Uzucapiune. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 312/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
Ședința publică din data de 10.06.2015
PREȘEDINTE – M. C. - A.
JUDECĂTOR – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă TĂBÂRGIC P., domiciliată în Ploiești, .. 46, județul Prahova împotriva sentinței nr. 8152/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți M. PLOIEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și T. G., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 616 lei, conform chitanței . nr._/03.06.2015 și timbru judiciar de 4,5 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – reclamantă, reprezentantă de avocat D. T., lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și având cuvântul învederează că numitul Tăbârgic M. a fost din eroare inserat în citativ, acesta fiind decedat, existând certificat de deces la dosarul de fond.
Față de cele învederate de către apărătorul recurentei – reclamante la acest termen de judecată, Tribunalul reține faptul că numitul Tăbârgic M. a fost din eroare inserat în citativ, acesta decedând în timpul judecății pe fondul cauzei, cauza fiind suspendată în temeiul art. 243 C. pr. Civ. pentru introducerea în cauza a moștenitorilor și repusă pe rol la data de 12.03.2013, ocazie cu care la dosarul cauzei a fost atașat testamentul defunctului, din care reiese că singura moștenitoare este recurenta din prezenta cauză. Față de cele expuse apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită și pășește la soluționarea cauzei.
Tribunalul ia act că a fost satisfăcut timbrajul aferent cererii de recurs.
La interpelarea instanței apărătorul recurentei – reclamante arată că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că recursul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul recurentei – reclamante solicită admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței pronunțate pe fondul cauzei și admiterea acțiunii principale astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, apărătorul recurentei – reclamante solicită casarea cu trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru ca această instanță să se pronunțe pe fond. În susținerea cererii formulate, apărătorul recurentei – reclamante arată în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. Civ., întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat, respectiv asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor uzucapiunii, astfel hotărârea pronunțată este deficitară întrucât nu au fost supuse discuției contradictorii a părților deficiențele raportului de expertiză. De asemenea, menționează că raportul de expertiză specialitatea topografie nu a fost înregistrat la OCPI.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.09.2011 sub nr._ reclamanții Tăbârgic M. și Tăbârgic P. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. Ploiești - prin Primar, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de aproximativ 668 mp., situat în mun. Ploiești, .. 46, județul Prahova, precum și asupra imobilului – casă de locuit compusă din două camere, bucătărie, hol și două vestibule, situat pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat că în anul 1968 au intrat în stăpânirea unui teren în suprafață de aproximativ 668 mp., situat în mun. Ploiești, .. 80, județul Prahova, la acea dată terenul fiind viran și pe el se depozitau gunoaie și resturi vegetale; ulterior, conform adresei nr._/1976 a Consiliului Popular al Mun. Ploiești, . fost renumerotată, terenul indicat în acțiune fiind situat la numărul 46.
Totodată, reclamantii au mai susținut că, pe acest teren, au edificat pe cheltuiala exclusivă, un imobil casă de locuit compusă din două camere, bucătărie, hol și două vestibule, construcție din paiantă și lemn, acoperită cu carton și că, încă din anul 1968 și-au deschis rol fiscal și și-au plătit toate taxele și impozitele aferente terenului și casei de locuit.
Au mai arătat reclamanții că, posesia lor asupra celor două imobile a fost una pașnică, publică și exercitată în nume de proprietar și nicio persoană fizică sau juridică nu au reclamant vreun drept asupra acestora, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.1840 și urm. Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1840 și urm. Cod civil.
Ulterior, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului N. G., precizând că acesta este fiul și unicul moștenitor al numitei N. F., de la care se indică faptul că în anul 1968 a cumpărat terenul ce face obiectul prezentei cauze și menționând că numita N. F. nu avea titlu de proprietate pentru terenul indicat și că din anul 1968 și până la momentul introducerii prezentei acțiuni, nici aceasta și nici succesorii săi nu au reclamant vreun drept asupra terenului în litigiu.
Prin încheierea de ședință din 13.03.2012, instanța a luat act de modificarea de către reclamanți a cadrului procesual și a dispus în consecință citarea în cauză și a numitului N. G..
