Reziliere contract. Decizia nr. 439/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 439/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 439
Ședința publică din data de 14.10.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți G. S., CNP_ și G. N., CNP_, domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N., CNP_, domiciliat în Ploiești, ..12, jud. Prahova.
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței . nr._/10.06.2015 și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta – reclamantă G. S., personal și asistată de avocat L. G., care reprezintă și apelantul-reclamant G. N. și intimatul – pârât P. N., personal și asistat de avocat Mocescu E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 12.10.2015, recurenta-reclamantă G. S. și la data de 13.10.2015, intimatul-pârât, au depus înscrisuri la dosar, după care:
Tribunalul comunică părților, prin apărători, câte un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de fiecare dintre acestea.
Apărătorul recurenților-reclamanți și apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul pe rând, arată că nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și nici lăsarea cauzei la a doua strigare în acest scop, nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, arată că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică, unicul motiv de recurs constând în faptul că, în raport de materialul probator administrat în cauză, soluția instanței este greșită sub aspectul respingerii acțiunii în rezilierea contractului de comodat, în condițiile în care se pune problema menținerii unui contract încheiat pentru o perioadă de 50 de ani, situație în care intimatul poate folosi în mod gratuit imobilul. În continuare arată că, în cuprinsul contractului la care a făcut referire, sunt stipulate cinci obligații pe care intimatul ar fi trebuit să le respecte începând cu data de 06.12.2006, iar instanța de fond urma să se raporteze la această dată și la perioada dedusă judecății, care se întinde pe 6 ani. Din cauza faptului că au fost depuse la dosar un număr mare de înscrisuri, instanța de fond nu a controlat această perioadă și a analizat greșit probele, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, solicită să fie avute în vedere facturile depuse la dosar, în condițiile în care intimatul era obligat, începând cu luna decembrie 2006, să achite toate utilitățile aferente imobilului, urmând să se constate că nu există nicio dovadă că ar fi plătit utilitățile pentru această perioadă, fiind depusă o singură factură de la o dată situată la sfârșitul perioadei analizate, pe numele mamei recurentei. În cauză a fost administrată și proba cu interogatoriu, iar prin întrebările adresate de intimat recurentului G. N. se poate constata că recunoaște implicit folosirea întregului imobil, creșterea păsărilor de curte, a porumbeilor, situații care nu au fost stipulate și permise prin contract. În același timp, intimatul poate folosi doar camera nr. 2 și bucătăria, neavând dreptul de a face îmbunătățiri ale imobilului, fără permisiunea recurenților, dar din răspunsul la interogatoriu reiese că a folosit integral imobilul timp de 6 ani și îl folosește în aceeași modalitate la acest moment. Din depoziția martorului I. C. Ș., aflată la fila 71 dosar de fond, martor încuviințat la solicitarea intimatului, reiese că martorul nu cunoaște cui aparține imobilul, dar știe că intimatul a locuit cu mama sa în acest imobil de când s-a mutat. Martorul G. G. a declarat că s-a deplasat la imobil de aproximativ patru ori pe an și a constatat că intimatul locuia în imobil cu concubina sa, fosta soție. Astfel, cu toate că nu a avut posibilitatea să dovedească în fața instanței de fond, intimatul nu locuia în imobil doar cu fiul său ci și cu fosta soție. Prin expertiza efectuată în cauză a fost identificat imobilul, dar se impunea determinarea gradului de uzură pe parcursul celor șase ani deduși judecății și nu doar la nivelul anului 2014, cum era imobilul în anul 2006 și care era starea acestuia la data efectuării expertizei, existența unor anexe gospodărești pe care contractul nu le permitea. Arată că raporturilor dintre părți sunt tensionate și consideră că a făcut dovada că intimatul nu folosește singur imobilul, se ocupă de creșterea câinilor periculoși, existând planșe foto și înscrisuri care atestă că a fost sancționat pentru acest motiv.
Față de toate motivele expuse, având în vedere că accesul recurenților în imobil este împiedicat, aceștia neputându-și exercita dreptul de proprietate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, față de modalitatea de administrare a probatoriului la instanța de fond, solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi analizată perioada dedusă judecății, 06.12.2006 – 06.12.2012 (data introducerii acțiunii).
