Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1372/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1372/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 26543/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1372
Ședința publică din data de 13.05.2015
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții Z. F., domiciliat în Ploiești, . A, ..4, ., Z. I. Ș.- prin reprezentant legal Z. F., domiciliat în Ploiești, . A, ., jud. Prahova, împotriva pârâților Z. N. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, B. I., B. C., ambii domiciliați în Ploiești, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 06.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13.05.2015 când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /15.07.2014 la Judecătoria Ploiești, reclamantul Z. F. a chemat în judecată pe pârâții Z. N. M., B. I., B. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei Z. I. Ș., născută la 19.12.2009 de 25% lunar începând cu data formulării cererii și până la majoratul minorei, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta Z. N. M. la data de 30.05.2009, căsătorie în timpul căreia s-a născut la data de 19.12.2009, minora Z. I. Ș., însă de la data despărțirii în fapt a celor doi soți minora se află în întreținerea sa exclusivă, impunându-se ca și pârâții în calitate de mamă și respectiv bunici materni să contribuie la creșterea și educarea minorei.
La data de 08.09.2014, pârâții au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.997 c.pr.civ. modificat care reglementează ordonanța președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului, mai ales că prin sentința civilă nr. 2502/24.02.2014 rămasă irevocabilă în baza deciziei civile nr. 400/18.06.2014 a Tribunalului Prahova s-a dispus stabilirea locuinței minorei în domiciliul mamei, respectiv al pârâtei Z. N. M. până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de divorț și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
La data de 23.09.2014, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând trecerea acesteia pe dreptul comun, obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 1.000.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective plus dobânda legală aferentă acestei sume la data plății efective, reprezentând daune morale aduse persoanei sale și minorei, în urma acțiunilor desfășurate de către pârâți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma despărțirii în fapt a soților în toamna anului 2012 pârâții în calitate de mamă, respectiv bunici materni ai minorei au reținut-o abuziv pe aceasta din urmă, exercitând agresivitate fizică prin trântirea minorei de beton, agresivitate psihică prin limitarea accesului copilului la o viață normală, lovirea, hrănirea imobilizată, excesivă a copilului, limitarea mișcărilor fizice, a relațiilor cu tatăl, expunerea la temperaturi extreme, iar începând cu luna aprilie 2013, de când se află în domiciliul său, minora a revenit la greutatea normală, a deprins obiceiurile socio-umane.
În continuare, reclamantul a precizat că în luna iunie 2013 în timp ce întorcea de la mare, aflându-se la Clinica Medicover –Băneasa- București a avut loc un incident în cadrul căruia pârâții, însoțiți de persoane din lumea interlopă, dotate cu spray-uri lacrimogene, bastoane de cauciuc, au dorit să răpească copilul, manifestând agresivitate fizică, inclusiv în limbaj, motiv pentru care au mers la organele de poliție împreună cu copilul pentru cercetări, după care pârâții au desfășurat permanent acțiuni de denigrare la adresa sa, acuzându-l de viol, incest, act sexual cu un minor, acțiuni în urma cărora s-a constatat că minora nu prezintă urme ale unui raport sexual, prezentând o stare fiziologică normală, fiind nevoit să suporte consecințe negative din punct de vedere profesional în calitate de avocat, în raporturile cu colegii și clienții.
Prin sentința civilă nr._/24.09.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că în baza disp. art. 94 pct.1 lit.j c.pr.civ. acțiunile care vizează drepturi de creanță în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv indiferent de calitatea părților se află în competența judecătoriilor, ceea ce înseamnă că în temeiul disp.art.95 pct.1 c.pr.civ., art.107 și urm. c.pr.civ. prezenta acțiunea este de competența Tribunalului Prahova vizând pretenții care depășesc suma de 200.000 lei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 01.10.2014.
