Partaj judiciar. Decizia nr. 2805/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2805/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2805/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2805
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă D. E., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Mortasivu N. - L., cu sediul în M. .. 26, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 370/14.05.2015 pronunțată de judecătoria M. în contradictoriu cu intimații – pârâți D. C. G., domiciliat în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, D. E., domiciliată în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, D. M. - M., domiciliul în Ploiești, ., ., D. E. - V., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, D. I. G., domiciliat în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, D. C. G., domiciliat în ., jud. Prahova, D. E., domiciliată în Ploiești, ., .. A, . și D. C., domiciliul în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - reclamant reprezentat de av. Mortasivu N. L., lipsind intimații.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2339 lei, potrivit chitanțelor . nr.1942/05.05.2015, nr.1880/24.04. 2015, nr.1495/23.03.2015, nr.1180/10.03.2015, nr.2384/26.06.2015, precum și nr._/16.07.2015 și nr._/27.07.2015, anulate și atașate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei – reclamantei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul apelantei - reclamante solicită instanței admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2014, la data de 26.05.2014, reclamanta D. E. a chemat în judecată pârâții D. M. - M., D. E. - V., D. I. G., D. E., C. M., D. C. G., D. E. și D. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea, prin atribuire de loturi, în natură, a averilor succesorale rămase de pe urma defuncților D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în .. Prahova, precum și să se constate calitatea de moștenitor a părților.
De asemenea, reclamanta D. E. a solicitat încuviințarea acordului de mediere încheiat la sediul mediatorului Mortasivu C. - L., urmând a se pronunța o hotărâre care să consfințească cele menționate în acord, conform voinței părților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, defuncții D. C. și D. E. au avut șase copii - D. I. - fiu - decedat la data de 28.06.2000, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori D. Eisabeta - soție supraviețuitoare și D. G., D. M. - M. și D. E. V. - fii; reclamanta D. E. - fiică, C. M. - fiică, D. G. - fiu, D. I., decedat la data de 06.01.1990 și D. D. - fiu, decedat la data de 09.10.1986 care are ca moștenitori pe D. E. - soție supraviețuitoare și D. C. - fiu.
Reclamanta a mai precizat că masa succesorală rămasă la decesul defuncților D. C. și D. E. este compusă din suprafața totală de 42.700 mp. teren intravilan și extravilan, conform titlului de proprietate nr._/2013, după cum urmează: suprafața de 16.983 mp. arabil extravilan situat în T. 71, P. 3390/3; suprafața de 1.402 mp. arabil extravilan din T. 70, P. 3373/1; suprafața de 8.360 mp. vie extravilan din T. 57, P. 2909/4/11; suprafața de 2.015 mp. vie extravilan din T. 13/1, P. 4; suprafața de 9.601 mp. pășune extravilan din T. 14, P. 503/6; suprafața de 589 mp. arabil intravilan din T. 16, P. 592; suprafața de 402 mp. arabil intravilan din T. 16, P. 604; suprafața de 760 mp. vie intravilan din T.13, P.456.
De asemenea, suprafața de 818 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 458, pe care se află amplasate construcții - casă de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, suprafața de 1.038 mp. intravilan Cc din T.13, P.528 pe care sunt edificate construcții - casa de locuit și anexe gospodărești situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova și suprafața de 732 mp. intravilan Cc din T. 16, P. 603 pe care sunt amplasate construcții - casă de locuit și anexe gospodărești, situate în ., jud. Prahova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.728 și urm. C. civ., art.438 - 441 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, titlul de proprietate nr._/2013, certificatele de moștenitor nr.408/1995, nr.121/2006, nr.1864/1988 și nr.1591/ 12.10.1978, certificatele fiscale nr.3766, nr.3768 și nr.3767, adeverințele de rol nr.3722, nr.3775 și nr.3778, certificatul nr.5276/2013 emis de O.C.P.I. Prahova, anexa 24, certificat pentru atestarea faptului că petentul este cunoscut ca proprietar, procesul - verbal de identificare a imobilului, acordul de mediere încheiat la sediul Biroului Mediatorului Mortasivu C. - L., arbore genealogic, acte de stare civilă, declarație de notorietate.
În raport de susținerile reclamanta D. E., pârâții D. I. G., D. E., C. M., D. C. G., D. E. și D. C. au formulat, la data de 18.06.2014, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii, în sensul partajării averilor succesorale rămase la decesul defuncților D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în .. Prahova, calitatea de moștenitor a pârâților și ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură.
