Evacuare. Decizia nr. 2736/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2736/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2736/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 2736 | |
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul T. T. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. PLOIEȘTI prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/27.04.2015, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - reclamant M. Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești reprezentat de consilier juridic Z. M., lipsă fiind apelantul - pârât T. T. C. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, de către apelantul - pârât T. T. C. Ploiești dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/27.04.2015, după care,
Reprezentantul intimatului - reclamant depune la dosarul cauzei delegația și având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului - pârât având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În mod corect a reținut instanța de fond că pârâtul are calitate procesuală pasivă, a admis capătul de cerere privind constatarea încetării contractului de închiriere și a dispus evacuarea pârâtului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.08.2013, sub nr._, reclamantul M. P. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P., în contradictoriu cu pârâtul T. T. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate încetat prin ajungere la termen contractul de închiriere cu nr. 2964/24.09.2002, evacuarea pârâtului din imobilul situat în Ploiești, ., ., ., precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 24.09.2002 între acesta și pârât s-a încheiat contractului de închiriere nr. 2964 având ca obiect folosința spațiului cu destinație de locuință de serviciu situat în Ploiești, ., ., ., iar conform art. 3 din contract, valabilitatea acestuia a fost de 5 ani, până la 11.09.2007.
Reclamantul a mai arătat că prin actul adițional nr._/04.10.2007 a fost prelungită perioada de valabilitate a contractului, până la data de 11.09.2012, iar pârâtul s-a adresat Primăriei Municipiului Ploiești cu solicitarea de a se prelungi durata contractului de închiriere, însă Comisia nr. 2 - Valorificarea Patrimoniului, Servicii către Populație, Comerț, Turism, Agricultură, Promovare Operațiuni Comerciale a Consiliului Local al Municipiului Ploiești, a acordat aviz nefavorabil.
Reclamantul a învederat că refuzul Comisiei nr. 2 de a prelungi valabilitatea contractului de închiriere se datorează împrejurării potrivit căreia Instituția Prefectului Județului Prahova, prin adresa nr. 6364/03.08.2011, a solicitat ca în cel mai scurt timp, să luăm măsurile care se impun pentru . ceea ce privește modul de administrare și repartizare a locuințelor edificate potrivit Legii nr. 152/1998 și care, la această dată, au altă destinație.
A precizat reclamantul că la data de 14.09.2001, a fost emisă Hotărârea Consiliului Local nr. 232, prin care a fost aprobată schimbarea destinației din locuințe sociale în locuințe pentru tineret, a apartamentelor din blocurile 85-86 ansamblul 9 Mai, iar ulterior, la data de 28.08.2002, a fost emisă Hotărârea Consiliului Local nr. 183, prin care a fost aprobată destinația de „locuință de serviciu" pentru apartamentul nr. 4 situat în blocul 85, . repartizarea spațiului cu această destinație către T. T. C., contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002 fiind încheiat ca urmare a emiterii acestui act administrativ.
Reclamantul a arătat în continuare că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 333/19.12.2008, a fost aprobată trecerea imobilelor cu destinația de locuințe, situate in Ploiești, . și 86, din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Ploiești, precum și trecerea construcțiilor de locuințe aferente imobilelor, din domeniul public al Municipiului Ploiești în domeniul public al statului, în vederea trecerii acestora în proprietatea privată a statului.
Totodată, a precizat reclamantul că prin adresa nr._/10.09.2010, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului aduce la cunoștința Instituției Prefectului Județului Prahova, faptul că în M. Ploiești s-au repartizat locuințele pentru tineri, destinate închirierii, fără a se respecta prevederile legale în vigoare, susținând reclamantul că locuința ce face obiectul contractului de închiriere nr. 2964/24.09.2002, a fost construită prin „Programul de construcții locuințe pentru tineri", neavând destinația de locuință de serviciu.