La data de 11.04.2012, pârâtul M. Ploiești - prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește și a solicitat admiterea excepției și scoaterea din cauză, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată – uzucapiune și accesiune imobiliară – calitatea procesuală în cauză o poate avea doar pârâta N. F. sau succesorii acesteia, având în vedere adresa nr._/23.11.2011 a Serviciului Public Finanțe Locale conform căreia Tăbârgic M. figurează cu teren în suprafață de 400 mp, în baza „actului de vânzare-cumpărare” sub semnătură privată din data de 31.03.1968 și a declarației de impunere nr.1568/02.04.1968, declarația pentru stabilirea impozitului din 19.01.1999, în prezent imobilul în cauză figurând impus pe numele Tăbârgic M., clădire edificată fără autorizație de construire și teren în folosință deținut fără titlu de proprietate în suprafață de 667,20 mp, în baza „chitanței de mână” sub semnătură privată din 31.03.1968 și a declarației de impunere nr._/21.01.1999.
Pe fondul cauzei, pârâtul M. Ploiești - prin Primar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății unui imobil, reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar neglijent și, ca atare, o acțiune cu un astfel de obiect trebuie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar – or, în cauză, reclamanții înțeleg să se judece cu numitul N. G., în calitate de moștenitor al numitei N. F., aceasta încheind actul sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” prin care a declarat că vinde lui Tăbârgic M., imobilul teren în suprafață de 400 mp situat în Ploiești, ..46.
S-a învederat faptul că, I.C.C.J. a statuat că, unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală pasivă, în acțiunea prin care se solicită, în baza art.1847 și art.1890 Cod civil, constatarea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani, numai dacă se face dovada că proprietarul terenului a decedat și că succesiunea este vacantă (decizia nr.3109/19.04.2005 a ICCJ Secția civilă și de proprietate intelectuală, cu precizarea că se coroborează cu prevederile art.21 alin.1 și 2 și art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată).
De asemenea, s-a arătat că, în speță, singurii care ar pretinde vreun drept și ar justifica interes în cauză ar fi vânzătorul sau moștenitorii acestuia de la care reclamanții au cumpărat imobilul și că până la acest termen de judecată reclamanții nu au făcut dovada că vânzătorul a decedat iar succesiunea este vacantă, iar imobilul teren nu face parte din domeniul public și privat al unității adminstrativ-teritoriale, astfel că, nu se justifică promovarea unei astfel de acțiuni în contradictoriu cu U.A.T M. Ploiești.
La termenul de judecată din data de 05.06.2012, apărătorul reclamanților a depus la dosar certificatul de deces al reclamantului Tăbargic M., . nr._ eliberat de Consiliul Local al Municipiului Ploiești la data de 14.05.2012, deces survenit la data de 13.05.2012 și înregistrat sub nr.1362/14.05.2012 (fl. 113 dosar) și a precizat că pârâtul N. G. se numește corect TRUNARU G. și domiciliază în Ploiești, ., jud. Prahova.
La data de 09.09.2012, cu adresa nr._/30.08.2012 pârâta M. Ploiești a comunicat la dosarul cauzei adresa nr. 2651/15.05.2012 transmisă de OCPI Prahova.
La solicitarea instanței, la data de 07.05.2013, cu adresa nr._/23.04.2013 Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a comunicat la dosarul cauzei istoricul de rol fiscal al imobilului teren și construcție situat în Ploiești, ..46, județul Prahova (fl.155-164; 169-175 dosar), la data de 22.05.2013, cu adresa nr._/22.05.2013 OCPI Prahova a comunicat la dosar informațiile solicitate pentru imobilul în cauză (filele 177,178).
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2014, instanța de fond a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. M. Ploiești cu fondul, apreciind că soluționarea acesteia implică administrarea aceluiași probatoriu ca pentru soluționarea pe fond a cauzei.
După administrarea probelor încuviințate părților, cu înscrisuri, proba testimonială și expertize în specialitățile topografie, cadastru, geodezie și construcții civile, prin sentința civilă nr. 8152/4.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale mun. Ploiești și a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 680 și art. 477 din Codul Civil de la 1864 coroborat cu art. 25 din legea nr. 213/1998, rezultă principiul conform căruia orice bun are un titular al dreptului de proprietate, prescripția achizitivă constituind o sancționare civilă a pasivității manifestate de acesta în raport de imobil.