De asemenea, pârâții au solicitat încuviințarea acordului de mediere încheiat la sediul mediatorului Mortasivu C. - L. și pronunțarea unei hotărâri care să consfințească cele menționate în acord, conform voinței părților.
La termenul de judecată din data de 27.10.2014, reclamanta D. E. a depus completare la acțiune prin care a solicitat ca, pe cale incidentală, să se constate că părțile din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au dobândit, prin accesiune imobiliară, conform art. 577 C.civ., dreptul de proprietate asupra imobilelor (case de locuit și anexe gospodărești), după cum urmează: construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 818 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 458; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 1.038 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 528; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova edificate pe suprafața de 732 mp. intravilan Cc din T. 16, P. 603.
Reclamanta a menționat că aceste construcții au fost realizate de autorii părților, în regie proprie, în condițiile acelor vremuri, fără a deține autorizație de construire, dar, în toată această perioadă, respectiv de la data construcției și până în prezent, au stăpânit și, ulterior, moștenitorii, le stăpânesc în mod continuu, public și sub nume de proprietar, motiv pentru care construcțiile au fost înregistrate în registrul agricol al . fost declarate la serviciul financiar în vederea impozitării și s-au achitat impozitele la zi, dovadă în acest fiind certificatele de atestare fiscală atașate.
La același termen de judecată, față de conținutul cererii de chemare în judecată și, având în vedere, completarea la acțiune depusă de reclamantă, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind consfințirea acordului de mediere, iar în dosarul privind partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților D. C. și D. E. s-a procedat la citarea pârâților, cu câte un exemplar al cererii completatoare și cu mențiunea de a-și exprima, în mod expres, în fața instanței, punctul de vedere cu privire la această completare.
La termenul de judecată din 04.11.2014, pârâții, prezenți personal, s-au declarat de acord cu privire la completarea la acțiune formulată de reclamanta D. E..
Ulterior, la data de 03.03.2015, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că sunt îndeplinite condițiile accesiunii imobiliare și, în speță, ale acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, având în vedere că: autorii părților au edificat, în regie proprie, construcțiile ce fac obiectul accesiunii imobiliare, respectiv a completării la acțiune depusă de reclamantă; autorii părților și, ulterior, părțile din prezenta cauză au stăpânit, în calitate de moștenitori ai acestora, atât terenurile care fac obiectul prezentului partaj, cât și construcțiile aferente, descrise în completarea la acțiune; conform art.488 C.civ., tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar în cazul dedus judecății construcțiile care sunt pe fiecare teren intravilan curți construcții se cuvin proprietarului terenului; potrivit art.492 C.civ., orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra; nu există un termen special prevăzut de lege pentru a fi posibilă accesiunea imobiliară.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și martori, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr.370/14.05.2015 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. E. și a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată, precizată și completată formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții D. M. M., D. E. V., D. I. G., D. E., C. M., D. C. G., D. E. și D. C., ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea nr.71/2011, moștenirile deschise înainte de . noului cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii.
De asemenea, conform dispozițiilor art.728 C.civ. de la 1864, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare.
Instanța de fond a reținut că, în esență, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, reclamanta D. E. a solicitat partajarea averilor succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncților D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, conform calității de moștenitor a părților și cotelor ce le revin, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune prin atribuire de loturi în natură.
În acest sens, s-a constatat că, potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria . data de 25.11.2013, defunctul D. I. (cunoscut și ca D. C.) a decedat la data de 27.01.1972 – aceasta fiind, potrivit art.651 C.civ., data deschiderii succesiunii – în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864.
Din același certificat de deces, s-a reținut că ultimul domiciliu al defunctului a fost în ., astfel că, potrivit art.14 C.pr.civ., Judecătoria M. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța de fond a apreciat că certificatul de moștenitor nr.1591/12.10. 1978 eliberat de notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1591/1978 atestă faptul că, de pe urma defunctului D. I., decedat la 27.01.1972, au rămas ca moștenitori D. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și D. I., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾.
Același certificat de moștenitor menționează, expres, că sunt străini de succesiunea defunctului D. I., decedat la 27.01.1972, C. M., conform declarației înregistrate sub nr.2046/1978, D. D., conform declarației înregistrate sub nr.2047/1978, D. G., conform declarației înregistrate sub nr.2048/1978, D. I., conform declarației înregistrate sub nr.2049/1978 și D. E., conform declarației înregistrate sub nr.2287/ 1978.
De asemenea, potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria . data de 25.11.2013, defuncta D. E., cu ultimul domiciliu în ., a decedat la data de 02.12.1987 – apreciind că, și în acest caz, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 (art.651).
