Servitute. Decizia nr. 3250/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3250/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 3250/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3250
Ședința publică din data de 07.12.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții I. C., CNP_ și I. I. G., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. E. P. cu sediul in Ploiești, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 5476/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți LACATAȘ C., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, LACATAȘ G., CNP_ și D. V.-F., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanțelor . nr._/10.09.2015 și nr._/04.11.2015, ce a fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul – reclamant I. C. personal, precum și intimații-pârâții, Lacataș C., personal și asistată de avocat N. R., care îi reprezintă și pe Lacataș G. și D. V.-F., lipsind apelantul – reclamant I. I. G..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanții – reclamanți nu au depus la dosar, în completare, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în suma de 30 lei, astfel cum s-a dispus la termenul de judecată anterior, după care,
Apelantul – reclamant I. C. depune la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 30 lei, în completare.
Tribunalul ia act că se depune la dosar de către apelantul-reclamant I. C. chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în completare, în sumă de 30 lei.
Apărătorul intimaților – pârâți, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar Certificatul de moștenitor nr. 4 din 14.01.2000 eliberat de N. Public L. M. L. din Ploiești și 2 planșe fotografice, copii care se comunică și apelantului – reclamant I. C..
Apreciind admisibilă, necesară și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de intimații – pârâți, prin apărător, în temeiul disp. art. 479 corob. cu art. 482 rap. la art. 255 NCPC, tribunalul încuviințează pentru intimații – pârâți proba cu înscrisuri și, ia act că în cadrul acestei probe, depun la dosar, prin apărător, un set de înscrisuri, respectiv Certificatul de moștenitor nr.4 din 14.01.2000 eliberat de N. Public L. M. L. din Ploiești și 2 planșe fotografice, copii comunicate și apelantului – reclamant I. C..
Părțile, personal și, respectiv, prin apărător, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probatorii de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probatorii de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul – reclamant, având cuvântul, arată că acest cavou care este în cauză, este construit din anul 1969 de către S. J., rândul 1 locul 6. Precizează că din anul 1969 acesta se numea rândul 1 locul 6 dreapta. Or, arată că din rândul 1 până în gardul străzii Eroilor era o distanță (între rândul 1 și gard) de 7 m, menționând de asemenea că (pe timpul acela) se ducea tratative între Primărie și ADP dacă se produce vreo modificare a gardului, însă s-a ajuns la concluzia să rămână gardul pe vechiul amplasament. În acest sens, arată că Primăria, după ce s-a clarificat, prin anul 1973, din spațiul acesta din rândul 1 (nu rândul h) a mai făcut 2 rânduri de morminte. Totodată, arată că din 2010 (de când d-lor sunt privați la toate cimitirele) au făcut acea cerere ca să toarne bordură la cele 2 morminte și tot atunci au pus și crucea funerară. Or, arată că din 2000 nu mai au 2 locuri, ci 3 locuri de veci, prin comasarea locului lor de servitute de 80 cm lățime pe care l-a lăsat Primăria lui S. J.. Precizează că atunci când s-a făcut partajarea în dreptul cavoului, Primăria a lăsat 80 cm lățime pentru introducerea sicriului în cavou. Solicită ca intimații să fie obligați ca de urgență să-și mute crucea acolo unde au locurile concesionate de părinții d-lor. Arată că a avut cheltuieli de judecată. De asemenea, arată că, chiar și pe 3 noiembrie a fost calomniat în fața instanței că ar fi niște oameni periculoși și au cerut protecție pentru ca să facă pomană, iar ei habar nu au avut. Arată că ei sunt bolnavi. Or, cu privire la acea protecție, ca să-i facă pomană, din cauză că ei o sâcâie, arată că se opune. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților – pârâți, având cuvântul, solicită să se respingă apelul. Solicită a se observa că instanța de fond a soluționat acest dosar pe cale de excepție, pentru că s-au mai judecat într-o cauză asemănătoare cele-i deduse judecății din prezenta cauză. Arată că apelanții din această cauză nu au putut să facă dovada că acest cavou a fost construit cu autorizație de construire și, mai mult decât atât, nu sunt reale susținerile apelantului pentru că actul lor de concesiune, care este depus la dosarul cauzei este din anul 1973, iar acest certificat de moștenitor pe care l-au depus astăzi, face dovada că la momentul ianuarie 2000 acest monument funerar era deja construit. Apreciază că nu este creștinește ceea ce cer apelanții, respectiv să mute crucea în altă parte. Arată că acest monument funerar este acolo unde îi este locul, iar ceea ce s-a întâmplat în anul 2000, realitatea este că au făcut o raclă, nu un monument funerar, pentru că nu aveau de ce să-l facă, astfel că susținerile apelanților nu au putut să fie dovedite cu acte. Mai mult decât atât, învederează că acest cavou construit fără autorizație de construire depășește și dimensiunile de 3 pe 3, care sunt acordate în această situație și deci, cu alte cuvinte, apelanții din prezenta cauză își invocă propria culpă din moment ce au construit ceva fără autorizație și, mai mult, care să depășească dimensiunile legale. Solicită respingerea apelului și să se păstreze hotărârea pronunțată de instanța de fond Precizează că solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței privind plata onorariului de avocat în sumă de 500 lei pe care o depune la dosar.