În speță, din analiza probatoriului administrat în cauză și relațiile comunicate la dosarul cauzei privitoare la situația juridică a imobilului (casă și teren în suprafață de 665 m.p.) situat în mun. Ploiești, .. 46, jud. Prahova, instanța de fond a constatat că obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare „chitanță de mână” înscris sub semnătură privată încheiat la data de 31.03.1968 între Tăbârgic M. și N. F. (fl. 39 dosar) vizează o suprafață de 400 de mp, în vreme ce prezenta acțiune în constatarea uzucapiunii are în vedere o suprafață de teren de aproximativ 665 mp, conform concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie dispus a fi efectuat în prezenta cauză (fl. 62; 63 dosar).
Totodată, instanța de fond a mai reținut că potrivit adresei nr._/28.10.2011 Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a comunicat la dosarul cauzei istoricul de rol fiscal al terenului în suprafață de cca 667 mp situat în Ploiești, ..46, județul Prahova (filele 36-46 dosar), instanța de fond reținând că nu au fost identificate notificări formulate în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 și nici cereri formulate în baza Legii nr.18/1991, republicată și Legii nr.247/2005 referitoare terenul în cauză, iar la data de 08.12.2011, iar cu adresa nr._/2011 Primăria Mun. Ploiești – Direcția de Gestiune Patrimoniu - Serviciul Inventariere și Evidență Bunuri din Domeniu Public și Privat a comunicat că nu deține documente din care să reiasă că imobilul în cauză face parte din patrimoniul Municipiului Ploiești și nici nu poate preciza dacă imobilul menționat face parte din domeniul public sau privat al statului (fila 48 dosar).
De asemenea, a mai reținut prima instanță că, din conținutul evidențelor fiscale, potrivit relațiilor comunicate de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești (filele 219-223 dosar), rezultă că anterior mamei pârâtului T. G. (N. F.), nu mai figurează alte persoane – astfel că, având in vedere aspectele menționate, instanța de fond a reținut că imobilul teren ce face obiectul prezentei cauze, are cel puțin în parte calitatea de bun fără stăpân, astfel că din interpretarea dispozițiilor legale se naște prezumția că titularul dreptului de proprietate asupra terenului este statul sau unitățile administrativ-teritoriale, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.
Totodată, având în vedere înregistrarea prezentei acțiuni pe rolul instanței de judecată la data de 27.09.2011, dată la care nu intraseră în vigoare dispozițiile Codului civil din 2009, precum și obiectul prezentei acțiuni respectiv constatarea intervenirii uzucapiunii de lungă durată în privința imobilului casă și teren situat mp situat în Ploiești, .. 46, județul Prahova, în beneficiul reclamantelor, sub aspectul aplicării legii civile în timp, instanța de fond a rețiut că, potrivit art. 6 din legea organică, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au constituit, iar potrivit dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 82 din legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil din 2009, prevederile art. 930-934 din noua reglementare referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia.
Din interpretarea per a contrario a textelor de lege menționate, instanța de fond a reținut că, în cazul posesiei începute sub imperiul vechii reglementări, cum este situația în speță, condițiile necesar a fi întrunite pentru uzucapiune vor fi analizate în lumina dispozițiilor Codului Civil de la 1864 – reținând că, uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra imobilelor potrivit art. 1847 Cod Civil, constituie o sancționare a dezinteresului manifestat de proprietar în relație cu propriul bun imobil pentru o perioadă îndelungată de timp (în cazul celei de lungă durată - 30 de ani), în care o altă persoană - posesorul neproprietar - a exercitat în fapt stăpânirea materială a bunului în mod continuu, public, netulburat și sub nume de proprietar.
Judecătorul fondului a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. l) din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului și a publicității imobiliare, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară avizează tehnic expertizele efectuate de către experții judiciari în specialitatea topografie, geodezie și cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate, la solicitarea instanțelor de judecată, iar în baza Ordinului nr. 1882/2011 al Ministerului Justiției, pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, instanța a solicitat OCPI să avizeze raportul de expertiză în specialitatea topografie dispus a fi efectuat în cauză, în vederea asigurării certitudinii datelor topografice ale imobilului reținute de expertul desemnat în prezenta cauză.