Certificatul de moștenitor nr.1864/28.07.1988 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1512/1987 atestă faptul că, de pe urma defunctei D. E., decedată la 02.12.1987, au rămas ca moștenitori D. I., în calitate de fiu, cu o cotă de ½ și D. C., în calitate de fiu, cu o cotă de ½.
Același certificat de moștenitor menționează, expres, că sunt străini de succesiunea defunctei D. E., decedată la 02.12.1987, D. I., conform declarației înregistrate sub nr.906/1988, D. G., conform declarației înregistrate sub nr.904/1988, C. M., conform declarației înregistrate sub nr.905/1988 și D. E., conform declarației înregistrate sub nr.907 /1988.
Instanța de fond a subliniat că este unanim recunoscut faptul că transmiterea moștenirii este indivizibilă, în sensul că acceptarea sau renunțarea la moștenire are caracter indivizibil și, drept urmare, succesibilii pot accepta moștenirea sau pot renunța la ea doar în întregul ei.
Potrivit acestui caracter juridic al transmiterii moștenirii, patrimoniul succesoral este indivizibil, iar în cazul pluralității de moștenitori, el se transmite indivizibil și așa rămâne până la momentul ieșirii din indiviziune.
Totodată, există două derogări de la acest principiu, una referitoare la creanțele și datoriile defunctului, iar cealaltă având legătură cu legile fondului funciar.
Astfel, potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, calitatea de moștenitor se recunoaște nu doar celor care au certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească definitivă, ci și celor care nu au acceptat moștenirea în termenul legal (dar nici nu renunțaseră expres la ea), însă, au depus cerere în fața comisiei stabilite conform art.12 din lege.
Renunțării la moștenire, însă, i se aplică principiul indivizibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind, prin Decizia nr. XI/05.02.2007, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
O derogare asemănătoare este prevăzută de art.4 alin.3 din Legea nr.10/ 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, dar, și în acest caz, prin H.G. nr.250/2007 s-a stabilit, în mod clar, că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile acestei legi, în privința renunțătorilor aplicându-se principiul indivizibilității.
Or, în prezenta cauză, instanța de fond a constatat că reclamanta D. E. a renunțat expres atât la succesiunea defunctului D. I., decedat la 27.01.1972 (conform declarației înregistrate sub nr.2287/1978), cât și la succesiunea defunctei D. E., decedată la 02.12.1987 (conform declarației înregistrate sub nr.907/1988).
Mai mult decât atât, prin certificatele de moștenitor nr.1591/12.10.1978 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr.1591/1978 și nr. 1864/28.07.1988 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr. 1512/1987, s-a constatat deja deschisă succesiunea defuncților D. C. (I.) și D. E., s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moștenitorii și cotele moștenitorilor.
D. urmare, s-a apreciat că, la acest moment, reclamanta nu are calitate procesuală activă care să-i permită să solicite, așa cum a făcut în ședința publică din 12.03.2015, să se constate deschisă succesiunea defuncților D. C. și D. E., calitatea de moștenitor a părților, cotele acestora și masa succesorală.
Cu privire la cererea formulată de reclamantă privind constatarea dreptului de proprietate al său și al pârâților, în temeiul accesiunii imobiliare, pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 818 mp. intravilan cc din T. 13, P. 458, pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 1.038 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 528, precum și pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 732 mp. intravilan Cc din T. 16, P. 603, instanța de fond a reținut că, potrivit art.482 C.civ., proprietatea unui lucru imobil conferă titularului dreptul asupra a tot ce se unește cu lucrul, iar conform art.488 C.civ. tot ceea ce se unește cu lucrul se cuvine proprietarului acelui lucru.
Art.492 C.civ. stipulează că orice lucrare făcută de proprietarul unui teren pe acel teren este prezumată a fi a sa, în cauză fiind vorba despre o prezumție de proprietate care operează în favoarea proprietarului terenului, prezumție care nu este absolută.
De asemenea, art.494. C.civ. prevede că dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții.
Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună - credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus - ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Potrivit acestor texte, s-a constatat existența a două situații distincte - cea în care proprietarul terenului construiește el însuși pe terenul proprietatea sa, caz în care se aplică prezumția de proprietate asupra construcției - art. 492 C.civ. și cea în care un terț construiește pe terenul altuia - art. 494 C. civ., aceasta fiind accesiunea ca mod de dobândire a proprietății.
În ambele situații, însă, proprietarul terenului devine proprietarul construcției edificată pe acesta – în primul caz, în baza prezumției de proprietate, în al doilea caz, în baza acordului său că dorește să păstreze construcția – dacă constructorul a fost de rea - credință - sau în temeiul legii - constructorul de bună - credință când nu are drept de opțiune.
