Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 407/2015
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 407
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - M. R.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – intimat S. P. FINANȚE LOCALE - prin reprezentantul său legal D. – V. S., Cod fiscal_, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator A. I., CNP_, domiciliat în ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin S. Registratură, la data de 28.09.2015, intimatul a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingere recursului și menținerea, ca legală și temeinică, sentinței instanței de fond, după care:
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului în raport de data comunicării sentinței instanței de fond și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Prin cerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția I Civilă sub nr._, la data de 27.09.2013, contestatorul A. I., în contradictoriu cu intimata S.P.F.L. Ploiești, a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de poprire nr._/17.09.2012, solicitând anularea formelor de executare silită, respectiv a popririi, precum și exonerarea de la plata sumei de 1.114 lei reprezentând taxa de parcare și impozitul auto.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, până la data primirii, prin poștă, - 28.09.2012 a prezentei înștiințării de poprire, nu a avut cunoștință despre suma totală de 1.114 lei pretinsă de intimată cu titlu de taxă de parcare, întrucât, nu a fost înștiințată, în niciun mod, despre această sumă, până la data mai sus - menționată.
În continuare, contestatorul a mai arătat că sumele care fac obiectul înștiințării de poprire sunt prescrise din anul 2006, până în prezent trecând mai mult de 5 ani de zile.
De asemenea, s-a mai învederat că, în speță, chiar dacă aceste două titluri executării fiscale au fost refăcute de intimată cu același număr și la aceeași dată - 21.12.2011, cu scopul de a le repune în termen de plată, acestea sunt prescrise, întrucât, au fost emise la data de 21.12.2011, pentru aceleași sume din data de 14.02.2006, deși, acestea ar fi trebuit să fie emise la data de 14.02.2011 și nu la data de 21.12.2011 și, în această situație, trecând mai mult de 5 ani de la emiterea lor.
Mai mult, conform contractului de vânzare - cumpărare nr.3433/29.06. 2001, contestatorul s-a mutat din Ploiești încă din anul 2001, în com. Lipănești, ., jud. Prahova, unde locuiește și în prezent, de 11 ani, la această adresă având și domiciliu fiscal unde plătește toate taxele și unde ar fi trebuit și să fie înștiințat de alte plăți, cum a fost înștiințat prin prezenta poprire.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Anexat cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri: contract de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3433/29.06.2001, înștiințare de poprire nr._/01.09. 2012.
În raport de susținerile contestatorului A. I., intimata S.P.F.L. Ploiești a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinareprin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executare silită, ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art.131 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
La art.133 lit. c) din actul normativ menționat se stipulează că termenul de prescripție prevăzut la art.131 se întrerupe „pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”.
Având în vedere că adresa de înștiințare poprire nr._/19.09.2012 cuprinde sumele aferente impozitului auto și taxa de parcare (debit și majorări de întârziere), în anul 2006 intimata a emis somația și titlului executoriu nr.3036/ 14.02.2006 (pentru impozit auto și taxa parcare), iar în anul 2011, organul de executare silită a emis somația și titlu executoriu nr._/21.12. 2011 (pentru impozit auto și taxa parcare).
Mai mult, în data de 28.12.2011, în evidențele fiscale a fost înregistrată plata voluntară, potrivit chitanței nr._, astfel încât, termenul de prescripție a fost întrerupt, potrivit dispozițiilor art.133 lit. b) C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, având în vedere că debitorul nu a achitat sumele de bani menționate în actele de executare.
Anexat întâmpinării, intimata a depus actele de executare întocmite.
La termenul de judecată din data de 24.04.2013, contestatorul A. I. a precizat contestația la executare solicitând anularea formelor de executare și exonerarea de la plata sumelor menționate în adresa nr._/13.02.2013.
La termenul de judecată din 09.01.2014, intimata S.P.F.L. Ploiești a depus adresa nr._ prin care a arătat că prescripția dreptului de a solicita executarea silită a fost întreruptă, întrucât, în baza de date a fost înregistrată o plată voluntară, conform chitanței nr._/28.12.2011, fapt ce a făcut posibilă continuarea executării silite și a anexat actele de executare ce au stat la baza întocmirii titlurilor executorii.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/20.11.2014 prin care a admis contestația la executare, a anulat actele de executare emise în dosarul de executare nr._/17.09.2012, inclusiv titlul executoriu nr._/14.02.2006 și nr._/ 21.12.2011, reținând că, la data de 28.09.2012, contestatorul a fost înștiințat de poprirea reținută în sarcina sa pentru suma de 1.114 lei, instituită în baza titlului executoriu nr._/14.02.2006 și a somației nr._/21.12.2011 întocmite de intimatul S. P. Finanțe Locale Ploiești.
Natura obligației fiscale reprezintă taxa parcare și impozit auto.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că, în speță, contestatorul a deținut în proprietate un autoturism marca Skoda cu nr. de înmatriculare 1- PH - 9346 care a fost radiat, de drept, în anul 2007, conform adresei nr._/16.04._ eliberată de S. Înmatriculări Auto Prahova.