În speță, prima instanță a constatat că prin adresa nr._/11.03.2014, OCPI Prahova a comunicat instanței faptul că raportul de expertiză în specialitatea topografie dispus a fi efectuat în cauză nu poate fi avizat întrucât documentația în baza căruia a fost întocmit nu a respectat dispozițiile Ordinului nr. 1882/2011 al Ministerului Justiției – astfel că, față de considerentele expuse, reținând că în cauză părțile nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză în specialitatea topografie și având în vedere incertitudinea coordonatelor de identificare ale imobilului teren a cărui uzucapiune se solicită a fi constatată, prin raportare inclusiv la înscrisurile existente la dosarul cauzei (diferențe în privința suprafețelor cu care imobilul figurează în evidențele fiscale), apreciind că analizarea celorlalte condiții referitoare la modul de dobândire a proprietății nu se mai impune, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanti.
Împotriva sentinței civile nr. 8152/4.06.2014 a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Tăbârgic P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 7 si 9 c.proc.civ., cu trimitere si la disp art.304 ind.l c.proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în fapt, prin acțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze, formulata alături de soțul său Tăbârgic M.- decedat pe parcursul soluționării dosarului - a solicitat in baza art. 1840 si urm. C.civ. si in contradictoriu cu M. Ploiești prin Primar, pronunțarea unei hotărâri, prin care sa se constate ca sunt proprietarii imobilului compus din teren in suprafața de 668 mp, situat in Ploiești, .. 80, precum si asupra casei de locuit, amplasata pe acest teren – arătând in acțiunea introductiva, si dovedind cu martorii audiați in cauza, faptul ca stăpânesc terenul indicat in petitul acțiunii inca din anul 1968 si ca pe acest teren au edificat pe cheltuiala lor exclusiva un imobil casa de locuit compus din doua camere, bucătărie, hol si doua vestibule, construcție realizata din paianta si lemn, acoperita cu carton – imobil ce figurează impus pe numele Tăbârgic M., pentru acesta fiind achitate toate taxele si impozitele aferente, situație dovedita cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Recurenta a susținut că instanța de fond a respins acțiunea introductiva printr-o motivare străina de cauza dedusa judecații si in aprecierea faptului ca instanța a solicitat OCPI sa avizeze raportul de expertiza in specialitatea topografie si ca prin adresa_/11.03. 2014 OCPI indica faptul ca raportul nu poate fi avizat intrucat documentația aferenta nu respecta dispozițiile Ordinului nr. 1882/2011 al Ministerului Justiției.
Consideră recurenta că hotărârea astfel pronunțata este lovită de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 c.proc.civ., intrucat instanța trebuia sa se pronunțe pe cauza cu care a fost investita, respectiv sa aprecieze daca cu probele administrate in cauza, a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1846 si urm C.civ., atât ca mod de dobândire a dreptului de proprietate cât si ca efect al posesiei – ca mod de dobândire a drepturilor reale principale, uzucapiunea presupunând o posesie care sa îndeplinească anumite condiții si manifestarea de voința a posesorului in sensul de a invoca efectul achizitiv de proprietate al posesiei, iar sub aspectul posesiei, ca fundament al uzucapiunii, recurenta arată că a dovedit cu probatoriul administrat in cauza, atât existenta sa, realizată prin fapte materiale cât și utilitatea și durata acesteia, martorii audiați in cauza, făcând referiri concrete asupra momentului in care a intrat in stăpânirea terenului cat si modalitatea de exercitare a posesiei (utila, pașnica si sub nume de proprietar), precum si faptul ca pe cheltuială exclusiva, a realizat, împreună cu soțul actualmente decedat, imobilul casa de locuit indicat in acțiune - aceste aspecte fiind confirmate si prin rapoartele de expertiza efectuate in cauza, ce au fost puse in discuția părtilor.