Apelantul – reclamant, având cuvântul, arată că în primul rând, creștinește, așa s-a construit atunci acel cavou de către S. J. care, pe timpul acela, l-a construit cu fața la răsărit așa cum creștinește este și cum toate cavourile se construiesc (cu fața la răsărit). Or, arată că d-lor în 2000 au pus monumentul acesta (sunt fotografii acolo) unde în cavou sunt cele 3 racle pe care le are, 3 le are Ionsecu I. dreapta și 3 I. C., toate sunt ocupate și profanate. Arată că știe când au cumpărat în 1989 acest cavou. Precizează că acest cavou l-au cumpărat de la S. J.. Mai mult, arată că după 1989 d-lor (când au devenit patroni) i-au introdus încă 2 persoane pe care el nu le cunoștea.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanții I. C. și I. I. G. au chemat în judecată pe pârâții Lăcătaș C., Lăcătaș G. și D. V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților să permită accesul în mod liber la construcția funerară proprietatea acestora, situata in cimitirul Bolovani, loc de mormânt nr. 6, cls. Ia, rândul H, dreapta, dobândită conform contractului de vânzare cumpărare nr. 5511/1989.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că structura funerară este prevăzută cu o ușă de acces, însă din cauza construirii de către pârâți a unui monument funerar înalt de peste 2 m și a unor borduri înalte nu își pot exercita dreptul de proprietate, întrucât ușa construcției nu se poate deschide în mod complet, . lucrările pârâților.
În drept, au fost invocate dispozițiile 696, 757, 873 c.civ.
În dovedire, reclamanții au atașat cererii de chemare în judecată înscrisuri (filele 5-24).
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare (fila 31) prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că între părți a mai existat un litigiu, dosar nr._/281/2007 al Judecătoriei Ploiești, în cadrul căruia reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora să mute monumentul funerar. Prin sentința civila nr.137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea, hotărârea fiind irevocabilă prin respingerea atât a apelului cât și a recursului.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedire, pârâții au anexat întâmpinării înscrisuri (filele 35-45).
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (fila 50) prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat ca neîntemeiata, arătând ca nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 431 Cod civil, întrucât prezenta cauza este o acțiune confesorie.
Prin sentința civilă nr. 5476/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea formulată de reclamanții I. C. și I. I. G. în contradictoriu cu pârâții Lăcătaș C., Lăcătaș G. și D. V., ca urmare a constatării existenței autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2007, rămasă definitivă prin decizia nr. 384/26.05.2009 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia civilă nr. 115/09.02.2010 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții I. C. și I. I. G., în contradictoriu cu pârâții Lăcătaș C. și Administrația Domeniului Public Privat Ploiești, prin care au solicitat obligarea pârâților la mutarea monumentului funerar care împiedică deschiderea construcției funerare proprietatea acestora.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă acel efect al hotărârii care constă în aceea că se instituie o prezumție de adevăr cu privire la situația de drept reținută, o nouă cerere între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză neputând fi dedusă judecății ulterior.
Prin urmare, pentru a se constata existența în cauză a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești este necesară verificarea, pe lângă condiția rămânerii definitive a hotărârii (aspect care reiese din decizia nr. 384/26.05.2009 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia civilă nr. 115/09.02.2010 a Curții de Apel Ploiești), îndeplinirii cerințelor rezultate din interpretarea art. 430 c.pr.civ. respectiv ca noua pricină să se poarte între aceleași părți, să aibă același obiect și aceeași cauză.
Cu privire la problema părților, instanța a reținut ca fiind îndeplinită această condiție, întrucât prima judecată a privit pe reclamanți și pe numita Lăcătaș C. (ca urmare a decesului acesteia continuatori ai procesului au fost Lăcătaș C., Lăcătaș G. și D. V.) și Administrația Domeniului Public Privat Ploiești.
În ceea ce privește cerința identității de obiect și de cauză, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin prima cerere reclamanții au solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să oblige pârâtele să dispună mutarea monumentului funerar care a fost poziționat în mod intenționat și cu rea credință astfel încât să împiedice deschiderea cavoului, ai căror proprietari sunt reclamanții, iar prin prezenta cererea, prin precizarea efectuată la termenul de judecată din data 30.03.2015, reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâților să mute monumentul funerar pe care aceștia l-au construit astfel încât să le permită reclamanților accesul la monumentul funerar situat în cimitirul Bolovani, loc mormânt nr.6, clasa I, rândul H.
