Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1489/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1489/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 1489/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1489
Ședința publică din data de 05.11.2012
Președinte: E. C.-D.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-petentă ., cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură F. O., cu sediul în C., .-84, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1386/1.02.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. D. M., cu sediul în Ploiești, Piața V., nr. 5, .. G, ., și D. D., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată, la cele două strigări ale cauzei, lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform OP nr. 1276/31.10.2012, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-contestatoare a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa părților, conform art. 242 alin 2 C.proc.civ., după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 18.10.2011, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimații B. D. M. și D. D. a formulat plângere împotriva refuzului intimatului-executor judecătoresc de a îndeplini actele de executare imperativ reglementate în vederea realizării creanței sale, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în sensul:
- îndatorării intimatului-executor judecătoresc B. D. M., în temeiul art. 388 C.proc.civ. și al art. 50 din Legea nr. 188/2003 la comunicarea dovezii îndeplinirii tuturor actelor de executare solicitate prin cererea de executare silită cu care a fost învestit sau la prezentarea unui raport scris cu stadiul executării; îndatorării intimatului-executor judecătoresc B. D. M. la obținerea de relații actuale cu privire la domiciliul debitorului, de la SEIP local; îndatorării intimatului-executor judecătoresc B. D. M., în temeiul art. 452 și următoarele C.proc.civ. la înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate intimatului-debitor D. D. de terțe persoane fizice și/sau juridice, ce urmează a fi identificate de executorul judecătoresc prin obținerea de relații de la ITM, CJP și CAS locale în special, de la ., unde a învederat că debitorul este încadrat prin chiar cererea de executare silită și la informarea subscrisei, cu punerea la dispoziție a tuturor înscrisurilor necesare, la expirarea celor 15 zile reglementate de art. 456 C.proc.civ., cu privire la poziția terțului, pentru o eventuală sesizare a instanței cu cererea de validare a popririi;
- îndatorării intimatului-executor judecătoresc B. D. M., în temeiul art. 406 și următoarele C.proc.civ., la urmărirea silită mobiliară a intimatului-debitor D. D., prin identificarea bunurilor mobile taxabile și netaxabile cu care aceasta figurează înscris la organul fiscal sau care se află la domiciliul acestuia, domiciliul ce urmează a fi avut în vedere fiind cel actual, indicat de SEIP;
- îndatorării intimatului-executor judecătoresc B. D. M. în temeiul art. 488 și următoarele C.proc.civ., la urmărirea silită imobiliară a intimatului-debitor D. D. prin identificarea bunurilor imobile proprietatea acestuia. În acest sens, executorul judecătoresc urmează a fi îndatorat la obținerea de relații de la organul fiscal local și cartea funciară cu privire la bunurile imobile taxabile ale debitorului și, în egală măsură, urmează a fi îndatorat la deplasarea la domiciliul debitorului identificat potrivit relațiilor SEIP, pentru lămurirea situației juridice a acestuia, la notarea somației imobiliare asupra bunului sau a cotei deținute de debitor și la informarea subscrisei cu privire la necesitatea efectuării partajului, cu indicarea elementelor de identificare ale bunului și coproprietarului;
- îndatorării intimatul-executor judecătoresc B. D. M., în situația în care debitorul figurează cu imobil, la continuarea executării silite a acestuia fără a condiționa urmărirea de partajarea anterioară a imobilului, motivat de faptul că debitul urmărit are caracterul unei datorii comune a coproprietarului imobilului;
- obligării intimatului-executor judecătoresc B. D. M., în temeiul art. 1081 pct. 2 lit. g) C.proc.civ., la plata unei amenzi al cărei cuantum îl lasă la aprecierea instanței;
- obligării intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată constând din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
În motivarea cererii, petenta arată că a înaintat intimatului-executor judecătoresc la data de 01.02.2007 cererea de executare silită a titlului deținut împotriva intimatului-debitor D. D.. Prin chiar cererea de executare silită a solicitat urmarea tuturor celor 3 forme de executare concomitent; a indicat executorului, prin cererea de executare silită faptul că la data perfectării contractului de telefonie mobilă cu cedenta Vodafone România SA, intimatul-debitor a indicat că are calitatea de vânzător la .; în acest sens s-a format dosarul de executare nr. 35/2007.
A mai arătat petenta că a adresat intimatului-executor judecătoresc cereri repetate de continuare a executării silite, iar la data de 07.10.2011 a solicitat acestuia dovada îndeplinirii actelor de executare solicitate sau motivarea refuzului de îndeplinire a acestuia, în măsura în care se aprecia că debitorul este insolvabil, a solicitat întocmirea procesului-verbal de insolvabilitate reglementat de C.proc.civ.