La data de 24.10.2014, 28.10.2014, pârâții au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a acestora, a inadmisibilității acțiunii în condițiile în care reclamantul nu a achitat taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor formulate, neavând calitate procesuală activă atât timp cât minorei i s-a stabilit locuința la mamă, acesta neavând calitatea de reprezentant legal al minorei, fiind imposibilă formularea unei acțiuni în pretenții până la soluționarea acțiunii de divorț, a cauzelor penale aflate în derulare, solicitându-se respingerea acțiunii atât timp cât pârâții în calitate de mamă și bunici materni au dreptul să apere interesele minorei și să acționeze în acest scop.
La data de 18.11.2014, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinările pârâților, solicitând respingerea excepțiilor invocate, înlăturarea apărărilor pârâților atât timp cât are calitate procesuală activă să promoveze în calitate de persoană vătămată acțiuni în pretenții, pârâții având calitate procesuală pasivă din acest punct de vedere, cererea fiind supusă unei taxe de timbru fixe de 100 lei, având un caracter admisibil, ținându-se seama de faptele, acțiunile săvârșite de către pârâți.
La data de 18.11.2014, instanța a respins excepția netimbrării invocată de către pârâți, iar la data de 11.03.2015 a unit excepțiile invocate cu fondul cauzei, luându-se act că are calitatea de reclamantă și minora Z. I. Ș. prin reprezentant legal reclamantul, în calitate de părinte, ținându-se seama de precizările reclamantului în acest sens.
În cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și martori.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform actelor de stare civila existente la dosar, reclamantul și pârâta Z. N. M. s-au căsătorit la data de 30.05.2009, căsătorie în timpul căreia s-a născut la data de 19.12.2009 minora Z. I. S., însă, la un moment dat, între cei doi soți au apărut neînțelegeri în urma cărora aceștia s-au despărțit în fapt în luna septembrie 2012, dată la care parata a plecat din domiciliul comun împreuna cu minora, după care în luna aprilie 2013 au existat discuții între cei doi soți cu privire la domiciliul minorei, dată de la care minora locuiește în domiciliul reclamantului, existând în continuare neînțelegeri, discuții contradictorii, situații conflictuale între cei doi soți, în ceea ce o privește pe minoră.
Prin sentința civilă nr.2502/24.02.2014 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă a fost admisă cererea formulată de pârâta Z. N. M. împotriva reclamantului și s-a stabilit provizoriu locuința minorei Z. I. Ș., născuta la 19.12.2009 în domiciliul mamei până la soluționarea irevocabilă a procesului de divorț existent între părți, fiind obligat reclamantul să plătească în favoarea minorei o pensie lunară de întreținere în procent de 25% din venitul net realizat.
În conformitate cu procesele verbale din data de 01.08.2014, 04.09.2014, 22.09.2014, parata Z. N. M. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2502/24.02.2014 în vederea predării copilului de către reclamant, ocazie cu care între părți au existat neînțelegeri cu privire la modalitatea de executare a acestei hotărâri judecătorești, minora aflându-se și în prezent în domiciliul reclamantului.
În temeiul plângerilor penale existente la dosar, a raportului de expertiză medico-legala nr. 977/7.10.2013, inclusiv completare, a ordonanțelor nr.3/II/2/20.01.2014, 5731/P/17.10.2014, a declarațiilor existente la dosar, pârâta Z. N. M. a formulat diferite plângeri penale împotriva reclamantului, solicitând efectuarea unor cercetări față de acesta, în cadrul cărora l-a acuzat pe reclamant de săvârșirea unor infracțiuni de rele tratamente aplicate minorei, corupție sexuală, lovire sau alte violențe, viol față de minoră, ocazie cu care minora a fost examinată din punct de vedere medico-legal,constatându-se că minora prezintă o stare fiziologică normală, neprezentând semnele unui raport sexual, având insă diferite echimoze pe corp, motiv pentru care, la un moment dat, a fost infirmată rezoluția dată de organele de urmărire penală în urma admiterii plângerii pârâtei în vederea efectuării unor cercetări în scopul de a se stabili dacă plângerea penală formulata de parată este întemeiată sau nu.
