitam acordarea cheltuielilor de judecata respinse in clar la rejudecarea fondului.
În motivarea apelului s-a arătat că a formulat cerere de completare a hotărârii si/sau de îndreptare a erorii materiale, solicitând instanței de fond ca mai întâi să califice cererea sa in consecința si apoi sa o judece. Instanța a calificat-o drept cerere de completare a hotărârii si a decis ca nu poate judeca o asemenea cerere deoarece ar contrazice ceea ce a statuat judecătorește aceeași instanța prin Hotărârea nr._/03.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare respingându-i cererea. Acest motiv invocat de instanța de fond nu are merit: instanța de fond în mod evident nu s-a pronunțat asupra mai multor categorii de cheltuieli de judecată pe care subsemnatul le-am efectuat pe parcursul derulării dosarului indicat și în raport de care am solicitat, așa cum este prevăzut expres de legea procedurală, obligarea părților care au căzut din pretenții" la a le suporta. In opinia apelantului, o asemenea situație corespunde unul capăt de cerere nejudecat - adică, exact o situație in care se impune completare hotărârii: Învederează instanței de control judiciar ca instanța de fond era ținuta a judeca și a se pronunța față de fiecare cheltuială de judecata solicitata în parte, în conformitate cu art. 274 Cod pr. civ. anterior. Per a contrario, ar rezulta ca o instanță de judecata poate să aleagă a nu cerceta unul (sau mai multe) capete de cerere incomode după care, în fața unei cereri de completare a hotărârii, să se eschiveze pe motiv ca s-a pronunțat deja desigur, s-a pronunțat asupra aspectelor si capetelor de cerere despre care a luat cunoștința sau a admis ca a luat cunoștință și le-a rezolvat, dar nu se putea pronunța asupra capetelor de cerere de care a omis a lua notă
Da asemenea, apelantul a precizat că solicită ca instanța de control judiciar sa constate ca partite din acest apel sunt identice cu cele din apelul promovat împotriva Hotărârii nr._/2014 a Judecătoriei Ploiești si au aceleași calități și că de asemenea pricinile sunt legate de același litigiu, si ca, pe cale de consecință, să judece apelul subsemnatului împotriva Hotărârii nr._/03.10.2014 a Judecătoriei Ploiești împreuna cu prezentul apel împotriva Hotărârii nr. 2906/04.03.2015 a Judecătoriei Ploiești.
Totodată, in, temeiul art. 274 C.p.c. solicită obligarea pârâților principali la plata cheltuielilor de judecata pricinuite și de acest apel, precum si exonerarea paratului G. G. de la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 275 Cod proc civ. anterior.
În drept. s-au invocat art. 282, 274, 275, 296 Cod proc civ. anterior, si orice alte prevederi legale care s-a putea desprinde din cele invocate.
La data de 16.01.2015 pârâții D. C. și Glican N. au formulat apel împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul - pârât G. N. a formulat concluzii scrise prin care a arătat că acțiunea are la bază neadevăruri, nedemonstrate: pretențiile defunctului său tată, existența gardului de cărămidă și pretențiile de întabulare a imobilului.
A mai precizat că este corectă viziunea exprimată prin sent.civ.nr. 7343/2012.
A mai arătat că hotărârea de a plăti cheltuielile de judecată în sent.civ.nr._/2014 nu este justă conform celor arătate mai sus, dar pentru a pune capăt acestui proces o acceptă deși nu se consideră vinovat.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de excepția tardivității și nemotivării în termen a apelului având în vedere criticile formulate, precum si dispozițiile legale incidente in cauza, constată următoarele :
La data de 16.01.2015 apelanții – pârâți D. Costachem și G. N. au declarat apel împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, menționând că vor depune motivele de apel în termen procedural.
În ședința publică de la 25.06.2015 apelantul reclamant P. P., prin apărător a invocat excepția tardivității și nemotivării în termen a apelului de către pârâți, în conformitate cu disp. art. 284 – 287 C.p.c.