Petenta a menționat că intimatul executor judecătoresc nu a dat curs nici uneia dintre cererile formulate.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art. 53 din Legea nr.188/2000.
În dovedire, petenta a anexat cererii introductive înscrisuri, respectiv cererile repetate adresate intimatului-executor judecătoresc, cererea de executare silită.
La data de 31.01.2012 intimatul B. D. M. a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul actele din dosarul de executare nr. 35/S/2007.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nu au solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 1386/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a respins cererea având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de petenta ., ca neîntemeiată, și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 35/07.02.2007 la B. D. M. creditoarea . a solicitat acestuia începerea procedurilor de executare în baza titlurilor executorii în cauză, împotriva debitorului D. D..
Din actele dosarului, instanța de fond a reținut că intimatul a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului, iar în perioada 30.03.2007 – 09.11.2011 intimatul a efectuat o . acte de executare constând în întocmirea unui proces verbal de cheltuieli de executare, emiterea somației de executare, adrese către Primăria Bărcănești, către CAS Prahova, către ITM Prahova, la data de 20.10.2009 fiind recuperată și o parte din debit, prin efectuarea de către debitor a unei plăți voluntare.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 09.11.2011 intimatul a adresat petentei o înștiințare, aducându-i la cunoștință că debitorul figurează în evidențele primăriei de domiciliu cu un imobil compus din construcție și teren și solicitându-i ca, în cazul în care dorește demararea procedurilor pentru executarea silită imobiliară, să achite intimatului suma de bani necesară obținerii unui certificat de arte funciară și a înscrierii somației în cartea funciară. Cu toate acestea, la dosar nu există nicio probă în sensul că petenta ar fi dat în vreun fel curs solicitării intimatei.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. p. c teza finală „ Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Se poate face contestație și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare”
Conform art. 53 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/2000 „ În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat nu se poate vorbi de un refuz al intimatului de a îndeplini un anumit act de executare. Mai mult, instanța remarcă faptul că, atât anterior introducerii prezentei cereri, dar și pe parcursul desfășurării litigiului, intimatul a efectuat o . acte de executare, stagnarea din prezent a acestuia fiind culpa exclusivă a petentei, ce nu a avansat sumele solicitate de intimat.
Împotriva sentinței civile nr. 1386/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești,a declarat recurs petenta ., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în fapt, a sesizat Judecătoria Ploiești cu o plângere îndreptată împotriva refuzului intimatului de a executa titlul executoriu înaintat acestuia de petentă, respectiv a titlului executoriu deținut împotriva debitorului D. D., solicitând atât obligarea intimatului la comunicarea copiei actelor de executare, cât și obligarea acestuia la îndeplinirea actelor de executare reglementate de Codul de procedură civilă, solicitând, în egală măsură, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai precizat că soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, iar în combaterea susținerilor acesteia, potrivit cu care nu-și îndeplinește obligațiile legale de realizare cu celeritate a creanței acesteia constatate printr-un titlu executoriu provenit de la chiar instanță, intimatul a depus în probațiune copii ale dosarului de executare, copii niciodată comunicate petentei.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond avea obligația comunicării copiilor dosarului de executare depuse de intimat în apărare către petentă și nu are cunoștință de nicio dispoziție legală care să exonereze una dintre părțile unui litigiu, în speță, intimatul-executor judecătoresc, de obligația comunicării înscrisurilor care servesc apărării sale.
S-a mai precizat că executorul este în această cauză parte și depune înscrisurile în probațiune, în apărarea sa și, în lipsa unei dispoziții derogatorii pentru executorii judecătorești, instanța de fond trebuia să se preocupe de comunicarea acestora către cealaltă parte, astfel, în lipsa comunicării, apreciază că este prejudiciată.
Recurent a mai susținut că instanța de fond a lăsat nesoluționat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului la comunicarea dovezii îndeplinirii actelor de executare, constând în procesele-verbale pe care executorii au obligația de a le îndeplini cu ocazia fiecărui act de executare și, în acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că societății petente nu i-a fost comunicat niciunul din actele de executare enumerate de instanță ca fiind îndeplinite în dosarul de executare nr. 35/2007. Pe cale de consecință, a fost nevoie de promovarea prezentei plângeri pentru a afla stadiul executării în dosarul de executare nr. 35/2007.