Potrivit adeverinței din data de 18.09.2014, autorizației nr.0149/6. 02.2012, certificatului de participare nr.84/4.07.2014, reclamantul este de profesie avocat încă din luna octombrie 1991, dobândind si calitatea de mediator la data de 21.04.2012, profesii în baza cărora asigură asistentă juridică și de mediere unor terțe persoane în calitate de clienți.
In baza sesizărilor existente la dosar, procesului verbal din data de 11.07.2013, actelor medicale, referatelor medicale depuse la dosar, caracterizărilor, proceselor verbale de evaluare psihologică, pârâta Z. N. M. a formulat diferite sesizări, cereri, memorii, plângeri la DGASPC Prahova, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, Procurorul General al României, în perioada august 2013- aprilie 2015 in cadrul cărora l-a acuzat pe reclamant de săvârșirea unor abuzuri, inclusiv cu caracter sexual, față de minoră, solicitând luarea măsurilor necesare în acest sens, efectuarea cercetărilor în vederea sancționării reclamantului, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că minora frecventează cursurile grădiniței din ..Prahova, fiind dezvoltată fizic, psihic corespunzător vârstei acesteia, urmând un program de consiliere psihologică, astfel încât la data de 11.07.2013 a existat un incident între părți, în București, în apropierea Clinicii Medicover, incident în cadrul căruia părțile s-au acuzat reciproc de săvârșirea unor acte de violență, fiind aplanat de către organele de poliție.
Martora R. A. N., propusă de către reclamanți, a declarat că între soți au intervenit, la un moment dat, neînțelegeri, care au dus la despărțirea in fapt a acestora, ocazie cu care, inițial, soții s-au inteles cu privire la creșterea, educarea minorei, însă, pe parcurs, începând cu luna aprilie 2013, au existat permanent neînțelegeri în ceea ce privește modul în care fiecare părinte înțelegea să acorde atenție, îngrijire minorei, astfel încât, treptat, relațiile au devenit încordate, motiv pentru care în luna iulie 2013 martora a fost nevoită să meargă la București, la solicitarea reclamantului, in condițiile in care intre părți a existat un incident, în cadrul căruia reclamantul i-a acuzat pe pârâți că au apelat la serviciile unor bodyguarzi dotați cu spray-uri lacrimogene, având intenția să o răpească pe minoră de la reclamant, dată la care părțile au dat declarații la organele de politie.
Totodată, martora a precizat că permanent din luna aprilie 2013 după ce pârâta Z. N. M. i-a dat-o pe minoră reclamantului, aceasta din urmă a formulat o . sesizări, plângeri la toate instituțiile statului in cadrul cărora a formulat diferite acuzații reclamantului, privind sechestrarea minorei, izolarea acesteia in lanțuri, nehrănirea, aplicarea unor rele tratamente copilului, etc., motiv pentru care in urma acuzațiilor aduse de către pârâtă reclamantului, minora a fost examinată medico-legal, examinare in urma căreia aceasta a suferit o traumă psihică datorită vârstei fragede, fiind bruscata de medicul legist, supusă oprobiului public, solicitându-i permanent reclamantului să interzică medicului să o examineze, mai ales că în urma sesizărilor pârâtei au venit frecvent la domiciliul său reprezentanții unor instituții ale statului frecvent, efectuând verificări cu privire la acuzațiile aduse de către parată.
De asemenea, martora C. M., propusă de către pârâți, a menționat că în primăvara anului 2013 au intervenit neînțelegeri între părți cu privire la minoră, neînțelegeri în urma cărora reclamantul a luat-o pe minoră de la pârâta Z. N. M., după care acesta le-a interzis pârâților să viziteze copilul, aspect perceput personal de către martoră în luna septembrie 2013 când a existat un incident intre părți, în condițiile în care reclamantul i-a permis numai pârâtei Z. N. M. să intre in curtea imobilului in care se afla minora, însă pârâta a refuzat, fiindu-i teamă de reclamant.