În speță, în primul proces s-a analizat necesitatea obligării pârâților de a muta monumentul funerar, astfel încât cererea de față, care urmărește același scop, nu poate fi primită, deoarece există autoritate de lucru.
A înlătura excepția autorității de lucru judecat înseamnă a nesocoti principiul securității raporturilor juridice - apreciat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului și care dorește ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată (cauza Amurariței împotriva României - Hotărârea din 23.09.2009).
În aceste condiții instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite toate cele trei cerințe pentru incidența în cauză a autorității de lucru judecat și a admis excepția invocată, respingând cererea reclamanților pentru motivul existenței autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanții I. C. și I. I. G. solicitând instanței admiterea acestuia, anularea sentinței pronunțate, respingerea excepției invocate și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond.
În motivarea cererii de apel, reclamanții au arătat că prin sentința nr.5476/2015, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cerere formulată ca urmare a constatării existentei autorității de lucru judecat.
Au susținut apelanții că prin acțiunea formulată, au solicitat să se dispună ca pârâții să le permită accesul, în mod liber, la construcția supraterană funerară, proprietatea acestora, situată în Cimitirul Bolovani, locul de mormânt nr.6, cls. a I a, rândul H, dreapta în suprafața de 3 x 3, dobândită conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5511/1989
Au precizat apelanți că, construcția este edificată încă din 1969-1970 și este prevăzută cu o ușa de acces, însă datorită construirii de către pârâți în anul 2000 a unui monument funerar înalt de peste 2 m și datorita bordurilor efectuate, nu își pot exercita liber dreptul de proprietate, respectiv dreptul de acces în construcția funerară, respectiv ușa construcției nu se poate deschide în mod complet, . lucrărilor efectuate de pârâți..
Au menționat apelanții că nu au efectuat vreo lucrare de la dobândire și până în prezent, în timp ce pârâții intimați au construit în anul 2000.
De asemenea, au susținut apelanții că prin întâmpinarea formulata, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere dosarul nr._/281/2007 al Judecătoriei Ploiești, însă prin răspunsul la întâmpinare au solicitat instanței să respingă excepția invocată ca neîntemeiata, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.431 c.pr.civ. care stipulează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect.”
Au precizat apelanții că acțiunea formulată are un alt obiect, chiar dacă părțile sunt aceleași, astfel, dosarul nr._ are ca obiect o acțiune confesorie intentată împotriva persoanelor (concesionari și proprietari ai construcțiilor) care împiedică exercitarea dreptului de concesiune și proprietate al acestora.
Au susținut apelanții că au arătat în acțiune, dar și în răspunsul la întâmpinare faptul că imobilul - construcție funerară al acestora este inutilizabil din cauza vecinilor proprietari ai unei alte construcții funerare și au solicitat instanței să dispună pârâților să le permită accesul, în mod liber, la construcția funerară proprietatea acestora veche de peste 50 de ani, respectiv dreptul de servitute, întrucât construcția pârâților este din anul 2000, are peste 2 m înălțime și datorită bordurilor efectuate, nu - și pot exercita liber dreptul de proprietate/concesiune, respectiv accesul la construcția funerară nu se poate efectua în caz de necesitate.
Mai mult, acțiunea din dosarul nr._/281/2007 al Judecătoriei Ploiești a avut ca obiect obligarea pârâților la mutarea monumentului funerar poziționat intenționat și cu rea credință, de natură să împiedice deschiderea cavoului proprietatea reclamanților, astfel că se poate observa că obiectul celor două acțiuni nu este același, temeiul fiind diferit.
Au apreciat apelanții că față de aceste susțineri, instanța i-a citat cu mențiunea să-și precizeze acțiunea, iar la data de 20.02.2015 prin cererea precizatoare au solicitat același drept de acces la construcția funerară, precizând acțiunea și în drept, solicitând pe lângă proba cu înscrisuri și proba cu cercetare la fața locului pentru ca instanța să vizioneze ceea ce solicită, dar și o expertiză în specialitatea construcții care sa aibă ca obiective să se stabilească anul construirii celor două imobile, precum și să propună măsuri care să le permită accesul liber la construcția acestora însă instanța, fără a administra probele solicitate, a luat act că precizarea acestora este în sensul de a se muta construcția funerară, acțiune ce se identifică cu cea din dosarul nr._/281/2007.