Constatarea existentei sau inexistentei unui drept de proprietate ca urmare a invocării - pe cale principala sau pe cale de excepție - a efectelor uzucapiunii, în opinia recurentei, nu este ținuta de avizarea de către OCPI a rapoartelor de expertiza efectuate in cauza, în condițiile în care, potrivit art.2 pct.l din Regulamentul pentru avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de experți in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, emis in baza Ordinului nr. 1882/2011 al Ministerului Justiției "Avizarea tehnică a expertizei judiciare constă în recepția tehnică a planului de amplasament și delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei și se acordă în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) lit. e) și ale art. 13 alin. (3) lît. h) din Regulamentul de avizare, verificare și recepție a lucrărilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei, al fotogrammetriei și al cartografiei, aprobat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 108/2010.
Recurenta a mai învederat că, pe lângă faptul ca in cauza nu s-a făcut nicio dovada cu privire la motivele pentru care documentația in baza căruia a fost întocmit raportul de expertiza nu respecta dispozițiile Ordinului nr. 1882/2011, iar aceste eventuale deficiente nu au fost puse in discuția pârtilor, constatarea uzucapiunii este ținuta strict de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 si urm. C.civ. fapt pentru care hotărârea astfel pronunțata este nelegala – iar în măsura in care inadvertențele la care instanța face referire se refera la faptul ca in rolul fiscal suprafața de teren indicata este de 400 mp iar suprafața regăsita la măsurători este de 695 mp, consideră ca acest fapt nu este de natura a duce la respingerea acțiunii in uzucapiune, știut fiind faptul ca rolul fiscal este declarativ si nu constitutiv de drepturi.
A mai susținut recurenta că avizarea tehnică a expertizei topografice constă, tehnic, în recepția planului de amplasament – iar potrivit art. 2 pct. 2 din Regulamentul pentru avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de experți in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, planul de amplasament este insotit de memoriul tehnic, planul de încadrare in zona, extras de carte funciara si copia adresei de numire a expertului – în aceste condiții, apreciind ca in mod eronat instanța de fond face trimitere la acele inadvertențe intre rolul fiscal si măsurătorile efectuate, întrucât acestea nu sunt de esența avizării de către OCPI a raportului de expertiza.
Mai mult, se arată în motivele de recurs că din certificatele de atestare fiscala depuse la dosarul cauzei, rezulta fara putința de tăgada ca numitul Tăbârgic M. figurează la rolul fiscal cu suprafața de 667, 20 mp, fapt ce face ca mențiunile hotărârii recurate sa nu poată fi verificate in actele si lucrările dosarului.
În motivele de recurs formulate, recurenta a mai susținut și că hotărârea recurata este nemotivata in sensul art. 261 c.proc.civ., respectiv art. 6 paragraful 1 din CEDO - simpla trimitere la adresa nr_/11.03.2014 a OCPI Prahova, fara a se indica deficientele raportului de expertiza topografica întocmita in cauza, nefiind de natura a duce la o dezlegare corecta si legica a cauzei.
Dealtfel, mai arată recurenta, făcând trimitere doar la raportul de expertiza în specialitatea topografie, instanța omite a se pronunța asupra capătului de cerere prin care solicita a se constata dreptul său de proprietate asupra imobilului casa de locuit.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 24.04.2015.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta – reclamantă a criticat sentința instanței de fond apreciind că în mod greșit aceasta i-a respins acțiunea în uzucapiune ca neîntemeiată cu o motivare practic străină de fondul cauzei, respectiv în aprecierea faptului că, în condițiile în care instanța a solicitat OCPI să avizeze raportul de expertiză în specialitatea topografie, prin adresa nr._/11.03.2014, OCPI comunică faptul că raportul nu poate fi avizat întrucât documentația aferentă nu respectă dispozițiile Ordinului 1882/2011 al Ministerului Justiției.