Dispozițiile art. 1349 cod civil modificat stipulează că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare, în timp ce disp. art. 1357, 1358 cod civil modificat prevăd că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei.
În baza disp. art.70, art.71 alin.1, art.72-73 cod civil modificat, stabilesc că orice persoană are dreptul la libera exprimare, la respectarea vieții sale private,a demnității sale, precum și la propria imagine.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că, reclamantul și pârâta Z. N. M. s-au căsătorit la data de 30.05.2009, căsătorie în timpul căreia s-a născut minora Z. I. Ș., însă la un moment dat între cei doi soți au apărut neînțelegeri în urma cărora aceștia s-au despărțit în fapt în luna septembrie 2012, ocazie cu care pârâta Z. N. M. a plecat din domiciliul comun împreună cu minora, astfel încât începând cu luna aprilie 2013 și până în prezent, au existat și există și în continuare neînțelegeri între cei doi soți cu privire la minoră care se află în domiciliul reclamantului, neînțelegeri care la un moment dat au degenerat în conflicte, existând permanent o stare conflictuală, relații tensionate între reclamant și pârâți, mai ales că pârâta Z. N. M. a procedat la punerea în executare pe cale silită a sentinței civile nr. 2502/2014 în vederea luării minorei în domiciliul său.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, din luna aprilie 2013 și până în prezent, pârâta Z. N. M. a formulat diferite plângeri penale, sesizări, memorii, cereri la instituțiile statului, inclusiv la organele de cercetare penală, în scopul de a-l determina pe reclamant să o lase pe minoră să locuiască în domiciliul său, acuzându-l pe reclamant de săvârșirea unor infracțiuni privind rele tratamente aplicate minorei, lovire sau alte violențe, corupție sexuală, viol, etc., plângeri în urma cărora minora a fost examinată din punct de vedere medico-legal, constatându-se că aceasta prezintă o stare fiziologică normală, corespunzătoare vârstei, efectuându-se și în prezent cercetări față de reclamant.
Ca atare, atât timp cât între cei doi soți există neînțelegeri cu privire la copil, neînțelegeri care au dus la existența unor stări conflictuale, tensionate, cu caracter permanent, ambii soți acuzându-se reciproc în ceea ce o privește pe minoră, iar pârâta Z. N. M., în calitate de mamă, a formulat diferite plângeri penale, sesizări, memorii la instituțiile abilitate ale statului, în scopul de a-l determina pe reclamant să o lase pe minoră să locuiască în domiciliul său, acuzându-l pe reclamant de săvârșirea unor infracțiuni, înseamnă că, în realitate, pârâta nu a produs în prezent, niciun prejudiciu reclamantului moral sau material, deoarece aceasta, în calitate de mamă a minorei, și-a exercitat și își exercită dreptul de petiționare în scopul de a o lua pe minoră în domiciliul său, mai ales că ambii soți își dispută copilul prin toate mijloacele reglementate de lege, fiecare acționând în felul său, invocându-se de către ambii părinți că reprezintă interesele copilului.
De fapt, în condițiile în care pârâta Z. N. M. a formulat diferite plângeri, sesizări, memorii la instituțiile abilitate ale statului, invocând calitatea sa de mamă, urmărind să-l determine pe reclamant să o lase pe minoră în domiciliul său, inclusiv să pună în executare o hotărâre judecătorească în temeiul căreia s-a stabilit provizoriu domiciliul minorei în locuința sa, înseamnă că prin formularea plângerilor penale, a sesizărilor respective, pârâta Z. N. M. a urmărit și urmărește să apere interesele minorei potrivit conștiinței sale, propriilor convingeri, considerând că acționează în interesul superior al copilului său, potrivit mentalității sale, conștiinței, nivelului său de pregătire, mai ales că aceasta are dreptul în principiu să formuleze plângerile respective, în scopul de a-l constrânge pe reclamant să-i predea copilul și nicidecum să îl denigreze pe reclamant, cu orice preț.