În cazul dedus judecății, în condițiile în care .. Prahova nu este parte în proces, instanța de fond a apreciat că actele depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că, în registrul agricol (tipul 1, vol.13, poziția nr. 024, respectiv tipul 1, vol.21, poziția nr.26) defuncții D. C. și D. E. figurează înscriși cu casă de locuit și anexe construite în anul 1960.
Pe de altă parte, însă, s-a apreciat că nici cu înscrisurile depuse, nici cu proba testimonială administrată, reclamanta nu a făcut dovada că, la data edificării imobilelor în litigiu, ea și ceilalți pârâți, ori autorii lor - defuncții D. C. și E. aveau în proprietate sau folosință terenurile pe care s-au construit aceste imobile, după cum nu s-a făcut nici dovada acordului acestora – nefiind, astfel, îndeplinite condițiile accesiunii.
De altfel, s-a observat și faptul că terenurile pe care au fost edificate imobilele sunt cuprinse în titlul de proprietate nr._/21.10.2013 eliberat pe numele reclamantei, renunțătoare expresă la moștenirea defuncților săi părinți.
Prin urmare, față de aspectele analizate, instanța de fond a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată, completată și precizată de reclamanta D. E..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că opinia instanței de fond are la bază soluția de principiu, în sensul că renunțarea la succesiune, când este expresă, constituie un act solemn, întrucât, sub sancțiunea nulității, rezultă din declarația dată în fața notarului.
Prin art.12 din Legea nr.18/1991 s-au repus în termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul și condițiile art.700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat expres sau tacit, în temeiul art.696 C.civ.
Efectele renunțării au, drept consecință, faptul că renunțătorul este socotit, potrivit art.696 C.civ., că nu a fost niciodată moștenitor, vocația sa succesorală fiind retroactiv desființată astfel că, în mod practic, renunțătorul pierde moștenirea care i se cuvenea.
Jurisprudența în domeniu consideră că, potrivit art.12 din Legea fondului funciar, nu are nicio relevanță dacă, anterior a acceptat sau nu succesiunea.
Actul juridic de acceptare și de renunțare la succesiune este guvernat de normele de drept de la data respectivă (tempus regit actum).
La momentul renunțării, terenurile nu făceau parte din patrimoniul succesoral, fiind scoase din circuitul civil, astfel că nu puteau și nu au făcut obiectul actului juridic al renunțării.
S-a considerat că, dimpotrivă, art.12 din Legea nr.18/1991 cuprinde o excepție de la regula indivizibilității.
În acest sens, pentru terenurile care fac obiectul reconstituirii, succesibilii sunt repuși de drept în termenul de acceptare, iar opțiunea moștenitorilor este făcută prin cererea adresată comisiei.
Această soluție a fost considerată justă de autori, întrucât succesiunile având ca obiect terenuri cooperativizate nu s-au deschis la data decesului, ci numai prin efectul Legii nr.18/1991 - art. 12 alin.2.
Prin aceasta, legea face o derogare de la dispozițiile Codului civil în materie, cu condiția de a se respecta termenul de 45 de zile pentru introducerea cererii (art.10 modificat prin Legea nr.29/1991), apoi modificat prin legile din anii 1997 și 2000.
Repunerea în dreptul de a accepta, manifestat, în mod expres, prin depunerea cererii, a avut loc prin redeschiderea dreptului, prin modificări legislative succesive, prelungit, ca atare, ca o excepție de la art.700 C. civ.
Reclamanta D. E. a îmbrățișat această opinie, apreciind că trebuie să fie avută în vedere ideea potrivit căreia interpretarea textelor legale și aplicarea lor în timp se face în raport cu conținutul relațiilor socio - politice și juridice ale perioadei când a avut loc renunțarea, precum și cel al contextului legislativ actual oferit de prevederile art.12 al Legii nr.18/1991, când a renăscut interesul pentru proprietatea privată care este regula, într-un climat juridic - constituțional care-i acordă alte mijloace de apărare și o altă semnificație.
Atunci când o persoană acceptă sau renunță la un drept, precum este și cel de moștenire, ea trebuie să aibă descătușați toți senzorii de analiză volitivă a oricăror considerente subiective și consecințele la care ele duc.
Mai exact, anticiparea și interesul actului la care recurge ar fi, cu siguranță, altul dacă, în momentul renunțării la moștenire, cel care a renunțat ar fi avut în vedere și drepturile conferite de art.12 din Legea nr.18/1991.