A învederat reclamantul și că, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului de închiriere nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. 3 și ale art. 10 din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, precum și adresa nr._/10.09.2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, respectiv adresa nr. 6364/03.08.2011 a Instituției Prefectului Județului Prahova, Comisia nr. 2 a acordat aviz nefavorabil cererii de prelungire a duratei închirierii, formulată de căte pârât.
A concluzionat reclamantul că, întrucât contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002 a încetat prin ajungere la termen la data de 11.09.2012, pârâtul folosește în continuare locuința fără a deține un titlu legal, precizând că pârâtului i-au fost aduse la cunoștință toate aceste împrejurări, prin adresele nr._/12.12.2011, respectiv nr. 2323/03.04.2012, solicitându-se totodată și predarea locuinței în baza unui proces-verbal de predare-primire, pârâtul nedând curs acestei solicitări, până la data promovării prezentei acțiuni.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1431 din C.civ. și art. 8-10 din Legea 152/1998.
Reclamantul a anexat în susținerea cererii următoarele înscrisuri în copie: contractul de închiriere cu nr. 2964/24.09.2002, act adițional nr._/04.10.2007, adresa nr._/10.09.2010, adresa nr. 6364/03.08.2011, notificare nr._/12.12.2011, notificare nr. 2323/03.04.2012, HCL nr. 232/14.09.2001, HCL nr. 183/28.08.2002, HCL nr. 333/19.12.2008, proces verbal din 17.11.2011, proces verbal din 29.05.2012.
La data de 03.04.2014, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea primei excepții, pârâtul a arătat că potrivit art. 10 din Legea nr 152/1998 "contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum si orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin (3) si ale art. 9 sunt lovite de nulitate absoluta. Depistarea acestor cazuri si sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității si restabilirea situației anterioare se face prin grija prefecților".
A arătat pârâtul în continuare că potrivit adresei nr._/10.09.2010 întocmită de Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului si înaintata Instituției Prefectului județului Prahova, se constata faptul ca in Mun. Ploiești s-au repartizat locuințe pentru tineri, destinate închirierii, fără a se respecta prevederile legale in vigoare si se invoca, conform art. 10 din legea nr. 152/1998, Instituția Prefectului, autoritate care se va ocupa de constatarea nulității actelor respective, precum si de sesizarea instanțelor de judecata.
A precizat pârâtul că M. Ploiești ca urmare a faptului ca nu a respectat condițiile de repartizare a locuințelor edificate de ANL si destinate tinerilor cu vârsta de pana la 35 de ani, da in judecata T. "T. C.", cerând si cheltuieli de judecata, pentru faptul ca spațiul in cauza nu a fost predat, ca urmare a expirării contractului, neluând in considerare faptul ca spațiul este ocupat efectiv de salariatul Teatrului, dl. Orbean L., conform contractului nr. 1740/13.09.2002 si actului adițional nr. 3963/04.10.2007.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a arătat că nu a dat dovada de rea credința si nu i se poate imputa nicio vina in ceea ce privește procesul de repartizare a locuințelor cu destinație de locuința de serviciu, respectiv spațiul locativ situat in Ploiești, Domnișori, nr. 93, ., ..
A subliniat că doar a luat act ca ii este pus la dispoziție spațiul locativ, cu destinație locuita de serviciu, conform adresei nr._/23.08.2006, iar în baza acestei înștiințări T. "T. C." a repartizat spațiul precizat mai sus salariatului Orbean L., in baza contractului de închiriere nr. 1740/13.09.2002, termenul de închiriere fiind data de 12.09.2007, termen prelungit pana la data de 12.09.2012 conform actului adițional nr. 3963/04.10.2007.
Pârâtul a arătat în continuare că prin adresa nr._/12.12.2011, Direcția de Gestiune Patrimoniu Serviciu de Evidenta Patrimoniu, l-a înștiințat de faptul ca "întrucât locuințele situate in blocurile 85 si 86 . edificate de A.N.L. potrivit art. 11 din Legea nr 152/1998, republicata, cu modificările si completările ulterioare, contractele de închiriere încheiate cu încălcarea art. 8, alin 3 si art. 10 sunt lovite de nulitate absoluta.", ca atare va trebui sa eliberam si sa predam spațiul către municipiul Ploiești.