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită instanței să respingă recursul, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile codului de procedură civilă pentru a se dispune casarea cu trimitere. În acest sens, solicită a se avea în vedere că, la momentul formulării acțiunii, instanța a fost investită cu acțiune în rezilierea contractului de comodat pentru neîndeplinirea obligațiilor constând în plata cheltuielilor de întreținere. În cauză s-au propus probe, recurenții au fost asistați de apărător, s-au încuviințat probele solicitate de aceștia, în urma administrării acestora desprinzându-se concluzia că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținerile reclamanților nefiind dovedite. În acest sens solicită să fie avute în vedere înscrisurile aflate la filele 63-69, 100-146, din care reiese că intimatul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Precizează că anterior, în baza contractului încheiat în anul 2001, P. I., mama părților, avea drept de abitație viageră asupra imobilului, aceasta decedând în anul 2014. În ceea ce privește achitarea utilităților, consideră că a făcut dovada onorării obligațiilor în acest sens. Mama părților, P. I., a formulat declarație prin care a arătat că a fost îngrijită de intimat, iar recurenții au refuzat să intre în casă, aceasta folosea una din camere, astfel că intimatul nu avea cum să folosească decât o cameră și un hol. Martorul propus de reclamant, G. G., a declarat că intimatul întreține în bune condiții imobilul. Raportul de expertiză a clarificat faptul că nu s-a construit și nu s-a dărâmat din imobil, pe teren există anexe gospodărești edificate de P. I., aceasta fiind cea care creștea animale, pentru că nu avea venituri și a fost întreținută de intimat. Au fost sesizate organele de poliție pentru că mama minorului a venit în imobil să-i facă acestuia de mâncare, au existat diverse sesizări prin intermediul cărora recurenții au încercat să-l dea afară din casă pe intimat, câinii din planșele foto nu sunt ai intimatului, fosta soție a acestuia nu locuiește în imobil, intimatul stă doar cu fiul său care, din anul 2014, este nevoit să suporte lipsa curentului, apei, gazelor, din cauza recurenților. Nu exista posibilitatea ca intimatul să nu plătească timp de 6 ani utilitățile, fiind interesul acestuia să le achite, pentru a nu fi sistate. La dosar a fost depusă o somație emisă de . este recurentul și nu intimatul. Pentru a-l determina să părăsească imobilul, recurentul a smuls contorul aflat în camera la care intimatul nu are acces, astfel că furnizorul a sesizat folosirea frauduloasă a energiei electrice. Concluzionând, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește solicitarea privind casarea cu trimitere, consideră că în fața instanței de fond au fost administrate toate probele, orice alte probe noi fiind pro causa, vizând sesizările recurenților din anul 2015.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, în replică, solicită să fie avută în vedere mențiunea din partea . frauduloasă a energiei electrice, precum și adresa din partea Distrigaz, din care reiese că au apărut modificări la instalația de gaze.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2012 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamanții G. S., G. N. și P. I. au chemat în judecată pe pârâtul P. N., solicitând instanței să dispună rezilierea contractului de comodat autentificat de BNP Asociați D. E. și D. C. E. la data de 06.12.2006, obligarea pârâtului la restituirea bunului comodat, evacuarea acestuia din urmă din imobilul situat în Ploiești, .. 12, jud. Prahova, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în data de 06.12.2006, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâtul contractul de comodat autentificat de BNP Asociați D. E. și D. C. E. act simulat, voința reală a părților fiind aceea de a încheia un contract de întreținere în favoarea reclamantei P. I., mama pârâtului și a reclamantei G. S., o persoană în vârstă și cu multiple afecțiuni.
Aceștia au menționat că pârâtul nu dispune de o locuință proprie și nici nu are venituri suficiente pentru achiziționarea unui imobil, astfel că a fost de acord cu încheierea contractului de întreținere în formă deghizată. Au mai adăugat că în acest sens este durata contractului de 50 de ani și faptul că obiectul contractului de comodat îl constituie parte din imobilul în litigiu, deși pârâtul l-a ocupat în întregime.
Reclamanții au mai învederat că pârâtului din prezenta cauză i-a fost transmis de creditorii întreținerii dreptul de folosință a unei părți din imobilul în litigiu în schimbul prestării întreținerii de către pârâtul debitor al obligației de întreținere către reclamanta P. I..
Astfel, au susținut că la momentul încheierii contractului părțile au dorit să încheie o convenție de întreținere în favoarea reclamantei P. I. în sarcina pârâtului, în condițiile în care, aceasta înstrăinase anterior reclamanților soți G. imobilul situat în Ploiești, .. 12, jud. Prahova, rezervându-și dreptul de abitație viageră.
De asemenea, au menționat că acesta a fost scopul urmărit de parat la momentul încheierii contractului de comodat insa ulterior paratul nu si-a respectat obligația de întreținere si îngrijire a reclamantei P. I., imobilizată la pat, reclamanta fiind obligata sa ii angajeze o femeie pentru a fi îngrijită in mod corespunzător.
Mai mult, au mai adăugat că între părțile din cauză a existat un alt litigiu, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de comodat, cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/281/2010, soluționat irevocabil prin sentința civila nr. 2340/16.02.2012 (nerecurata), instanța respingând cererea introductiva de instanța, deși in motivarea sentinței se retine ca voința reala a pârtilor a fost aceea de încheiere a unui contract de întreținere.
Reclamanții au învederat că pârâtul nu și-a respectat obligațiile de plata aferente întreținerii imobilului si nu a folosit imobilul in scopul afectat de contract, încălcându-și obligațiile asumate prin contractul de comodat si nu a întreținut imobilul ca un bun proprietar, acesta deteriorându-se grav, împiedicându-i pe reclamanții G. S. și G. N. să pătrundă in imobil.
Astfel, au menționat că ei sunt cei care au achitat cheltuielile cu întreținerea imobilului, fiind obligați moral sa se ocupe si de întreținerea mamei, respectiv soacrei P. I., deși pârâtul se obligase verbal in acest sens, recunoaștere făcuta in fata instanței in litigiul anterior.
În drept, au invocat art. 1564 – 1569 C.civ.
În probațiune au solicitat proba cu înscrisuri, sens în care au depus la dosar sentința civilă nr. 2340/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2010 (f. 11 – 14), certificat de deces P. I. (f. 27), releveu construcție (f. 28), contract pentru cumpărări de mărfuri, prestări de servicii și executări de lucrări cu plata în rate (f. 29 – 30), cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de comodat (f. 31 -34), contract de comodat aut. sub nr. 3966/06.12.2006 de BNP Asociați D. E. și D. C. E. (f. 35), interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică în specialitatea construcții și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 07.03.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere sentința pronunțată în dosarul nr._/281/2010 la care a atașat un set de înscrisuri (f. 46 – 53).
La termenul de judecată din data de 07.03.2014, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a numitei G. C., având în vedere decesul reclamantei P. I..
La termenul de judecată din data de 11.04.2014, reclamanta P. C. a învederat că nu înțelege să se judece cu pârâtul iar reclamanții G. S. și G. N. au învederat că instituția juridică pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată este reziliere contract de comodat.
Instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorul I. C. S. și martorul G. G. (f. 70 -71, f. 179 -180), proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții (f. 154 – 157).
Prin Sentința civilă nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă cererea formulată de reclamanții P. I. (decedata), G. S. și G. N., în contradictoriu cu pârâtul P. N., ca neîntemeiată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunțat această soluție instanța de fond a reținut că, în fapt, între reclamanții G. N., G. S., în calitate de proprietari, și P. I., în calitate de beneficiară a dreptului de abitație viageră, (decedată pe parcursul procesului) și pârâtul P. N., în calitate de comodatar, s-a încheiat contractul de comodat aut. sub nr. 3966/06.12.2006 de BNP Asociați D. E. și D. C. E. (f. 35), prin care s-a dat spre folosință gratuită parte din imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 12, jud. Prahova, respective încăperile notate pe planul cadastral cu cifrele 2 și 3 – bucătărie și cameră.
Durata contractuală stabilită de către părți este de 50 de ani începând cu data autentificării contractului, respectiv 06.12.2006.
Prin contract, comodatarul pârât s-a obligat să suporte cheltuielile aferente întreținerii spațiului precum și cheltuielile ocazionate de eventualele modificări, îmbunătățiri ce se vor aduce spațiului.
Părțile au stabilit prin contract că, în cazul în care comodatarul nu respectă obligațiile cu privire la întreținerea și folosirea spațiului ce face obiectul contractului de comodat, comodanții pot cere rezilierea acestuia și evacuarea comodatarului, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 1564 C.civ. de la 1864 (aplicabil având în vedere data încheierii contractului de comodat), comodatarul este dator să îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat și nu poate să se servească decât la trebuința determinată prin natura lui, sau prin convenție, sub pedeapsa de a plăti daune – interese, de se cuvine.
Comodatarul este cel care suportă și cheltuielile necesare folosinței lucrului, în speță imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 12, jud. Prahova, neavând dreptul să ceară restituirea acestor cheltuieli care sunt un accesoriu al folosinței.
Instanța de fond a reținut că în caz de nerespectare a obligațiilor de către comodatar, comodantul poate să ceară rezilierea contractului conform regulilor generale din material obligațiilor deși contractul este unilateral și părțile nu au stipulat un pact comisoriu expres.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către pârât (f. 63-69, facturi și chitanțe f. 100 -146) a reieșit că acesta din urmă suportă cheltuielile ocazionate de folosința normală a imobilului.
Totodată, din declarația martorului propus de către pârât, I. C. S. (f. 70 – 71) rezultă că pârâtul P. N. locuiește în imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 12, jud. Prahova, împreună cu fiul său minor de 10 ani și se îngrijește de gospodărie ca un bun proprietar.
Instanța de fond a mai constatat că însuși martorul propus de către reclamanți, G. G., fratele reclamantului (f. 179 – 180), a învederat că pârâtul întreține în condiții optime imobilul.
Din raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert I. M. (f. 155 – 157) reiese că nu s-au identificat degradări ale imobilului cauzate de acțiuni ale pârâtului P. N..
În ceea ce privește susținerea reclamanților în sensul că s-au adus modificări imobilului contrar clauzelor stipulate în contract, în raportul de expertiză construcții s-a reținut că anexa gospodărească din lemn a fost executată fără autorizație de construire în urmă cu aproximativ 10 -12 ani.
Totodată, s-a reținut că imobilul este alimentat cu energie electrică, apă potabilă și gaze.
În ceea ce privește răspunsurile la interogatoriul administrat de către pârât reclamantului G. N. (f. 175 -178), instanța de fond a reținut că acesta din urmă nu a locuit niciodată în imobilul în cauză și în perioada 2006 – 2012 a evitat să mai intre în imobil.
Cu privire la fotografiile depuse la dosar de către reclamanți (f. 79 – 86), necontestate de către pârât, instanța reține că nu pot conduce la concluzia că deteriorările imobilului ar fi produse de către pârât, respectiv că starea imobilului este schimbată de la momentul încheierii contractului de comodat altfel decât ca urmare a uzurii aferente folosinței.
Instanța de fond a înlăturat declarațiile extrajudiciare ale numitei G. C. (f. 58, 159) având în vedere contradicțiile dintre acestea precum și faptul că aceasta a învederat la termenul de judecată din data de 11.04.2014 că nu dorește să se judece cu pârâtul care este fratele său.
Cu privire la susținerile reclamanților în sensul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a acorda îngrijire mamei sale, P. I., instanța reține că aceasta nu a fost stabilită de părți prin contractul de comodat.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că, deși s-a susținut de către reclamanți că pârâtul nu a achitat contravaloarea utilităților, astfel cum fusese obligat prin contract, însă nu au depus la dosar nici un înscris, respectiv facturi sau chitanțe, prin care să facă dovada că ei sunt cei care au achitat utilitățile.
În ceea ce privește susținerea reprezentantului ales al reclamanților în sensul că respectivul contract de comodat este simulat, solicitându-se rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârât, instanța de fond a reținut următoarele:
Simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care se anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat. Este necesar ca actul secret să se fi încheiat concomitent sau înainte de încheierea contractului aparent și ambele acte juridice să fie încheiate între aceleași părți. Una din formele simulației, în funcție de modul în care este conceput contractul aparent și de relația în care acesta se află cu contractul secret este contractul deghizat, când se urmărește a se ascunde însăși natura contractului secret.
Sancțiunea specifică a simulației este ca regulă inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret, și după caz, înlăturarea simulației pe calea acțiunii în simulație și în niciun caz rezilierea, astfel cum prevede art. 1175 C.civ. din 1864, potrivit cărora actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altor persoane.
Instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada, prin probele administrate în prezenta cauză, că este un act simulat contractul de comodat aut. sub nr. 3966/06.12.2006 de BNP Asociați D. E. și D. C. E. (f. 35). Totodată, aceștia și-au întemeiat acțiunea pe instituția juridică a rezilierii, sancțiune aplicabilă în situația în care nu sunt îndeplinite de către părți obligațiile stabilite prin contract.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea formulată de către reclamanți prin care se solicită rezilierea contractului de comodat ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța de fond a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. S. și G. N., pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de recurs, reclamanții au susținut că mod greșit instanța de fond le-a respins acțiunea privind rezilierea contractului de comodat nr.3966/2006 încheiat de aceștia cu intimatul-parat motivat de faptul ca aceștia si-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, deși probele de la dosar dovedesc exact contrariul.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că între părți s-a încheiat contractul de comodat nr.3966/6.12.2006 (fila 35 dosar fond) în care s-a stipulat următoarele: recurenții și defuncta P. I. (mama recurentei și a intimatului ) în calitate de comodanți au dat cu titlu de folosința gratuita intimatului-parat P. N. o parte din locuința situată în Ploiești, ..12, județul Prahova și anume camerele notate pe planul cadastral anexat cu nr.2 si 3, adică o bucătărie și o camera.
Mai mult, recurenții – reclamanți au susținut că intimatul - pârât, în calitate de comodatar și-a asumat următoarele obligații: să asigure mamei sale - defuncta P. I. - accesul în restul locuinței, în calitatea acesteia de beneficiară a dreptului de abitație; intimatul-pârât, în calitate de comodatar, putea face asupra spațiului în folosința, pe durata contractului, orice acte de conservare si administrare, numai cu acordul proprietarilor, adică a recurenților-reclamanți; recurenții-reclamanți au dreptul să verifice o dată pe lună modul în care comodatarul folosește și întreține spațiul în folosință, prin urmare intimatul-pârât, în calitate de comodatar are în sarcina sa obligația corelativa de a le permite recurenților-reclamanți accesul in spațiul folosit adică in camera si bucătăria menționate in contract; intimatul-pârât, în calitate de comodatar, suporta cheltuielile aferente întreținerii spațiului descris mai sus (energie electrica, gaze, apa, etc.); intimatul-pârât, în calitate de comodatar, urma să suporte toate cheltuielile ocazionate cu eventualele modificări, îmbunătățiri ce se vor aduce spațiului ce constituie obiectul contractului.
Prin urmare, recurenții – reclamanți au susținut că se poate constata că în sarcina comodatarului s-au fixat prin contractul de comodat un număr de 5 obligații pe care acesta era ținut să le respecte.
Or, recurenții – reclamanți au susținut că termenul stabilit în contract pentru folosință gratuită este fixat de părți la 50 ani.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că în primul rând instanța de fond trebuia să controleze pretinsa îndeplinire a obligațiilor a intimatului-comodatar până la data introducerii acțiunii, 6 decembrie 2012, adică perioada supusă controlului judiciar pe acest aspect era 6 decembrie 2006 - 6 decembrie 2012.
În acest sens¸ recurenții – reclamanți au solicitat a se observa faptul că facturile de utilități asupra cărora instanța s-a axat în mod unilateral - raportat și la celelalte obligații ale comodatarului sunt ulterioare acestei perioade.
De altfel, recurenții – reclamanți au susținut că majoritatea plăților efectuate pentru utilități sunt aferente perioadei de derulare a litigiului.
Mai mult decât atât, recurenții – reclamanți au solicitat instanței de recurs să observe faptul că din modalitatea în care instanța de fond a primit înscrisurile părților la dosar (fără să le pună în vedere să poarte mențiunea „conform cu originalul" și să semneze fiecare exemplar sau cel mai judicios ar fi fost să impună depunerea înscrisurilor cu borderou), susținerea că aceste facturi de utilități au fost plătite de intimat este relativă.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că prin încheierea din 6 iunie 2014 instanța de fond pune în vedere tuturor părților să depună la dosar facturile de utilități pe care le dețin ( fila 77-dosar fond ).
De asemenea, recurenții – reclamanți au susținut că la ședința următoare, prin încheierea din data de 3 iulie 2014 (fila 147 - dosar fond, verso, considerente) se menționează că intimatului-parat îi revine obligația procesuală să depună pentru comunicare facturile de utilități pe care le-a depus într-un singur exemplar la acest termen.
Prin urmare, recurenții – reclamanți au susținut că aceste facturi aflate la filele 100-146 au fost depuse de intimatul - parat ( probabil ?!).
Or, studiindu-le (nu cum a făcut instanța de fond) recurenții – reclamanți au solicitat a se observa următoarele: privesc perioada ulterioară introducerii acțiunii, data cea mai veche pentru o singură factură fiind 31 decembrie 2012 (fila 105 - factura de curent, pentru o perioada de facturare septembrie - decembrie 2012, deci cu puțin înainte de introducerea acțiunii); facturile conțin ca nume al clientului pentru care se face facturare: fie R. I. (filele 100-116 - fie pe numele P. I. - care avea la data încheierii contractului calitate de comodanta, alături de recurenți, decedând pe parcursul procesului (filele 118-145 ).
Recurenții – reclamanți au susținut că sunt aceleași situații privind perioadele pentru care s-a achitat și numele clientului plătitor și pentru înscrisurile de la filele 63-67 invocată de instanța de fond în considerente.