Fizionomia juridică actuală a dreptului de proprietate, măsurile anterioare luate de stat asupra terenurilor, primesc o revizuire social - juridică, dreptul atunci obstaculat reintră în actualitate.
În acest context, reclamanta D. E. a apreciat că este nedrept să fie sancționat civil cel care a renunțat la succesiune, fără a analiza datele problemei și interesul său economic din momentul renunțării.
Interpretările date de art.696 C.civ. și art.12 alin.2 din Legea nr.18/1991 sunt, în opinia reclamantei, prea severe și trec sub tăcere faptul că actul juridic este guvernat de normele de drept și de conviețuire socială la data respectivă (tempus regit actum).
Atitudinea de renunțare poate să fie determinată de interesul redus pentru proprietatea individuală (cum i se spunea la vremea respectivă), impus de o etică socială clădită pe alte valori și, nu în ultimul rând, de natura și cantitatea relativ modestă a bunurilor care intrau în compunerea masei succesorale.
Împărtășind dreptul renunțătorului de a reveni, s-a precizat că repunerea în dreptul de acceptare nu operează retroactiv asupra bunurilor ce au făcut obiectul succesiunii la data renunțării și pentru care a fost dezbătută masa succesorală care s-a predat moștenitorilor atunci acceptanți.
Acceptarea, în condițiile art.12 din lege, este valabilă numai în legătură cu terenurile agricole sau cu vegetație forestieră reintrate în circuitul civil prin efectul legii fondului funciar.
În sprijinul dreptului reclamantei vine și argumentul că, prin depunerea cererii, renaște un drept propriu de reconstituire a proprietății funciare.
Din moment ce se dă dreptul moștenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate, acesta trebuie să vizeze pe toți cei care au o atare vocație și, dispărând cauza lipsei de interes care putea duce, anterior, la renunțare, dispare și efectul care a determinat anterior renunțarea.
După reconstituirea dreptului de proprietate, moștenitorii sunt îndreptățiți la ieșirea din indiviziune, în condițiile dreptului comun - art.728 C.civ., părțile având această posibilitate după eliberarea titlului de proprietate emis, în cazul lor, numai pe numele reclamantei.
Faptul că, anterior, a mai existat o împărțeală (conform certificatului de moștenitor), eventual fără cei care au acceptat în temeiul art.12 din Legea nr.18 /1991, nu impietează asupra unei noi împărțeli, după regulile dreptului comun, între toți cei care au formulat cerere de reconstituire și au obținut titlu în calitate de moștenitori potrivit acestui text legal.
Succesiunea nu se dezbate și pentru situațiile pentru care s-a făcut, anterior, între moștenitorii care atunci au fost acceptanți ci, mai degrabă, are loc un partaj succesoral suplimentar, voința de a accepta urmând a fi manifestată, expres, prin cererea făcută la comisie - un act unilateral, indivizibil, irevocabil și declarativ.
Pe baza recunoașterii calității de moștenitor se eliberează titlul de proprietate care, la rândul lui, este singurul care stă la baza calității procesuale (activă sau pasivă) între coerezi în procesul de împărțeală.
În raport cu aceasta, efectele împărțelii judecătorești hotărâte anterior Legii nr.18/1991 rămân neatinse, acum redeschizându-se doar problema împărțelii terenurilor care fac obiectul legii fondului funciar și nimic altceva, adică nu se aduce nicio atingere împărțelilor de bunuri imobile sau mobile care s-au efectuat în timp.
Reluând firul analizei, reclamanta D. E. a arătat că moștenitorii sunt considerați repuși de drept în termenul de acceptare și sunt considerați că au acceptat prin cererea pe care o fac la comisie.
În această privință, s-a menționat că termenul de prescripție de 6 luni este suspendat până la . legii fondului funciar, după care nu curge un nou termen de 6 luni, ci unul de 30 zile (ulterior, prelungit la 45 zile), la care se adaugă cele două repuneri succesive danii in 1997 și 2000.
Acceptarea sau renunțarea este indivizibilă, adică s-a făcut acceptare sau renunțare pentru tot, acesta fiind efectul special al cererii la reconstituire, fiind repuși în acest drept și succesibilii neacceptanți/renunțători anteriori.
Din perspectiva legislației funciare interne în materie, reclamanta a precizat că se poate observa că, deși are un drept de proprietate recunoscut și necontestat, nu poate uza de prerogativele acestuia și, din perspectiva reglementărilor internaționale, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
De asemenea, art.20 alin.2 din Constituția României prevede că „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Astfel, în ceea ce privește Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca principiu general, dispozițiile acesteia au forța constituțională și supralegislativă.