Au susținut apelanții că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât la termenul de judecată din data de 30.03.2015, au precizat doar o modalitate de rezolvare a litigiului fără a preciza că acțiunea formulată este în acest sens, instanța era datoare să constate că atât în fapt, cât și în drept au solicitat un drept de acces la construcția funerară, ce nu poate fi exercitat din vina pârâților care și-au construit atât bordura cât și monumentul funerar, ulterior construirii imobilului, chiar ulterior dobândirii de către aceștia prin cumpărarea în anul 1989.
Față de motivele arătate, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate, respingerea excepției invocată și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 02.09.2015.
În raport de motivele de apel, intimații - pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate,, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În esență, apelanții sunt nemulțumiți de modalitatea de soluționare de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat, aceștia considerând că nu si-au precizat acțiunea în sensul mutării monumentului funerar ce aparține intimaților, ci doar dreptul de liber acces la monumentul funerar pe care-l dețin, neexistând astfel identitate de obiect intre prezentul litigiu si cel ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2007.
Tribunalul constată că motivele de apel invocate sunt nejustificate pentru următoarele considerente .
La termenul de judecata din data de 23.02.2014, reclamanții apelanți au depus o cerere precizatoare formulata prin avocat ( filele 68-69) prin care solicită in mod expres următoarele: „obligarea pârâților sa ne permită accesul/trecerea, in mod liber, neîngrădit, la construcția funerara proprietatea noastră veche de peste 50 de ani, deci dreptul de servitute”.
La același termen de judecata, instanța de fond a pus in vedere reclamanților prin apărător sa se prezinte in instanța pentru lămurirea cererii de chemare in judecata, având in vedere ca temeiurile de drept invocate in cererea precizatoare se refereau atât la superficie cât și la servitute .
La termenul de judecata acordat in acest scop, respectiv la 30.03.2015, reclamanții prezenți personal si asistați de către avocat si-au precizat din nou acțiunea, verbal, in sensul că solicită obligarea pârâților sa mute monumentul funerar pe care aceștia l-au construit, astfel încât sa permită reclamanților accesul la monumentul funerar situat in cimitirul Bolovani, loc mormânt nr.6, clasa I, rândul H.
Prin urmare, instanța de fond in mod corect a soluționat cauza in limitele stabilite de către reclamanți, conform precizării la acțiune făcută la data de 30.03.2014 si cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Față de aceasta precizare la acțiune, instanța de fond a procedat la aplicarea dispozițiilor legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, constatând ca anterior intre părți a mai existat un litigiu soluționat irevocabil in dosarul nr._/281/2007, prin care reclamanții din prezenta cauza au solicitat mutarea monumentului funerar ce aparține intimaților, fiind astfel îndeplinita condiția existentei triplei identități de părți, obiect si cauză, prezentul demers judiciar urmărind aceeași finalitate ca si cel precedent.
Nu poate fi primit nici argumentul reclamanților apelanți care susțin in prezentul apel că, au dorit de fapt stabilirea unui drept de servitute si nu mutarea monumentului funerar deoarece pe de o parte si-au precizat acțiunea in mod expres si personal in fata instanței de judecata, iar pe de alta parte, apelanții reclamanți au beneficiat de asistenta juridica de specialitate fiind asistați in permanență de avocat pe parcursul soluționării cauzei in prima instanța, fiind astfel in deplina cunoștință de cauza cu privire la drepturile si obligațiile procedurale ce le revin precum si cu privire la celelalte dispoziții legale incidente in cauză.
De asemenea, tribunalul constata ca instanța de fond si-a îndeplinit in mod corespunzător obligația de a avea rol activ, având in vedere că a acordat un termen de judecata special pentru lămurirea obiectului cauzei, constatând că cererea precizatoare formulata in scris de către reclamanți cuprinde temeiuri de drept contradictorii.
Concluzionând, Tribunalul constată că toate criticile apelanților sunt nejustificate, hotărârea instanței de fond prin care a fost admisa excepția autorității de lucru judecata fiind legală si temeinică, astfel încât in temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul declarat de reclamanții I. C., CNP_ și I. I. G., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. E. P. cu sediul in Ploiești, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 5476/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți LACATAȘ C., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., ., LACATAȘ G., CNP_ și D. V.-F., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Fiind in culpă procesuala, Tribunalul va obliga apelanții în solidar la plata către intimata L. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții I. C., CNP_ și I. I. G., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. E. P. cu sediul in Ploiești, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 5476/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți LACATAȘ C., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, LACATAȘ G., CNP_ și D. V.-F., CNP_, ambii având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții în solidar la plata către intimata L. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.
Președinte Judecător
N. C. G. D.
Grefier
A. Ș. P.
Fiind in c.o. semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.D./ tehnored.ME
7 exemplare/04.01.2016
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. B. Crsitina M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3272/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3252/2015. Tribunalul... → |
|---|