Pârâtul a menționat că a luat act de situație care nu a mai permis prelungirea termenului contractului de închiriere nr. 1740/13.09.2002 si a înștiințat chiriașul ce ocupa efectiv spațiul (salariatul Orbean L.) de aceasta situație, astfel încât sa se procedeze la elibereze spațiul de buna voie, fapt ce nu s-a întâmplat pana la aceasta data.
A precizat și că întrucât T. "T. C." nu a ocupat niciodată in mod efectiv acest spațiu ci doar a intermediat procesul de repartizare a spațiului precizat mai sus, nici nu poate preda spațiul, cat timp cel ce îl ocupa efectiv, in speța salariatul Orbean L. nu înțelege sa îl părăsească de bunăvoie, iar, mai mult, chiriașul plătește in continuare chiria către Consiliul Local al Mun. P.-Serviciul Public de Finanțe Locale, fiind la zi cu plata chiriei.
A considerat pârâtul pentru toate acesta motive că nu poate fi tras la răspundere pentru actele nelegale încheiate de M. Ploiești si neverificate in etapa precontractuala de Instituția Prefectului, conform Legii nr. 152/1998, iar faptul ca spațiul este ocupat in continuare de chiriaș, nu îi poate fi imputat, ci mai degrabă salariatului Orbean L., care ocupa spațiul fara a mai avea un contract valabil, dar care isi plătește chiria la zi fata de Mun. Ploiești.
Pârâtul a susținut că evacuarea este o sancțiune civila aplicabila raporturilor de locațiune sau ocupării abuzive a unui imobil, iar ca noțiune ea se circumscrie in mod necesar ideii de ocupare a imobilului, respectiv acțiunii de locuire efectivă, iar obiectul acțiunii trebuie sa fie licit, posibil si determinat, or T. „T. C." nu ocupa efectiv spațiul din Ploiești ., .> În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 137 alin Cod Proc. Civila.
În susținere, a anexat copii ale următoarelor documente: act adițional nr. 3963/04.10.2007, adresa nr._/12.12.2011, contractul de închiriere nr. 1740/13.09.2002; adresa nr._/10.09.2010, proces verbal din 13.09.2002, adresa nr._/23.08.2006.
La data de 26.09.2014, ca urmare a desființării completului inițial învestit, Civ 6, cauza a fost repartizată aleatoriu prezentului complet de judecată, conform procesului verbal de la fila 48.
La data de 27.06.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că legitimarea procesuală a Municipiului Ploiești este conferită în primul rând de contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002 intervenit între părțile prezentului litigiu, respectiv M. Ploiești - locator și T. "T. C." Ploiești - locatar, având ca obiect spațiul locativ situat în Ploiești, ., ., ., cu destinația de "locuință de serviciu", locuință care, potrivit art. 2 din contract, va fi folosită de salariații Teatrului.
De asemenea, reclamantul a precizat că ansamblul de locuințe din . și spațiul locativ în litigiu, a fost predat de A.N.L. către M. Ploiști prin Protocolul nr._/04.09.2002, "în vederea punerii în funcțiune, exploatării și administrării, conform legii".
Totodată, reclamantul a invocat prevederile art. 8, alin. 2 din Legea nr. 152/1998, din care rezultă că M. Ploiești, în calitate de administrator al imobilelor edificate prin programele derulate de A.N.L., are competențe legale privind închirierea acestora și, în consecință, are responsabilități în ceea ce privește respectarea legalității în derularea acestor contracte, conform legii.