De asemenea, recurenta a menționat că, în absența comunicării oricărui act de executare ori a stadiului executării, societatea petentă a fost îndreptățită a aprecia că în speță nu a fost îndeplinit niciun astfel de act și pe cale de consecință se află în prezența unui refuz al executorului de a proceda Ia executarea silită.
Arată că societatea petentă a constatat faptul că nici unul dintre demersurile enumerate de instanța de fond ca fiind îndeplinite de executor și care au determinat respingerea cererii petentei nu constituie acte de executare, ci simple demersuri de identificare a stării materiale a debitorului și a eventualilor terți popriți, pe care executorul are obligația legală de a Ie efectua.
De asemenea, se menționează că nu rezultă din cuprinsul hotărârii recurate care este momentul la care intimatul a îndeplinit respectivele demersuri, însă în raport de data comunicării către petentă a înștiințării din 09.11.2011 rezultă în mod evident că intimatul a efectuat aceste demersuri după data sesizării instanței de executare cu plângerea îndreptată împotriva refuzului de executare, împrejurare în raport de care solicită a se constata că executorul judecătoresc nu a respectat obligația realizării cu celeritate a titlului instituită de art. 3731 alin. 6 C.proc.civ.
Recurenta mai arată, referitor la același aspect al demersurilor ce trebuiau efectuate, că pentru punerea în executare a titlului executoriu, urmează a se observa că intimatul organ de executare nu a făcut demersuri pentru identificarea eventualelor bunuri mobile aparținând debitorului, prin deplasarea la domiciliul acestuia, iar în aceste condiții, apreciază că susținerile potrivit cu care nu există un refuz al organului de executare de a proceda la executarea silită, sunt neîntemeiate, „. demersuri" la care face trimitere instanța de fond în considerentele hotărârii recurate, fiind insuficiente prin raportare la perioada scursă de la data depunerii cererii de executare silită -_ și la dispozițiile art. 3731 alin. 4 C.proc.civ. care obligă organul de executare „să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu (...)"
A mai susținut recurenta că în hotărâre nu se mai amintește ce răspunsuri a primit executorul de la instituțiile chestionate și ce a făcut pe baza acestor răspunsuri, dacă a făcut ceea ce se impunea să facă, adică dacă a îndeplinit acte de executare propriu - zise.
Totodată, s-a susținut că executorul judecătoresc nu a manifestat nici cel mai mic interes față de realizarea creanței acesteia, având în vedere și faptul că a solicitat și efectuarea a numeroase alte demersuri, niciunul dintre ele realizat, fiind inadmisibil ca o executare să stea steril pe rolul unui executor timp de peste 4 ani de zile, timp în care creditoarea trebuie să se preocupă să nu se perime, în condițiile în care executorul are obligația de a avea rol activ în recuperarea creanței sale cu celeritate.
Recurenta a mai precizat că executorii judecătorești au obligația, expres prevăzută de lege și imperativ reglementată, de a întocmi un proces-verbal cu ocazia îndeplinirii fiecărui act de executare. În ce privește atitudinea abuzivă a intimatului, maniera în care acesta înțelege să (nu) își îndeplinească îndatoririle profesionale, atitudine nesancționată de instanță, recurenta solicită a se avea în vedere că potrivit reglementărilor date prin Codul de procedură civilă, precum și prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executarea silită a titlurilor executorii este dată în competența executorilor judecătorești (art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000 și art. 373 alin. 1 C.proc.civ.), liber profesioniști cărora li s-a conferit înfăptuirea unui serviciu de interes public, sub controlul autorității statale.
Menționează recurenta că, față de împrejurarea că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea silită face parte integrantă din noțiunea de „proces" reglementată de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces Ia un tribunal și dreptul la un proces achitabil protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, hotărâri care nu pot rămâne fără efect, în defavoarea unei părți, într-un stat care respectă preeminența dreptului. Din această jurisprudență rezultă că statul, atât prin mijloace legislative, cât și jurisdicționale, trebuie să se asigure că executorii judecătorești își îndeplinesc într-o manieră adecvată obligațiile stabilite prin lege și în considerarea cărora beneficiază de avantaje multiple, primul fiind chiar monopolul executării silite, ca serviciu public.
De asemenea, s-a susținut că, raportat la considerentele de fapt și de drept invocate, urmează a se constata refuzul implicit și neîntemeiat al intimatului de a "soluționa", în orice sens, o cerere de executare silită cu care este investit de peste 4 ani și pe care codul de procedură civilă îl obligă să o "soluționeze cu celeritate.