În continuare, recurenții – reclamanți au susținut că singurul document care sub aspectul perioadei pentru care s-au achitat utilități ar fi avut relevanță în cauza este înscrisul aflat la filele 68 -69 privind extrasul de cont privind consumul de energie electrica, dar și în acest caz sub aspectul plătitorului acest înscris nu trebuia să formeze convingerea instanței de fond ca intimatul a achitat aceasta utilitate deoarece: este emis la data de 24 aprilie 2014; privește perioade anterioare introducerii acțiunii - 6 decembrie 2012 - dar plata s-a efectuat de client P. I. care avea calitatea de comodantă și nu comodatar.
Recurenții – reclamanți au susținut că al doilea argument adus de instanța pentru respingerea acțiunii l-a reprezentat proba testimonială.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că din declarația acestui martor I. C. S., al pârâtului (fila 71) rezultă că și în prezent, cât și anterior, intimatul-pârât folosește întreg imobilul, casă și teren și nu numai o camera și o bucătărie cum se stipulase în contract: „Arat că nu știu al cui este imobilul însă pârâtul a stat în acesta împreună cu mama sa de când s-o mutat din zona de Vest”.
Or, recurenții – reclamanți au susținut că, din declarația martorului audiat (pentru recurenții reclamanți) instanța de fond trebuia să observe următoarele două aspecte pe care trebuia să le analizeze raportat și la expertiza efectuată în cauză, precum și la fotografiile depuse de recurenții-reclamanți.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că martorul reclamanților - G. G. învederează următoarele aspecte: de câte ori s-a deplasat la pârât, circa 4 ori pe an, de fiecare dată acesta locuia în imobil împreună cu concubina sa; martorul confirmă că în curtea casei se afla construită o anexa, precum și un coteț, martorul arătând ca acest coteț datează de circa „2, 3, 4 ani”.
În acest sens, recurenții – reclamanți au apreciat că acest fapt dovedește că modalitatea folosința încuviințată de ei prin contract a fost încălcată, deoarece intimatul putea folosi numai două încăperi, iar orice modificări puteau privi numai spațiul ce formase obiectul contractului; comodatarul nu avea dreptul să ridice construcții noi.
Referitor la proba cu interogatoriul, recurenții – reclamanți au susținut că și de această dată instanța de fond dă o interpretare greșită conținutului concret al acestei probe.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că interogatoriul recurentului-reclamant G. N. administrat de intimatul-parat, conținutul întrebării nr.2 (fila 175 dosar fond) este relevantă întrucât, punându-i-se această întrebare intimatul-parat recunoaște că se ocupă cu creșterea de găini și porumbei în curtea casei și fotografiile depuse de recurenții-reclamanți sunt în acest sens.
Mai mult, recurenții – reclamanți au susținut că în același sens este și răspunsul recurentului - reclamant la întrebarea nr.3 și nr.4 (fila 175), prin care acesta arată ca s-au construit de către intimatul-pârât o bucătărie de vara, cotețe de găini și de porumbei.
Recurenții – reclamanți au apreciat că pentru ridicarea acestor anexe era evident nevoie (cf contractului) de acordul recurenților, ceea ce intimatul nu a avut, fiind fără relevanță juridică asupra respectării obligațiilor de către intimatul-comodatar ceea ce observa instanța de fond în privința recurentului-reclamant G. N. și anume că acesta nu a locuit niciodată în imobil.
Mai mult, recurenții – reclamanți au susținut că instanța uita practic in sarcina cărei parți din contract reveneau obligațiile contractului si anume: acela care trebuia să locuiască în imobil, iar conform contractului era intimatul-parat.
În continuare, recurenții – reclamanți au precizat că aceeași situație este și pentru interogatoriul administrat de intimatul-parat recurentei-reclamante, sora sa, care a arătat în detaliu instanței ce modificări a adus intimatul-pârât la imobilul fără consimțământul sau și al soțului său.
În ceea ce privește proba cu expertiza constructor administrata in cauza, recurenții – reclamanți au susținut că, in primul rând, instanța fixează ca și al doilea obiectiv la expertiza constructor: să se stabilească gradul de uzură suferit de imobil din data de 10 ianuarie 2014 și până în prezent.
Or, recurenții – reclamanți au susținut că fixarea datei de 10 ianuarie 2014 ca dată de început pentru a stabili uzura adusă de intimatul-pârât imobilului nu are relevanță în cauză și încă o dată reiterează faptul că perioada care trebuia controlata de instanța trebuia sa fie 6 decembrie 2006 - 6 decembrie 2012 până la zi - data dispunerii expertizei - 3 iulie 2014, adică o perioada de 8 ani și nu de câteva luni (ianuarie 2014 - iulie 2014 cum a dispus instanța( încheiere de ședința din 3 iulie 2014, fila 147).
Mai mult decât atât, recurenții – reclamanți au susținut că, deși instanța de fond a fixat totuși un astfel de obiectiv privitor la uzura imobilului (rezultată din folosința acestuia), expertul în cuprinsul expertizei (fila 155 dosar fond ) la mențiunea „obiectul expertizei" precizează că „expertiza are ca obiect identificarea, măsurarea, poziționarea pe schița de plan și evaluarea imobilului din Ploiești, ..12, jud. Prahova"
În atare situație, recurenții – reclamanți au susținut că este absolut evident că acest obiectiv absolut esențial asupra modalității de derulare a contractului a fost eludat de expertiză, fiind o singură mențiune a expertului în finalul expertizei, la rubrica „Observații”: nu se constată degradări făcute de către pârât după data de 10.01.2014, însa, din modul în care a fost dispusa expertiza și cu atât mai mult întocmit raportul de expertiza este foarte clar că acest aspect esențial a fost tratat superficial de expert, iar relevanta acestei probe, prin respingerea obiecțiunilor formulate de recurenți, nu a fost deloc percepută de instanța de fond.