În opinia reclamantei, este de observat că normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern - self exuecuting - obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, se impun tuturor autorităților publice române deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directă.
Pentru aceste considerente, reclamanta a arătat că se poate aprecia că, normele cuprinse în Convenție și protocoalele adiționale alcătuiesc, împreună cu jurisprudența organelor sale, un .>
Plecând de la dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond a constatat că reclamanta beneficiază de un drept de proprietate recunoscut și necontestat de către pârâți, fiind însă lipsită de această proprietate, pentru a putea dispune de acesta cum crede de cuviință.
În aceste condiții, se consideră că aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, instanța de fond era obligată, conform art.20 alin.2 din Constituția României, să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale.
Raportându-se, strict, la prezenta speță, reclamanta a menționat că nu se află doar în prezența unei speranțe legitime, ci chiar a unui drept de proprietate, drept recunoscut și necontestat de pârâți, astfel că, determinat de prevederile legislative invocate de prima instanță, din oficiu, reclamanta nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate .
Potrivit art.8 alin.2 și art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991, ceea ce este supus reconstituirii și restituirii este terenul adus în cooperativa agricolă de producție, iar art.8 alin.3, art.11 alin.3, art.51 și art.13 din Legea nr.18/1991, republicată, prevăd că reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată în termenul prevăzut de lege, de fostul proprietar sau de către moștenitorii lui, calitatea de moștenitor stabilindu-se pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor prin cererea pe care o fac comisiei.
Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată, pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze, potrivit dreptului comun.
Analizând dispozițiile legale enunțate, reclamanta a apreciat că, în temeiul art.13, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor moștenitorilor autorului, cu condiția ca aceștia să fi formulat cerere de reconstituire, personal sau prin reprezentant, fapt ce s-a întâmplat, cererea de reconstituire fiind făcută, personal, de reclamanta din prezenta cauză.
Totodată, s-a solicitat a se observa că, în susținerea calității procesuale active, reclamanta a depus și sentința civilă nr.684/28.09.2005 a Judecătoriei M. pronunțată în dosarul nr.889/2005, prin care a fost admisă acțiunea introdusă de aceasta împotriva pârâtelor Comisia Locală Gura Vadului și Comisia Județeană Prahova de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, acestea din urmă fiind obligate să pună în posesie, să întocmească și să elibereze proces - verbal de punere în posesie, să reconstituie și să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 4,27 ha. pe numele reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului D. Gh. C..
Față de cele învederate, reclamanta D. E. a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței civile nr.370/14.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M..
În dovedirea cererii, apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, cauza fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 14.07.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților litigante, fără ca intimații - pârâți D. M. - M., D. E. - V., D. I. G., D. E., C. M., D. C. G., D. E. și D. C. să se fi prezentat în instanță și fără a formula, în condițiile art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin petitele acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, astfel cum au fost completate la termenul de judecată din data de 27.10.2014 și, respectiv precizate la data de 03.03.2015, reclamanta D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. M. - M., D. E. - V., D. I. G., D. E., C. M., D. C. G., D. E. și D. C. partajarea, prin atribuire de loturi, în natură, a averilor succesorale rămase de pe urma defuncților D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în .. Prahova, precum și să se constate calitatea de moștenitori a părților, capătul de cerere vizând consfințirea acordului de mediere încheiat la sediul mediatorului Mortasivu C. - L. fiind disjuns, precum și, pe cale incidentală, să se constate că părțile din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au dobândit, prin accesiune imobiliară, conform art.577 C.civ., dreptul de proprietate asupra imobilelor (case de locuit și anexe gospodărești), după cum urmează: construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 818 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 458; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 1.038 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 528; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova edificate pe suprafața de 732 mp. intravilan Cc din T. 16, P. 603.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit certificatului de deces . nr._/25. 11.2013, la data de 27.01.1972 a decedat D. C. - cunoscut și sub numele de D. I., astfel cum rezultă din declarația aut. sub nr.396/25.02. 2015 dată pe proprie răspundere de numiții D. V. și D. G. (f.48,51 – dos. fond), de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori legali acceptanți D. E., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼ și D. I., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾, astfel cum se prevede în certificatul de moștenitor nr.1591/12.10.1978, fiind străini de succesiune, prin renunțare, C. M. – declarația înregistrată sub nr.2046/1978, D. D. - declarația înregistrată sub nr.2047/1978, D. G. - declarația înregistrată sub nr.2048/1978, D. I. - declarația înregistrată sub nr.2049/1978 și reclamanta D. E. - declarația înregistrată sub nr.2087/1978 (f.46 – dos. fond).