Verificând susținerile apelantului reclamant, tribunalul constată că apelanții pârâți nu au primit comunicarea hotărârii instanței de fond nr._/03.10.2014, la dosarul de fond neexistând de altfel nici o dovadă de comunicare în acest sens.
Astfel, depunerea apelului la data de 16.01.2015 de către apelanții pârâți D. Costachem și G. N. urmează a fi apreciată ca fiind declarat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C.p.c. și pe cale de consecință va respinge excepția tardivității.
În ce privește nemotivarea în termen a apelului tribunalul constată că potrivit art. 287 alin. 1 pct. 3 și alin. 2 C.p.c., nearătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii iar art. 292, alin. 2, c.p. c. prevede că: „în cazul în care nu se motivează ……instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanța „. astfel că tribunalul respinge ca neîntemeiate ambele excepții.
În ce privește apelul declarat de apelanții pârâți DERȘCANU C. și G. N., împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014, în raport de prevederile art. 292, alin. 2, c.p.c. potrivit cărora: „în cazul în care nu se motivează ……instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanța „ tribunalul constată următoarele:
Singura apărare a apelanților pârâți atât pe excepție cât și pe fond, a vizat împrejurarea că nu se învecinează cu proprietatea apelantului reclamant.
Tribunalul are în vedere faptul că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic M. S. a rezultat ca linia de hotar intre părțile din prezentul dosar este reprezentată de aliniamentul de 14.63 m format intre punctele 6 si 7 din planul anexat raportului de expertiza materializata in teren de calcanul construcției pârâților.
Văzând și înscrisurile depuse la dosar și care fac dovada drepturilor de proprietate al părților, respectiv, sentința civilă nr. 5629/30.06.2006, în baza căreia reclamantul a obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat la adresa mai sus indicată, compus din teren în suprafața de 1093 mp. și construcțiilor edificate pe acest teren, decizia civilă nr.240/2011 a Tribunalului Prahova (filele 279-283 dosar fond), potrivit căreia Pircă I. este beneficiar al măsurii reparatorii a constituirii dreptului de proprietate în baza dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, pentru suprafața de 83,08 m.p. indiviză din 1080 m.p. teren, și respectiv, decizia civilă din 9.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, potrivit căreia pârâtului Drescanu C. i se recunoaște dreptul pentru suprafața de 132,75 m.p. indiviză din 1080 m.p., tribunalul constată că apărările acestora sunt neîntemeiate astfel că va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți DERȘCANU C. și G. N., împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014.
Referitor la apelul declarat de apelantul reclamant P. P., împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014, tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 295 si 296 C.p.c., constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului s-a solicitat obligarea paraților D. C., G. N., G. A. M., C. I. C. (mai puțin G. G.) la plata tuturor cheltuielilor de judecata pe care a fost obligat sa le facă in toate fazele procesuale ale prezentului litigiu, reprezentate de onorarii avocațiale, taxe judiciare si onorarii de expert, astfel cum rezulta acestea din chitanțele existente la dosarul cauzei, păstrarea in rest a sentinței atacate și obligarea paraților principali si la plata cheltuielilor de judecata în apel.
Verificând aceste susțineri ale apelanților în raport cu înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei, precum și față de prevederile legale aplicabile în cauză, cuprinse la art. 274 și urm. C.p.c., constată întemeiate în parte susținerile apelanților astfel:
La judecata în oprimă instanță, reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 19,30 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar și onorariul de avocat în sumă de 4500 lei, fila 239.
Tribunalul, având în vedere că prezenta cauză nu are o complexitate deosebită, fiind o acțiune în grănițuire precum și activitatea desfășurată de avocat care a presupus redactarea acțiunii, o preiczare la acțiune, fila 58- 59, interogatoriu și concluzii scrise, precum și prezentarea la termenele de judecată, urmează a reduce cheltuielile de judecată solicitate de către apelantrul reclamant de Ia suma de 4.500 lei la suma de 2000.