Or, recurenții – reclamanți au susținut că, deși informa ca și conținut expertiza constructor, daca ar fi fost analizată, ar fi relevat instanței aspecte care dovedeau faptul că intimatul a folosit spațiul imobilului necorespunzător, fără acordul recurenților-reclamanți.
Astfel, recurenții – reclamanți au susținut că instanța de fond a ordonat ca la expertiza să se țină cont de releveul aflat la fila 28 dosar, care prezentă situația imobilului la data încheierii contractului de comodat, iar acest releveu prezintă 4 încăperi, din care doar două au format obiectul contractului (încăperile nr.2 si nr.3 ).
Mai mult, recurenții – reclamanți au susținut că schița de plan care însoțește expertiza arată că în prezent construcția aflată pe teren este în mod evident modificată și conține: 2 camere, bucătărie, o anexa, o magazie, un coteț și un tare.
De altfel, recurenții – reclamanți au susținut că mențiunea expertului ca magazia a fost construită de mama reclamantei și a pârâtului, defuncta P. I. nu poate fi reținută în condițiile în care este de necontestat-din probele efectuate, ca aceasta a fost imobilizata la pat în ultimii 4 ani de viata, iar cu privire la celelalte construcții, vechimea apreciata de expert este stabilita fără absolut niciun criteriu .
Or, recurenții – reclamanți au solicitat a se observa că instanța nu a dat deloc eficiență fotografiilor depuse de recurenții-reclamanți, despre care precizează instanța ca sunt necontestate de paratul - intimat.
În primul rând aceste fotografii (care conțin si mențiunile recurenților) înfățișează: camerele din imobil care sunt folosite de intimatul-parat, dar care nu fac obiectul contractului (filele 79-86); fotografiile de la filele 196-198 arată și modul în care intimatul-pârât înțelege și a înțeles să locuiască in acest imobil, respectiv crescând mai mulți câini de lupta în interiorul casei (fotografiile datează din 2014, dar și din 2007, 2011)
Astfel că, recurenții – reclamanți au considerat că modalitatea în care instanța a administrat probatoriile în prezenta cauza este defectuoasă sub aspectul perioadei supuse controlului judiciar pentru a se stabili dacă intimatul-pârât a respectat sau nu contractul de comodat.
În atare situație, recurenții – reclamanți au solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, urmând să fie administrate probatorii cu acte, martori, interogatoriu și expertiză sub aspectul respectării contractului pe perioada anterioară acțiunii și anume 6 decembrie 2006 - 6 decembrie 2012.
În subsidiar, recurenții – reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
De asemenea, recurenții – reclamanți au solicitat încuviințarea în fata instanței de recurs a probei cu înscrisuri.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 20.04.2015.
În raport motivele invocate de reclamanți în cererea de apel, intimatul – pârât P. N. a formulat întâmpinarela data de 30.04.2015 (f.10 dosar), solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei recurate, pentru considerentele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul – pârât a susținut că, făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond a respins plângerea reclamanților pe baza probelor administrate de ambele părți.
În acest sens, intimatul – pârât a susținut că în anul 2006 a încheiat cu reclamanți și mama sa P. I. un contract de comodat pe o perioadă de 50 de ani cu următoarele obligații: să asigure accesul în restul locuinței mamei sale, să suporte cheltuielile aferente întreținerii imobilului (apa, gaze, energie electrica, etc.), să suporte cheltuielile ocazionate cu eventualele modificări, îmbunătățiri spațiului în care locuiesc, obligații ce au fost îndeplinite întocmai de el.
Or, intimatul – pârât a susținut că, prin formularea recursului de către reclamanți, aceștia contesta probele din dosar și modul în care instanța de judecată a apreciat aceste probe, după cum urmează:
Astfel, intimatul – pârât a susținut că, la data efectuării plângerii de către reclamanți în anul 2012, în imobilul în cauză locuia împreună cu fiul său minor și mama sa, în urma unui drept de abitație viageră prevăzut in contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 iulie 2001, contract care este depus la dosar, cu mențiunea cumpărătorii G. N. și S. vor intra in stăpânirea de drept al imobilului la data încheieri contractului, urmând ca în stăpânirea de fapt sa intre după decesul soților P. P. și I..
În acest sens, intimatul – pârât a susținut că reclamanți au contestat unele probe motivând că acestea nu sunt anterior dovedite plângerii in cauza, dar uitând să menționeze că la data respectivă titularul imobilului era mama sa, P. I., decedată ulterior, respectiv în anul 2014, luna ianuarie.
Mai mult, intimatul – pârât a susținut că instanța de fond a precizat corect și legal că probele administrare și expertizarea imobilului să se facă după data de 10 ianuarie 2014 de când a decedat mama sa, titulara contractului de vânzare cumpărare, deoarece orice decizie luată îi aparținea în totalitate mamei sale fără a cere acordul proprietarilor de drept, drept dat de clauza de abitație viageră.
Or, intimatul – pârât a susținut că, deși reclamanți nu au depus absolut niciun înscris la dosar din care să rezulte că ei au plătit facturile sau o singura probă prin care să se arate fără dubiu că imobilul a fost deteriorat, aceștia contesta decizia instanței fără a avea vreun suport temeinic.
De altfel, intimatul – pârât a susținut că reclamanții contestă că plata facturilor s-a efectuat după data depuneri plângerii, dar uită să spună instanței de judecată că ei nu dețin nicio chitanță sau factură plătită de aceștia și mai ales că la data introducerii acțiunii împotriva sa, mama era cea în drept sa facă acest lucrul.