La data de 02.12.1987, a decedat și D. E., cu ultimul domiciliu în .. Prahova, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali acceptanți D. I. și D. C., în calitate de descendenți de gradul I – fii, având fiecare câte o cotă de ½, renunțând la moștenire: D. I. – fiu - declarația înregistrată sub nr.906/1988, D. G. – fiu - declarația înregistrată sub nr.904/1988, reclamanta D. E. – fiică - declarația înregistrată sub nr.907/1988 și C. M. – fiică - declarația înregistrată sub nr.905/1988, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.1864/28.07.1988 (f.44 – dos. fond).
Prin titlul de proprietate nr._/21.10.2013, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoare reclamantei D. E., în calitate de moștenitor al defunctului D. G. C., asupra terenului în suprafață totală de 4 ha. și 2.700 mp. situat în .. Prahova, teren cu privire la care, pe calea prezentului demers judiciar, se solicită ieșirea părților din indiviziune, acesta făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma autorilor D. C. și D. E. (f.49 – dos. fond).
Trebuie precizat încă de la început, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art.91 din Legea nr.71/2011, moștenirile deschise înainte de . noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, în speță, ale Codului civil de la 1864 care, la art.728, prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare
Este cunoscut faptul că, prin moștenire sau succesiune, se înțelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane în ființă, persoana decedată al cărui patrimoniu se transmite numindu-se și de cujus.
Dreptul de opțiune succesorală este un drept subiectiv care se execercită printr-un act juridic, într-un anumit termen prevăzut de lege.
Dreptul subiectiv de opțiune succesorală este dreptul succesibililor, născut la data deschiderii moștenirii, de a alege între a accepta - pur și simplu ori sub beneficiu de inventar - sau de a renunța la moștenire.
Actul juridic de opțiune succesorală este actul în care titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală își manifestă voința în sensul acceptării - pure și simple ori sub beneficiu de inventar - sau renunțării la moștenire.
Renunțarea la moștenire este o manifestare de voință a succesibilului prin care declară că nu dorește să uzeze de drepturile succesorale pe care vocația sa succesorală i le conferă.
În ceea ce privește condițiile de formă cerute pentru renunțare, literatura de specialitate a statuat că renunțarea la moștenire trebuie făcută printr-o declarație la notariatul de stat de la locul unde s-a deschis succesiunea, declarație care este consemnată într-un registru special în care sunt trecute și acceptările sub beneficiu de inventar, ceea ce înseamnă că, întotdeauna, renunțarea la moștenire trebuie să fie expresă.
Art.696 C.civ. prevede că „eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede” și, prin urmare, prin renunțare, titlul de moștenitor al renunțătorului este retroactiv desființat, acesta fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
Acest efect al renunțării implică, printre alte consecințe, și aceea că renunțătorul pierde partea din moștenire la care are dreptul, această parte profitând comoștenitorilor cărora prezența renunțătorului le micșorează drepturile sau moștenitorilor subsecvenți pe care prezența renunțătorului îi înlătură de la moștenire (art.697 C.civ.).
În speță, astfel cum arătat, prin declarațiile înregistrate la Notariatul de Stat Județean Prahova sub nr.2087/1978 și, respectiv nr.907/1988, reclamanta D. E. a renunțat, în mod expres, la moștenirea defuncților săi autori D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în .. Prahova, ceea ce înseamnă că, prin renunțare, titlul de moștenitor al renunțătorului este retroactiv desființat, acesta fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
Acceptarea sau renunțarea la moștenire este indivizibilă, nefiind posibilă nici acceptarea numai a unei părți a acesteia și renunțarea la o altă parte, considerându-se, întotdeauna, că s-a făcut acceptarea pentru tot sau renunțarea pentru tot, în acest ultim caz renunțarea privind atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în moștenirea respectivă.
Prin dispozițiile Legii nr.18/1991 au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul și condițiile art.700 C.civ., iar nu și pe cei care au renunțat la succesiune, în temeiul art. 696 C.civ., în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind, prin Decizia nr. XI/05.02.2007, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta D. E. nu are legitimare procesuală activă pentru a mai solicita, la acest moment, deschiderea succesiunii defuncților săi autori D. C. (cunoscut și sub numele de D. I.), decedat la data de 27.01.1972 și D. E., decedată la data de 02.12.1987, ambii cu ultimul domiciliu în .. Prahova, calitatea părților litigante de moștenitori ai acestora, stabilirea cotelor succesorale care li se cuvin și compunerea masei de împărțit.