În faza apelului, se vor reține taxa de timbru și timbru judiciar în val. de 9,8 lei și onorariul de avocat de 1000 lei, după reducerea de la 2380 lei (conf. Chitanței de la fila 48 dosar apel), reducere pe care tribunalul, din oficiu, potrivit art. 274 alin. 3 C.p.c., o dispune având în vedere activitatea desfășurată de avocat dar și miza procesului.
Cheltuielile efectuate de apelantul reclamant în recurs nu vor fi acordate, având în vedere că recursul acestuia a fost respins și va reține că la fond, în rejudecare, s-a dovedit numai onorariul de expert, 500 lei, neexistând în dosar alte chitanțe privind plata avocatului, sau expertului consilier.
Totalizând cheltuielile astfel reținute, tribunalul apreciază că apelantul reclamant era îndreptățit a i se acorda la fond, în rejudecare, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3529,10 lei astfel încât, în temeiul art. 296 C.p.c., va admite apelul declarat de către apelantul reclamant și va schimba în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâții, cu excepția pârâtului G. G., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3529,10 lei, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu privire la apelul declarat de apelantul reclamant P. P., împotriva sentinței civile nr. 2906/04.03.2015, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 281 ind. 2 cod proc civ dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Prin sentința_/03.10.2014 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._ 2013 instanța a admis in parte acțiunea având obiect grănițuire formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții, a admis in parte cererea de cheltuieli de judecata formulata de reclamant și a obligat pârâții Drescanu C., G. N., G. A. M., C. I. C. la plata către reclamant a sumei de 519 lei reprezentând taxa timbru si onorariu expert topo.
Așadar, prin sentința mai sus arătată instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant și nu se poate susține că instanța a omis a cerceta un capăt de cerere principal sau accesoriu.
În cadrul prezentei proceduri, instanța investită cu cererea de completare dispozitiv nu poate face o nouă analiză a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât ar încălca puterea de lucru judecat al acestei hotărâri, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Nefiind vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța unui capăt de cerere ci de nemulțumirile apelantului reclamant privind soluția dată de instanță, critici care ar putea fi valorificate în cadrul căii de atac legale, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală iar motivele de apel, neîntemeiate.
Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant P. P., împotriva sentinței civile nr. 2906/04.03.2015, și în raport de soluția adoptată, în întregul ei, în temeiul art. 274 C.p.c, va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 510 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat redus conf. Art. 274, al. 3 C.p.c. de la 2992, 5 lei la 500, având în vedere admiterea numai a unui apel din cele două, activitatea depusă de avocat constând în redactarea apelului și prezentarea la două termene dar și miza procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge excepțiile tardivității și nemotivării apelului.
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți DERȘCANU C., domiciliat în Ploiești, ., nr. 42, județ Prahova și G. N., domiciliată în com. Băicoi, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014, ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelantul reclamant P. P., cu domiciliul ales la C.. Av. Folostina B., cu sediul în București, .. 6, ., împotriva sentinței civile nr._/03.10.2014, în contradictoriu cu intimații - pârâți DERȘCANU C., domiciliat în Ploiești, ., nr. 42, județ Prahova G. N., domiciliată în com. Băicoi, ., județ Prahova, G. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., C. I. C., domiciliată în Ploiești, ., nr. 66, ., județ Prahova și G. A. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 66, ., județ Prahova
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâții, cu excepția pârâtului G. G., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3529,10 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 510 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat redus conf. Art. 274, al. 3 C.p.c.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant P. P., cu domiciliul ales la C.. Av. Folostina B., cu sediul în București, .. 6, ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 2906/04.03.2015 ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
Fiind in C.O., semnează
P.-grefier,
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.M./tehnored. E.M.
8 ex./ 07.01.2016
d.f. nr._
j.f. M. R.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 2942/2015. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 436/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