Recurenta arată că referitor la susținerile instanței de fond potrivit cu care stagnarea din prezent a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 35/2007 incumbă petentei prin neavansarea cheltuielilor de executare solicitate de către intimatul-executor judecătoresc învederează următoarele: solicită a se observa că respectiva înștiințare din 09.11.2011 prin care intimatul-executor judecătoresc le aducea la cunoștință existența unui imobil în patrimoniul debitorului și prin care le solicita avansarea sumei de 260,40 lei reprezentând cheltuieli de executare le-a fost comunicată în data de 18.11.2011, deci ulterior demersului creditoarei, anume promovarea prezentei plângeri.
Cu privire la reproșul adus petentei privind neplata cheltuielilor de executare, arată că până la data prezentei intimatul a facturat pentru acest dosar de executare strict suma de 100 lei reprezentând "avans onorariu dosar 35/2007", ea fiind emisă de executorul judecătoresc, la data de 07.02.2007 și achitată integral la 28.02.2007, astfel cum rezultă din dovada de plată anexată.
Mai arată recurenta că nu a reproșat executorului neîndeplinirea atribuțiilor anterior datei plății facturii, deși prin raportare la art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, acestora le este interzisă condiționarea executării de plata anticipată a onorariului. De la data plății sumelor facturate însă și până la data sesizării instanței, executorul nu a îndeplinit nici un demers, deși au trecut patru ani de zile.
Cu privire la pretinsa neavansare de către petentă a sumei de 260,40 lei reprezentând cheltuieli de executare, arată recurenta-petentă că apărarea acesteia ar consta sintetic din aceea că pentru a le plăti trebuie nu numai să le cunoască, dar și să le fie facturate.
Referitor la temeiurile de drept în raport de care instanța de control judiciar va aprecia asupra apărării petentei, recurenta face, trimitere la art. 3717 C.proc.civ. și art. 3731 alin. (9) C.proc.civ.
Arată recurenta–petentă că executorul judecătoresc are obligația de a aduce la cunoștința creditorului toate cheltuielile pe care trebuie să le suporte. Dar nu generic ci extrem de punctual, iar în speță, se poate observa că intimatul-executor judecătoresc le-a solicitat avansarea sumei de 260,40 lei printr-o înștiințare și în niciun caz printr-u proces verbal și fără ca aceste cheltuieli de executare să fie facturate și bineînțeles detaliate.
Susține recurenta–petentă că identificarea unui imobil în patrimoniul debitorului presupune efectuarea unui proces verbal de situație care presupune deplasarea executorului, act de executare neîntocmit în speță de către intimat și deci cheltuieli cu deplasarea, evident executarea aceluiași imobil presupune extrase CF și notarea somației Ia CF, presupune o expertiză de evaluare. Ca să avanseze toate aceste cheltuieli intimatul trebuia să le detalieze cheltuielile de executare solicitate, respectiv să evalueze cheltuielile de deplasare la imobil pentru întocmirea procesului-verbal de situație, să le aducă la cunoștință cuantumul sumelor datorate pentru eliberarea CF si elementele de identificare ale instituției căreia suma îi este datorată, respectiv cont bancar, banca la care contul este deschis, Cod fiscal etc. Unii executori optează ca aceste sume să le fie achitate domniilor lor, urmând ca domniile lor să le achite mai departe către diversele instituții, alți doresc să le achităm noi direct instituțiilor, dar ne oferă toate elementele necesare.
Arată recurenta–petentă că întrebarea acesteia retorică este dacă a identificat instanța de fond o singură corespondență adresată petentei de intimat în care să îi aducă la cunoștință că are de achitat o anumită taxă și căreia societatea petentă să nu se fi conformat, a identificat instanța de fond o singură factură emisă de executor cu titlu de cheltuieli de executare pe care petenta să nu o fi achitat, a identificat instanța de fond vreun proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pe care societatea petentă să-l fi ignorat?
Prin citarea dispozițiilor art. 3717 și ale art. 3732 alin. 9 C.proc.civ. recurenta susține că a probat dincolo de orice îndoială că obligația încunoștințării creditorului cu privire la sumele datorate cu titlu de cheltuieli revine executorului. Cu indicarea precisă a actului pentru care solicită cheltuiala și a cuantumului, inclusiv pentru că unui creditor trebuie să îi fie oferită posibilitatea verificării sumelor invocate cu titlu de cheltuieli.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 10.07.2012, sub același număr de dosar,_ .