Mai mult chiar, pârâții B. I., B. C., în calitate de părinți ai pârâtei Z. N. M. și bunici materni ai minorei, au la rândul lor dreptul să o susțină pe fiica lor în toate demersurile efectuate de către aceasta în scopul de a-l constrânge pe reclamant să o predea pe minoră fiicei lor, motiv pentru care și cei doi pârâți pot acționa în diferite moduri pentru a proteja interesele copilului potrivit conștiinței lor, nivelului lor de pregătire, mentalității și nicidecum în scopul de a-l denigra pe reclamant sau pe minoră, astfel încât acțiunile celor doi pârâți privind susținerea fiicei lor nu sunt de natură să producă un prejudiciu moral sau material reclamantului până în prezent, mai ales că și reclamantul, la rândul său, a formulat diferite plângeri penale, sesizări față de pârâți în scopul de a se apăra față de acuzațiile acestora, de a proteja interesele minorei.
În realitate, toate probele administrate în cauză, atestă existența unor relații tensionate, conflictuale între părți, care la un moment dat au degenerat și anume în luna iulie 2013, când părțile au dat declarații la organele de poliție, acuzându-se reciproc de răpirea minorei, aspecte care demonstrează prin însăși natura lor că fiecare parte acționează în felul său, potrivit conștiinței sale, nivelului de pregătire, contribuind la întreținerea unor stări conflictuale, inclusiv în prezența minorei cu efecte negative în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, iar întreținerea acestor stări conflictuale, formularea unor acuzații reciproce, a unor plângeri penale cu caracter permanent, nu fac altceva decât să mențină în continuare starea conflictuală, să genereze alte conflicte, motiv pentru care, în prezent, nici una dintre părți nu poate invoca existența unui prejudiciu, material sau moral, în condițiile în care nu fac altceva, decât să se acuze reciproc, invocând interesul superior al minorei.
Faptul că minora a fost examinată din punct de vedere medico-legal, la un moment dat, pentru a se stabili o anumită situație din punct de vedere medical, în urma formulării unei plângeri penale de către mama sa, invocându-se existența anumitor informații de la diferite persoane de către pârâta Z. N. M. și că deseori minora a asistat la stările conflictuale dintre părți, la discuțiile contradictorii, nu înseamnă în mod automat că reclamantul, în calitate de părinte al minorei, are dreptul să solicite obligarea pârâților la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând prejudiciu moral și material în favoarea minorei, deoarece la stabilirea existenței unui prejudiciu în ceea ce o privește pe minoră, se ține seama în exclusivitate, în ce condiții au acționat pârâții din prezenta cauză, calitatea acestora și nicidecum de existența unor plângeri penale, sesizări, de conținutul acestora, de acuzațiile aduse reclamantului, mai ales că, toți pârâții, în calitate de rude de sânge ale minorei au acționat și acționează în scopul de a proteja interesele minorei potrivit propriilor convingeri, mentalități, exercitându-și dreptul de petiționare în acest sens.
Este normal și firesc ca cei trei pârâți, în calitatea lor de rude de sânge ale minorei, să-și exercite dreptul de petiționare în egală măsură ca și reclamantul, potrivit propriilor convingeri, nivelului lor de pregătire, invocând interesul superior al copilului, apărarea drepturilor acestuia, mai ales că modul de a acționa din partea pârâților având la bază exercitarea dreptului de petiționare, a fost determinat de relațiile conflictuale existente între părți, generate deopotrivă de toate părțile, datorită neînțelegerilor care au existat și există în continuare cu privire la copil, iar reclamantul la rândul său, a efectuat demersuri în interesul superior al copilului, exercitându-și în egală măsură dreptul de petiționare, astfel încât, niciuna dintre părți nu poate invoca în prezent, producerea unui prejudiciu material sau moral, în condițiile în care au acționat și acționează, invocând interesul superior al copilului.