De asemenea, intimatul – pârât a susținut că reclamanții au introdus ca și reclamanta pe mama sa P. I. total abuziv și fără acordul acesteia neputând face dovada legală că o reprezintă, renunțând ulterior la calitatea procesuală a acesteia.
În plus, intimatul – pârât a susținut că s-a constatat că nu a fost modificat sub nicio formă imobilul sau deteriorat, lucru confirmat chiar de reclamanți prin interogatoriul, aceștia contrazicându-se cu privire la modul în care a fost deteriorat imobilul, unul spunând că s-a dărâmat un perete iar celalalt ca s-a făcut o aplecătoare, de asemenea reclamanți susțin că s-a construit o bucătărie de vară ilegal dar aceasta bucătărie este trecută în planul cadastral ca și anexă.
Astfel, intimatul – pârât a susținut că, prin înscrisul de la Serviciul Public de Finanțe, depus la dosar de către reclamanți se arată că imobilul are o valoare de 22.576 lei, iar prin expertizarea imobilului făcută de către expertul judiciar valoarea imobilului a crescut la suma de 32.740 lei și asta datorită întreținerii în condiție foarte bune și a modului în care a fost administrat imobilul de el și de către mama sa, ori dacă valoarea unui imobil a crescut cum se poate crede că acesta a fost deteriorat.
În continuare, intimatul – pârât a susținut că reclamanți contestă data expertizei, însă aceasta a fost corect impusă de instanța de fond deoarece nu există o altă expertiză înaintea încheieri contractului de comodat, pentru a se putea face o comparație cum arăta imobilul in 2006 și cum arată în prezent.
Mai mult, intimatul – pârât a susținut că reclamanții au afirmat că locuiește în toată casa, însă aceștia au uitat să menționeze că sunt două camere și o bucătărie și locuiau 2 persoane adulte și un copil în aceste camere, însă se întreabă cum putea să acapareze întreaga locuința dacă mama sa trăia și locuia în camera care era a acesteia de drept.
De asemenea, intimatul – pârât a învederat că reclamanți au afirmat că folosește curtea imobilului, însă se întreabă cum poate intra în casa dacă nu folosește curtea și cum poate să își satisfac nevoile dacă imobilul are toaleta în curte (?).
Intimatul – pârât a apreciat că se poate lesne înțelege reaua-voința a reclamanților care fără probe și fără vreo justificare reală încearcă să îi alunge din imobil pe el și pe fiul său minor, cu toate că respectă întocmai clauzele contractuale și a mai avut o sentința definitivă pronunțată de judecătorie în favoarea sa.
De altfel, intimatul – pârât a susținut că, prin declarația martorului G. Gabriei, fratele reclamantului, se poate vedea că acesta declară că imobilul este bine întreținut.
Mi mult, intimatul – pârât a susținut că reclamanți însăși se contrazic și sub aspectul următor:
Astfel, intimatul – pârât a susținut că la întrebarea dacă au locuit în acel imobil vreodată, reclamantul G. N. spune că nu a locuit niciodată, iar reclamanta soția acestuia spune că a locuit în contradicție cu soțul ei și, din asemenea contradicții, se poate lesne deduce că reclamanți chiar nu știu de ce au făcut aceasta plângere.
Totodată, intimatul – pârât a susținut că reclamanții se plâng că s-au efectuat unele construcții fără acordul lor în aceasta curte, dar uită să spună instanței că aceste construcții au fost făcute în timpul vieți mamei sale respectiv a reclamantei, lucru de care el nu pot fi învinovățit și nu poate fi tras la răspundere de faptele comodantului și totodată a titularului de contract.
În continuare, intimatul – pârât a susținut că, prin construcția unui coteț de găini și a unui țarc care prin evaluarea expertului judiciar au o vechime de 10-12 ani, acestea existând înaintea încheieri contractului de comodat, nu se putea produce deteriorări imobilului și nu poate fi sub nicio formă imputabil lui.
Astfel că, intimatul – pârât a apreciat că în lipsa unei expertize anterioare semnări contractului de comodat nu se poate stabili corect situația imobilului la acea dată, iar instanța de judecată a cerut ca expertizarea imobilului să se facă după data la care a murit mama sa, pentru ca orice degradare, deteriorare, modificare a imobilului să se poată îndrepta asupra sa.
Or, chiar dacă ar fi existat deteriorări ale imobilului nu el trebuia să fie tras la răspundere, aceasta revenea pe seama titularului care locuia în acest imobil și avea putere de decizie deoarece locuind împreună cu unul din comodanți orice acțiune din partea sa se putea face doar cu acordul acestuia.
În continuare, intimatul – pârât a susținut că facturile se plătesc pe numele titularului de contract și nu pe numele celui care plătește, lucru invocat de reclamanți și total fals.
Astfel, intimatul – pârât a susținut că, prin pozele depuse la dosar în instanța de fond nu se arată că există deteriorări și nici că locuiesc în camera care nu îi aparține, lucrul stabilit și de Politia Secției 4 Ploiești, în urma unor reclamații făcute de reclamantă.
De altfel, intimatul – pârât a susținut că reclamanți au depus poze cu câini de luptă luate de pe facebook, spunând că el crește așa ceva, cu toate că nu are legătură cu speța în cauză, aceștia urmărind doar punerea sa într-o lumină proastă în fața instanței și recunoaște că deține 2 câini în vârstă de 3 ani și unul de 7 luni, dar care sunt înregistrați la politie și sunt din rasa American Staffordshire Terrier (AMSTAFF).