Reclamantul a susținut și că este greșită afirmația pârâtului în sensul că doar Prefectul poate sesiza instanțele judecătorești pentru depistarea cazurilor de încălcare a prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 152/1998, întrucât textul de lege se referă la prerogativa conferită Prefectului de a solicita instanțelor judecătorești constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare sau de închiriere a unor locuințe A.N.L. încheiate cu încălcarea legii, în calitatea sa de a veghea la respectarea legalității în procesul de administrare a locuințelor pentru tineri. Aceasta nu înseamnă că Prefectul are competențe exclusive în acest sens si nici faptul că se exclude capacitatea administratorului acestor locuințe de a solicita nulitatea acestor acte, de vreme ce aceste locuințe se află în grija sa exclusivă.
Reclamantul a subliniat faptul că prezentul demers judiciar nu are ca obiect constatarea nulității contractului de închiriere nr. 2964/24.09.2002, ci acțiunea vizează constatarea ca încetat a acestui contract și evacuarea pârâtului, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile contractului de închiriere și pe principiul de drept statuat de art. 969 C. Civ. privind efectele obligatorii ale convențiilor legal făcute între părți.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. "T. C." Ploiești, reclamantul respingerea ca neîntemeiată, întrucât prin subînchiriere raporturile juridice dintre locator - M. Ploiești și locatar - T. "T. C." Ploiești nu sunt afectate, M. Ploiești neputând formula o acțiune directă împotriva subchiriașului, întrucât între subscrisul-reclamant și subchiriaș nu există raporturi juridice. Subînchirierea intervenită are valoarea unui contract nou de închiriere, dând naștere la raporturi juridice, respectiv drepturi și obligații doar între locatar -T. "T. C." Ploiești și angajatul acestei din urmă entități.
În susținere, reclamantul a anexat răspunsului la întâmpinare, în copie, protocolul de predare primire a obiectului de investiții nr._/04.09.2002, cu anexe.
La termenul de judecată din 15.12.2014, instanța a dispus unirea cu fondul a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr._/22.12.2014 Judecătoria Ploieștia respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât, ca neîntemeiată, de asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată și a admis cererea formulată de către reclamantul M. PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, constatând că a încetat contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002, prin ajungerea la termen, iar pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Ploiești, ., ., ., cu obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, respectiv, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive, unite cu fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala activa) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În speță, între părți s-a încheiat la 24.09.2002 contractul de închiriere nr. 2964 având ca obiect folosința spațiului cu destinație de locuință de serviciu situat în Ploiești, ., ., reclamantul având calitatea de ”proprietar”, iar pârâtul de ”chiriaș”, potrivit prevederilor contractuale. ( fila 7)
Pe calea prezentei acțiuni, reclamantul a solicitat să se constate încetat prin ajungerea la termen contractul menționat precum și evacuarea pârâtului din spațiul ce a făcut obiectul contractului, astfel încât, calitatea procesuală, atât cea activă, cât și cea pasivă, se justifică pe deplin în persoana celor două părți.
Referitor la susținerile pârâtului, în sensul că față de prevederile art. 10 din Legea nr. 152/1998, numai instituția Prefectului, ar avea legitimitate în sesizarea instanțelor de judecată cu o acțiune în constatarea nulității contractului de închiriere, instanța constată că nu a fost învestită cu o astfel de acțiune, obiectul prezentei pricini fiind enunțat anterior.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea pârâtului în sensul că ”doar a intermediat procesul de repartizare a spațiului”, instanța subliniind faptul că pârâtul a încheiat un contract cu reclamanta, în care are calitatea de chiriaș, astfel cum s-a arătat mai sus, justificându-se calitatea sa procesuală în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât, ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.09.2002, între M. Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de proprietar, și pârâtul T. "T. C.", în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2964, având ca obiect folosința spațiului cu destinație de locuință de serviciu situat în Ploiești, ., .. ( fila 7)
Potrivit art. 3 din contract, termenul de închiriere a fost de 5 ani ”cu începere de la 12.09.2002, până la data de 11.09.2007.