Analizând considerentele sentinței recurate, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere următoarele aspecte:
În cauză, recurenta reclamantă Tăbârgic P. împreună cu soțul său Tăbârgic M., decedat pe parcursul soluționării dosarului - și a cărei unică moștenitoare este reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și totodată moștenitor testamentar - au solicitat în temeiul disp.art. 1840 și urm. C.civ., în contradictoriu cu M. Ploiești prin Primar pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea lor de proprietari asupra imobilului compus din teren în suprafață de 668 mp precum și asupra casei de locuit amplasată pe acesta, imobil situat în Ploiești, .. 46 (fost nr. 80), județul Prahova și dobândit prin prescripția achizitivă de lungă durată.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât și a numitului N. G., rectificat ulterior ca fiind T. G., respectiv unicul moștenitor al defunctei N. F. de la care reclamanții au arătat că ar fi cumpărat terenul în cauză, în condițiile în care nici aceasta nu avea titlu de proprietate pentru respectivul teren.
De asemenea, intimatul – pârât M. Ploiești prin Primar a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție ce a fost însă respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, fără ca împotriva acestuia aspect să se formuleze recurs.
În dovedirea acțiunii formulate, s-au administrat probe cu înscrisuri, martori și expertize tehnice specialitatea topografie și specialitatea construcții civile – la această ultimă expertiză depunându-se și o completare, urmare a obiecțiunilor formulate și încuviințate de instanță.
În ciuda probatoriului amplu administrat în cauză, instanța de fond a respins însă acțiunea ca neîntemeiată, motivat numai de faptul că raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de expert P. D. nu a fost avizat de OCPI, apreciindu-se astfel că, în condițiile în care părțile nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză topo și, având în vedere incertitudinea coordonatelor de identificare ale imobilului a cărui uzucapiune se solicită a fi constatată, prin raportare la înscrisurile existente la dosarul cauzei și în raport de suprafețele ce figurează în evidențele fiscale – analizarea celorlalte condiții referitoare la modul de dobândire a proprietății nu se mai impune.
În speță, tribunalul constată că potrivit art. 2 pct. 1 din Regulamentul pentru avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experți în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, emis în baza Ordinului nr. 1882/2011 al Ministerului Justiției, avizarea tehnică a expertizei judiciare constă în recepția tehnică a planului de amplasament și delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei.
Astfel, lipsa avizării OCPI în ceea ce privește raportul de expertiză P. D. întocmit în cauză, era un aspect de natură a pune în discuție eficiența probei cu expertiză topo administrată în cauză și totodată de natură a atrage necesitatea administrării unor probatorii suplimentare pe aspectul corespondenței înregistrărilor fiscale privind terenul în litigiu în raport de constatările efective pe teren cu privire la acesta – aspecte care oricum se impuneau a fi puse în discuția părților - ceea ce instanța de fond nu a făcut.
Aceste aspecte se impuneau a fi discutate și analizate ca atare, cu atât mai mult cu cât în cauză au fost administrate și alte probatorii, cu înscrisuri, testimoniale și expertiză construcții, care nu puteau fi pur și simplu, ignorate de către prima instanță, în condițiile în care, după cum s-a arătat deja, lipsa avizării expertizei de către OCPI punea în discuție corectitudinea constărilor expertului cu privire la terenul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, deci, eficiența uneia din probele administrate, care însă trebuia analizată prin coroborarea cu celelalte probatorii.
Cu atât mai mult, instanța de fond era ținută a se pronunța și cu privire la construcțiile ce de asemenea au făcut obiectul acțiunii, în condițiile în care probatoriile administrate în legătură cu acestea, inclusiv expertiza și completarea la expertiza în specialitatea construcții, nu erau lovite de nicio nulitate și se impunea a fi analizate ca atare.
Față de împrejurările arătate, modalitatea de pronunțare a instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată, prin neanalizarea practic a probatoriului administrat în cauză în integralitatea sa, echivalează cu nepronunțarea, cel puțin parțială, asupra fondului acțiunii cu care prima instanță a fost investită.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondate motivele de recurs, astfel că, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Tăbârgic P. împotriva sentinței civile nr. 8152/4.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea în fond a pricinii, potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă TĂBÂRGIC P., domiciliată în Ploiești, .. 46, județul Prahova împotriva sentinței nr. 8152/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți M. PLOIEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și T. G., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Casează sentința atacată si trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecarea pricinii in fond, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. - A. P. - A. A. Ș. O. - C.
GREFIER
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.A.M./tehnored. C.R..
3 ex. – 13.11.2015
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. P. A.-M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 310/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2346/2015.... → |
|---|