În ceea ce privește cerere formulată de reclamanta D. E. privind constatarea, pe cale incidentală, a faptului că părțile din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au dobândit, prin accesiune imobiliară, conform art.577 C.civ., dreptul de proprietate asupra imobilelor (case de locuit și anexe gospodărești), după cum urmează: construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 818 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 458; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, edificate pe suprafața de 1.038 mp. intravilan Cc din T. 13, P. 528; construcțiile, respectiv casa de locuit și anexe gospodărești, situate în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova edificate pe suprafața de 732 mp. intravilan Cc din T. 16, P. 603 - construcții care au fost realizate de autorii părților, în regie proprie, în condițiile acelor vremuri, fără a deține autorizație de construire, în toată această perioadă, respectiv de la data construcției și până în prezent, stăpânind și, ulterior, moștenitorii, stăpânindu-le în mod continuu, public și sub nume de proprietar, motiv pentru care construcțiile au fost înregistrate în registrul agricol al . fost declarate la serviciul financiar în vederea impozitării și s-au achitat impozitele la zi, dovadă în acest fiind certificatele de atestare fiscală atașate, instanța reține că art.492 și art.494 C.civ. reglementează accesiunea imobiliară artificială constând în faptul că proprietarul terenului devine proprietarul construcțiilor, plantațiilor ori lucrărilor făcute pe acel teren în două situații, și anume: când proprietarul terenului face construcțiile, plantațiile ori lucrările pe terenul său, însă cu materialele altei persoane și când construcțiile, plantațiile sau lucrările sunt făcute de către o persoană cu materialele sale, dar pe terenul care aparține altcuiva, distingându-se situația constructorilor de bună sau rea - credință și dreptul acestora la despăgubiri, în anumite condiții.
Astfel, art.492 C.civ. consacră ideea de accesiune, în cel mai larg sens al său, incluzând atât accesiunea prin producere, cât și accesiunea prin unire sau încorporare (art.482 C.civ.) și reprezintă temei al unei prezumții de proprietate decurgând din relația de la accesoriu la principal care este stabilită între două lucruri.
Acest text legal are o dublă dimensiune: pe de o parte, reglementează faptul material al accesiunii și efectul dobânditor de proprietate al acestuia, iar pe de altă parte, instituie o prezumție de proprietate asupra lucrului accesoriu în favoarea proprietarului lucrului principal, sub acest ultim aspect plecându-se de la legătura de la accesoriu la principal dintre cele două lucruri, care este un rezultat al unirii sau încorporării, astfel că se trage concluzia că proprietarul lucrului principal este și proprietarul lucrului accesoriu.
În speță, este evident că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a putea opera, în favoarea părților, accesiunea imobiliară artificială, întrucât, potrivit adeverințelor nr.3772 și, respectiv nr.5775, ambele eliberate de Primăria . data de 25.11.2013, defuncții D. C. și D. E. figurează înscriși în registrul agricol tipul I, vol.21 (13), poz.26 (024), nr. casă 413 (17) cu drept de proprietate asupra imobilului compus din construcții, și anume: C1 – casă de locuit în suprafață de 104 mp. (106 mp.) din paiantă, edificată în anul 1960 și C2 – anexă în suprafață de 42 mp. din paiantă, ridicată în anul 1960 (f.36, 39 – dos. fond).
Pe de altă parte, prin probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați în cauză, reclamanta D. E. nu a făcut dovada că, la data edificării imobilelor în litigiu, aceasta și ceilalți pârâți ori autorii lor - defuncții D. C. și E. - aveau în proprietate sau folosință terenurile pe care s-au construit aceste imobile, după cum nu s-a făcut nici dovada acordului acestora, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile accesiunii, cu precizarea că terenurile pe care au fost edificate imobilele în litigiu sunt cuprinse în titlul de proprietate nr._/21.10.2013 eliberat pe numele reclamantei - renunțătoare expresă la moștenirea defuncților săi părinți.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – reclamantă D. E., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Mortasivu N. - L., cu sediul în M. .. 26, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 370/14.05.2015 pronunțată de judecătoria M. în contradictoriu cu intimații – pârâți D. C. G., domiciliat în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, D. E., domiciliată în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, D. M. - M., domiciliul în Ploiești, ., .. A, ., jud. Prahova, D. E. - V., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, D. I. G., domiciliat în com. Gura Vadului, ., jud. Prahova, C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., D. C. G., domiciliat în ., jud. Prahova, D. E., domiciliată în Ploiești, ., .. A, . și D. C., domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. M. R.
GREFIER,
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. S.L.F.
12 ex. - 29.10.2015
d.f.nr._ - Judecătoria M.
j.f. M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2806/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