La data de 24.09.2002, părțile au convenit prelungirea termenului de închiriere până la data de 11.09.2012, conform actului adițional cu nr. 3962. (fila 15)
Prin adresele nr._/12.12.2011 și 2323/03.04.2012, reclamantul a notificat pârâtul titular de contract să elibereze și să predea spațiul ce face obiectul contractului pe bază de proces verbal, în caz contrar urmând a promova o acțiune privind evacuarea din spațiu. ( filele 18, 19)
Potrivit art. 7 din convenția părților, contractul de închiriere încetează, printre altele, prin expirarea termenului prevăzut în contract.
Astfel, deși în notificările către pârât, reclamantul a invocat în motivarea cererii de predare a spațiului chestiuni ce țin de aplicarea prevederilor Lg. 152/1998, în sensul că destinația spațiului ce face obiectul închirierii, este aceea de ”locuințe pentru tineri”, din conținutul notificărilor rezultă neîndoielnic faptul că reclamantul nu a dorit prelungirea termenului contractului. Pe cale de consecință, instanța apreciază că în speță nu a operat tacita relocațiune, conform art. 1437 și 1452 C.civ, care de altfel nici nu a fost invocată de pârât.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite primul capăt de cerere și va constata încetat contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002, prin ajungerea la termen.
În ceea ce privește capătul al doilea al cererii privind evacuarea pârâtului, cu privire la apărarea pârâtului în sensul că doar a luat act ca îi este pus la dispoziție spațiul locativ, cu destinație locuita de serviciu, conform adresei nr._/23.08.2006, iar în baza acestei înștiințări a repartizat spațiul precizat mai sus salariatului Orbean L., în baza contractului de închiriere nr. 1740/13.09.2002, precizând că nu ocupă efectiv spațiul, instanța învederează că locatorul și sublocatarul nu au acțiune directă unul împotriva celuilalt, fiind raporturi juridice diferite, astfel încât, întrucât pârâtul a fost titularul unui drept locativ în temeiul contractului de închiriere cu nr. 2964/24.09.2002, având calitatea de chiriaș, se justifică formularea petitului privind evacuarea pârâtului din spațiul primit în folosință conform procesului verbal din 12.09.2002.
Instanța mai reține că potrivit art. 555 din C. civ., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, iar având în vedere soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, în lipsa unui titlu locativ, instanța va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în Ploiești, ., ., ..
De asemenea, în temeiul art. 453 alin 1 C.pr.civ., întrucât pârâtul a pierdut procesul, acesta va fi obligat să plătească reclamantului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului 2 al cererii, achitată conform chitanței de la fila 3 dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul Teatru „T. C.” Ploiești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În speța apelantul apreciază că nu au fost întrunite condițiile exprese prevăzute de dispozițiile alin (1) art. 1037 din Codul de Procedura Civila, care prevede faptul ca la încetarea locațiunii "prin expirarea termenului, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze și să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării".
Mai mult decât atât, atunci când locațiunea este pe durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului,
Dacă prin lege nu se prevede altfel, conform alin. (3) de la art. 1037 din Noul Cod de Procedura Civila, ori in prezenta cauza aceste condiții esențiale este clar ca nu au fost respectate.
A mai susținut apelantul că față de faptul ca, in mod tacit, locatarul si locatorul respecta in continuare contractul inițial, locatarul plătind chiria conform chitanțelor depuse împreuna cu prezenta, si pentru motivele expuse mai sus considera ca nu au fost întrunite condițiile necesare formulării unei cereri de evacuare, pe cale de consecința nu considera întemeiata motivarea instanței de fond, Judecătoria Ploiești, solicitând prin urmare anularea ori schimbarea in tot sau in parte a hotărârii apelate.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 470 din Codul de Procedura Civila si art. 1037, alin 1 si 3 din Codul de Procedura Civila.
În dovedirea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisurile depuse la fond la care se adaugă chitanțele fiscale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.05.2014.