Prin motivele expuse mai sus, precum și probele care sunt la dosar, intimatul – pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există alte probe noi pe care să le aducă reclamanți în favoarea lor, iar prin sentința dată de instanța de fond, în baza tuturor probelor aflate la dosar, nu există, în opinia sa nicio încălcare sau abatere din partea sa în ceea ce privește clauzele contractuale.
În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată părților din proces.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamanți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Rezilierea contractului de comodat autentificat sub nr.3966/06.12.2006 la B.N.P. Asociați D. E. și D. C. E., intervenit între recurenții-reclamanți G. N. și G. S., în calitate de proprietari, precu7m și P. I. în calitate de beneficiară a dreptului de abitație viageră (decedată pe parcursul procesului), cu intimatul-pârât P. N. se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o neexecutare, fie chiar și parțială, a obligațiilor asumate prin contract, iar această neexecutare să fie imputabilă debitorului.
Prin contractul identificat anterior, intimatul-pârât a primit în folosință gratuită, pe o perioadă de 50 de ani o parte din construcția situată în Ploiești, ..12, județul Prahova, respectiv camerele cu destinația de bucătărie și cameră, asumându-și obligația de a le utiliza cu destinația de locuință a comodatarului și a familiei sale.
Totodată, în contract s-a stipulat că P. N. va putea face orice acte de conservare sau administrare a spațiului în folosință, numai cu acordul proprietarilor ce au dreptul să verifice o dată pe lună modul în care comodatarul folosește și întreține spațiul în folosință.
Așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, conform art.1564 cod civil vechi, aplicabil în prezenta cauză, ca efect al contractului de comodat, comodatarul are obligația să îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat, și nu poate să se servească decât la trebuința determinată prin natura lui sau prin convenție, sub pedeapsa de a se plăti daune interese, de se cuvine.
Prin sentința atacată, prima instanță a realizat o analiză detaliată și justă a materialului probatoriu existent la dosar, constatând că intimatul-pârât și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, inclusiv prin suportarea cheltuielilor ocazionate de folosința normală a imobilului, fără a produce degradări construcției cu destinația de casă de locuit, așa cum au pretins recurenții-reclamanți.
În legătură cu aceste aspecte, tribunalul constată că depoziția martorului I. C. Ș., propus de intimatul-pârât (filele 70-71), se coroborează cu declarația martorului G. G., propuse de recurenți (filele 179-180), ambii relatând că P. N. se îngrijește de gospodărie ca un bun proprietar, casa fiind întreținută, iar curtea curată.
În plus, prin raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit în primul ciclu procesual, de expert I. M. (filele 155-157 dosar fond) a fost identificată construcția cu destinația de casă de locuit, stabilindu-se starea în care se găsea la momentul cercetării la fața locului, fără evidențierea unor degradări majore, care să nu fie corespunzătoare uzurii specifice aferente vechimii de 40-45 ani a construcției.
Este adevărat că recurenții-reclamanți au depus la dosar o . planșe fotografice ce nu au fost contestate de către intimatul-pârât, fără ca aceste mijloace de probă să fie de natură a demonstra realitatea susținerilor lui G. N. și G. S. potrivit cărora P. N. ar fi responsabil pentru starea în care se regăsește întreg imobilul în sensul că ar fi produs degradări respectivului bun.
În ceea ce privește plata utilităților pentru imobil, tribunalul constată că, într-adevăr, majoritatea facturilor depuse la dosar vizează perioade ulterioare momentului sesizării primei instanțe, ceea ce, totuși, nu poate primi valența probatorie pretinsă de recurenți, în condițiile în care martorii au relatat că imobilul era racordat la rețeaua de curent electric, iar împrejurarea că beneficia și de alimentare cu gaze este atestată prin extrasul de cont eliberat de Serviciul Gestiune Clienți Ploiești al S.C.GDF SUEZ ENERGY ROMANIA S.A. aflat la filele 68-69 dosar fond.
În mod firesc, atât facturile, cât și plățile purtau numele beneficiarei dreptului de abitație viageră P. I., ce era titulara contractelor încheiate cu furnizorii de utilități, continuitatea alimentării imobilului cu energie electrică, apă și gaze, coroborată că situația medicală a mamei intimatului (paralizată în ultimii ani de viață, sub îngrijirea pârâtului), permițând instanței să extragă prezumția, conform art.1203 Cod civil vechi, că plata respectivelor utilități a fost realizată efectiv de P. N..
Sub aspectul pretinselor modificări aduse imobilului din Ploiești, ..12, județul Prahova, tribunalul nu poate ignora constarea expertului în specialitatea construcții civile potrivit căreia anexele reprezentate de magazia din lemn și cotețul tot din lemn au o vechime de 10-12 ani, astfel că nu puteau fi executate de intimatul-pârât după încheierea contractului de comodat.
Împrejurarea că P. N. deține doi câini din rasa AMSTAFF, recunoscută de acesta atât la prima instanță, cât și prin întâmpinarea depusă în recurs, nu poate antrena concluzia că și-ar încălca obligația de a folosi imobilul ce face obiectul contractului de comodat în limitele fixate prin respectivul act juridic.
Față de toate argumentele expuse în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.3041 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de G. S. și G. N. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ., recurenții aflați în culpă procesuală vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 52.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți G. S., CNP_ și G. N., CNP_, domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. N., CNP_, domiciliat în Ploiești, ..12, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Obligă recurenții la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimatul P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
Președinte, Judecători,
Ș. O. - C. P. - A. A. M. C.-A.
Fiind la seminar,
Semnează Președintele instanței:
Grefier,
S. L. - F.
Operator de date cu caracter personal 5595
red. P.A.A./ tehnored. A.Ș.P.
2 ex./ 23.10.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 437/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-12-2015, Tribunalul... → |
|---|