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat probe în apărare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-petentă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În fapt, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta-petentă, în calitate de creditoare, a solicitat B. D. M. începerea executării silite împotriva debitorului D. D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3884/25.04.2006 a Judecătoriei C., formându-se dosarul de executare nr. 35/2007.
În cadrul procedurii de executare silită B. D. M. a efectuat o . acte de executare, în cadrul cărora a fost recuperat parte din debit.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de către recurentă, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, având în vedere faptul că dosarul de executare a fost depus, în copie, la dosarul cauzei, urmare a dispoziției din oficiu date de către prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 402 alin.1 C.proc.civ., nefiind depus de către intimatul B. D. M., în calitate de parte în proces. Din această perspectivă, rezultă că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 116 alin. 1 C.proc.civ.
De asemenea, este relevant în cauză faptul că recurenta a menționat, în mod expres prin cererea de recurs, ca judecata cauzei să se realizeze în lipsa sa, în conformitate cu prevederile art. 242 C.proc.civ.
Prin urmare, tribunalul constată că recurentei-petente nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, cauza fiind soluționată cu respectarea principiului contradictorialității.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, în sensul nesoluționării unui capăt de cerere, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Potrivit sentinței recurate, prima instanța a respins în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de petenta-recurentă, inclusiv capătul de cerere privind obligarea intimatului B. D. M. la comunicarea dovezilor actelor de comunicare.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a constatat că, într-adevăr, executorul judecătoresc a îndeplinit o . acte de executare, în urma cărora debitorul D. D. a depus personal la dispoziția executorului diverse sume de bani cu titlu de debit. În consecință, tribunalul apreciază că nu se impunea comunicarea dovezilor de îndeplinire a acestor acte de executare.
Astfel, potrivit tabelului întocmit de petenta însăși (fila 29 dosar fond), tribunalul reține că, urmare a actelor de executare îndeplinite de executorul judecătoresc, debitorul a pus la dispoziția executorului, spre a fi înmânată creditoarei, suma totală de 2.228,60 lei, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că executorul judecătoresc nu a îndeplinit niciun act de executare și, prin urmare, am fi în prezența unui refuz din partea executorului de a proceda la executarea silită.
Din contră, așa cum a menționat și instanța de fond, stagnarea din prezent a executării silite fiind culpa exclusivă a creditoarei, care nu a avansat sumele de bani solicitate de executorul judecătoresc, absolut necesare pentru îndeplinirea următoarelor acte de executare silită.
În legătură cu acest ultim aspect, tribunalul constată că este nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de petentă, în sensul că ultimele demersuri ale executorului judecătoresc s-ar fi realizat doar după introducerea la instanță a prezentei cereri de chemare în judecată.
În realitate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de B. D. M., reprezentând copii după actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 35/2007, tribunalul reține că, urmare a demersurilor efectuate de către B. D. M., Postul de Poliție Bărcănești a comunicat la data de 12.10.2011 acestuia faptul că a fost identificat debitorul ca locuind pe raza acestei comune, într-o casă proprietatea lui (fila 46 dosar fond), astfel că la data de 14.10.2011, deci anterior înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, executorul judecătoresc a emis o adresă către Consiliul Local al . dosar fond) prin care a solicitat să confirmare dacă debitorul D. D. figurează ca proprietar al construcției menționate anterior.
Ulterior, după primirea adresei de confirmare de la Consiliul Local al . M. a solicitat creditoarei (petenta .), avansarea sumelor necesare declanșării executării silite imobiliare, fără însă ca petenta să dea curs acestei solicitări.
Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu rezultă vreun refuz din partea B. D. M. de a continua executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 35/2007, din contră oprirea acestei executări a fost din cauza creditoarei înseși, care nu a avansat cheltuielile de executare absolut necesare continuării executării silite imobiliare.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta-petentă ., împotriva sentinței civile nr. 1386/01.02.2012 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ., cu sediul procesual ales la CABINETUL DE AVOCAT F. O., cu sediul în C., .-84, jud. C., în contradictoriu cu intimații B. D. M., cu sediul în Ploiești, Piața V., nr.5, .. G, ., jud. Prahova, și D. D., domiciliat în com Bărcănești, ., ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2012.
Președinte Judecători
E. C.-DanaPavel-A. A. Ș. O.-C.
Grefier
N. L.-E.
Red O.C.Ș.
2 ex/08.02.13
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. C. M. I.
Operator date cu caracter personal 5595
| ← Evacuare. Decizia nr. 1508/2012. Tribunalul PRAHOVA | Cereri. Decizia nr. 1376/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