Prin rezoluția din data de 07.05.2015 s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul - reclamant care nu a înțeles să formuleze întâmpinare sau să propună probe.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulat, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea reclamantului M. PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, constatând că a încetat contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002, prin ajungerea la termen, iar pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâtului din imobil, făcând o corectă aplicare în speță a disp. art. art. 555 din C. civ., apreciind că în speță nu a operat tacita relocațiune, conform art. 1437 și 1452 C.civ.
Astfel, Judecătoria S. a reținut în mod corect că la data de 24.09.2002, între M. Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de proprietar și pârâtul T. "T. C.", în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2964, având ca obiect folosința spațiului cu destinație de locuință de serviciu situat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, potrivit art. 3 din contract, termenul de închiriere fiind de 5 ani cu începere de la 12.09.2002, până la data de 11.09.2007 iar potrivit art. 7 din convenția părților, contractul de închiriere încetează, printre altele, prin expirarea termenului prevăzut în contract.
La data de 24.09.2002, părțile au convenit prelungirea termenului de închiriere până la data de 11.09.2012, conform actului adițional cu nr. 3962. (fila 15)
Prin adresele nr._/12.12.2011 și 2323/03.04.2012, reclamantul a notificat pârâtul titular de contract să elibereze și să predea spațiul ce face obiectul contractului pe bază de proces verbal, din conținutul notificărilor rezultă neîndoielnic faptul că reclamantul nu a dorit prelungirea termenului contractului. Pe cale de consecință, instanța de fond, în mod corect a apreciat că nu a operat tacita relocațiune, conform art. 1437 și 1452 C.civ. și a admis primul capăt de cerere, constatând încetat contractul de închiriere nr. 2964/24.09.2002, prin ajungerea la termen.
În ceea ce privește capătul al doilea al cererii privind evacuarea pârâtului, tribunalul constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis cererea, făcând o corectă aplicarea a disp. art. 555 din C. civ. și având în vedere că față de soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, pârâtul se află în situația lipsei unui titlu locativ.
Apelantul apreciază că nu au fost întrunite condițiile exprese prevăzute de dispozițiile alin (1) și (3) de la art. 1037 din Codul de Procedura Civila, care prevede faptul ca la încetarea locațiunii "prin expirarea termenului, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze și să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării” și că notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului,
Tribunalul constată că apelantul este în eroare, dispozițiile invocate fiind aplicabile procedurii speciale a evacuării reglementate de cap. I titlul XI, din Codul de procedură Civilă, procedură facultativă și nu obligatorie, conform art. 1035 C.p.c.
Instanța, nu poate, la cererea pârâtului, să stabilească aplicabilitatea și în nici un caz în calea de atac a apelului, în condițiile în care sunt invocate de către pârât, pentru prima oară în calea de atac a apelului.
Prin urmare, tribunalul reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. art. 1437 și 1452 C.civ. așa cum corect a și fost motivată soluția instanței de fond.
Astfel, susținerea apelantului că față de faptul ca locatarul a plătit chiria conform chitanțelor depuse împreuna cu prezentul apel operează tacita relocațiune, este nefondată, având în vedere că în condițiile în care termenul de închiriere a fost prelungit până la data de 11.09.2012, conform actului adițional cu nr. 3962, aflat la fila 15 dosar fond iar adresele nr._/12.12.2011 și nr. 2323/03.04.2012 prin care intimatul reclamant a notificat pârâtul titular de contract să elibereze și să predea spațiul fiind emise anterior împlinirii termenului de închiriere, rezultă neîndoielnic faptul că reclamantul nu a dorit prelungirea termenului contractului și prin urmare nu a operat tacita relocațiune.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelantul - reclamant, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant T.”T. C.” Ploiești, împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul T. T. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. PLOIEȘTI prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. N. M.
GREFIER,
M. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. N.M../Tehnored. A.I.A..
4 ex./ 25.09.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. F. R. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 381/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul... → |
|---|
