Contestaţie la executare. Decizia nr. 3258/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3258/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 3258/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3258
Ședința publică din data de 07.12.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr. 9476/13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator C. V. M.-R., CNP_, având reședința în Ploiești ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 45 lei, conform Ordinelor de plată nr._/03.06.2014, nr._/03.06.2014, nr._/03.06.2014, nr._/03.06.2014, nr._/03.06.2014, nr._/06.05.2015 și nr._/06.05.2015, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – contestator, personal, lipsind apelanta – intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură: la data de 13.10.2015, întâmpinare formulată de intimatul – contestator, însoțită de un set de înscrisuri, iar la data de 30.10.2015, răspunsul apelantei – intimate la întâmpinarea susmenționată, după care,
Intimatul - contestator, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Intimatul - contestator, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și să se mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală. Precizează că solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.02.2015 sub numărul_, contestatorul C. M. - R. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite începute la cererea intimatei de Biroul executorului judecătoresc P. A. în dosarul nr. 5495/2014, solicitând admiterea contestației, anularea actelor de executare efectuate în dosar; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu i-au fost comunicate procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, întrucât, începând cu data de 07.07.2008, a locuit într-un imobil închiriat, până în 01.09.2014.
Contestația a fost motivată în drept pe disp. 711-719 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat cererii de chemare în judecată documentele primite de la executorul judecătoresc și fotocopia cărții sale de identitate.
Intimata a formulat întâmpinare, la data de 13.03.2015, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca nefondată. Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. P. A., arătând faptul că emiterea și comunicarea proceselor verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea disp. art. 13 coroborate cu cele ale art. 14 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că locuiește cu chirie în alte imobil, arată că sunt nefondate, fiind lipsite de relevanță atât timp cât domiciliul oficial, respectiv cel din cartea de identitate este în mun. Ploiești, ., jud. Prahova.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat întâmpinării procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției și dovada de comunicare a acestora.
În drept, și-a motivat întâmpinarea pe disp. art. 205-208 C.proc.civ., precum și pe cele cuprinse în întâmpinare.
În urma administrării probatoriului în cauză, instanța de fond prin sentința civilă nr. 9476/13.08.2015 a admis cererea principală și a anulat formele de executare emise în dosarul de executare nr. 5495/2014 al Biroului executorului judecătoresc P. A., a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut că în data de 31.01.2012, au fost întocmite de către intimată procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._ și . nr._, prin care se reținea săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, faptă pentru care contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1.500 de lei și a fost obligat la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de total de 168 de euro. Procedura de comunicare s-a realizat prin afișare, conform proceselor-verbale din data de 29.02.2012.
Pentru suma totală de 168 de euro menționată și neachitată, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei, la B. P. A., înregistrându-se dosarul de executare nr. 5495/2014.
În data de 27.01.2015, contestatorului i-a fost adusă la cunoștință declanșarea executării silite împotriva sa.
Potrivit disp. art. 517 alin. 4 C.proc.civ., „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Art. 632 alin. 1 C.proc.civ., „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”.
Art. 723 alin. 1 C.proc.civ., „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
În continuare, instanța reține că, potrivit disp. art. 27: „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Totodată, potrivit disp. art. 37 din același act normativ, „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Conform Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”.
„Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Instanța de fond a constatat că înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu executoriu, trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Termenul la care face trimitere textul citat este cel de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în care contravenientul poate face plângere contravențională, potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat cu plângere contravențională în termen de 15 zile de la comunicare. Comunicarea procesului-verbal constituie, astfel, o premisă pentru curgerea termenului de contestare și, pe cale de consecință, pentru dobândirea ulterioară a caracterului de titlu executoriu.
Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare este subsidiară celei realizate prin poștă cu confirmare de primire. În lumina acestei interpretări, obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că prezentul proces-verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, comunicarea făcându-se direct prin afișare. Pe cale de consecință, termenul de formulare a plângerii contravenționale prevăzut de art. 31 nu a început să curgă.
Cum potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat în termenul legal, întrucât, în cauză, termenul legal de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă, instanța constată că procesele-verbale de contravenție nu au dobândit caracterul de titluri executorii.