Instanța de fond a constatat că, contestatorul a locuit în Municipiul Ploiești, până în luna iunie 2009 când s-a mutat în ..
În conformitate cu disp. art.141 alin.11 din O.G. nr.92/2003, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
A..2 al aceluiași articol stipulează că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, potrivit art.131 alin.1 din O.G. nr.92/2003.
Prin raportare la dispozițiile legale menționate anterior, s-a apreciat că motivul de nelegalitate invocat de contestator cu privire la prescripția dreptului organului de executare de a stabili și pretinde obligații fiscale de plată este întemeiat, întrucât, termenele de prescripție ale drepturilor de creanță menționate în titlul executoriu nu pot fi analizate, deoarece mențiunile din titlul executoriu nu au fost detaliate conform art.141 alin.11 din O.G. nr.92/2003 și, mai mult, intimata a arătat prin întâmpinare că impozitul este datorat din anul 2001.
Din adresele de comunicare privind somarea debitorului - contestator, instanța de fond a constatat că dovada de comunicare s-a întors cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
Intimata susține că somațiile de executare au fost publicate pe site-ul oficial al Municipiului Ploiești, însă din petitul acestuia, nu se poate constata data la care au fost publicate, neexistând o dată calendaristică care să poată fi identificată și nu au fost individualizate actele de executare.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că, la data de 28.12.2011, s-a făcut o plată parțială în sumă de 1 leu, fiind astfel întreruptă prescripția executării silite, instanța de fond a constatat că la rubrica „creanțe curente” din chitanța . nr._ (pe care contestatorul nu și-o însușește) este consemnată suma de „0 lei”, ceea ce denotă că, la data de 28.12.2011, contestatorul nu figura cu datorii fiscale.
Pentru aceste considerente și, ținând cont de nelegalitatea procedurii execuționale declanșate în temeiul unor drepturi de creanță prescrise, cât și întocmirea actelor de executare cu încălcarea dispozițiilor art.43 și art.141 C.pr.fiscală, instanța de fond a admis contestația la executare și, pe cale de consecință, a anulat toate actele de executare, respectiv înștiințarea de poprire nr._/17.09.2012, somația nr._/21.12.2011, titlu executoriu nr._/ 21.12.2011, titlu executoriu nr._/14.02.2006, somația nr._/14.02. 2006, înștiințarea de plată pentru anul 2013.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, intimatul S. P. Finanțe Locale – prin reprezentantul său legal D. – V. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mod eronat, s-a reținut că actele de executare au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor art.43 și art.141 C.pr.fiscală, iar procedura de executare a fost declanșată în temeiul unor drepturi de creanța prescrise.
Consideră intimata că aceasta este o opinie subiectivă, deoarece, la art.141 C.pr.fiscală, legiuitorul a arătat doar care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă titlul executoriu și somația, fără a indica eventualele cauze de nulitate a celor două acte administrative efectuate în cursul procedurii de executare silită.
Singurele cauze de nulitate a unor acte administrative prevăzute de Codul de procedură fiscală sunt cele prevăzute de art.46, și anume: lipsa numelui, prenumelui și calitatea persoanei împuternicite și a organului fiscal, numele, prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Învederează intimata că în titlul executoriu și somația nr._/14.02. 2006, precum și în somația și titlul executoriu nr._/2LI2.2011 sunt cuprinse toate aceste mențiuni care ar putea conduce la anularea actelor de executare respective.
Astfel, în actele de executare menționate sunt cuprinse obligațiile bugetare datorate de contestatorul A. I. bugetului local, respectiv impozit auto și taxa parcare care reprezintă natura obligației fiscale, obligația principală și termenul legal de plată, precum și accesoriile calculate de la data expirării termenului scadent legal de plată până la data emiterii deciziei de accesorii.
Actele de executare contestate sunt formulare tip, model ITL-069, model reglementat de O.M.F. nr.75/2009 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale, desfășurate de organele fiscale prin care se aprobă formularul tipizat al titlului executoriu anexa 44 și al somației - anexa 46, în care se explicitează ce cuprinde aceste acte de executare, intimata respectând întocmai acest formular publicat în Monitorul Oficial al României.
De altfel, după cum este unanim cunoscut, legislația cu aplicabilitate în domeniu permite atacarea, pe calea contestației la executare, numai a eventualelor neregularități ale formelor de executare silita, neputându-se discuta asupra sumelor cuprinse în acestea.
Referitor la concluzia instanței de fond potrivit căreia, în prezenta speță, a intervenit prescripția dreptului organului de executare de a stabili și pretinde obligații fiscale de plata, s-a arătat că, potrivit prevederilor art.131 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.