Profesiile liberale exercitate de către reclamant de avocat, mediator nu reprezintă criterii de natură a institui, în sarcina pârâților obligația privind plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale, morale, invocându-se formularea unor plângeri penale, unor sesizări, inserarea unor acuzații nefondate la adresa sa, deoarece toate aceste plângeri penale, sesizări, au fost formulate de către pârâți în baza legăturii de rudenie care există între aceștia și minoră, în scopul de a-l determina pe reclamant să o lase pe minoră la mama sa, datorită stării conflictuale existentă între părți, neînțelegerilor dintre acestea în ceea ce o privește pe minoră, neînțelegeri determinate de comportamentul tuturor părților din prezenta cauză, existând permanent conflicte care deseori au degenerat constând în manifestări agresive în limbaj, stări necontrolate, deopotrivă.
Pretențiile reclamantului privind existența unui prejudiciu material, moral în valoare de un milion de euro creat de către pârâți în dauna sa și a minorei constând în atingerea adusă onoarei, demnității, reputației, prestigiului său profesional, vieții private a minorei, expunerea acesteia la diferite traume psihice, sunt neîntemeiate în prezent în condițiile în care toate acțiunile, demersurile întreprinse de către pârâți, au fost efectuate în calitatea lor de rude de sânge ale minorei, în scopul de a-l determina pe reclamant să o lase pe minoră la mamă și nicidecum în scopul de a-l denigra pe reclamant, de a o expune pe minoră unor traume, suferințe fizice sau psihice, deoarece toți pârâții au acționat în interesul superior al copilului și nicidecum să afecteze imaginea reclamantului, să încalce drepturile la viața privată, la imagine ale acestuia, mai ales că însuși reclamantul, la rândul său, a acționat în același mod, formulând plângeri penale, sesizări față de pârâți, în scopul de a o proteja pe minoră, potrivit propriilor convingeri, pregătirii sale datorită relațiilor tensionate, conflictuale existente între părți.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art. 1349 și urm. C.civ. va respinge acțiunea modificată și precizată în totalitate, ca neîntemeiată întrucât, prin acțiunile lor, pârâții nu au cauzat reclamanților niciun prejudiciu, moral sau material, neexistând nici o faptă ilicită săvârșită sin culpă sau cu vinovăție și implicit, niciun raport de cauzalitate între acestea, neexistând nicio încălcare a dreopturilor regelementate de disp. art.70-73 cod civil.
Totodată, instanța va respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. C., B. I., a inadmisibilității acțiunii, întrucât pe de o parte, reclamantul are calitatea procesuală activă în condițiile în care invocă producerea unui prejudiciu de către pârâți, inclusiv în calitate de tată al minorei, având dreptul, în principiu, să formuleze o acțiune în pretenții față de pârâți, iar pe de altă parte, pârâții B. I., B. C., au calitate procesuală pasivă atât timp cât reclamantul invocă, față de aceștia producerea unui prejudiciu, existând identitate între persoana acestor pârâți și titularul obligației care face obiectul raportului juridic dedus judecății.
În baza disp.art. 451-453 C.pr.civ. va fi obligat reclamantul la 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâții B. I., B. C. și la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâta Z. N. M., reprezentând onorarii avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. C., B. I., a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâți.
Respinge acțiunea modificată și precizată, în totalitate, formulată de reclamanții Z. F., domiciliat în Ploiești, . A, ..4, ., Z. I. Ș.- prin reprezentant legal Z. F., domiciliat în Ploiești, . A, ..4, ., împotriva pârâților Z. N. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, B. I., B. C., ambii domiciliați în Ploiești, ., ..7, ., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâții B. C., B. I. și la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâta Z. N. M..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE,
C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO, semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
red.CM/tehnored. CM
7 ex./24.07.2015
| ← Nulitate act. Sentința nr. 1314/2015. Tribunalul PRAHOVA | Curatelă. Sentința nr. 7359/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