În legătură cu efectele Deciziei nr. 10/2013, invocate de către intimată, prin întâmpinare, instanța atrage atenția asupra faptului că Deciziile pronunțate în interesul legii nu au caracter de acte normative, însă acestea au rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării, instanțele naționale sunt obligate să interpreteze respectiva problemă de drept doar în sensul care a fost stabilit prin recursul în interesul legii. Aplicarea legii în timp nu este incidentă în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că, prin acestea, nu se modifică legea, ci doar se stabilește modul corect de interpretare. Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în prezent, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă și instanțele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afișare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poștă cu confirmare de primire. Deci intimata nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligația comunicării prin poștă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăși norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. În temeiul acestor considerente, afirmația intimatei privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este corectă.
Ca urmare a constatării faptului că procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 nu au dobândit niciodată caracterul de titluri executorii, instanța va anula executarea silită efectuată în dosarul nr. 6028/2014 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc P. A., întrucât aceasta a fost efectuată în lipsa unui titlu executoriu.
Față de toate aspectele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 nu au fost comunicate, în mod legal, contravenientului, astfel că nu constituie titluri executorii și, prin urmare, executarea silită și toate actele emise în dosarul de executare întocmit în baza sa sunt nelegale.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite, instanța de fond l-a respins, ca rămas fără obiect, având în vedere și dispoz. art. 719 alin. 1 din noul Cod de proc.civ. coroborate cu dispoz. art. 720 alin. 5 și art. 651 alin. 4 din același act normativ.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a Sentinței Civile nr. 9476/13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ în ceea ce privește anularea formelor de executare emise in dosarul de executare nr. 5495/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. A., ca netemeinică și nelegală; menținerea dispozițiilor referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca temeinice și legale; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 si . nr._/31.01.2012 generate si semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În motivarea apelului, apelanta a arătat faptul că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în mod legal debitoarei, procesele verbale de contravenție în cauză neconstituind titluri executorii.
Astfel, apelanta a solicitat instanței de apel, în baza probatoriului administrat în cauză, să constate faptul că emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, apelanta a arătat că, potrivit dovezii de comunicare a proceselor - verbale în cauză, acestea au fost comunicate contravenientului, în conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, apelanta a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 273 alin. (2) NCPC. potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, fac de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă".
Apelanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, rezultă că cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferința între ele (din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă).
Pe cale de consecință, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia in M. Of.), de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecată să constate faptul că procedura de comunicare a titlurilor executorii în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, apelanta a invocat art. 665, alin. (6) NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Apelanta a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.09.2015.
Intimatul C. V. M.-R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de către apelanta CNADNR ca inadmisibil și nefondat, și menținerea sentinței civile nr. 9476 din 13.08.2015, arătând că, în fapt, referitor la argumentul insistent al apelantului că procedura de comunicare a proceselor verbale de contravenție nu a fost viciată sau că nu i-a lezat drepturile procesuale, apelantul omite/ascunde să menționeze și nu ia în considerare faptul că, începând cu data de 07.07.2008 până la data de 01.09.2014, a domiciliat legal într-un imobil închiriat, conform contractelor de închiriere înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Ploiești nr. 4692C/03.07.2008, 5122C/02.07.2009, 8142C/23.12.2009, 8084C/23.12.2010, 8954C/22.11.2011, 9011C/12.12.2012 și 5463C/28.08.2014, anexate la dosarul de fond, la adresa: .. ., ., și din data de 02.02.2014 până în prezent domiciliez legal într-un imobil închiriat, conform contractului de închiriere anexat, la adresa: ., ., ., deci altă reședință decât adresa menționată în cuprinsul proceselor verbale de contravenție emise de apelantă.
Intimatul a menționat că a declarat la Serviciul Public Local Comunitar de Evidență a Persoanelor Ploiești domiciliile anterior enumerate, acestea fiindu-i consemnate în cartea sa de identitate, iar în acest sens a anexat adeverința eliberată de SPCLEP Ploiești cu istoricul reședințelor.
Intimatul a solicitat a se constata că nu poate fi sancționat contravențional pentru o faptă produsă în urmă cu aproximativ 3 ani despre care nu a luat la cunoștință din motivele anterior arătate, iar prezumția legală privind luarea la cunoștință despre conținutului proceselor verbale nu a fost respectată drept pentru care mi-au fost lezate drepturile procedurale de contestare a proceselor verbale, care fac obiectul prezentei cauze, în termenul legal.
Conform Deciziei Nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, 6.2: "Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție."
De asemenea, potrivit aceleiași Decizii nr 10/2013 pronunțată de ÎCCJ: "procedura afișării procesului verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire."
Instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, a reținut și a decis, ca urmare a constatării faptului că procesele verbale de constatare si sancționare a contravenției . R12 nr._/31.01.2012," R12 nr._/31.01.2012, R12 nr._/31.01.2012, R12 nr._/31.01.2012, R12 nr._/31.01.2012, R12 nr._/31.01.2012, nu au dobândit niciodată caracterul de titluri executorii în înțelesul art.37 din OG 2/2001, astfel că nu se poate declanșa executarea silită împotriva mea în baza acestor procese verbale de contravenție.
De asemenea, aduce ca argumente și autoritate de lucru judecat că, Tribunalul Prahova, prin decizia nr.624 din 18.02.2015, în dosarul nr._/200/2014, a respins apelul declarat de apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, în contradictoriu cu subsemnatul, în calitate de intimat-debitor, ca fiind nefondat pentru aceleași motive legale.
Intimatul a arătat că apelanta a admis că a săvârșit o singură contravenție în formă continuată, dar omite să precizeze că i se pune în vedere în dosarul de executare silită nr.5495/2014, achitarea sumei de 168 de euro "reprezentând contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin.3 din O.G. 15/2002, sumă ce se va achita în lei la cursul de schimb valabil din luna anterioară datei achitării tarifului conform prevederilor art.6, alin 1 și 2 din O.G.15/2002..". Toate procesele verbale de constatare a contravenției au fost întocmite în aceiași zi, 31.01.2012 pentru contravenții constatate în data de: 05.08.2011, 09.08.2011, 14.08.2011, 15.08.2011, 16.08.2011 si 17.08.2011.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. (3) (3.1) și (6) din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 28 de euro pentru fiecare proces verbal de constatare a contravenției, în valoare de 168 de euro, creanță care constituie titlu executoriu în dosarul de executare silită nr.5495/2014 aflat la Biroul Executorului Judecătoresc P. A. conform încheierii Judecătoriei Ploiești din 30.10.2014, în dosarul nr._/281/2014.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În subsidiar, arată că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Dispozițiile Codului Penal precum și jurisprudența internă și europeană nu permite aplicarea mai multor sancțiuni pentru o singură contravenție. Arată contestatorul că sancționarea sa multiplă, pentru o contravenție în formă continuată este disproporționată față de pericolul social generat.
Practica judiciară recentă a stabilit că procesele-verbale de contravenție întocmite pentru lipsa rovinietei de către agentul constatator care nu este de față la întocmirea procesului-verbal și care aplică această sancțiune uzând de modalități electronice, fără a semna personal procesul-verbal ci purtând semnătura electronică sunt lovite de nulitate absolută, potrivit Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014:
"Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. A pct.1-4 si art. 7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit. a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civila. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 februarie 2015" - drept urmare lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în speță C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., atrage nulitatea proceselor-verbale de contravenție "încheiate și nu constituie titluri executorii, iar creanțele nu sunt certe, lichide și exigibile.
Pe cale de consecința, având în vedere cele prezentate mai sus, intimatul a solicitat a se respinge apelul formulat de către apelanta CNADNR ca inadmisibil și nefondat alături de obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, art.205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Intimatul a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: Sentința civilă nr. 9476 din 13.08.2015, Hotărârea civilă nr.624/2015 din data de 18.02.2015 din dosarul nr._/200/2014 a Tribunalului Prahova, Secția Civilă, Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ în dosarul nr.7/2013, Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014, Istoricul reședințelor nr._/02.02.2015 emis de SPCLEP Ploiești, C. plic corespondență, copie exemplar cerere de apel CNADNR.
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Astfel, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Procesele verbale de contravenție au fost comunicate potrivit cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, apelanta a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 273 alin. (2) NCPC. potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, fac de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă".
Apelanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Astfel, tribunalul constată că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a avut loc cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul respectiv susținerea contestatorului în sens contrar fiind nejustificată.
Așa fiind, tribunalul va admite apelul potrivit disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ., va schimba în parte sentința atacată și va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr. 9476/13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator C. V. M.-R., CNP_, având reședința în Ploiești ., ., ..
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. D. G.
GREFIER
A. Ș. P.
Fiind în C.O. semnează P. Grefier
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. /Tehnored.N.C.
4 ex./04.01.2016
D.f._ Jud. Ploiești
J.f. D. M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3269/2015. Tribunalul... → |
|---|
