Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2351/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2351/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2351/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2351
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor S. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., .
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40,00 lei conform O.P. nr._/16.10.2014 și nr._/16.10.2014, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 29.05.2015, intimatul – debitor a depus la dosar, cu cerere, chitanța de depunere numerar nr._/27.05.2015, în cuantum de 379 lei, după care,
Tribunalul ia act că intimatul – debitor a depus la dosar chitanța de plată a tarifului de despăgubire stabilit în cele 3 procese verbale de contravenție, după care, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 22.10.2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenitei ., nr._/31.01.2012, nr._/31.01.2012 și nr._/22.02.2012, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., privind pe debitorului S. D., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ..
Prin încheierea din data de 30.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/31.01.2012, nr._/31.01.2012 și nr._/22.02.2012, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/31.01.2012, nr._/31.01.2012 și nr._/22.02.2012, a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Procesele Verbale de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
A precizat apelanta că procesele-verbale de contravenție au fost efectuate și comunicate în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, procese-verbale împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitata de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titluri executorii în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestora fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesele-verbale de contravenție au fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestora, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a proceselor-verbale de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 06.03.2015.
Legal citat, intimatul-debitor S. D. nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la cauza dedusă judecății, însă la data de 29.05.2015 a depus la dosarul cauzei, cu cerere, chitanța de depunere numerar nr._/27.05.2015, în cuantum de 379 lei.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele-verbale de contravenție întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titluri executorii, în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
Cu toate acestea, tribunalul nu poate face abstracție de prevederile art.662 Cod procedură civilă ce statuează că executarea silită nu se poate realiza decât dacă creanța este certă (când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu), lichidă (când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui) și exigibilă (dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau aceste este decăzut din beneficiul termenului de plată).
Or, în cauză, dreptul de creanță al apelantei-creditoare pentru suma de 84 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în sarcina intimatului-debitor prin procesele-verbale de contravenție emise în cauză, s-a stins prin plata realizată la data de 27.05.2015, conform chitanței aflate, în copie, la fila 44 din dosarul de apel, așa cum statuează art. 1615 Cod civil.
Așadar, în cauza de față, tribunalul constată că s-a achitat de către debitorul intimat creanțele ce se solicită a fi executate, așa cum rezultă din chitanța de plată la BCR nr._/27.05.2015, în cuantum de 379 lei, aflată la fila 44 dosar apel.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ. cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., va păstra în tot încheierea de ședință din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor S. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. D. G.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/15.06.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. M. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2336/2015. Tribunalul PRAHOVA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2447/2015.... → |
|---|