La art.133 lit.c) din actul normativ sus menționat se stipulează că termenul de prescripție prevăzut la art.131 se întrerupe „pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”
Adresa de înștiințare poprire nr._/19.09.2012 cuprinde sumele aferente impozitului auto și taxa parcare (debit si majorări de întârziere), în anul 2006 intimata a emis somația și titlul executoriu nr._/14.02.2006 (pentru impozit auto și taxa parcare), iar în anul 2011, organul de executare silită a emis somația și titlul executoriu nr._/21.12.2011 (pentru impozit auto și taxa parcare), deci s-a întrerupt termenul de prescripție.
Mai mult, în data de 28.12.2011, în evidențele fiscale a fost înregistrată plata voluntară, potrivit chitanței nr._, astfel încât, termenul de prescripție a fost întrerupt, potrivit dispozițiilor art.133 lit. b) C.pr.fiscală.
În data de 14.02.2006, intimata S.P.F.L. Ploiești a emis somația și titlul executoriu nr._/14.02,2006, afișata pe site-ul oficial al Municipiului Ploiești, conform art.44 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În data de 21.12,_, organele de executare silită emit somația și titlul executoriu nr._/21.12.2011, comunicate debitorului la adresa din Ploiești, Șoseaua Vestului nr.11, . returnată.
Ulterior, acestea au fost comunicate pe site-ul oficial al Municipiului Ploiești, conform art.44 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Întrucât, actele de executare sus menționate au fost. returnate, organele de executare silită au întocmit adresa la S.P.L.C.E.P. pentru identificarea debitorului.
Potrivit răspunsului din data de 04.09.2012, organele de executare silită au constatat că debitorul și-a schimbat domiciliul în Ploiești, Șoseaua Vestului nr. 11, . în ., fapt pentru care organele fiscal au modificat adresa de domiciliu a debitorului, în baza de date a instituției.
Consideră intimata că a început, în mod corect, executarea silită împotriva debitorului A. I., având în vedere faptul că, în speță, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.125 (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv obligația de a declara în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale din raza administrativ teritorială unde este înregistrat mijlocul de transport, data schimbării domiciliului și noua adresa”.
În baza declarației fiscale, compartimentul de specialitate din cadrul intimatei avea obligația, potrivit pct.125 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, ca în termen de 15 zile, să transmită în vederea impunerii, dosarul fiscal al contestatorului către compartimentul de specialitate al autorității publice locale de la noul domiciliu, specificând că, în baza confirmării de primire, va da la scădere taxă cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a schimbat domiciliul.
Din verificarea bazelor de date puse la dispoziția organelor fiscale de instituțiile ce au în gestiune informații privitoare la veniturile și bunurile contribuabililor, organele de executare silită au constatat că debitorul A. I. figura cu cont deschis la Credit Europe Bank S.A., astfel încât, s-a întocmit adresa de înființare a popririi nr._.1/17.09.2012 .
Organele fiscale au procedat la înștiințarea debitorului prin adresa nr._/17.09.2012, potrivit confirmării de primire din data de 28.09.2012,
Deoarece, în urma înființării popririi la Credit Europe Bank nu au fost efectuate plăți intimată, organele fiscal au constatat starea de insolvabilitate a debitorului, conform art.176 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind încheiat procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/06.12.2012 pentru debitorul A. I..
Intimata S.P.F.L. Ploiești a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Ploiești, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare, ca legale și temeinice.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.304 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 24.06.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.
La termenul de astăzi – 29.09.2015 – tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității exercitării căii de atac a recursului, în raport de data comunicării sentinței atacate – 29.05.2015 și data înscrisă pe ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediată cererea de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în soluționarea cauzei, tribunalul constată și reține în fapt următoarele:
Potrivit art. 301 Teza I C.pr.civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
În speță, conform dovezii de primire și procesului - verbal de predare (f.99 – dos. fond), intimatului S.P.F.L. Ploiești i-a fost comunicată sentința recurată la data de 29.05.2015 și, procedându-se la calcularea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, termen înlăuntrul căruia se putea exercita, în termen legal, calea de atac a recursului, potrivit art.101 alin.1 C.pr.civ., în sensul că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”, înseamnă că se putea declara recurs până pe data de 15.06.2015, inclusiv.
Verificând data înscrisă pe ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediată cererea de recurs, se constată că aceasta este 18.06.2015 ceea ce înseamnă că a fost depășit termenul limită până la care se putea declara, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, termen care, așa cum s-a mai arătat, este 15.06.2015, inclusiv.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează să admită excepția tardivității exercitării căii de atac a recursului și, pe cale de consecință, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul – intimat S. P. FINANȚE LOCALE - prin reprezentantul său legal D. – V. S., Cod fiscal_, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator A. I., CNP_, domiciliat în com. Lipănești, ., jud. Prahova, ca tardiv formulat.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER,
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. R.C.
2 ex. – 01.10. 2015
d.f nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. F. I.
| ← Evacuare. Decizia nr. 2736/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 2805/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
